sâmbătă, 7 februarie 2015

Atractie 18 19

Capitolul 18

Dimineile de luni puteau să fi e extraordinare când

începeau cu Gideon Cross. În limuzina care mă ducea

la serviciu m-am sprijinit cu spatele de el, în timp ce el

îmi inea o mână pe după umăr, astfel încât degetele să

ne rămână împletite.

În vreme ce el se juca absent cu inelul pe care mi-l

dăruise, am întins picioarele şi am admirat pantofi i cla-
sici pe care mi-i cumpărase, împreună cu câteva haine

cu care să mă îmbrac după nopile pe care le petreceam

cu el. Pentru începutul unei noi săptămâni, hotărâsem

să aleg o rochie pe corp, neagră cu dungulie subiri,

la care asortasem o curea îngustă şi albastră, care îmi

amintea de ochii lui. Avea gusturi excelente, trebuia

să recunosc.

Asta în cazul în care n-o trimitea la cumpărături pe

vreuna dintre „cunoştinele“ lui brunete... Am alungat

însă gândul supărător.

Când cercetasem sertarele pe care mi le rezervase

în baia lui, găsisem în ele toate cosmeticele pe care

354 Sylvia Day

le foloseam de obicei, în toate nuanele mele obişnuite.

Nu m-am obosit să-l întreb de unde ştiuse, căci aş fi

putut să mă îngrozesc, preferând să consider că asta era

o dovadă a interesului pe care mi-l purta. Se gândise

la toate.

Momentul cel mai plăcut al dimineii fusese să-l ajut

pe Gideon să se îmbrace cu unul dintre costumele lui

sobre şi atât de sexy. Îi închisesem nasturii la cămaşă,

iar el îşi aranjase cureaua. Îi trăsesem fermoarul la pan-
taloni, în timp ce el îşi lega cravata. Îşi pusese sacoul,

iar eu îi netezisem materialul bine croit peste cămaşa la

fel de fi nă, descoperind cu uimire că să-l îmbrac putea

fi ceva la fel de erotic ca şi să-l dezbrac. Mă simeam ca

şi cum mi-aş fi împachetat propriul cadou.

Lumea avea să vadă frumuseea ambalajului, dar

numai eu cunoşteam omul de dinăuntru şi ştiam cât

este de nepreuit. Zâmbetele lui intime şi râsul pro-
fund, dulceaa atingerilor sale şi ferocitatea pasiunii,

toate îmi erau rezervate numai mie.

Bentley-ul s-a balansat uşor peste o adâncitură

din asfalt, ceea ce l-a făcut pe Gideon să mă strângă

mai tare.

– Care-i planul după lucru?

– Azi o să încep orele de Krav Maga.

Nu-mi puteam ascunde încântarea din voce.

– A, da, aşa e. Îmi dezmierdă tâmpla cu buzele. Ştiu

că o să vin să te văd la exerciii. Numai la gândul ăsta

şi mă excit.

– N-am hotărât deja că pe tine totul te excită? l-am

tachinat, împingându-l uşor cu cotul.

– Tot ce are legătură cu tine. Ceea ce e un mare

noroc pentru noi, pentru că tu eşti o nesătulă. Dă-mi

un mesaj când termini şi ne întâlnim la tine.

Atracfl ia 355

Am scotocit în geantă şi mi-am luat telefonul, ca

să văd dacă mai ine bateria. Atunci am văzut un me-
saj de la Cary. L-am deschis, observând o înregistrare

video şi un text: „X ştie că fratele lui e un cretin? Nu te

apropia de CV, fetio * pupici *“.

Am pornit înregistrarea, dar mi-a trebuit un mi-
nut ca să îneleg ce văd. Iar când am priceput, am

îngheat.

– Ce e? mă întrebă Gideon, cu buzele în părul meu.

Apoi l-am simit cum se încordează în spatele meu şi

mi-am dat seama că se uita peste umărul meu.

Cary fi lmase la petrecerea din grădină de la Vidal.

Judecând după gardul viu înalt de doi metri din fun-
dal, Cary părea că se afl ă în labirint, iar frunzele care

încadrau ecranul îmi spuneau că se ascunde. Starul

spectacolului era un cuplu surprins într-o îmbrăişare

pasională. Femeia era în lacrimi şi foarte frumoasă, în

timp ce bărbatul o săruta, ca să-i potolească vorbele

agitate, şi o consola, mângâind-o uşor pe spate.

Cei doi vorbeau despre mine şi despre Gideon, des-
pre cum mă foloseam de trupul meu ca să pun mâna pe

milioanele lui.

– Nu-i face prea multe griji, îi murmura Christo-
pher lui Magdalene, care părea extrem de supărată. Ştii

că Gideon se plictiseşte repede.

– Cu ea e altceva. Cred... cred că o iubeşte.

El o sărută pe frunte.

– Nu-i genul lui.

Mi-am încleştat degetele pe care Gideon mi le

i nea strâns.

În timp ce ne uitam, am observat că postura lui

Magdalene se schimbase încet. Începuse să se alinte

sub mâinile lui Christopher, să-şi îmblânzească vocea

356 Sylvia Day

şi să-l caute cu gura. Şi pentru un observator oareca-
re era mai mult decât evident că el îi cunoaşte foarte

bine corpul, ştie unde s-o mângâie şi unde s-o frece. Iar

când ea a reacionat la seducia lui dibace, el i-a ridicat

rochia şi i-a tras-o. Era foarte clar că el profi ta de ea.

Se vedea din privirea triumfătoare şi plină de dispre

de pe chipul lui în timp ce o penetra, până a adus-o pe

culmile plăcerii.

Nu-l recunoşteam pe acel Christopher pe care-l

vedeam pe ecran. Chipul, postura, glasul lui... părea să

fi e cu totul altă persoană.

M-am bucurat când telefonul mi-a murit brusc şi

ecranul s-a întunecat. Gideon m-a prins în brae.

– Bleah, am şoptit, cuibărindu-mă cu grijă la pieptul

lui, ca să nu-i pătez sacoul cu machiajul. Înfi orător de

scârbos. Îmi pare rău pentru ea.

– Ăsta-i Christopher, oftă el cu putere.

– Ticălosul! Ce sufi cienă i se citea pe faă... îhh!

M-am cutremurat.

El mă sărută pe păr, şoptindu-mi:

– Credeam că Maggie o să fi e la adăpost de el. Ma-
mele noastre se cunosc de ani de zile. Uitasem cât de

mult mă urăşte.

– De ce?

M-am întrebat în treacăt dacă visele urâte ale lui

Gideon aveau vreo legătură cu Christopher, după care

am respins gândul. Era imposibil. Gideon era mai mare

cu câiva ani şi fusese mereu mai puternic. I-ar fi rupt

spinarea lui Christopher.

– Crede că eu primeam toată atenia când eram

mici, spuse Gideon cu grijă, pentru că toi erau în-
grijorai în legătură cu felul în care reacionam faă

Atracfl ia 357

de sinuciderea tatălui meu. Aşa că îşi doreşte ce-i al

meu. Vrea tot pe ce poate pune mâna.

M-am întors spre el, vârându-mi mâinile pe sub sa-
coul lui, ca să-l trag cât mai aproape. În glasul lui se

simea ceva care mă făcu să-i simt durerea. Casa fami-
liei lui era un loc despre care îmi spusese că-i bântuia

visele şi era teribil de distant faă de familia lui.

Nu fusese iubit niciodată. Era cât se poate de sim-
plu... şi de complicat.

– Gideon?

– Hmm?

M-am dat uşor în spate ca să-l privesc şi, înălân-

 du-mi mâna, i-am mângâiat uşor arcul mândru al

frunii, spunând:

– Te iubesc.

El fu străbătut de un tremur atât de violent, că mă

zgudui şi pe mine.

– Nu vreau să te sperii, m-am grăbit să-l liniştesc,

fe rindu-mi privirea, ca să-i las puină intimitate.

Nu trebuie să faci nimic în privina asta. Pur şi simplu

nu mai voiam să treacă nici un minut fără să ştii ce simt

pentru tine. Acum poi să uii de asta.

Cu una dintre mâini mă apucă de ceafă, iar cu

cea laltă mă prinse de talie aşa de tare, că aproape mă

durea. Rămase inându-mă aşa, imobilizată, lipită de

el, ca şi cum aş fi putut să explodez. N-a mai scos nici

un cuvânt cât a durat drumul, dar nici nu şi-a slăbit

deloc strânsoarea.

Plănuiam să i-o spun din nou cândva, în viitor,

însă, în ceea ce priveşte această primă dată, mă gân-
deam că amândoi ne descurcaserăm destul de bine.

La zece fi x, am trimis un buchet imens cu treizeci

şi şase de trandafi ri roşii cu coadă lungă la biroul lui

358 Sylvia Day

Gideon, cu biletul: „În cins tea rochiilor roşii şi a că-

lătoriilor cu limuzina“.

Peste zece minute, am primit un plic de la biroul

lui, cu un bilet pe care scria: „Hai s-o facem din nou.

Curând“.

La ora unsprezece, i-am trimis un aranjament cu

cale albe cu negru şi un bilet: „În cinstea rochiilor

alb cu negru de la petrecerile în grădină şi a sexului

în biblioteci...“

Peste zece minute, am primit şi răspunsul:

„Abia aştept să te am pe podea“...

La prânz, am plecat la cumpărături. După un inel.

Am scotocit îndelung prin şase magazine până când

am găsit unul care mi s-a părut absolut perfect. Era un

inel din platină gravată şi bătută în diamante negre,

care avea un aspect sobru şi mă trimitea cu gândul la

putere şi la supunere. Era un inel dominator, foarte

îndrăzne şi masculin. A trebuit să deschid un cont

de credit la magazin ca să acopăr preul piperat, dar

m-am gândit că lunile în care voi plăti rate la el me-
rită tot efortul.

Am sunat apoi la biroul lui Gideon şi am vorbit cu

Scott, care m-a ajutat să găsesc o fereastră de un sfert

de oră în programul încărcat al lui Gideon, ca să pot

trece pe la el.

– Îi mulumesc foarte mult pentru ajutor, Scott.

– Cu foarte multă plăcere. M-am bucurat să-l văd

când a primit fl orile de la tine, azi. Nu cred că l-am

văzut vreodată zâmbind aşa.

Un fl uviu fi erbinte de iubire curgea prin mine.

Voiam să-l fac fericit. După cum ar fi spus el, trăiam

pentru asta.

Atracfl ia 359

M-am întors la lucru cu zâmbetul pe faă. La ora

două, am trimis la biroul lui Gideon un aranjament

de crini imperiali, urmat de un bilet, trimis prin curiera-
tul intern: „Drept mulumire pentru sexul sălbatic“.

Răspunsul lui: „Renună la Krav Maga. Fac eu

exer ciii cu tine.“

La trei şi jumătate, cu cinci minute înaintea întâl-
nirii cu Gideon, m-au cuprins emoiile. M-am ridicat

de pe scaun cu picioare nesigure şi am urcat în lift, spre

biroul lui. Acum, că venise timpul să-i dau cadoul, mă

temeam că poate nu-i plac inelele... la urma urmelor,

nu purta aşa ceva.

Nu cumva era o dovadă prea mare de impertinenă

şi posesivitate din partea mea să vreau ca el să poarte

unul, numai pentru că eu purtam?

Recepionera roşcată nu a încercat să mă oprească

la intrare, iar când Scott m-a zărit, s-a ridicat de la bi-
roul lui şi m-a salutat cu un zâmbet larg. Am intrat în

biroul lui Gideon şi Scott a închis uşa după mine.

Am fost de îndată izbită de parfumul minunat

al fl orilor şi de felul în care îi încălzeau biroul atât

de modern.

Gideon m-a privit pe deasupra monitorului şi a

înălat mirat din sprâncene văzându-mă. S-a ridicat

apoi imediat în picioare.

– Eva! S-a întâmplat ceva?

Am observat cum i se schimbă atitudinea, trecând

de la cea profesională la una personală, iar ochii i s-au

îmblânzit uitându-se la mine.

– Nu. Numai că... am tras aer în piept şi m-am în-
dreptat spre el. Am ceva pentru tine.

– Încă ceva? Am uitat cumva, este vreo ocazie

specială?

360 Sylvia Day

Am pus cutiua pe biroul lui, după care m-am întors

cu spatele, cumplit de emoionată. Mă îndoiam foarte

tare de înelepciunea cadoului meu, pe care i-l făcusem

plină de nesăbuină. Acum mi se părea o idee prosteas-
că. Ce-aş fi putut să-i spun ca să-l absolv de vina de a

nu-l dori? De parcă nu era deja destul de rău că arunca-
sem bomba cu „I“ în cursul dimineii; mai trebuise să şi

plusez cu un afurisit de inel. Probabil că se simea deja

cu ghiuleaua şi lanul de picior, în timp ce se chinuia

s-o ia la fugă. Iar laul se tot strângea...

Am auzit cum deschide încet cutiua şi cum i se taie

răsufl area.

– Eva!

Glasul îi era întunecat şi primejdios. M-am întors

cu grijă şi am tresărit zărindu-i chipul auster şi sobrie-
tatea din privire. Încheieturile degetelor i se albiseră

pe cutie.

– Prea mult? am întrebat cu voce răguşită.

– Da. Puse jos cutiua şi înconjură biroul. Mult prea

mult. Nu pot sta liniştit, nu mă pot concentra. Nu pot

să mi te scot din minte. Nu-mi găsesc locul şi eu ni-
ciodată nu sunt aşa când mă afl u la birou. Sunt prea

ocupat. Iar tu m-ai pus sub asediu.

Ştiam al naibii de bine cât de solicitantă trebuie să

fi fost munca lui, dar nu mă gândisem deloc la asta când

îmi trecuse prin cap cum pot să-l surprind, iar şi iar.

– Îmi pare rău, Gideon, nu m-am gândit.

El se apropie de mine cu paşii aceia ademenitori

care dădeau o idee despre cât de bine arată gol.

– Să nu-i pară rău. A fost cea mai frumoasă zi din

viaa mea.

Atracfl ia 361

– Serios? am exclamat, uitându-mă cum îşi pune

inelul pe inelarul mâinii drepte. Am vrut să-i fac o

plăcere. Se potriveşte? Am fost nevoită să ghicesc...

– E perfect. Tu eşti perfectă.

Şi Gideon îmi luă mâinile, sărutându-mi inelul,

apoi m-a privit, în timp ce eu făceam la fel cu al lui.

– Eva, felul în care mă faci să mă simt... mă doare

de-a dreptul.

Mi-a sărit inima din loc.

– Aşa de rău e?

– E minunat.

Apoi mi-a luat faa în palme şi am simit răceala

inelului pe obraz. M-a sărutat plin de patimă, pene-
trându-mi gura cu limba-i pervers de abilă.

Aş fi vrut mai mult, însă m-am înfrânat, gândin-
du-mă că deja sărisem prea mult calul pentru o singură

zi. În plus, el fusese mult prea surprins de apariia mea

pe neaşteptate ca să mai şi opacizeze peretele de sticlă,

astfel încât să avem parte de intimitate.

– Spune-mi iar ce mi-ai spus în maşină, şopti el.

– Hmm... nu ştiu.

L-am mângâiat pe sacou cu mâna liberă. Mi-era tea-
mă să-i spun iar că-l iubesc. Îi fusese greu să audă prima

dată şi nu ştiam dacă înelesese cu adevărat ce însemna

asta pentru noi. Pentru el.

– Eşti ridicol de arătos, să ştii. De fi ecare dată când

te văd parcă mă loveşti în moalele capului. În orice

caz... nu vreau să risc să te sperii şi să te fac s-o iei

la fugă.

El se aplecă spre mine, sprijinindu-şi fruntea de

a mea.

– Regrei ce mi-ai spus, aşa-i? Şi fl orile, inelul...

362 Sylvia Day

– Chiar îi place? l-am întrebat neliniştită, dân -

du-mă înapoi ca să-i studiez chipul şi să-mi dau seama

dacă nu cumva mă minte. Nu vreau să-l pori doar de

dragul meu dacă nu-i place.

Degetele lui se jucau cu conturul urechii mele.

– Este perfect. E exact aşa cum mă vezi tu pe mine.

Sunt mândru să-l port.

Am fost încântată că înelesese. Evident, asta se în -

tâmplase pentru că mă înelegea pe mine.

– Dacă încerci să îndulceşti lovitura de a retrage

ceea ce mi-ai spus... continuă el, iar privirea lui trăda o

anxietate surprinzătoare.

N-am putut să rezist implorării tăcute din ochii lui.

– Cred cu tărie în cel mai mic cuvinel pe care l-am

spus, Gideon.

– O să te fac eu s-o spui din nou, mă amenină cu

acel tors seducător în glas. Şi când o să termin cu tine,

o să strigi asta.

Am rânjit şi m-am îndepărtat.

– Înapoi la treabă, diavole!

– La cinci o să te conduc acasă, zise el, pe când mă

îndreptam spre uşă. Vreau să ai păsărica udă şi goală

când cobori la maşină. Dacă te atingi singură ca să te

uzi, să nu cumva să ajungi la orgasm, altfel vei supor ta

consecinele.

Consecine. Mă străbătu un uşor fi or, dar era o

teamă pe care puteam s-o suport. Aveam încredere în

Gideon, care ştia până unde să întindă coarda.

– Dar tu o să fi i gata excitat?

– Când nu sunt eu cu tine? zâmbi el într-un col al

gurii. Îi mulumesc pentru ziua de azi, Eva. Pentru fi e-
care minut al ei.

Atracfl ia 363

I-am făcut o bezea şi am văzut cum i se tulbură

privirea. Ochii lui nu mi-au mai ieşit din minte tot res-
tul zilei.

Se făcuse ora şase când am ajuns în sfârşit la apar-
tamentul meu, într-o neorânduială totală, după o

partidă zdravănă de sex. Ştiam ce mă aşteaptă când am

zărit limuzina lui Gideon parcată lângă trotuar, în lo-
cul Bentley-ului. Aproape că a sărit pe mine încă din

clipa în care am urcat, după care s-a apucat să-mi facă

o demonstraie a extraordinarelor sale aptitudini orale,

înainte să mă intuiască pe banchetă cu un entuziasm

plin de vigoare.

Eram bucuroasă că eram în formă, căci altfel apetitul

sexual insaiabil al lui Gideon, combinat cu rezisten-

a lui ce părea nesfârşită m-ar fi putut epuiza cu totul.

Nu că m-aş fi plâns. Era doar o observaie.

Când am intrat grăbită în holul clădirii unde lo-
cuiam, Clancy era deja acolo, aşteptându-mă. Chiar

dacă a observat cât de şifonată îmi era rochia, îmbu-
jorarea din obraji şi părul ciufulit, s-a prefăcut că nu

vede absolut nimic. M-am schimbat în grabă şi ne-am

îndreptat spre sala lui Parker. Spe ram că o s-o ia uşor

cu încălzirea, pentru că îmi simeam încă picioarele

cam moi după două orgasme care mă zguduiseră până

în vârful degetelor.

La sosirea în depozitul transformat din Brooklyn,

eram foarte încântată şi gata să încep serios să în-
vă. Vreo doisprezece cursani făceau tot soiul de exer-
ciii, supravegheai de Parker, care îi încuraja de

la marginea saltelelor. În clipa în care am apărut,

s-a îndreptat spre mine şi m-a dus într-un col mai

364 Sylvia Day

îndepărtat al zonei de antrenament, unde puteam să

lucrăm faă în faă.

– Cum merge treaba? l-am întrebat, mai mult ca

să scap de încordare.

El îmi zâmbi, punându-şi astfel în evidenă trăsătu-
rile foarte interesante şi atrăgătoare.

– Eşti agitată?

– Puin.

– O să lucrăm la fora şi vigoarea ta fi zică, dar şi la

sigurana de sine. O să te antrenez să nici nu încreme-
neşti ori să ezii în situaii neaşteptate.

Până să începem, crezusem că aveam destulă foră şi

vigoare fi zică, însă aveam să afl u că se poate şi mai bine.

Primul lucru a fost o scurtă prezentare a echipamen-
tului şi a spaiului, după care am trecut la explicarea

poziiilor de luptă şi a celor pasive sau neutre. Parker

mi-a făcut încălzirea cu câteva exerciii de bază, după

care a trecut la mişcări specifi ce, în timpul cărora fi eca re

încerca să-l apuce pe celălalt de umeri şi de genunchi,

stând faă în faă şi blocând contraloviturile.

Normal că Parker era extraordinar, însă până la

urmă mi-am dat seama şi eu ce să fac. Totuşi, cea mai

mare parte a timpului mi-am petrecut-o încercând să

mă adun de pe jos şi chiar m-am implicat cu încrânce-
nare în asta. Ştiam prea bine cum este să fi i la pământ,

în inferioritate.

Probabil că înverşunarea mea nu a trecut neobser-
vată pentru Parker, însă nu a zis nimic.

Gideon a ajuns la mine acasă în cursul serii şi m-a

găsit în cadă, încercând să-mi alin trupul îndurerat.

Deşi se vedea că tocmai făcuse duş, după ora pe care

o avusese cu antrenorul personal, şi-a dat încet jos

Atracfl ia 365

hainele şi s-a băgat lângă mine în cadă, înlănuindu-mă

cu mâinile şi cu picioarele. Am gemut, în timp ce el

mă legăna.

– Chiar aşa de bine e? m-a tachinat el, ronăindu-mi

lobul urechii.

– De unde era să ştiu că tăvălirea pe saltea, o oră

întreagă, cu un tip tare poate să fi e atât de epuizantă?

Cary avusese dreptate când îmi spusese că faci

vânătăi la Krav Maga; vedeam deja cum încep să-mi

apară pete albăstrui pe piele şi încă n-ajunsesem la miş-

cările dure.

– Aş putea să fi u gelos, şopti Gideon, dacă n-aş şti că

Smith e însurat şi are şi copii.

Am pufnit când mi-a oferit încă un exemplu din

lucrurile pe care n-ar fi trebuit să le ştie.

– Ştii cumva şi ce număr poartă la pantofi şi la

pălărie?

– Încă nu.

A început să râdă auzindu-mi geamătul de exaspe-
rare, iar eu nu mi-am putut reine un zâmbet la auzul

acestui sunet neobişnuit.

Într-o zi, cât de curând, urma să ajungem să stăm

de vorbă despre obsesia lui de a strânge informaii, dar

acum nu era deloc momentul. Ne certaserăm prea mult

în ultimul timp, iar sfatul lui Cary, de a face tot posibi-
lul ca să ne distrăm tot atât de mult pe cât ne certam,

era încă prezent în mintea mea.

În timp ce mă jucam cu inelul de pe degetul lui

Gideon, i-am povestit despre discuia pe care o avuse-
sem cu tata sâmbătă şi despre cum îl pisau la cap prie-
tenii lui poliişti în legătură cu bârfa că mă întâlneam

cu marele Gideon Cross.

– Îmi pare rău, oftă el.

366 Sylvia Day

M-am întors cu faa la el.

– Nu-i vina ta că eşti subiect de ştiri. Nu te poi

abine să fi i uluitor de atrăgător.

– Într-o zi, spuse el laconic, o să-mi dau seama dacă

faa mea e un blestem sau nu.

– Păi, dacă părerea mea are vreo importană, eu aş

zice că mai degrabă in la ea.

El zâmbi uşor, mângâindu-mi obrazul.

– Părerea ta e singura care contează. Şi a tatălui tău.

Aş vrea să mă placă, Eva, nu să creadă că din cauza mea

fi ica lui nu mai are parte de intimitate.

– O să-l dai gata. El nu vrea decât să fi u în sigurană

şi fericită.

Gideon mă trase mai aproape, ceva mai relaxat.

– Şi eu te fac fericită?

– Da, am răspuns, punându-mi capul pe inima lui.

Îmi place la nebunie când sunt cu tine. Iar când nu

suntem împreună, nu-mi doresc decât să te văd.

– Ai spus că nu vrei să ne mai certăm, îmi şopti el în

păr, şi asta mă roade. Ai obosit să mă vezi c-o dau tot

timpul în bară?

– N-o dai în bară tot timpul. Şi eu am făcut greşeli.

E greu să rămâi într-o relaie, Gideon. Majoritatea cu-
plurilor nu au parte de un sex atât de minunat ca noi.

Eu îl pun în coloana cu lucruri bune.

El luă apă în pumni şi începu să mi-o toarne

pe spate, fără încetare, alinându-mă cu scurgerea ei

sinuoasă.

– Eu nu mi-l amintesc cu adevărat pe tata.

– Nu?

Am încercat să nu mă încordez, ca să nu-mi tră-

dez surprinderea, nici agitaia şi dorina disperată de a

afl a mai multe despre el. Nu-mi vorbise niciodată până

Atracfl ia 367

acum despre familia lui. Mi-era îngrozitor de greu să

nu-l asaltez cu întrebări, însă nu voiam să împing lu-
crurile prea departe dacă el nu era pregătit...

El oftă, parcă din străfundurile sufl etului. Era ceva

în felul în care dăduse aerul afară din piept care m-a

făcut să ridic capul şi să uit intenia de a fi precaută.

I-am mângâiat pectoralii puternici.

– Vrei să vorbim despre ce îi aminteşti?

– Sunt doar... impresii. Nu prea dădea pe acasă.

Muncea foarte mult. Probabil că pe el îl moştenesc.

– Poate că avei în comun dependena de muncă –

aşa se spune? –, dar cred că doar atât.

– De unde ştii? replică el, în defensivă.

M-am tras mai aproape de el, dându-i la o parte

părul de pe faă.

– Îmi pare rău, Gideon, dar tatăl tău a fost un escroc

care a ales calea cea mai uşoară şi mai egoistă ca să

dispară. Tu nu eşti absolut deloc aşa.

– Nu, nu sunt aşa. Făcu o pauză, apoi continuă: Dar

nu cred că a învăat vreodată cum să interacioneze cu

oamenii, cum să-i pese şi de ceea ce nu inea de nevoile

lui imediate.

L-am studiat cu atenie.

– Crezi că asta e valabil şi pentru tine?

– Nu ştiu, răspunse el încet.

– Ei bine, eu ştiu, şi nu e deloc aşa, i-am spus, săru-
tându-l pe vârful nasului. Tu păstrezi ceea ce ai.

– Ar fi şi cazul. Îşi întări strânsoarea în care mă inea.

Eva, nici nu pot să mă gândesc că ai putea fi cu alt-
cineva. Numai gândul că alt bărbat ar putea să te vadă

cum te văd eu, să te vadă aşa... să pună mâna pe tine...

înnebunesc numai la gândul ăsta.

– N-o să se întâmple una ca asta, Gideon.

368 Sylvia Day

Ştiam prea bine cum se simea. Nici eu n-aş fi putut

îndura să-l ştiu în intimitate cu o altă femeie.

– Tu mi-ai schimbat cu totul viaa. Nu pot să suport

gândul că te-aş pierde.

L-am îmbrăişat şi eu.

– Sentimentul ăsta e reciproc.

Gideon îmi dădu capul pe spate, lipindu-şi gura de a

mea într-un sărut sălbatic. Şi în câteva clipe a devenit

foarte clar că în curând o să inundăm toată podeaua,

aşa că m-am tras înapoi.

– Trebuie să mănânc, diavole, dacă vrei s-o luăm

de la capăt.

– ... zise iubita mea, frecându-şi trupul ud şi gol de

mine, răspunse el cu un zâmbet păcătos.

– Hai să comandăm mâncare chinezească ieftină

şi s-o mâncăm cu beişoarele direct din cutie.

– Hai să comandăm mâncare chinezească bună şi

să facem asta!

Capitolul 19

Cary a venit şi el lângă noi în living şi am savurat

împreună excelenta mâncare chinezească, un vin dul-
ce de prune şi programul de luni seară de la televizor.

În timp ce baleiam printre canale, râzând de numele

ridicole ale unor spectacole de televiziune, am aruncat

o privire spre cei doi bărbai foarte importani din viaa

mea, care se relaxau şi se simeau bine unul în compa-
nia celuilalt. Se înelegeau bine, luându-se peste picior

şi aruncându-şi insulte în joacă, în felul specifi c băr-
bailor. Nu mai văzusem niciodată până acum această

latură a lui Gi deon, dar îmi plăcea la nebunie.

Eu acaparasem toată canapeaua, iar cei doi bărbai

stăteau pe jos cu picioarele încrucişate şi mâncau la

măsua de cafea. Erau amândoi în pantaloni de trening

şi tricouri mulate, iar eu mă delectam cu priveliştea.

Dacă nu eram norocoasă, atunci cum eram?

Cary şi-a trosnit degetele, pregătindu-se teatral să-şi

desfacă prăjitura cu răvaş.

370 Sylvia Day

– Ia să vedem! O să fi u bogat? Celebru? O să dau

peste domnul sau doamna Înalt(ă), Brunet(ă) şi Ape -

ti sant(ă)? O să călătoresc spre tărâmuri îndepărtate?

Voi ce-ai găsit?

– Al meu e vai de el, am spus. „În cele din urmă,

totul va fi cunoscut.“ Ha! N-aveam nevoie de un răvaş

ca să mă prind de asta.

Gideon şi-l deschise pe al lui şi citi:

– „Bogăia va bate curând la uşa ta“.

Eu am pufnit. Cary mi-a aruncat o privire.

– Gata, ştiu! Cross, ai şutit prăjiturica altcuiva.

– Ar face bine să nu se apropie de prăjiturica altcui-
va, am aruncat eu, laconic.

Gideon se aplecă şi-mi smulse din mână jumătate

din prăjitură.

– Nu-i face griji, îngeraş! Numai prăjitura ta o

vreau. Şi o băgă în gură, făcându-mi cu ochiul.

– Măi, oameni buni, mormăi Cary, luai-vă şi voi

o cameră! Pe urmă îşi deschise prăjiturica zâmbind, dar

imediat îi scăpă o înjurătură: Ce dracu’?

M-am aplecat spre el:

– Ce scrie?

– Confucius spune, improviză Gideon, că bărbatul

cu mâna în buzunar se simte mare şi tare plin de el.

Cary aruncă cu jumătatea lui de prăjitură în Gideon,

care o prinse cu îndemânare şi începu să rânjească.

– Dă-mi-l! Am smuls bileelul din mâna lui Gideon

şi l-am citit, după care m-a umfl at râsul.

– Du-te dracu’, Eva!

– Ei? mă îmboldi Gideon.

– „Mai ia o prăjitură!“

– Te-a făcut knockout un răvaş.

Cary aruncă jumătatea cealaltă a prăjiturii.

Atracfl ia 371

Mi-am amintit de alte seri asemănătoare pe care

le petrecusem alături de Cary pe când eram studen-
tă, iar asta m-a făcut să încerc să-mi închipui cum

fusese Gideon în timpul facultăii. Din articolele pe

care le citisem, ştiam că fusese student la Universi-
tatea Columbia, dar nu urmase un master, pentru că

începuse să se ocupe de afacerile care luau un avânt

tot mai mare.

 Oare avusese legături cu ceilali studeni? Fusese

la petreceri ale fraternităilor, şi-o pusese cu cine se

nimerea şi/sau băuse la greu? Era un tip atât de con-
trolat, că mi-era greu să mi-l închipui atât de lipsit de

griji, dar exact aşa arăta acum, împreună cu mine şi

cu Cary.

În clipa aceea mi-a aruncat o privire, fără ca zâm-
betul să i se fi şters de pe faă, şi mi s-a oprit inima în

loc. Îşi arăta, în sfârşit, adevărata vârstă – părea tânăr,

foarte frumos şi atât de normal. În clipa aceea, eram

doar un cuplu de douăzeci şi ceva de ani, relaxându-se

acasă, împreună cu un coleg de cameră şi cu o teleco-
mandă. Era pur şi simplu prietenul meu şi ne simeam

bine împreună.

Totul era atât de plăcut şi lipsit de complicaii, iar

iluzia era tare emoionantă.

Pe urmă, cineva a sunat la interfon şi Cary a sărit în

picioare ca să deschidă, aruncându-mi un zâmbet.

– Poate e Trey.

Am ridicat o mână, arătându-i că-i in pumnii. Dar

peste câteva minute, când Cary a deschis uşa, cea care

a intrat pe uşă era blonda cu picioare lungi din urmă cu

câteva nopi.

– Salut, a zis ea, remarcând resturile cinei pe care le

aveam pe masă.

372 Sylvia Day

L-a apreciat pe Gideon cu o privire de cunoscător

când el s-a ridicat politicos în picioare, cu acea gra-

ie plină de foră care-i era proprie. Mie mi-a aruncat

un surâs maliios, după care l-a învăluit pe Gideon

într-un surâs strălucitor, de supermodel, şi i-a întins

încet mâna.

– Tatiana Cherlin.

El i-a strâns-o.

– Prietenul Evei.

Am ridicat din sprâncene, auzind o asemenea

prezentare. Oare îşi apăra identitatea? Sau spaiul per-
sonal? În orice caz, răspunsul lui îmi plăcea. Cary s-a

întors în cameră cu o sticlă de vin şi două pahare.

– Vino, i s-a adresat tipei, făcându-i semn către

holul care ducea spre dormitorul lui.

Tatiana ne-a făcut cu mâna şi a luat-o înaintea lui

Cary. În spatele ei, l-am întrebat pe el, doar din buze:

– Ce faci?

El mi-a făcut cu ochiul şi a şoptit:

– Trag altă prăjitură.

La puin timp după ei, eu şi Gideon am închis totul

şi ne-am dus în camera mea. În timp ce ne pregăteam

să ne băgăm în pat, i-am pus întrebarea care-mi trezise

curiozitatea mai devreme:

– Ai avut un cuibuşor de nebunii şi când erai în

facultate?

– Poftim? zise el, în timp ce-şi trăgea rapid tricoul

peste cap.

– Ştii, cum era camera de hotel. Eşti un tip senzu-
al. Mă întrebam dacă aveai şi atunci un aranjament

din ăsta.

El scutură din cap, în timp ce eu îi priveam plină de

dragoste bustul divin şi şoldurile fără pic de grăsime.

Atracfl ia 373

– De când te-am cunoscut pe tine am făcut sex cât

n-am făcut în ultimii doi ani, la un loc.

– Nu se poate!

– Muncesc din greu şi fac şi exerciii fi zice şi mai din

greu, iar ambele mă epuizează în mod plăcut în majori-
tatea timpului. Din când în când, am mai primit câte o

ofertă pe care n-am refuzat-o, însă altfel, am putut trăi

foarte bine fără sex până când te-am întâlnit pe tine.

– Ce aiureală! Îmi era imposibil să cred aşa ceva.

El mă privi scurt, după care se îndreptă spre baie, i-
nând în mână o gentuă neagră cu obiecte de toaletă.

– Mai îndoieşte-te tu de mine, Eva, şi-o să vezi ce

păeşti!

– Ce? l-am urmat, delectându-mă cu priveliştea

feselor lui minunate. O să-mi demonstrezi că poi trăi

foarte bine fără sex trăgându-mi-o din nou?

– Pentru asta e nevoie de doi, zise el, în timp ce sco-
tea o periuă de dini, punând-o în suportul meu de

periue. Şi tu ai iniiat partidele de sex între noi tot

atât de mult ca şi mine. Şi tu ai la fel de mare nevoie

de legătura asta.

– Ai dreptate. Doar că...

– Doar că ce?

Deschise un sertar, se încruntă, văzând că e plin şi

se dădu într-o parte ca să deschidă altul.

– Cealaltă chiuvetă, am zis, zâmbind, cu gândul la

presupunerea pe care o făcuse că va primi şi el sertare

în baia mea şi la încruntarea lui când nu le găsise. Toa-
te sunt ale tale.

Gideon se duse către cealaltă chiuvetă şi începu să

aranjeze în sertare coninutul gentuei.

– Doar că ce? repetă el, în timp ce-şi punea şampo-
nul şi gelul de duş lângă baie.

374 Sylvia Day

Stăteam rezemată cu un şold de chiuvetă, cu braele

încrucişate, şi-l priveam cum îşi marchează teritoriul

în toată baia mea. Era mai mult decât clar că asta face

după cum era la fel de clar că oricine ar fi intrat în

această baie şi-ar fi dat seama că există un bărbat

în viaa mea.

Atunci mi-am dat seama, şocată, că şi eu avusesem

aceeaşi pretenie asupra spaiului său personal. Perso-
nalul casei lui trebuia să afl e că şeful lor era implicat

de-acum într-o relaie serioasă. Gândul ăsta m-a în-
fi orat puin.

– M-am gândit mai devreme, în timp ce mâncam, la

cum erai în timpul facultăii, am continuat închipuin-
du-mi cum ar fi fost să te văd în campus. Cred că aş fi

fost obsedată de tine. Aş fi făcut tot posibilul ca să te

văd şi să mă delectez privindu-te. Aş fi încercat să merg

la acelaşi cursuri ca şi tine, pentru ca în timpul lor să

pot visa cu ochii deschişi cum să ajung în patul tău.

– Eşti o maniacă sexuală, mă sărută el pe nas când

trecu pe lângă mine, ca să se spele pe dini. Amândoi

ştim ce s-ar fi întâmplat din clipa în care te vedeam.

M-am spălat şi eu pe dini şi mi-am periat părul,

după care m-am spălat pe faă.

– Deci... ai avut un cuibuşor de nebunii pentru ra-
rele ocazii în care vreo puicuă norocoasă ajungea în

pa tul tău?

Privirea lui îmi admira refl exia plină de săpun din

oglindă.

– Mereu am folosit hotelul.

– Ăsta este unicul loc unde ai făcut sex? Înainte de

mine?

– Unicul loc unde am făcut sex liber consimit, răs-
punse el încetişor, înainte de tine.

Atracfl ia 375

– Oh! Simeam că mi se rupe inima.

Ne-am băgat în pat şi ne-am cuprins strâns în brae.

Mi-am îngropat faa în gâtul lui şi m-am cuibărit acolo

ca să respir. Avea un trup dur, însă îl simeam minunat

de confortabil aşa, lipit de al meu. Era atât de cald şi de

viguros, atât de puternic masculin. Numai gândul la el

şi mă făcea să-l doresc.

Mi-am trecut piciorul peste şoldurile lui şi m-am

căărat pe el, mângâindu-i muşchii abdomenului. Era

întuneric şi nu-i puteam vedea faa, dar nici n-aveam

nevoie. Oricât de mult îi iubeam chipul – cel pe care

el îl detesta uneori –, ceea ce mă emoiona cu adevărat

era felul în care mă atingea şi îmi şoptea, ca şi când

pentru el n-ar mai fi existat nimic pe lume, ca şi cum

n-ar fi dorit nimic mai mult pe lume.

– Gideon!

N-a fost nevoie să mai spun şi altceva.

S-a ridicat în şezut, m-a cuprins în brae şi m-a să-

rutat profund. După care m-a rostogolit sub el şi a făcut

dragoste cu mine plin de o posesivitate tandră, care mă

mişca până în străfundurile sufl etului.

M-am trezit tresărind surprinsă. Ceva greu mă zdro-
bea şi o voce aspră îmi scuipa în ureche cuvinte urâte,

oribile. Nu mai puteam să respir din cauza panicii.

Nu din nou... Nu... Te rog, nu...

Fratele meu vitreg îmi acoperise gura cu mâna şi-mi

depărta picioarele. I-am simit lucrul acela greu dintre

picioare izbindu-mă orbeşte, încercând să-şi facă loc în

trupul meu. ipetele îmi erau înăbuşite de palma lui

care îmi zdrobea buzele şi eu mă zbăteam, cu inima bă-

tându-mi să-mi sară din piept. Nathan era atât de greu!

376 Sylvia Day

Atât de greu şi de puternic! Nu-l puteam da jos de pe

mine. Nu puteam să-l împing.

Opreşte-te! Dă-te jos de pe mine! NU mă atinge!

O, Doamne! Te rog, nu-mi face din nou asta... nu din

nou... nu iarăşi...

Unde era mama? Ma-ma!

Am ipat, dar palma lui Nathan mi-a acoperit gura.

Se apăsa în mine, înfi gându-mi capul în pernă. Cu cât

mă zbăteam mai mult, cu atât era mai excitat. Gâfâind

ca un câine, se împingea în mine, iar şi iar... încercând

să se înfi gă în mine...

– O să afl i tu cum e.

Am îngheat. Cunoşteam glasul ăsta. Ştiam că nu

e al lui Nathan.

Nu era un vis. Dar tot un coşmar era.

Dumnezeule, nu! Clipeam înnebunită în întuneric,

străduindu-mă să zăresc ceva. Sângele îmi bubuia aşa

tare în urechi, că nu auzeam nimic.

Cunoşteam însă mirosul acestui trup. Cunoşteam

fi ecare atingere, chiar şi când era plină de cruzime. Şti-
am cum simeam trupul acesta în mine, chiar în timp

ce încerca să mă invadeze.

Erecia lui Gideon se clătina între coapsele mele.

Panicată, mi-am adunat toate puterile şi m-am ridi-
cat, aruncându-i mâna de pe faă. Am tras aer în piept

şi am început să ip.

Pieptul lui Gideon se ridica şi cobora spasmodic, în

timp ce lătra:

– Nu mai e aşa grozav când i-o iei tu!

– Crossfi re! am reuşit să icnesc.

O rază de lumină, venind de pe coridor, m-a orbit,

urmată imediat de îndepărtarea mult dorită a greutăii

lui Gideon de pe mine. M-am rostogolit în locul meu,

Atracfl ia 377

suspinând; cu ochii înecai în lacrimi, l-am zărit pe

Cary cum îl aruncă pe Gideon în zidul opus al camerei,

îndoind peretele de rigips.

– Eva! Ai păit ceva?

Cary se întoarse spre pat şi începu să înjure când

mă văzu, ghemuită în poziie fetală şi scuturată de sus-
pine violente.

Gideon s-a ridicat în picioare, însă Cary s-a dus

drept spre el:

– Dacă mişti măcar un muşchi până vine poliia,

o să te fac praf!

Înghiind cu greu nodul din gât, am reuşit să mă

ridic în şezut. Privirea mi s-a încrucişat cu a lui Gideon

şi am văzut cum ceaa somnului i se ridică de pe ochi,

înlocuii de o groază imensă.

– Vis, am reuşit să îngaim, sufocată, prinzându-l de

bra pe Cary, care se îndrepta spre telefon. Vi-visează.

Cary aruncă o privire spre Gideon, care se lăsase pe

vine gol pe podea, ca un animal sălbatic, şi lăsă braul

în jos.

– Dumnezeule, şopti el. Şi eu care credeam că eu

sunt distrus.

M-am tras spre marginea patului şi m-am ridicat.

Îmi tremurau picioarele şi mă simeam rău din cau-
za fricii de care încă nu scăpasem. Apoi mi s-au tăiat

genunchii şi Cary m-a prins în brae, îngenunchind

pe podea lângă mine şi inându-mă în brae în timp

ce plângeam.

– Eu o să dorm pe canapea.

Cary îşi trecu o mână prin părul ciufulit, sprijinin-
du-se de peretele coridorului. Uşa de la dormitor era

378 Sylvia Day

deschisă în spatele meu şi înăuntru se afl a Gideon, pa-
lid la faă, cu o privire bântuită.

– O să-i aduc şi lui câteva pături şi perne. Nu cred că

ar trebui să se ducă singur acasă. E varză.

– Îi mulumesc, Cary.

Îmi ineam braele strânse în jurul corpului.

– Tatiana e încă aici?

– Nu, ce dracu’! Noi doar ne-o tragem.

– Şi cu Trey cum e? am întrebat încetişor, cu mintea

înapoi la Gideon.

– Îl iubesc pe Trey. Cred că e omul cel mai bun pe

care l-am întâlnit vreodată, în afară de tine, zise el,

aplecându-se ca să mă sărute pe frunte. Iar ceea ce nu

ştie nu-l poate răni. Nu-i mai face probleme pentru

mine şi ai grijă de tine!

M-am uitat la el, cu ochii în lacrimi.

– Nu ştiu ce să fac.

Cary oftă, cu o privire cât se poate de serioasă în

ochii de un verde întunecat.

– Fetio, cred că venit vremea să te hotărăşti dacă

eşti îndrăgostită de el până peste cap. Unii oameni nu

pot fi reparai. Uită-te la mine! Am întâlnit un tip mi-
nunat, dar mi-o trag cu una pe care nu pot s-o sufăr.

– Cary... m-am apropiat de el, atingându-l pe umăr.

El m-a prins de mână şi mi-a strâns-o.

– Sunt aici dacă ai nevoie de mine.

Când m-am întors în camera mea, Gideon închi-
dea fermoarul genii cu obiecte de toaletă. Mi-a arun-
cat o privire şi spaima mi s-a strecurat în măruntaie.

Nu pentru mine, ci pentru el. Niciodată nu mai văzu-
sem pe cineva să arate aşa de disperat, atât de îngrozi-
tor de distrus. Parcă toată viaa îl părăsise. Era cenuşiu

Atracfl ia 379

ca un cadavru şi toate trăsăturile chipului minunat îi

erau umbrite de cearcăne adânci.

– Ce faci? am şoptit.

El se dădu înapoi, ca şi cum ar fi vrut să stea cât mai

departe de mine.

– Nu pot să rămân.

Ceea ce m-a îngrijorat a fost faptul că am simit o

undă de uşurare la gândul că voi rămâne singură.

– Am fost de acord să nu mai fugim.

– Asta a fost înainte să te atac, exclamă el, dând

primul semn că se întoarce la viaă, după o oră.

– Nu erai conştient.

– Eva, tu n-o să mai fi i niciodată victima cuiva.

Doamne... ce era să-i fac...

Se întoarse cu spatele la mine, cu umerii căzui în-
tr-un fel care mă speria tot atât de mult ca şi atacul de

mai devreme.

– Dacă pleci, o să ne pierdem unul pe altul şi trecu-
tul o să învingă.

Am văzut că vorbele mele l-au lovit ca un pumn.

În cameră, toate luminile erau aprinse, ca şi cum nu-
mai electricitatea ar fi putut să alunge umbrele pe care

le purtam în sufl ete.

– Dacă pleci acum, mi-e teamă că va fi mai uşor

pentru tine să te îndepărtezi şi pentru mine să te las s-o

faci. O să se termine, Gideon.

– Cum pot să rămân? De ce ai vrea s-o fac? Se în-
toarse spre mine, privindu-mă cu atâta dor, că mi-au

dat lacrimile. Mai bine mă omor înainte să-i fac rău.

Asta era una dintre temerile mele. Îmi fusese greu să

cred că Gideon, cel pe care-l cunoşteam eu – un bărbat

dominator, o adevărată foră a naturii –, ar putea să-şi

ia viaa, dar Gideon, cel care stătea acum în faa mea,

380 Sylvia Day

era o cu totul altă persoană. Şi era fi ul unui părinte

sinucigaş.

Trăgeam spasmodic cu degetele de marginea trico-
ului de pe mine.

– N-o să-mi faci niciodată rău.

– i-e frică de mine, spuse el, cu voce răguşită.

Se vede pe faa ta. Şi mie mi-e frică de mine. Mi-e fri-
că să dorm cu tine, să nu fac ceva care ne va distruge

pe amândoi.

Avea dreptate. Eram înfricoşată. Mă simeam în-
gheată de groază.

De-acum cunoşteam violena explozivă care zăcea

în el. Furia băltind ca puroiul. Şi eram atât de plini

de pasiune unul pentru celălalt! Iar eu îl pălmuisem la

petrecere, plină de violenă fi zică, eu, care nu făcusem

niciodată aşa ceva.

Era în natura relaiei noastre să fi e plină de patimă

şi de emoii, cât se poate de pământească, de primiti-
vă. Încrederea care ne inea împreună ne şi deschisese

unul pentru celălalt în feluri care ne făceau pe amândoi

vulnerabili şi periculoşi. Şi avea să fi e şi mai rău, înain-
te să ne fi e mai bine.

El îşi trecu o mână prin păr.

– Eva, eu...

– Te iubesc, Gideon.

– Dumnezeule!

Îmi aruncă o privire plină de ceva ce semăna a

dezgust, însă nu ştiam dacă e îndreptat spre mine ori

spre el.

– Cum poi să spui una ca asta?

– Pentru că e purul adevăr.

– Tu vezi doar asta, făcu el un gest, arătându-se pe

sine. Nu vezi dezastrul total dinăuntru.

Atracfl ia 381

Am tras cu putere aer în piept.

– Tu poi să-mi spui asta? Ştiind că şi eu sunt

distrusă?

– Poate că i-e dat să te legi de unul care să-i facă

numai rău, replică el pe un ton amar.

– Opreşte-te! Ştiu că vrei să mă răneşti, dar dacă

mă loveşti pe mine, nu vei face decât să dai şi mai rău

în tine.

Am aruncat în treacăt o privire către ceas. Se făcuse

patru dimineaa. M-am îndreptat spre el, simind ne-
voia să-mi înfrâng teama de a-l atinge şi de a fi atinsă

de el.

El ridică o mână, ca pentru a mă opri.

– Mă duc acasă, Eva.

– Rămâi să dormi aici pe canapea! Nu mă contrazi-
ce, Gideon! Te rog! O să mă îmbolnăvesc de îngrijo-
rare dacă pleci.

– O să fi i şi mai îngrijorată dacă rămân.

Se uita la mine, părând pierdut, furios şi plin de un

dor îngrozitor. Ochii lui îmi implorau iertarea, dar n-ar

fi primit-o dacă aş fi încercat să i-o dau.

M-am dus către el şi l-am luat de mână, străduin-
du-mă să resping valul de teamă care m-a cuprins când

l-am atins. Aveam încă nervii întinşi, gâtlejul şi gura

încă mă dureau, iar amintirea felului în care încerca-
se să mă penetreze – atât de asemănător cu cel al lui

Nathan – era încă foarte vie.

– O să trecem peste asta, i-am promis, supărată

că-mi tremura vocea. O să vorbeşti azi cu doctorul

Petersen şi o să pornim de aici.

El îşi ridică mâna, ca şi cum ar fi vrut să-mi atingă

cu delicatee faa.

– Dacă n-ar fi fost Cary aici...

382 Sylvia Day

– Dar a fost, şi o să fi u bine. Te iubesc. O să trecem

peste asta.

M-am apropiat şi mai mult de el şi l-am îmbrăişat,

băgându-mi mâinile pe sub tricou, ca să-i ating pielea.

– N-o să lăsăm trecutul să se pună în calea a ceea

ce avem.

Nu eram sigură însă pe cine încercam să conving.

– Eva! Îmi răspunse cu putere la îmbrăişare, cât pe

ce să mă lase fără aer. Îmi pare rău. Cele întâmplate mă

omoară. Te rog... iartă-mă... nu pot să te pierd.

– N-o să mă pierzi.

Am închis ochii, încercând să mă concentrez la fe-
lul în care îl simeam. La felul cum mirosea. Amintin-
du-mi că odată nu-mi fusese teamă de nimic când eram

cu el.

– Îmi pare atât de rău...

Mâinile lui mi se plimbau pe spate.

– O să fac orice...

– Şşşt! Te iubesc. O să fi e bine.

El îşi întoarse capul, sărutându-mă uşor.

– Iartă-mă, Eva! Am nevoie de tine. Mi-e groază de

ce-o să se întâmple cu mine dacă te pierd...

– Nu plec nicăieri, am zis, simind cum mă trec fi ori

sub mişcarea neastâmpărată a mâinilor lui pe spatele

meu. Sunt aici. Nu mai fug.

El se opri, pârjolindu-mi buzele cu sufl area lui arză-

toare. Pe urmă îşi lăsă capul în jos şi-mi pecetlui gura

cu a lui, iar trupul meu răspunse chemării dulci a săru-
tului său. M-am arcuit spre el fără voie, trăgându-l mai

aproape de mine.

El a început să-mi frământe sânii în mâini, mân-
gâindu-mi sfârcurile cu mişcări circulare ale degetelor

mari, până când s-au întărit, devenind dureroşi. Atunci

Atracfl ia 383

am gemut, într-un amestec de teamă şi de dorină, iar

la auzul acestui sunet pe el l-a străbătut un tremur.

– Eva?

– Eu... nu pot.

Amintirea felului în care mă trezisem era încă prea

proaspătă în mintea mea. Mă durea îngrozitor să-l

resping, căci ştiam că are nevoie de acelaşi lucru de

la mine cum avusesem şi eu când îi vorbisem despre

Nathan – de dovada că dorina nu-şi luase zborul, că,

indiferent cât de urâte ar fi fost cicatricile trecutului

nostru, ele nu aveau cum să distrugă ceea ce devenise-
răm unul pentru celălalt.

Eu însă nu puteam să-i ofer asta. Nu încă. Mă sim-

eam prea rănită, prea vulnerabilă.

– ine-mă doar în brae, Gideon, te rog!

El dădu din cap, cuprinzându-mă cu braele.

L-am făcut să se aşeze pe jos împreună cu mine,

sperând că-l pot ajuta să adoarmă. M-am cuibărit

în el, cu un picior peste al lui şi cu un bra cuprinzân-
du-i abdomenul puternic. El mă strângea uşor, apă-

sându-mi fruntea cu buzele, şoptindu-mi neîncetat

cât de rău îi pare.

– Nu mă părăsi, am murmurat. Rămâi!

Gideon n-a scos un sunet, nu mi-a promis nimic,

însă nici nu mi-a dat drumul.

M-am trezit ceva mai târziu, auzind bătăile ritmi-
ce ale inimii lui Gideon lângă ureche. Toate lumini-
le rămăseseră aprinse, iar covorul de pe jos era aspru

şi neconfortabil.

Gideon era lungit pe spate; chipul lui frumos părea

foarte tânăr în somn, iar tricoul i se ridicase numai

384 Sylvia Day

cât să lase la vedere buricul şi muşchii puternici ai

abdomenului.

Acesta era bărbatul pe care îl iubeam. Acesta era

bărbatul al cărui corp îmi oferea atâta plăcere, a cărui

delicatee mă mişca fără încetare. Şi era tot aici. Iar

după încruntarea care-i lăsase o cută între sprâncene,

era tot îndurerat.

Mi-am strecurat mâna în pantalonii lui. Pentru pri-
ma dată de când eram împreună, penisul nu-i era tare

ca oelul în mâinile mele, dar s-a umezit repede şi a în-
ceput să se îngroaşe, în timp ce eu îl frecam fără oprire,

de la cap până la rădăcină. Teama stătea la pândă în

spatele excitaiei, dar eram mult mai înspăimântată să

nu-l pierd decât să trăiesc cu demonii care-l bântuiau.

El a început să se agite, strângându-mă de mijloc.

– Eva...?

De data aceasta i-am răspuns aşa cum nu putusem

s-o fac înainte.

– Hai să uităm, i-am şoptit, cu buzele lipite de gura

lui. Ajută-ne să uităm!

– Eva!

El s-a răsucit spre mine, scoându-mi tricoul cu

mişcări pline de precauie. Eu eram la fel de atentă

să-l dezbrac. Ne apropiam unul de altul ca şi cum am

fi putut să ne spargem. Legătura dintre noi era atât

de fragilă acum şi amândurora ne era teamă de viitor

şi de rănile pe care ni le-am fi putut face cu muchiile

tăioase pe care le aveam.

Buzele lui mi-au cuprins sfârcul şi a început să su-
gă uşor, seducător, dar înfrânându-se. Mişcarea plină

de tandree era atât de minunată, că am icnit, arcuin-
du-mă în braele lui. El mă dezmierda, de la sâni până

Atracfl ia 385

pe coapse şi înapoi, iar şi iar, liniştindu-mă, în timp ce

inima îmi bătea nebuneşte.

Mi-a sărutat apoi sânii, trecând la celălalt sfârc,

murmurându-mi vorbe de iertare şi de dorină, cu

un glas în care se citeau regretul şi nefericirea. Limba

lui îmi freca uşor punctul întărit, făcându-l să tân-
jească, după care îl luă în stăpânire, sugându-l cu

buze arzătoare.

– Gideon!

Suptul lui delicat mă ademenea cu dibăcie, inun-
dându-mi de dorină mintea speriată. Trupul mi se

pierduse deja în al lui, căutând lacom plăcerea şi fru-
museea corpului său.

– Nu-i fi e frică de mine, şoptea el. Nu te retrage!

Îmi sărută buricul, apoi o luă tot mai jos, dezmier-
dându-mi cu părul pielea de pe stomac în timp ce-şi

găsea locul între picioarele mele. Mă deschise cu

mâini tremurânde şi îmi mângâie uşor clitorisul. Limba

lui îmi lingea uşor, înnebunitor, crăpătura, iar pene-
trările uşoare în sexul meu care zvâcnea mă duceau pe

marginea nebuniei.

Mi-am arcuit uşor spatele, implorându-l printre

gemete răguşite. Tensiunea mi se răspândise în tot

corpul, făcându-mă să zvâcnesc, până când am simit

că aş putea să explodez de atâta presiune. Iar apoi m-a

condus către orgasm cu o atingere incredibil de uşoară

a limbii.

Am scos un strigăt, în timp ce corpul mi se relaxa în

valul de căldură care mă zgâlâia.

– Nu pot să te las să mă părăseşti, Eva, spuse

Gideon, venind deasupra mea, în timp ce vibram de

plăcere. Nu pot.

386 Sylvia Day

I-am şters dârele de lacrimi de pe faă, cu privirea

pierdută în ochi-i înroşii. Era un adevărat chin pentru

mine să-l văd cum suferă, îmi sfâşia inima.

– Nu te-aş lăsa nici dacă ai vrea.

El îşi luă penisul în mână şi îl vârî încet şi cu gri-
jă în mine. Capul mi se apăsa tot mai puternic în

podea, în timp ce el intra tot mai mult, luându-mi

trupul în stăpânire cu fi ecare centimetru al mădula-
rului său gros.

După ce a intrat tot, a început să se mişte ritmic,

deliberat. Am închis ochii, concentrându-mă pe legă-

tura dintre noi. Apoi el se opri, lipindu-se de mine, iar

pulsul meu a luat-o razna, cuprins de panică. Înfricoşa-
tă, am şovăit.

– Uită-te la mine, Eva! Avea glasul atât de răguşit,

încât abia i l-am recunoscut.

Am făcut ce-mi cerea şi am văzut spaima din

ochii lui.

– Fă dragoste cu mine! mă imploră, într-o şoaptă

aproa pe neauzită. Iubeşte-mă tu! Atinge-mă, îngeraş!

Pune-i mâinile pe mine!

– Da...

I-am atins spatele cu palmele, după care, peste muş-

chii care-i zvâcneau, mi-am croit drum spre fesele lui

şi, strângând carnea lor tare în mână, l-am îndemnat să

se mişte mai repede, să intre mai adânc în mine.

Loviturile ritmice ale penisului său puternic în

adâncurile fremătătoare ale sexului meu mă inundau

cu valuri fi erbini după valuri de extaz. Era atât de bun!

Mi-am încolăcit picioarele în jurul şoldurilor sale, cu

respiraia tot mai accelerată, pe măsură ce nodul rece

din stomac începea să se topească. Ne sorbeam unul pe

altul din ochi.

Atracfl ia 387

Lacrimile mi se scurgeau pe tâmple.

– Te iubesc, Gideon.

– Te rog..., gemu el, închizându-şi strâns ochii.

– Te iubesc.

Apoi el mă duse iar spre orgasm rotindu-şi îndemâ-

natic şoldurile, agitându-şi mădularul în mine. Sexul

meu se strângea puternic, încercând să-l ină, să-l păs-
treze, pierdut adânc în mine.

– Dă-i drumul, Eva, icni el, lângă urechea mea.

Mă străduiam s-o fac, să depăşesc anxietatea care

nu mă părăsise de tot, ştiindu-l deasupra mea. Acea

anxietate amestecată cu dorină, care mă inea intuită

pe muchia plăcerii. El scoase un geamăt răguşit, plin de

durere şi regrete:

– Am nevoie să-i dai drumul, Eva... am nevoie să

te simt... te rog...

Îmi luase fesele în mâini, ridicându-mi şoldurile, şi

izbea fără contenire în locul acela sensibil din mine.

Era neobosit, insistent. M-a penetrat îndelung şi adânc,

până când mintea a fost nevoită să-mi elibereze corpul

şi mi-am dat drumul cu violenă. L-am muşcat de umăr

ca să-mi înăbuş ipetele în timp ce mă zguduiam sub

el, iar muşchii delicai din mine tremurau în culmea

extazului. El a gemut din adâncul pieptului, scoând un

sunet plin de o plăcere chinuită.

– Mai mult, mi-a ordonat apoi, izbindu-mă şi mai

adânc, pentru a-mi oferi acea muşcătură delicioasă de

durere. Iar faptul că a avut din nou încredere în amân-
doi ca să provoace acea mică durere mi-a alungat şi

ultima reinere. Indiferent cât de multă încredere

aveam unul în celălalt, trebuia să învăăm să avem în-
credere şi în instinctele noastre.

388 Sylvia Day

Şi orgasmul m-a zguduit iar, cu ferocitate, făcând să

mi se încordeze degetele de la picioare până când mi

s-au pus cârcei. Am simit cum aceeaşi tensiune cu-
noscută pune stăpânire pe Gideon şi mi-am strâns mai

puternic coapsele în jurul lui, îmboldindu-l, dorind cu

disperare să-l simt cum mă umple de sămâna lui.

– Nu!

El se rostogoli de pe mine, aruncându-se pe spa-
te, acoperindu-şi ochii cu mâna. Se pedepsea sin gur,

in terzicându-i corpului său delectarea şi plăcerea

corpu lui meu.

Pieptul i se zguduia, strălucind de sudoare, iar mădu-
larul îi zăcea greoi pe burtă, capul roşu şi mare, cu frân-
ghiile groase ale venelor dându-i un aspect animalic.

L-am apucat cu mâinile şi cu gura, fără să iau în

seamă înjurătura lui. L-am intuit de podea, sprijinin-
du-mă cu un bra de el, iar cu cealaltă mână, făcută

pumn, am început să-l frec şi să-i sug fl ămândă capul

sensibil. Coapsele îi tremurau şi dădea din picioare

fără oprire.

– La dracu’, Eva! Fir-ar să fi e! Înepenise şi icnea, cu

mâinile înfi pte în părul meu şi dând din şolduri. O, la

dracu’! Suge-o tare... Dumnezeule!

A explodat într-un puhoi puternic care aproape că

m-a făcut să mă înec, dându-şi drumul cu foră şi inun-
dându-mi gura. Am primit totul, în timp ce pumnul

meu îl mulgea, frecându-l pe toată lungimea penisului

care zvâcnea, înghiind iar şi iar, până când a început

să tremure, copleşit de ce simea, şi m-a implorat să

mă opresc.

M-am ridicat în şezut, iar Gideon a făcut acelaşi

lucru şi m-a cuprins în brae. Apoi m-a tras iar în jos

Atracfl ia 389

pe podea, unde şi-a îngropat faa la pieptul meu şi a

plâns până în zori.

Pentru ziua de mari, mi-am pus o bluză de mătase

neagră, cu mâneci lungi, şi pantaloni, căci simeam ne-
voia să pun o barieră între mine şi lume. În bucătărie,

Gideon mi-a luat faa în mâini şi şi-a frecat uşor buzele

de ale mele, cu o tandree sfâşietoare. Privirea îi rămâ-

nea bântuită.

– Prânzul? l-am întrebat. Simeam că avem nevoie

să întărim conexiunea dintre noi.

– Am un prânz de afaceri, îşi trecu el degetele prin

părul meu desfăcut. Vrei să vii? O să am grijă să te ducă

Angus înapoi la timp.

– Mi-ar plăcea foarte mult să vin.

M-am gândit la programul evenimentelor de seară

şi al întâlnirilor pe care mi-l trimisese pe telefon.

– Şi mâine-seară avem un dineu caritabil la

Waldorf-Astoria?

Auzindu-mă, privirea i se mai îmblânzi. Aşa cum

era îmbrăcat pentru serviciu, părea serios, dar liniştit.

Ştiam însă că nu era nici pe departe aşa.

– Spune-mi, tu chiar n-o să mă laşi, nu-i aşa? mă

întrebă încetişor.

Mi-am ridicat mâna dreaptă şi i-am arătat inelul.

– Nu mai scapi tu de mine, Cross. Obişnuieşte-te cu

gândul ăsta!

Pe drumul spre serviciu, m-a inut în brae şi a făcut

la fel şi când ne-am îndreptat spre prânzul de la Jean

Georges. Cât a durat masa, n-am scos mai mult de o

duzină de cuvinte; Gideon a comandat pentru mine şi

mâncarea mi-a plăcut enorm.

390 Sylvia Day

Am stat tăcută lângă el, odihnindu-mi mâna stân-
gă pe coapsa-i tare pe sub masă, într-o afi rmare fără

cuvinte a dăruirii pentru el. Pentru noi. Iar el şi-a i-
nut o mână caldă şi puternică peste a mea, în timp ce

discuta despre o nouă proprietate care se dezvolta pe

St. Croix. Am meninut această legătură cât timp a du-
rat prânzul, alegând amândoi să mâncăm mai degrabă

cu o singură mână decât să ne despărim.

Cu fi ecare oră care se scurgea, simeam cum se şter-
ge din noi groaza nopii trecute. Avea să fi e încă o ci-
catrice printre ale lui, încă o amintire amară pe care o

va purta veşnic cu el, o amintire pe care o împărtăşeam

şi de care mă temeam împreună cu el, însă n-avea să

pună stăpânire pe noi. N-aveam s-o lăsăm.

La sfârşitul zilei, Angus m-a aşteptat ca să mă ducă

acasă. Gideon lucra până mai târziu, după care urma

să plece de la Crossfi re direct la cabinetul doctorului

Petersen. Am profi tat de cât a durat drumul ca să mă

întăresc în aşteptarea unei noi şedine de antrenament

cu Parker. Îmi cam venea s-o sar, dar în cele din urmă

m-am convins că e important să mă in de program.

În clipa aceea, în viaa mea existau mult prea multe

lucruri incontrolabile, iar a mă ine de un program era

printre puinele care stăteau cu totul în puterea mea.

După o oră şi jumătate de exerciii cu Parker,

Clancy m-a lăsat acasă, iar eu m-am simit uşurată şi

mândră de mine că făcusem sport, deşi era ultimul lu-
cru din lume pe care mi-l doream.

Când am intrat în holul clădirii, l-am găsit pe Trey,

care vorbea cu cei de la recepie.

– Bună! l-am salutat. Urci?

Atracfl ia 391

El s-a întors spre mine, cu un zâmbet cald în ochii-i

căprui. Trey avea în el o amabilitate, un fel de naivi-
tate onestă care era diferită de toate celelalte relaii pe

care le avusese Cary până atunci. Sau poate că ar trebui

să spun că Trey era „normal“, cum erau atât de puini

oameni din viaa mea şi a lui Cary.

– Cary nu-i acasă, m-a informat el. Tocmai l-au

sunat.

– Atunci poi să urci cu mine şi să-l aştepi. Eu nu

mai ies în seara asta.

– Dacă nu te deranjează... I-am adus ceva.

Şi veni spre mine, în timp ce-i salutam pe cei de la

recepie. Ne-am îndreptat către lifturi.

– Nu mă deranjează deloc, l-am asigurat, întorcân-
du-i zâmbetul.

El se uită la pantalonii mei de yoga şi la tricou.

– Ai fost la sală?

– Da. Deşi e una dintre zilele alea în care aş fi făcut

orice altceva.

El începu să râdă în timp ce intram în lift.

– Cunosc senzaia asta.

Cât am urcat, s-a lăsat tăcerea. Era clar că avea ceva

pe sufl et.

– Totul e-n ordine? l-am întrebat.

– Păi... îşi aranjă el cureaua rucsacului. Cary a părut

cam distant în ultimele zile.

– Da? am exclamat, muşcându-mi buza. Cum adică?

– Nu ştiu. Mi-e greu să-i explic. Simt doar că e ceva

cu el şi nu-mi dau seama ce.

Mie mi-a zburat gândul la blondă şi am tresărit fără

să vreau.

392 Sylvia Day

– Poate că e stresat cu jobul pentru Grey Isles şi nu

vrea să te bată pe tine la cap cu ea. Ştie că eşti foarte

ocupat cu serviciul şi cu şcoala.

Încordarea din umerii lui se mai domoli puin.

– Poate că asta era. Pare destul de logic. În regulă,

îi mulumesc.

L-am poftit în apartament şi i-am spus să se simtă ca

acasă, aşa că Trey s-a îndreptat către camera lui Cary

să-şi lase lucrurile, iar eu m-am îndreptat spre telefon,

ca să verifi c mesageria vocală.

Un strigăt care venea de pe coridor m-a făcut însă

să mă îndrept spre telefon din alt motiv, căci inima îmi

bubuia la gândul unor intruşi şi al unui pericol iminent.

Au urmat şi alte ipete, iar una dintre voci era fără

îndoială a lui Cary.

Am răsufl at uşurată, după care, cu telefonul în

mână, m-am aventurat să văd ce se petrece. Dar era să

mă ciocnesc cu Tatiana, care luase colul pe coridor,

încheindu-şi nasturii de la bluză.

– Ups! a exclamat ea, rânjind fără să se scuze.

Ne mai vedem!

Nici n-am auzit-o când a închis uşa, din cauza stri-
gătelor lui Trey:

– Du-te dracului, Cary! Am vorbit despre asta!

Mi-ai promis!

– Faci din ânar armăsar! zbiera Cary. Nu este ce

crezi tu.

Trey a ieşit din camera lui Cary în asemenea viteză,

că m-am lipit de perete, ca să-i fac loc. În urma lui ve-
nea Cary, cu un cearşaf în jurul mijlocului. În timp ce

trecea pe lângă mine, i-am aruncat o privire urâtă, care

l-a făcut să-mi arate degetul mijlociu.

Atracfl ia 393

I-am lăsat singuri pe cei doi şi m-am băgat la duş,

supărată pe Cary că distrugea iarăşi ceva bun din viaa

lui. Era un tipar la care tot mai speram să renune, dar

el nu părea să reuşească.

Peste o jumătate de oră, când am ieşit ca să mă duc

în bucătărie, apartamentul era cufundat într-o tăcere

absolută. M-am concentrat pe prepararea cinei, hotă-

rând să gătesc friptură de porc cu garnitură de cartofi

noi şi sparanghel, una dintre mâncărurile preferate ale

lui Cary, în caz că se întorcea la cină şi avea nevoie de

ceva care să-l înveselească.

Vederea lui Trey ieşind pe hol, în timp ce puneam

friptura în cuptor, m-a luat prin surprindere, apoi însă

m-a întristat. Nu mi-a plăcut deloc să-l văd plecând

aşa, îmbujorat, cu hainele în dezordine şi plângând.

Mila mea s-a transformat într-o imensă dezamăgire

când Cary a intrat în bucătărie mirosind a sudoare băr-
bătească şi a sex. Mi-a aruncat o privire urâtă când a

trecut spre mine, în drum spre frigiderul pentru vin.

I-am tăiat calea, cu braele încrucişate.

– Dacă i-o tragi unui iubit căruia i-ai frânt inima,

îmbrăcat în aceleaşi haine în care te-a prins că-l înşeli,

n-o să faci lucrurile să meargă mai bine.

– Mai taci, Eva!

– Probabil că acum se urăşte pe sine pentru că a

cedat.

– Am zis să taci dracului!

– Bine.

I-am întors spatele, ocupându-mă să condimentez

cartofi i ca să-i bag în cuptor, lângă friptură. Cary scoase

nişte pahare din dulap.

394 Sylvia Day

– Simt că mă judeci. Opreşte-te! N-ar fi fost nici

pe jumătate la fel de supărat dacă mă prindea cu

un bărbat.

– Deci e vina lui, nu?

– Ultimele ştiri: nici viaa ta amoroasă nu-i perfectă.

– Slab, Cary. N-am de gând să fi u sacul tău de box

în cazul ăsta. Ai făcut-o de oaie şi acum distrugi şi mai

mult totul. E în tine.

– Ia nu te mai da aşa de mare! Tu te culci cu un

bărbat care poate să te violeze în orice clipă.

– Nu-i deloc aşa!

El pufni, rezemându-se de blat; în ochii verzi i se

citeau durerea şi furia.

– Dacă ai de gând să-i găseşti scuze pentru că doar-
me atunci când te atacă, atunci găseşte aceleaşi scuze şi

pentru beivi şi drogai. Nici ei nu ştiu ce fac.

Adevărul spuselor lui m-a lovit în moalele capului,

ca şi faptul că încerca din răsputeri să mă rănească.

– Poi să renuni la sticlă, dar nu poi să nu dormi.

Cary deschise sticla pe care o luase din frigider şi

turnă în două pahare, împingând unul spre mine.

– Dacă ştie cineva pe lume cum e să stai cu oameni

care te rănesc, ăla-s eu. Tu îl iubeşti. Vrei să-l salvezi.

Dar pe tine cine o să te salveze, Eva? Eu n-o să fi u me-
reu în preajma ta când eşti cu el, iar omul ăsta este o

bombă cu ceas.

– Vrei să vorbeşti despre cum e să fi i într-o relaie

care doare, Cary? am ripostat, îndepărtându-l de la

adevărurile care mă chinuiau. I-ai tras clapa lui Trey

ca să te aperi pe tine? i-ai închipuit că o să-l arunci la

gunoi înainte să aibă el şansa să te dezamăgească?

Gura i se strâmbă cu amărăciune. Ciocni paharul de

al meu, pe care încă nu-l luasem de pe blat.

Atracfl ia 395

– În sănătatea noastră, a celor duşi rău cu pluta. Mă-

car ne avem unul pe altul.

Pe urmă a ieşit anoş din cameră, iar eu m-am dez-
umfl at. Ştiusem că aşa avea să se întâmple: destrămarea

unei combinaii de împrejurări prea frumoase ca să fi e

adevărate. Mulumirea şi fericirea nu existau în lumea

mea decât câteva momente şi erau, fără doar şi poate,

numai iluzii.

Întotdeauna exista ceva ascuns, care stătea la pândă,

aşteptând să âşnească la suprafaă şi să distrugă totul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu