atractia cap 7 8

Capitolul 6

– Bună, tată! Bine că te-am prins.

Mi-am aşezat ceva mai bine receptorul la ureche şi

mi-am tras un scaun lângă masa pentru micul dejun.

Îmi era dor de tata. În ultimii patru ani, locuisem destul

de aproape de el încât să-l văd cel puin o dată pe săp-
tămână. Iar acum, casa lui din Oceanside era aproape

la celălalt capăt al ării.

– Ce mai faci?

El dădu mai încet volumul televizorului.

– Mai bine, acum, că m-ai sunat. Cum a fost prima

săptămână la lucru?

I-am povestit cam tot ce se întâmplase de luni

până vineri, sărind însă peste partea în care apărea

Gideon.

– Îmi place mult de Mark, şeful meu, am concluzio-
nat. Iar agenia la care lucrez e plină de energie şi amu-
zantă. Mă bucur că merg la serviciu în fi ecare zi şi mă

dezumfl u când se face ora de plecare.

112 Sylvia Day

– Sper ca lucrurile să rămână aşa. Dar trebuie să ai

grijă să-i laşi timp şi pentru distracie. Ieşi în oraş, doar

eşti tânără, distrează-te! Dar nu prea mult.

– Da, am cam exagerat astă-noapte. Eu şi Cary

ne-am dus prin cluburi şi m-am trezit cu o mahmureală

de toată frumuseea.

– Rahat! Nu-mi spune asta, mormăi el. Uneori mă

trezesc noaptea scăldat în sudoare, gândindu-mă la ce

faci tu în New York. Şi îmi revin spunându-mi că eşti

prea deşteaptă ca să rişti aiurea, pentru că ai doi părini

care i-au înfi pt în ADN regulile de sigurană.

– Ceea ce este foarte adevărat, am răspuns, râzând.

Apropo... cred o să încep să fac antrenamente de

Krav Maga.

– Serios? Urmă o pauză destul de lungă. Unul dintre

băieii din poliie e foarte bun la asta. Poate o să stau

de vorbă cu el şi o să putem face comparaii când vin

la tine în vizită.

– Vii la New York? Nu mi-am putut ascunde încân-
tarea. O, tati, mi-ar plăcea enorm să vii. Chiar dacă

mi-e dor de California de Sud, Manhattanul e absolut

extraordinar. Cred c-o să-i placă.

– O să-mi placă orice loc din lume, numai să fi i

tu acolo. Făcu o scurtă pauză, după care se interesă:

Ce mai face mama ta?

– Păi... e ea însăşi. Frumoasă, fermecătoare şi obse-
siv-compulsivă.

Mă durea inima. Mă gândeam că tata încă o mai

iubeşte pe mama. Nu se căsătorise niciodată. Acesta

era unul dintre motivele pentru care nu-i spusesem

nicio dată ce mi se întâmplase. Pentru că era poliist, ar

fi insistat să se treacă la acuzare, iar scandalul ar fi dis-
trus-o pe mama. Mă temusem şi că el avea să-şi piardă

respectul pentru ea ori chiar s-o învinovăească, deşi

nu fusese vina ei. De îndată ce afl ase ce-mi făcea fi ul ei

vitreg, îşi părăsise soul cu care ducea o viaă fericită şi

ceruse divorul.

Continuam să vorbesc, făcându-i cu mâna lui Cary,

care intrase în goană pe uşă cu o sacoşă micuă de la

Tiffany & Co.

– Azi am fost împreună la spa. A fost un mod tare

bun de a încheia săptămâna.

Îi puteam simi zâmbetul în timp ce spunea:

– Mă bucur că voi două reuşii să petrecei timp îm-
preună. Ce faci în restul weekendului?

Am evitat subiectul dineului de binefacere, ştiind

prea bine că tot evenimentul, cu covoare roşii şi mese

la preuri astronomice, n-ar fi făcut decât să pună şi

mai mult în lumină prăpastia dintre vieile pe care le

duceau părinii mei.

– Eu şi Cary ieşim să luăm masa în oraş, iar mâine

îmi propun să stau acasă. Să dorm până târziu, să-mi

petrec toată ziua în pijama, poate să văd ceva fi lme şi să

comand mâncare acasă. Vreau să vegetez puin, înainte

de începutul unei noi săptămâni.

– Pentru mine pare paradisul întruchipat. Aş putea

să te imit când am o zi liberă.

Am aruncat o privire la ceas, observând că era tre-
cut de mult de ora şase.

– Acum trebuie să mă pregătesc. Să ai grijă la slujbă,

bine? Şi eu îmi fac griji pentru tine.

– Aşa o să fac. La revedere, fetia mea!

Salutul familiar m-a făcut să-mi dau seama că-mi

era aşa de dor de el, încât îmi venea să plâng.

– A, stai! O să-mi iau alt telefon. Îi trimit un mesaj

cu numărul de îndată ce-l cumpăr.

114 Sylvia Day

– Iar? Abia i-ai luat unul când te-ai mutat.

– E o poveste lungă şi plictisitoare.

– Hmmm.... să nu amâni prea mult asta! Sunt bune

pentru sigurana ta, ca şi pentru jocul cu Angry Birds.

– Mi-a trecut cheful de jocul ăsta! Am început să

râd şi m-a cuprins o căldură plăcută auzindu-l şi pe el că

râde. O să te sun peste câteva zile. Să fi i cuminte!

– Asta-i replica mea!

Şi am închis. Am rămas nemişcată câteva clipe, în

tăcerea care se lăsase, gândindu-mă că tot ce era per fect

în lumea mea nu dura niciodată prea mult. Am me-
ditat un pic la asta; pe urmă Cary a pus nişte cântece

rock ale celor de la Hinder la boxele din dormitorul lui,

iar asta m-a făcut să-mi revină energia.

M-am grăbit spre camera mea, ca să mă pregătesc

pentru o seară întreagă cu Gideon.

– Cu colier sau fără? l-am întrebat pe Cary, când

a intrat în dormitorul meu, arătând absolut uluitor.

Îmbrăcat în noul lui frac de la Brioni, era atât dezin-
volt, cât şi elegant şi sigur că atrage atenia.

– Hmmm... Îşi înclină capul, studiindu-mă. Ridică-l

din nou!

Mi-am pus din nou pe lângă gât colierul cu bănui

de aur. Rochia pe care mi-o trimisese mama era de un

roşu aprins, croită pentru o zeiă greacă. Se inea pe

un umăr, avea o tăietură diagonală peste tors, strânsă

în cute pe şold, după care se despica pe coapsa dreaptă

până jos. Spatele era gol, doar o fâşie subire de strasuri

unea pările laterale, împiedicând-o să cadă. În rest,

tăietura spatelui îmi ajungea până aproape de fund, în-
tr-o linie îndrăzneaă în V.

– Nu-i pune colierul, zise Cary. Înclinam spre cer-
cei lungi de aur, însă acum aş zice că-i mai bine să alegi

cercei creole cu diamante. Cei mai mari pe care-i ai.

– Cum? Pe bune?

M-am încruntat la imaginile noastre refl ectate în

oglinda înaltă, uitându-mă la el în timp ce scotocea

prin caseta mea de bijuterii.

– Ăştia.

Mi-i aduse, iar eu am aruncat o privire lungă la cer-
ceii de cinci centimetri în diametru pe care mama mi-i

făcuse cadou când împlinisem optsprezece ani.

– Ai încredere în mine, Eva! Încearcă-i!

Aşa am făcut şi mi-am dat seama că avea dreptate.

Era cu totul altfel decât cu colierul de aur, mai puin

strălucitor, dar de o senzualitate mai plină de tensiune.

Şi cerceii se potriveau de minune cu brăara de picior

cu diamante pe care n-aveam s-o mai privesc vreodată

cu aceiaşi ochi, după comentariul lui Gideon. Cu părul

strâns la spate într-o cascadă de bucle grele şi savant

dezordonate, arătam trăsnet şi mă puneau în valoare şi

machiajul smokey al ochilor, şi buzele sclipitoare, pen-
tru care folosisem un gloss nude.

– Ce m-aş face fără tine, Cary Taylor?

– Fetio – îşi puse mâinile pe umerii mei, lipindu-şi

obrazul de al meu –, n-o să afl i niciodată.

– Arăi bestial, apropo.

– Nu-i aşa? Îmi făcu semn cu ochiul, dându-se un

pas înapoi, ca să-l admir.

În felul său, Cary ar fi putut să se ia lejer la întrecere

cu Gideon pentru felul cum arătau. Cary avea trăsături

mai fi ne, era aproape drăgălaş, în comparaie cu frumu-
seea sălbatică a lui Gideon, însă amândoi erau bărbai

116 Sylvia Day

foarte arătoşi, care te făceau să întorci privirea după ei,

măsurându-i cu o plăcere lacomă.

Cary nu era aşa de grozav pe vremea când îl cunos-
cusem. Era un drogat sfrijit, iar ochii lui de smarald

erau întunecai şi pierdui. Fusesem însă atrasă de el şi

făcusem tot ce-mi stătea în puteri ca să stau lângă el la

terapia de grup. În cele din urmă, îmi făcuse o propu-
nere grosolană, căci era convins că oamenii nu se apro-
piau de el decât ca să i-o tragă. Abia când l-am refuzat,

ferm şi irevocabil, am devenit, în sfârşit, prieteni. Era

fratele pe care nu-l avusesem niciodată.

Soneria interfonului se trezi la viaă, făcându-mă să

tresar şi să-mi dau seama cât sunt de nervoasă. M-am

uitat la Cary.

– Am uitat să le spun celor de la recepie că se

întoarce.

– Îl primesc eu.

– N-o să fi e nici o problemă pentru tine să mergi cu

Stanton şi cu mama?

– Glumeşti? Mă adoră. Apoi zâmbetul i se mai

domoli. Ai început să ai îndoieli în privina mersului

împreună cu Cross?

 Am oftat adânc, amintindu-mi unde fusesem ceva

mai devreme: întinsă pe spate, într-o ameeală multi-
orgasmică.

– Nu, nimic foarte serios. Însă totul s-a petrecut atât

de repede şi a mers mai bine decât m-am aşteptat sau

decât mi-am dat seama că aş vrea...

– Te întrebi care-i capcana, zise Cary, atingându-mi

prieteneşte nasul cu degetele. El e, de fapt, prada, Eva.

Şi tu l-ai prins. Bucură-te!

– Încerc.

Mă bucuram că prietenul meu mă înelege, că în-

elege modul în care gândesc. Era atât de uşor să stai

cu el, să ştii că poate să te ajute când nu reuşeşti să

explici ceva.

– În dimineaa asta, am scotocit prin toate infor-
maiile pe care le-am putut găsi despre el şi am printat

tot ce era mai interesant. Ai totul pe birou, dacă vrei

să te uii.

Mi-am amintit că tipărise ceva înainte să plecăm la

spa. M-am ridicat pe vârfuri şi l-am sărutat pe obraz.

– Eşti cel mai tare. Te iubesc.

– Şi eu, fetio, răspunse el ieşind. O să mă duc eu la

recepie să-l aduc. Nu te grăbi! A ajuns cu zece minute

mai devreme.

Am zâmbit, uitându-mă cum o ia cu paşi legănai

pe hol. Nici nu se închisese bine uşa în spatele lui, că

m-am şi repezit în salonaşul de lângă dormitorul meu.

Pe birouaşul cât se poate de nepractic pe care mi-l dă-

duse mama, am găsit un dosar plin cu articole şi ima-
gini tipărite. M-am aşezat pe scaun şi m-am cufundat în

lectura istoriei lui Gideon Cross.

Am simit că mă apucă ameeala când am citit că

este fi ul lui Geoffrey Cross, fostul preşedinte al unei fi r-
me de fonduri de investiii despre care se afl ase ulterior

că era o acoperire pentru o imensă schemă piramidală.

Gideon avea doar cinci ani când tatăl lui se împuşcase

în cap, ca să nu ajungă la închisoare.

O, Gideon! Am încercat să-mi imaginez cum arăta

la vârsta aceea. Mi-a apărut în minte chipul unui bă-

ieel frumos cu păr negru şi cu ochi albaştri minunai,

în care se citeau o confuzie şi o tristee îngrozitoare.

Imaginea mi-a frânt inima. Cât de devastatoare trebuie

să fi fost sinuciderea tatălui său – ca şi împrejurările

118 Sylvia Day

în care se petrecuse –, atât pentru el, cât şi pentru mama

lui. Stresul şi tensiunea prin care trecuseră atunci tre-
buie să fi fost enorme, cu atât mai mult pentru un copil

de vârsta lui.

Mama lui se recăsătorise cu Christopher Vidal, un

director executiv al unei companii muzicale, şi avusese

încă doi copii: Christopher Vidal Jr. şi Ireland Vidal,

numai că se pare că o familie mărită şi sigurana fi nan-
ciară apăruseră prea târziu ca să-l mai poată ajuta pe

Gideon să-şi revină după un asemenea şoc uriaş. Era

mult prea închis în el ca să nu ascundă nişte cicatrici

emoionale dureroase.

Am studiat şi femeile fotografi ate împreună cu

Gideon, cu un ochi critic şi plin de curiozitate, gân-
dindu-mă la felul cum privea el întâlnirile, socializarea

şi sexul. Am observat că mama avusese dreptate: toate

erau brunete. Femeia în compania căreia apăruse cel

mai des părea să aibă ceva sânge spaniol în vene. Era

mai înaltă decât mine şi suplă ca o trestie, mai degrabă

decât cu forme.

– Magdalene Perez, am şoptit, recunoscând îmbuf-
nată că tipa era trăsnet. Postura ei dădea dovadă de o

mare încredere în sine; era genul pe care îl admiram.

– Gata, ai avut destul timp, mă întrerupse Cary,

uşor amuzat, din uşa salonaşului, sprijinindu-se cu

nonşalană de canat.

– Serios? Fusesem atât de prinsă de ceea ce ci-
team, încât nici măcar nu-mi dădusem seama cât timp

trecuse.

– Aş zice că în maximum un minut o să vină după

tine. E tare nerăbdător.

Am închis dosarul şi m-am ridicat.

– Interesantă lectură, nu-i aşa?

– Foarte.

Oare cum îi infl uenase tatăl – sau mai degrabă si-
nuciderea lui – viaa lui Gideon?

Ştiam că toate răspunsurile pe care voiam să le pri-
mesc mă aşteaptă în camera cealaltă.

Am ieşit pe hol, îndreptându-mă încet spre living.

În prag, m-am oprit, intuindu-l cu privirea pe Gideon,

care, cu spatele la mine, admira de la fereastră pri-
veliştea oraşului. Inima începuse să-mi bată cu furie.

Refl exia lui în oglindă lăsa să se ghicească o dispozi-

ie contemplativă. Nu se uita undeva anume şi avea

o expresie amară a gurii. Stătea cu braele încrucişate,

trădând astfel că nu se simea confortabil, că nu era

în largul lui. Părea distant, îndepărtat; un bărbat foar-
te însingurat.

Mi-a simit apoi prezena sau poate jindul. S-a în-
tors pe călcâie şi a rămas nemişcat, iar eu am profi tat

de asta ca să-l sorb din priviri, fără să-mi scape nici cel

mai mic detaliu. Intrase întru totul în pielea magnatu-
lui atotputernic. Era atât de chipeş, într-un mod atât

de senzual, că mă dureau ochii numai uitându-mă la

el. Părul negru, elegant tuns, îi încadra chipul, făcân-
du-mi degetele să se strângă din instinct, tânjind să-l

atingă. Şi felul în care se uita la mine... pulsul mi-o

luă razna.

– Eva!

S-a îndreptat spre mine, cu paşi plini de graie şi

de hotărâre. Mi-a luat încet mâna şi a dus-o la buze.

Mă fi xa cu o privire intensă, plină de senzualitate şi

de concentrare.

Când i-am simit buzele, m-au trecut fi ori de-a lun-
gul braului, care mi-au adus în minte amintirea gurii

120 Sylvia Day

sale păcătoase în alte pări ale trupului meu, iar asta

m-a excitat instantaneu.

– Bună!

– Bună şi ie! rosti el, cu o undă de veselie în ochi.

Arăi extraordinar. Abia aştept să ies cu tine.

Am oftat uşor, încântată de complimentul pe care

mi-l făcuse.

– Să sperăm că pot să in pasul cu tine.

O uşoară cută îi apăru între sprâncene.

– Ai tot ce-i trebuie?

Cary se înfi inase în spatele meu, aducându-mi şalul

negru de catifea şi mănuşile lungi, de operă.

– Eşti gata. i-am pus gloss-ul în poşetă.

– Eşti cel mai bun, Cary.

El mi-a făcut uşor cu ochiul, dovadă că zărise prezer-
vativele pe care le îndesasem în micuul compartiment

interior.

– Cobor şi eu cu voi.

Gideon a luat şalul din mâna lui Cary şi mi l-a

pus pe umeri, ridicându-mi părul. Când i-am simit

mâinile pe gât, m-am zăpăcit atât de tare, că nici

măcar n-am putut să fi u atentă în timp ce Cary îmi

dădea mănuşile.

Călătoria cu ascensorul până în hol a fost un exer-
ciiu de supravieuire în caz de tensiune sexuală acută.

Cary însă nu părea să observe nimic. Stătea în stân-
ga mea, fl uierând, cu mâinile înfundate în buzunare.

Pe de altă parte, Gideon emana o foră înfricoşătoare

în dreapta mea. Nu făcea nici o mişcare, nu scotea nici

un sunet, dar tot puteam să simt energia care emana

din el. Mă treceau fi ori din pricina atraciei magnetice

dintre noi, iar respiraia îmi devenea tot mai accelerată.

Am fost uşurată când uşile s-au deschis, eliberându-ne

din acel spaiu închis.

Două femei aşteptau să intre în lift. Când i-au văzut

pe Gideon şi pe Cary, au rămas cu gura căscată, fapt ce

mi-a mai ridicat moralul şi m-a făcut să zâmbesc.

– Doamnelor, le-a salutat Cary, cu un zâmbet orbi-
tor, ceea ce era total incorect din partea lui. Aproape

că puteam să văd cum le explodează neuronii.

Spre deosebire de el, Gideon s-a mulumit să dea

scurt din cap şi m-a condus afară, punându-mi o mână

pe talie, pe pielea goală. Contactul era de-a dreptul

electric, înfi erbântându-mă cu totul. I-am strâns mâna

lui Cary:

– Păstrează un dans pentru mine!

– Mereu fac aşa. Ne vedem mai încolo.

Lângă trotuar aştepta o limuzină, iar când eu şi

Gideon am ieşit, şoferul a deschis portiera. M-am stre-
curat în capătul opus şi mi-am aranjat rochia. După ce

Gideon s-a aşezat lângă mine, iar portiera s-a închis,

mi-am dat seama ce bine mirosea. L-am adulmecat,

spunându-mi că trebuie să mă relaxez şi să mă bucur de

compania lui. El mi-a luat mâna, mângâindu-mi palma

cu degetele, iar această atingere simplă mi-a răspândit

fi ori de dorină prin tot corpul. Mi-am dat jos şalul,

căci eram prea încălzită ca să-l port.

– Eva!

Apăsă un buton şi geamul dintre noi şi şofer începu

să se închidă. În clipa următoare mă trăsese în poala lui

şi gura lui o luase în stăpânire pe a mea, sărutându-mă

cu sălbăticie.

Am făcut ceea ce voiam să fac încă de când îl vă-

zusem în livingul meu: mi-am înfi pt mâinile în părul

lui şi l-am sărutat şi eu. Îmi plăcea la nebunie felul

122 Sylvia Day

în care mă săruta, ca şi cum ar fi trebuit să facă asta,

ca şi cum ar fi înnebunit dacă n-ar fi făcut-o şi ar fi

aşteptat deja prea mult. I-am supt limba, căci de-acum

ştiam cât de mult îi place, ştiam cât de mult îmi place şi

mie, cât de mult voiam să-l sug şi în altă parte, cu ace-
eaşi nerăbdare.

Mâinile lui alunecau pe spatele meu gol şi am scos

un geamăt, simind împunsătura ereciei lui în coapsă.

Mi-am schimbat poziia, mişcându-mă astfel încât să

ajung călare pe el, dându-mi în spate fusta şi spunân-
du-mi în gând că trebuie să-i mulumesc mamei mele

pentru o rochie cu o despicătură atât de convenabilă.

Mi-am pus genunchii de o parte şi de alta a şolduri-
lor lui, mi-am încolăcit mâinile în jurul umerilor lui şi

am început să-l sărut şi mai profund. I-am lins gura,

l-am muşcat uşor de buza de jos, mi-am împletit limba

cu a lui...

Gideon m-a apucat de talie şi m-a împins, lăsându-se

pe spătarul banchetei, cu capul dat pe spate ca să mă

privească, respirând greu.

– Ce-mi faci?

Mi-am plimbat degetele pe pieptul lui, prin cămaşă,

simindu-i duritatea muşchilor. Degetele mele îi mân-
gâiau fi ecare cută a abdomenului, formând în minte o

imagine a lui gol.

– Te ating. Mă bucur de tine până la ultima picătu-
ră. Te vreau, Gideon.

El mă apucă de încheieturi, oprindu-mă.

– Mai târziu. Suntem în mijlocul Manhattanului.

– Nu ne poate vedea nimeni.

– Nu asta-i problema. Nu avem nici timp, nici loc

să începem ceva ce nu va putea fi terminat decât peste

câteva ore. Deja, de la amiază, îmi pierd minile.

– Atunci hai să ne asigurăm că o să terminăm

acum.

Strânsoarea lui se făcuse dureroasă.

– Nu putem s-o facem aici.

– De ce nu?

Apoi un gând uimitor îmi răsări în minte.

– N-ai făcut niciodată sex într-o limuzină?

– Nu, răspunse el, strângând din dini. Dar tu?

M-am uitat afară, în loc de răspuns, şi am văzut în

jurul nostru trafi cul şi pietonii care mişunau. Ne afl am

la doar câiva centimetri de sute de oameni, însă gea-
murile negre ne ascundeau privirilor şi mă făceau să

devin nesăbuită. Voiam să-l satisfac. Voiam să ştiu că

sunt capabilă să ajung la Gideon Cross şi nimeni nu mă

putea împiedica, în afară de el.

Mi-am frecat coapsele de el, jucându-mă cu penisul

său tare şi lung. Printre dinii încleştai, respiraia îi

devenise şuierătoare.

– Am nevoie de tine, Gideon, mă înnebuneşti, i-am

spus cu respiraia tăiată, umplându-mă de aroma trupu-
lui său, care acum, că se excitase, devenise şi mai pu-
ternică. Mă gândeam că m-aş putea îmbăta uşor numai

de la mirosul pielii sale.

Mi-a eliberat mâinile şi mi-a cuprins faa în palme,

apăsându-şi cu putere buzele de ale mele. I-am căutat

şliul, deschizându-i cei doi nasturi care îmi lăsau cale

liberă spre fermoar. El s-a crispat.

– Am nevoie de ea, i-am şoptit. Dă-mi-o!

Tot nu s-a relaxat, însă n-a mai făcut nici o altă

încercare să mă oprească. Când i-am simit penisul

în palme, a scos un geamăt, iar sunetul era în acelaşi

timp îndurerat şi plin de erotism. L-am strâns uşor,

cu o atingere cât se poate de afectuoasă, în timp ce-l

124 Sylvia Day

cântăream în mână. Era tare ca piatra şi fi erbinte. Mi-am

plimbat amândoi pumnii de-a lungul lui, de la rădăcină

până în vârf, cu respiraia tăiată, în timp ce el fremăta

sub mine.

Gideon m-a prins de coapse, iar mâinile i-au alune-
cat de-a lungul marginilor rochiei, până când degete-
le lui mari au atins dantela roşie a chiloilor tanga pe

care-i purtam.

– Păsărica ta este atât de dulce, mi-a şoptit, lingân-
du-mi buzele. Vreau să te desfac şi să te ling până când

o să mă implori să i-o trag.

– Te implor acum, dacă vrei. Am continuat să-l

mângâi cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi deschi-
deam poşeta, ca să iau un prezervativ din ea.

Unul dintre degetele lui mi se strecurase în chiloi,

alunecând prin umezeala dorinei mele.

– Abia dacă te-am atins, şopti el, cu ochi strălucitori

în penumbră, şi eşti deja gata pentru mine.

– Nu mă pot abine.

– Nu vreau să te abii.

Îşi strecură degetul mare în mine, muşcându-şi buza

de sus când am zvâcnit neajutorată în jurul lui.

– N-ar fi corect din partea mea, când eu nu pot să

împiedic ceea ce-mi faci.

Am sfâşiat folia cu dinii şi i l-am întins, cu inelul

prezervativului ieşind în afară.

– Nu mă pricep la astea.

Mâna lui mă încolăcise.

– Încalc toate regulile cu tine.

Tonul lui serios mă umplea de căldură şi de multă

încredere.

– Regulile sunt făcuse ca să fi e încălcate.

I-am întrezărit sclipirea albă a dinilor, după care

a apăsat pe butonul din panoul de lângă el, cerându-i

şoferului:

– Condu până când îi voi spune eu să te opreşti.

Aveam obrajii în fl ăcări. Farurile unei alte maşini

au străpuns geamurile negre ale limuzinei şi mi-au lu-
minat faa, trădându-mi stânjeneala.

– Ce-i, Eva? toarse el, în timp ce-şi punea îndemâ-

natic prezervativul. M-ai sedus ca să fac sex în propria

limuzină, dar te înroşeşti când îi spun şoferului că nu

vreau să fi u întrerupt în timp ce-o facem?

Veselia lui bruscă mă umplea de disperare să-l

fac al meu. M-am sprijinit cu mâinile de umerii lui,

ca să nu-mi pierd echilibrul, şi m-am ridicat ca să

ajung la înălimea necesară, deasupra capului penisu-
lui său. Mâinile lui mi se încleştaseră pe şolduri şi am

auzit deodată un pârâit, când mi-a sfâşiat lenjeria.

Sunetul brusc şi aciunea violentă pe care o marca

mi-au sporit şi mai mult dorina, aruncându-mă

într-un cuptor încins.

– Ia-o încet, mi-a ordonat, în timp ce-şi ridica

şoldurile, ca să-şi lase mai jos pantalonii.

În timpul acestei mişcări, erecia mi-a mângâiat

uşor picioarele, iar eu am scos un scâncet, jinduitoare

şi dezgolită, ca şi cum orgasmele pe care mi le provoca-
se mai devreme nu făcuseră decât să-mi aâe nevoia de

el, în loc să mi-o potolească.

S-a încordat când l-am luat în mână şi l-am ghidat,

astfel încât capul gros să se potrivească în cutele pline

ale păsăricii mele. Mirosul poftelor noastre plutea greu

şi umed în aer, un amestec seducător de feromoni şi de

dorină care îmi trezea la viaă până şi ultima celulă

126 Sylvia Day

din corp. Pielea mi se înroşise şi se înfi orase, iar sânii

mi-erau grei şi dureroşi.

Asta voiam încă din clipa în care îl văzusem pentru

prima oară – să-l posed, să mă urc pe trupul lui minunat

şi să-l primesc cât mai adânc în mine.

– Dumnezeule, Eva! a gemut când m-am lăsat în

el, iar mâinile i s-au încleştat spasmodic cu putere pe

coapsele mele.

Am închis ochii, simindu-mă mult prea expusă.

Dorisem să am intimitate cu el, însă asta părea ceva

prea intim. Stăteam ochi în ochi, la numai câiva cen-
timetri unul de celălalt, într-un spaiu strâmt, în timp

ce restul lumii viermuia în jurul nostru. Simeam cât

era de agitat, ştiam că şi el se simte la fel de desprins de

lume ca şi mine.

– Eşti atât de strâmtă, gâfâi, iar cuvintele îi erau

pline de o agonie delicioasă.

M-am împins şi mai mult spre el, lăsându-l să alune ce

şi mai profund în mine. Am respirat adânc, simin-
du-mă extraordinar de întinsă.

– Tu eşti atât de mare!

El şi-a apăsat palma pe partea de jos a abdomenu-
lui meu, atingându-mi cu degetul mare clitorisul care

zvâcnea, şi-a început să-l maseze în cercuri uşoare, pli-
ne de îndemânare. Lăuntrurile mele se strângeau, îi

înşfăcau mădularul, trăgându-l tot mai adânc în mine.

Am deschis pleoapele ce-mi erau grele, ca să-l privesc.

Era atât de frumos, cum stătea tolănit sub mine, în fra-
cul elegant, tânjind cu tot trupul sub imperiul dorinei

primitive de împerechere.

Îşi arcuise gâtul, împingându-şi cu putere capul în

spătar, ca şi cum s-ar fi luptat să scape dintr-o strânsoa-
re invizibilă.

– Dumnezeule, gemu, scrâşnind din dini. Cum o

să-mi mai dau drumul!

Promisiunea înecată în dorină m-a excitat şi mai

mult. Picături de sudoare îmi înrourau pielea. Eram

atât de udă şi de fi erbinte, că am alunecat uşor de-a

lungul penisului său, prinzându-l aproape ca într-o tea-
că. Iar când am ajuns la rădăcină, mi-a scăpat un strigăt

de plăcere. Era atât de adânc în mine, că aproape că

nu puteam suporta, iar asta mă obliga să mă mişc din-
tr-o parte în alta, încercând să uşurez senzaia neaş-

teptată de durere. Însă trupului meu nu părea să-i pese

că mădularul lui era prea mare. Se unduia în jurul lui,

strângându-l, în fi orându-se, cu fi ecare clipă mai aproa-
pe de orgasm.

Cu o înjurătură, Gideon mă prinse de şold cu mâna

liberă, forându-mă să mă las pe spate, în timp ce piep-
tul i se zbătea sălbatic. Poziia mi-a schimbat felul în

care mă penetra, aşa că m-am deschis, primindu-l pe

tot. Temperatura corpului său a crescut de îndată, ra-
diind o căldură imensă prin haine. Pe buza de sus îi

apăruseră picături de sudoare.

Aplecându-mă spre el, am atins cu limba conturul

sculptural, culegându-i transpiraia sărată cu un mur-
mur de încântare. Şoldurile îi fremătau nerăbdătoare.

M-am mişcat cu grijă, ridicându-mă câiva centimetri,

înainte ca el să mă oprească, înfi gându-mi cu sălbăticie

mâna în şold.

– Încet! m-a avertizat din nou, muşcându-mă uşor

ca să-şi arate autoritatea, ceea ce m-a dus şi mai aproa-
pe de culmile plăcerii.

M-am lăsat în jos, lăsându-l să pătrundă iar în mine,

simind o durere ciudat de voluptuoasă când el s-a îm-
pins dincolo de cât puteam suporta. Nu ne mai puteam

128 Sylvia Day

desprinde privirile unul de la altul, în timp ce plăcerea

se răspândea din locul unde eram unii. Mi-am dat sea-
ma brusc, uimită, că amândoi eram îmbrăcai din cap

până-n picioare, cu excepia celor mai intime pări ale

noastre. Mi se părea ceva dureros de senzual, ca şi su-
netele pe care le scotea, de-aş fi zis că simte o plăcere la

fel de mare ca şi mine.

Înnebunită după el, mi-am apăsat gura de a lui, tră-

gându-l de părul scăldat în sudoare. L-am sărutat în

timp ce-mi mişcam şoldurile, fără ca degetul lui mare să

înceteze cercurile înnebunitoare cu care îmi freca tot

clitorisul, simind cum orgasmul se apropie cu fi ecare

alunecare a penisului său gros şi lung în centrul fi inei

mele, care era gata să se topească.

La un moment dat, cred că mi-am pierdut minile,

iar instinctele primitive au pus stăpânire pe mine, până

când trupul meu a ajuns să comande totul. Nu mă mai

puteam gândi la nimic decât la nevoia dureroasă de

a mi-o trage, nevoia sălbatică de a-l călări până când

aveam să explodez şi astfel să mă eliberez de foamea

asta îngrozitoare.

– Ce bine e, am suspinat, pierdută. Simi... O, Doam -

ne, e atât de bine!

Folosindu-şi amândouă mâinile, Gideon îmi coman-
da ritmul, făcându-mă să mă înclin într-un unghi în

care capul masiv al membrului său se freca de un punct

dureros şi sensibil din mine. În timp ce mă strângeam

în jurul lui, mişcându-mă, mi-am dat seama că aveam

să ajung la orgasm numai datorită felului minunat în

care se împingea în mine.

– Gideon...

M-a apucat de ceafă, în timp ce orgasmul exploda

în mine, începând cu spasmele extatice din păsărica

mea şi radiind apoi în corp, până am început să tre-
mur toată. M-a privit în timp ce cădeam pradă plăcerii,

nescăpându-mă din ochi, deşi eu aş fi vrut să-i închid.

Posedată de privirea lui, am gemut şi mi-am dat drumul

mai puternic decât oricând, cu trupul zguduit de valuri

după valuri de plăcere.

– Hai, hai, hai! mârâia el, ridicându-şi şoldurile

în mine, trăgându-mi coapsele în jos, ca să mă po-
trivesc cu mişcările lui necruătoare. Cu fi ecare lo-
vitură mă penetra tot mai adânc, mă zguduia tot mai

tare. Simeam cum mădularul i se face tot mai tare şi

mai gros.

L-am fi xat cu priviri lacome, arzând de dorina de

a-l vedea când trece dincolo de limită pentru mine.

Ochii lui exprimau o dorină sălbatică şi, pe măsură

ce-şi pierdea controlul, deveneau tot mai tulburi, iar chi-
pul frumos îi era răvăşit de cursa brutală spre orgasm.

– Eva!

Şi-a dat drumul scoând un mârâit animalic, de

extaz sălbatic, o eliberare îndârjită, care mă intuise

locului cu ferocitatea ei. S-a cutremurat, pe măsură ce

orgasmul îl cuprindea cu totul, iar trăsăturile chipului

i s-au îmblânzit o clipă, scoând la iveală o vulnera-
bilitate neaşteptată. I-am luat faa în palme şi mi-am

apăsat uşor buzele de ale lui, alinându-l, în timp ce ră-

sufl area lui întretăiată îmi pârjolea obrajii.

– Eva!

M-a înlănuit cu braele şi m-a strâns cât pe-aci

să mă strivească, îngropându-şi chipul asudat în umă-

rul meu. Ştiam prea bine cum se simte. Stors. Golit

cu totul.

Am rămas aşa mult timp, inându-ne în brae, ab-
sorbind replicile „cutremurului“. Apoi el a întors capul

130 Sylvia Day

şi m-a sărutat cu blândee, alinându-mi emoiile scăpa-
te de sub control.

– Uau! am oftat, cutremurată.

– Da, a zis el, cu buzele înfi orate.

Eu am zâmbit, uluită şi în culmea fericirii.

Gideon a început apoi să-mi aranjeze şuviele ude

care mi se lipiseră de tâmple, trecându-şi degetele peste

faa mea într-o mişcare aproape solemnă. Felul în care

mă studia aproape că mi-a provocat durere. Părea uluit

şi... recunoscător, iar în ochi îi lucea o lumină caldă şi

plină de blândee.

– Nu vreau să distrug acest moment.

Cum simeam că vorbele plutesc în aer, am conti-
nuat eu:

– Dar...?

– Dar nu pot să stric dineul. Trebuie neapărat să in

un discurs.

– Oh!

Momentul era clar distrus.

M-am mişcat cu delicatee ca să mă desprind de el,

muşcându-mi buzele când l-am simit cum iese ud din

mine. Frecarea era de ajuns ca să mă facă să-l doresc

din nou. Abia dacă se înmuiase puin.

– Fir-ar să fi e! a zis el cu glas răguşit. Te vreau iar.

M-a prins, înainte să apuc să mă mişc, a scos de nu

ştiu unde o batistă şi a început să mă curee cu blân-
dee între picioare. Era un act atât de intim, care se

potrivea de minune cu partida de sex pe care tocmai

o avuseserăm.

După ce m-a uscat, m-am aşezat pe banchetă,

lângă el, şi mi-am scos gloss-ul din poşetă. M-am uitat

în oglinjoară la Gideon, care şi-a scos prezervativul,

l-a legat la capăt, după care l-a pus într-un şerveel

şi l-a aruncat într-un coş de gunoi foarte bine mascat.

După ce şi-a aranjat hainele, i-a cerut şoferului să ne

ducă la destinaie. Apoi s-a aşezat comod şi a început

să se uite pe fereastră.

Cu fi ecare clipă ce trecea, îl simeam cum se retra-
ge în sine, simeam că legătura ce se crease între noi

slăbeşte tot mai mult. Mi-am dat seama că şi eu mă

făcusem mică într-un col al limuzinei, cât mai departe

de el, imitând distana pe care o simeam că se aşază

între noi. Toată căldura pe care o simisem se înde-
părta, transformându-se într-o răceală accentuată, în-
fi orându-mă atât de mult, că mi-am luat şalul şi m-am

înfăşurat iar în el. El n-a făcut nici o mişcare în timp

ce mă foiam alături de el, punându-mi la loc pudriera

şi oglinda; ai fi zis că nici măcar nu-şi dă seama că sunt

acolo. Brusc, a deschis barul şi a scos o sticlă. Fără să

mă privească, m-a întrebat:

– Coniac?

– Nu, mulumesc.

Abia dacă am putut răspunde, însă el n-a părut să

bage de seamă. Sau poate că nici nu-i păsa. Şi-a turnat

un pahar şi l-a dat pe gât. Ameită şi jignită, mi-am pus

mănuşile, încercând să-mi dau seama ce mersese prost.

Capitolul 7

Nu-mi amintesc mare lucru din cele întâmplate

după ce am ajuns. În jurul nostru licăreau bliurile fo-
tografi lor ca nişte focuri de artifi cii, în timp ce mer-
geam printre şirurile de ziarişti, însă abia dacă le-am

dat atenie, zâmbind automat. Mă închisesem în mine

şi voiam cu disperare să scap de tensiunea care radia în

valuri dinspre Gideon.

În clipa în care am trecut pragul clădirii, cineva l-a

strigat pe nume şi el s-a întors. Am profi tat de ocazie ca

să mă strecor de lângă el, învârtindu-mă printre invita-

ii care se înghesuiau la intrarea cu covor roşu.

Când am ajuns în sala unde avea loc recepia, am

înhăat două pahare de şampanie de la un chelner care

trecea pe lângă mine şi am pornit să-l caut pe Cary,

după ce am dat unul pe gât. L-am zărit în capătul în-
depărtat al sălii, împreună cu mama şi cu Stanton, şi

m-am îndreptat spre ei, lăsând paharul gol pe o masă.

– Eva! Chipul mamei se luminase la vederea mea.

Arăi trăsnet în rochia asta!

M-a sărutat uşor pe obraji. Arăta extraordinar,

într-o rochie dreaptă, de un albastru strălucitor ca

gheaa, care-i venea ca turnată. La urechi, la gât şi pe

mână îi străluceau safi re, punându-i în evidenă ochii

şi tenul palid.

– Mulumesc.

Am luat o gură de şampanie din al doilea pahar,

amintindu-mi că avusesem în minte să-mi arăt recu-
noştina pentru rochie. Deşi apreciam darul, acum nu

mai eram la fel de bucuroasă de tăietura foarte conve-
nabilă de pe coapsă.

Cary făcu un pas înainte, prinzându-mă de cot.

Îi fusese de ajuns să-mi arunce doar o privire ca să-şi

dea seama că sunt supărată. Am scuturat însă din cap,

căci nu doream să vorbesc chiar atunci.

– În cazul ăsta, mai multă şampanie? mă întrebă pe

un ton blând.

– Te rog!

Am simit că Gideon se apropie înainte să văd cum

chipul mamei se luminează ca globul de Anul Nou din

Times Square, în New York. Până şi Stanton părea

să-şi îndrepte şi mai mult spatele.

– Eva!

Gideon îşi pusese mâna pe mijlocul meu gol, fă-

cându-mă să mă înfi or sub fora prezenei lui. I-am

simit degetele fl exându-se şi m-am întrebat dacă şi

el simea asta.

– Ai fugit.

M-am crispat la auzul tonului de reproş din glasul

lui şi i-am aruncat o privire care spunea tot ceea ce nu

puteam exprima în public.

– Richard, îl cunoşti pe Gideon Cross?

– Cum să nu!

134 Sylvia Day

Cei doi bărbai îşi dădură mâna, iar Gideon mă tra-
se mai aproape de el.

– Avem amândoi norocul să fi venit împreună cu

cele mai frumoase femei din New York.

Stanton dădu din cap aprobator, zâmbindu-i plin de

dragoste mamei mele.

Am dat pe gât restul de şampanie şi am schimbat

recunoscătoare paharul gol cu cel nou, pe care mi-l

dăduse Cary. Simeam cum alcoolul îmi răspândeşte o

căldură plăcută prin măruntaie, desfăcând nodul care

se formase acolo.

Gideon se aplecă spre mine, şoptindu-mi cu un glas

aspru:

– Să nu uii că ai venit cu mine.

Era oare nebun? Ce dracu’? L-am privit cu ochi

îngustai.

– Tu vorbeşti!

– Nu aici, Eva. I-a salutat pe toi cu o mişcare a

capului şi m-a luat de acolo. Nu acum.

– Niciodată, am mormăit eu, plecând împreună cu

el numai ca s-o scutesc pe mama de o scenă.

Sorbind din şampanie, am intrat pe pilot automat,

într-o formă de autoapărare la care nu trebuise să mai

recurg de muli ani. Gideon mi-a făcut cunoştină cu

muli oameni şi trebuia să fac frumos – să vorbesc atunci

când era cazul şi să zâmbesc când era necesar –, însă nu

eram cu adevărat atentă. Eram mult prea conştientă de

peretele de gheaă care se formase între noi şi de furia

mea rănită. Dacă mai aveam nevoie de vreo dovadă

că Gideon nu trecea peste regulile lui stricte de a nu

socializa cu femeile cu care se culca, atunci o primisem

cu vârf şi îndesat.

Când a început dineul, l-am urmat în sala unde se

servea masa şi am început să mă joc cu mâncarea în far-
furie. Am băut câteva pahare din vinul roşu care ni se

servise, în timp ce Gideon vorbea cu ceilali comeseni;

nu ascultam deloc ce spune, urmărind doar cadena şi

tonul seducător de profund şi de calm. El n-a făcut nici

o încercare să mă atragă şi pe mine în conversaie, ceea

ce m-a bucurat, căci mă gândeam că n-aş fi fost în stare

să spun nimic drăgu.

Am rămas în această stare de prostraie până când

s-a ridicat în picioare într-un ropot de aplauze şi a ur-
cat pe scenă. Atunci mi-am întors scaunul, uitându-mă

cum străbate podiumul, fără să mă pot abine să nu-i

admir graia animalică şi felul uluitor în care arăta. Fie-
care pas pe care-l făcea impunea atenie şi respect, ceea

ce era în sine o reuşită, având în vedere mersul uşor şi

lipsit de grabă.

Pe chipul şi pe hainele lui nu se putea observa nici

o urmă din partida nebunească de amor din limuzină.

Ca să fi u sinceră, ai fi zis că e o cu totul altă persoană.

Redevenise bărbatul pe care îl întâlnisem în holul de

la Crossfi re, incredibil de stăpân pe sine şi radiind o

foră tăcută.

– În America de Nord, a început el, una din patru

femei şi unul din şase bărbai s-a confruntat cu abuzul

sexual în copilărie. Uitai-vă bine în jurul vostru! Ci-
neva de la masa dumneavoastră fi e a supravieuit unui

astfel de abuz, fi e cunoaşte pe cineva care a trecut prin

aşa ceva. Acesta este adevărul insuportabil.

Îi sorbeam concentrată cuvintele. Gideon era un

orator desăvârşit, cu o voce vibrantă de bariton, care

îi fascina pe toi. Ceea ce m-a emoionat însă pe mine

a fost subiectul discursului său, care era atât de sensibil

136 Sylvia Day

pentru mine, precum şi modul plin de pasiune şi une-
ori chiar şocant în care îl prezenta. Am început să mă

îmblânzesc, iar furia imensă pe care o simeam şi orgo-
liul rănit erau, încet-încet înlocuite de uluire. Impresia

mea despre el se schimba pe măsură ce mă transformam

într-un simplu spectator, unul dintre cei fascinai de el.

Nu era bărbatul care tocmai îmi rănise sentimentele;

era doar un vorbitor experimentat, care discuta un su-
biect foarte important pentru mine.

Când a terminat, m-am ridicat în picioare, aplau-
dând, spre surprinderea atât a mea, cât şi a lui. Însă mi

s-au alăturat şi alii, ovaionând în picioare, şi la ureche

mi-au ajuns murmurul conversaiilor şi complimentele

binemeritate care i se adresau cu voci joase.

– Eşti o tânără foarte norocoasă.

M-am întors către femeia care-mi vorbise, o roşcată

fermecătoare, pe la vreo patruzeci de ani.

– Suntem doar... prieteni.

Zâmbetul ei senin reuşea totuşi să mă contrazică în

tăcere.

Oamenii începeau să se ridice de la mese. Mă pre-
găteam să-mi iau poşeta, ca să plec şi eu acasă, când un

tânăr s-a îndreptat spre mine. Părul lui arămiu rebel te

făcea să-l invidiezi pe dată, iar ochii de un ver de-ce -

nuşiu străluceau blânzi şi prietenoşi. Era arătos, iar

pe faă avea un surâs ştrengăresc. Mi-a adresat primul

zâmbet sincer de care avusesem parte de când ieşisem

din limuzină.

– Bună! m-a salutat el.

Părea să ştie cine sunt, fapt care m-a pus în situaia

stânjenitoare de a mă preface că nu sunt chiar igno-
rantă în privina identităii lui, aşa că i-am răspuns

la salut. El a început să râdă, scoând un sunet clar,

fermecător.

– Sunt Christopher Vidal, fratele lui Gideon.

– A, desigur!

Chipul mi s-a împurpurat. Nu-mi venea să cred că

fusesem aşa de preocupată să-mi plâng de milă încât

să nu fac imediat legătura.

– Te-ai înroşit.

– Îmi pare rău, am zâmbit eu ruşinată. Nu prea ştiam

cum să-i spun că am citit un articol despre tine fără ca

asta să sune ciudat.

– Sunt fl atat că i-ai amintit, a râs el. Numai să

nu-mi spui că era la pagina şase.

Bârfele de la pagina şase a ziarului erau bine-cu-
noscute pentru felul în care răspândeau zvonuri despre

celebrităile şi legăturile mondene din New York.

– Nu, l-am asigurat repede. Poate în Rolling Stones?

– Aşa mai merge, mi-a spus, întinzându-mi mâna.

Vrei să dansezi?

Am aruncat o privire către capătul scărilor ce du-
ceau la scenă, unde Gideon se afl a încă, stând în

picioare. Era înconjurat de o mulime care se înghesuia

să-i vorbească, femei în majoritatea cazurilor.

– O să fi e ocupat un timp, remarcă Christopher, cu

o undă de amuzament în voce.

– Aşa e.

Tocmai îmi întorceam privirea, când am recu nos-
cut-o pe femeia care stătea lângă Gideon; era Magda-
lene Perez. Mi-am luat poşeta repede şi i-am zâmbit lui

Christopher.

– Mi-ar plăcea foarte mult să dansez.

M-a luat de bra şi ne-am îndreptat către sala de bal,

intrând pe ringul de dans. Orchestra a început să cânte

138 Sylvia Day

un vals şi am început să dansăm, mişcându-ne cu uşu-
rină şi naturalee pe ritmul muzicii. El era un dansator

foarte bun, agil, care ştia să-şi conducă partenera.

– Şi de unde îl cunoşti pe Gideon?

– Nu-l cunosc.

I-am făcut un semn din cap lui Cary, care aluneca

pe ring cu o blondă statuară, şi am explicat:

– Lucrez în clădirea Crossfi re şi ne-am întâlnit de

vreo două ori.

– Lucrezi pentru el?

– În nici un caz. Sunt asistent manager la Waters

Field & Leaman.

– A, zâmbi el. O agenie de publicitate.

– Da.

– Lui Gideon trebuie să i se fi aprins rău călcâiele

după tine dacă a trecut de la vreo două întâlniri în-
tâmplătoare la a te invita la un eveniment de o aseme-
nea anvergură.

Am tras o înjurătură în gând. Ştiam că oamenii o să

facă presupuneri, însă voiam mai mult decât oricând

să evit să fi u umilită.

– Gideon o cunoaşte pe mama şi ea deja aranjase să

vin la dineu, aşa că suntem mai degrabă două persoane

care merg la acelaşi eveniment cu o singură maşină, în

loc să vină cu două.

– Asta înseamnă că eşti liberă?

Am inspirat adânc, căci nu mă simeam în lar-
gul meu, în ciuda faptului că ne mişcam foarte bine

împreună.

– Ei bine, nu sunt ocupată.

Christopher mi-a adresat iar acel zâmbet ştrengă-

resc, plin de charismă.

– Seara mea tocmai s-a îmbunătăit semnifi cativ.

Şi până la sfârşitul dansului mi-a povestit întâm-
plări amuzante din industria muzicii, făcându-mă să râd

şi luându-mi gândurile de la Gideon.

Când muzica s-a oprit, a apărut Cary, invitându-mă

la următorul dans. Noi doi ne potriveam perfect, pen-
tru că luaserăm împreună lecii de dans. M-am relaxat

în braele lui, încântată că e sprijinul meu moral.

– Te distrezi? l-am întrebat.

– M-am ciupit singur la masă când mi-am dat sea-
ma că stau lângă coordonatoarea-şefă de la Săptămâna

modei. Şi ea a fl irtat cu mine! Cary mi-a zâmbit, însă în

ochi îi rămăsese o umbră. De fi ecare dată când mă afl u

în locuri ca ăsta... îmbrăcat aşa... nu-mi vine să cred.

Mi-ai salvat viaa, Eva. Şi pe urmă mi-ai schimbat-o

cu desăvârşire.

– Iar tu ai grijă permanent de sănătatea mea minta-
lă. Suntem chit, crede-mă!

El m-a strâns de mână, cu o privire îngrijorată.

– Pari foarte nefericită. Cum a dat-o în bară?

– Cred că eu sunt de vină. O să vorbim mai târziu

despre asta.

– i-e teamă c-o să-l iau la bătaie în faa tuturor.

– M-ai bine n-ai face-o, am oftat eu, de dragul

mamei.

Cary mă sărută uşor pe frunte.

– L-am avertizat ceva mai devreme. Ştie ce-o să

păească.

– O, Cary!

Dragostea pe care o simeam pentru el îmi pusese

un nod în gât, chiar dacă pe buze mi-a trecut un uşor

zâmbet amuzat. Ar fi trebuit să-mi închipui că dragul

de Cary avea să stea de vorbă cu Gideon ca un frate

mai mare. Era atât de tipic pentru el!

140 Sylvia Day

În spatele nostru se ivi Gideon.

– Vă întrerup.

Şi nu era o cerere. Cary s-a oprit şi s-a uitat la mine.

Eu am dat aprobator din cap, iar el s-a retras cu o ple-
căciune uşoară, intuindu-l pe Gideon cu o privire

arzătoare şi sfi dătoare.

Gideon m-a tras aproape de el şi a început să cuce-
rească ringul de dans aşa cum făcea cu orice: cu o în-
credere dominatoare. Dansul cu el era o experienă cât

se poate de diferită de cele avute cu cei doi parteneri

anteriori. Gideon avea atât îndemânarea fratelui său,

cât şi familiaritatea lui Cary cu felul în care mă mişcam

eu, numai că stilul lui era îndrăzne, agresiv şi, în mod

inerent, foarte sexual.

În ciuda nefericirii pe care o simeam, faptul că stă-

team atât de aproape de un bărbat cu care mă afl asem

de curând într-o situaie atât de intimă îmi răscolea

simurile.

Mirosea apetisant, cu o uşoară aromă de sex, iar fe-
lul în care mă conducea, cu paşi energici şi plini de

îndrăzneală, îmi provoca durere în cele mai ascunse

unghiuri ale trupului, aducându-mi aminte că el fusese

acolo cu puin timp în urmă.

– Tot fugi de mine, a murmurat, încruntându-se la

mine.

– S-ar zice că Magdalene a ocupat destul de repede

locul liber.

El a ridicat o sprânceană, trăgându-mă mai aproape.

– Eşti geloasă?

– Pe bune? am replicat, privind în altă parte.

El a pufnit, nervos.

– Nu te apropia de fratele meu, Eva.

– De ce?

– Pentru că aşa spun eu.

M-am aprins de furie, ceea ce m-a făcut chiar să mă

simt bine după reproşurile pe care mi le făcusem şi după

îndoielile în care mă înecasem de când ne-o trăseserăm

ca nişte iepuri nebuni. Aşa că am încercat să-mi dau

seama dacă răspunsul cu aceeaşi monedă însemna joc

cinstit în lumea lui Gideon Cross.

– Nu te apropia de Magdalene, Gideon.

El şi-a încleştat maxilarul.

– E doar o prietenă.

– Asta înseamnă că nu te-ai culcat cu ea...? Încă.

– Nu, la dracu’! Şi nici nu vreau. Ascultă...

Ne-am oprit, pe ultimele acorduri ale muzicii.

– Trebuie să plec. Te-am adus aici şi aş vrea să te

pot conduce acasă, însă nu vreau să te iau de aici dacă

te distrezi. Ai prefera să mai rămâi şi să te duci acasă cu

Stanton şi cu mama ta?

Dacă mă distrez? Oare glumea sau pur şi simplu nu

se prinsese? Sau poate chiar mai rău. Poate că mă şter-
sese atât de complet din minte, încât nici măcar nu-mi

mai dădea atenie. M-am îndepărtat de el, simind ne-
voia să păstrez distana, căci aroma lui mă ameea.

– O să fi e în regulă. Nu te mai gândi la mine!

– Eva!

S-a apropiat de mine, dar m-am dat iute înapoi.

Am simit un bra pe umărul meu şi am auzit vocea

lui Cary:

– Mă ocup eu de ea, Cross.

– Nu-mi sta în cale, Taylor, l-a avertizat Gideon.

Cary a pufnit:

– Am impresia că te pricepi să-i pui singur piedici.

Eu am înghiit în sec, ca să scap de nodul din gât, şi

am intervenit:

142 Sylvia Day

– Ai avut un discurs minunat, Gideon. A fost cea

mai mare atracie pentru mine în seara asta.

El a respirat adânc, la auzul jignirii subînelese, tre-
cându-şi o mână prin păr. Apoi a scos brusc o excla-
maie de enervare şi mi-am dat seama de ce când l-am

văzut că-şi scoate celularul din buzunar, uitându-se la

numărul de pe ecran.

– Trebuie să plec.

Mă intui cu privirea, obligându-mă să mă uit la el,

în timp ce-şi trecea uşor degetele pe obrazul meu.

– Te sun.

Şi în clipa următoare dispăruse.

– Vrei să rămâi? mă întrebă Cary încet.

– Nu.

– Atunci te duc eu acasă.

– Nu, nu-i nevoie.

Voiam să rămân un timp singură. Să fac o baie

fi erbinte, să beau o sticlă de vin rece şi să scap astfel

de temeri.

– Tu trebuie să rămâi aici. Ar putea să fi e un pas bun

pentru cariera ta. Putem să vorbim când ajungi acasă.

Ori mâine, că tot am de gând să lenevesc toată ziua.

El mă privi scrutător.

– Eşti sigură?

Am încuviinat din cap.

– În regulă, a acceptat el, fără să pară prea convins.

– Poi să rogi tu un valet să aducă limuzina lui Stan-
ton? Până atunci, eu o să dau o fugă până la toaletă.

– Bine. Cary m-a mângâiat uşor pe bra: Îi iau eu

şalul de la garderobă. Ne vedem afară.

Mi-a luat ceva mai mult decât aş fi vrut să ajung la

toalete. În primul rând, pentru că un număr surprin-
zător de persoane mă oprea pentru a face conversaie,

ceea ce se datora, cred, faptului că venisem împreună

cu Gideon Cross. Şi în al doilea rând, pentru că am

evitat baia cea mai apropiată, din care ieşeau şi intrau

un şir nesfârşit de femei, şi am găsit una care era mult

mai departe. M-am încuiat într-o cabină şi am rămas

acolo ceva mai mult timp decât ar fi fost cu adevărat

necesar. În încăpere nu mai era nimeni altcineva în

afară de femeia de la curăenie, aşa că n-aveam de ce

să mă grăbesc.

Gideon mă rănise atât de tare, încât mai că nu pu-
team să respir, iar schimbările lui de dispoziie mă ame-

iseră cu totul. De ce-mi atinsese faa aşa cum o făcuse?

De ce se înfuriase când plecasem de lângă el? Şi de ce

dracu’ îl ameninase pe Cary? Gideon dădea sensuri

noi vechii zicale „Una caldă, una rece“.

Am închis ochii, încercând să-mi adun puterile.

Dumnezeule! Nu aveam nevoie de aşa ceva.

În limuzină lăsasem toate emoiile să-mi iasă la su-
prafaă şi încă mă simeam îngrozitor de vulnerabilă,

iar eu făcusem nenumărate ore de terapie numai ca să

învă cum să evit această stare. Nu mai doream decât

să mă întorc la mine acasă şi să mă ascund, să scap de

presiunea de a mă purta ca şi cum aş fi stăpână pe mine,

când nu eram nici pe departe aşa.

„Te-ai băgat singură în toată povestea asta“, mi-am

spus. „Aşa că acum taci şi înghite!“

Am respirat adânc şi am ieşit, însă am dat peste

Magdalene, care se sprijinea de masa de toaletă, cu

braele încrucişate. Fără îndoială că venise după mine,

aşteptându-mă, într-un moment în care toate meca-
nismele mele de apărare erau deja slăbite. Am ezitat o

clipă, după care mi-am revenit şi m-am îndreptat spre

chiuvetă, ca să mă spăl pe mâini.

144 Sylvia Day

S-a întors şi ea cu faa spre oglindă, studiindu-mi

refl exia în ea. M-am uitat şi eu la ea. Era şi mai frumoa-
să în realitate decât în fotografi i. Înaltă, zveltă, cu ochi

mari şi negri şi o cascadă de păr drept, castaniu-închis.

Avea buze pline şi roşii şi pomei înali, parcă sculptai

cu dalta. Purta o rochie moderat de sexy, o coloană

fl uidă de satin crem, care făcea un contrast minunat cu

tenul ei măsliniu. Arăta ca un supermodel şi răspândea

o fascinaie exotică.

Am luat şervetul pe care mi-l întindea femeia de

la curăenie, după care Magdalene i s-a adresat în spa-
niolă, cerându-i să ne lase singure. Am întărit şi eu ce-
rerea ei cu un „Por favor, gracias“, ceea ce a făcut-o pe

Magdalene să-şi ridice surprinsă sprâncenele şi să mă

examineze mai îndeaproape. I-am întors privirea cu o

răceală egală.

– O, Doamne, a şoptit ea, în clipa în care femeia de

la curăenie nu ne mai putea auzi. ââi din buze, iar

zgomotul îmi zgârie nervii ca o unghie trecută peste o

tablă. Te-ai culcat deja cu el.

– Şi tu nu.

Replica mea a părut s-o ia prin surprindere.

– Ai dreptate, n-am făcut-o. Ştii de ce?

Am scos o bancnotă de cinci dolari din poşetă şi am

lăsat-o în castronelul de argint pentru bacşişuri.

– Pentru că nu vrea.

– Şi nici eu nu vreau, pentru că nu se poate implica.

E tânăr, superb, bogat şi se bucură de toate astea.

– Da, am dat din cap. Cu sigurană că aşa face.

Ea şi-a îngustat ochii, iar expresia plăcută de pe chi-
pul ei a început să se şteargă uşor.

– Nu are nici pic de respect pentru femeile cu care

se culcă. Din clipa în care i-a pus-o, ai terminat-o.

Ca toate celelalte. Eu însă n-am dispărut din peisaj

tocmai pentru că vrea să mă aibă în preajmă pe ter-
men lung.

Mi-am păstrat calmul, deşi mă lovise exact acolo

unde mă durea cel mai tare.

– E jalnic.

Apoi am ieşit şi nu mai m-am oprit până când am

intrat în limuzina lui Stanton. I-am strâns cu căldu-
ră mâna lui Cary când am intrat şi am reuşit să mă

abin până când maşina a pornit, după care am izbuc-
nit în plâns.

– Salut, fetio! mă salută Cary a doua zi diminea-

a, când am intrat în living. N-avea pe el decât nişte

pantaloni de trening vechi şi stătea întins pe canapea,

cu picioarele încrucişate proptite pe măsua de cafea.

Arăta delicios de dezordonat şi părea că se simte foarte

bine în pielea lui.

– Cum ai dormit?

Am ridicat degetul mare spre el şi m-am îndrep-
tat spre bucătărie, ca să-mi iau o cafea. M-am oprit la

masa pentru micul dejun, ridicând sprâncenele uimită

la vederea imensului aranjament de trandafi ri roşii de

pe blat. Răspândeau un parfum divin şi l-am tras adânc

în piept.

– Ce-i cu astea?

– i-au fost aduse acum vreo oră. O livrare de dumi-
nică. Sunt foarte frumoşi şi indecent de scumpi.

Am smuls pliculeul din suportul transparent de

plastic şi l-am deschis.

Mă tot gândesc la tine.

Gideon

146 Sylvia Day

– De la Cross? se interesă Cary.

– Da.

Mi-am trecut uşor degetul mare peste ceea ce bă-

nuiam că este scrisul lui. Era îndrăzne, masculin

şi foarte sexy. Era un gest romantic, din partea unui

tip care nu avea romantismul în repertoriu. Apoi am

aruncat cartea de vizită pe blat, de parcă m-ar fi ars, şi

mi-am turnat o stacană de cafea, rugându-mă de cofei-
na din ea să-mi dea putere şi să mă ajute să-mi regăsesc

stăpânirea de sine.

– Nu pari impresionată, spuse Cary, dând mai încet

volumul la meciul de fotbal pe care-l urmărea.

– Nu-mi face deloc bine. E un fel de provocare uria-

şă. Pur şi simplu, trebuie să stau cât mai departe de el.

Cary făcuse terapie împreună cu mine şi cunoştea

rutina. Nu s-a uitat ciudat la mine când m-a auzit folo-
sind jargonul terapeutic şi nu i-a fost deloc greu să-mi

răspundă în acelaşi limbaj.

– Şi telefonul a sunat toată dimineaa. N-am vrut să

te deranjeze, aşa că l-am pus pe mut.

M-am întins pe canapea, conştientă de durerea din-
tre picioare care încă nu dispăruse, şi m-am luptat cu

tentaia de a asculta mesageria vocală, ca să văd dacă

mă sunase Gideon. Voiam să-i aud glasul şi o explicaie

logică pentru ceea ce se întâmplase în seara trecută.

– E o idee bună. Hai să-l lăsăm aşa toată ziua.

– Ce s-a întâmplat?

Am sufl at aburul care se ridica din cana de cafea şi

am sorbit încet o gură.

– Ne-am pus-o ca nebunii în limuzina lui, după care

el s-a transformat într-un aisberg.

Cary m-a privit cu ochii lui de smarald, care văzuse-
ră mai multe decât ar trebui să vadă un om.

– L-ai cam dat peste cap, aşa-i?

– Da, cam aşa ceva.

Am simit că mă enervez numai gândindu-mă la

asta. Între noi se crease o legătură. Ştiam asta. În sea-
ra trecută îl dorisem mai mult decât orice altceva pe

lume, iar azi nu mai voiam să am niciodată de-a face

cu el.

– A fost foarte intens. A fost cea mai bună expe-
rienă sexuală din viaa mea şi a fost acolo, prezent

întru totul. Ştiu că a fost. A fost prima dată când a fă-

cut-o într-o maşină şi la început s-a cam împotrivit, dar

pe urmă l-am excitat aşa de tare, că n-a mai putut

să zică nu.

– Pe bune? Niciodată? Cary şi-a trecut o mână peste

barba pe care nu şi-o răsese de dimineaă. Majoritatea

tipilor îşi rup maşina de cât şi-o trag în ea în timpul

liceului. Ca să fi u sincer, nu ştiu pe nimeni care să n-o

fi făcut-o, în afară de tocilari şi de urâi, iar el nu e nici

una, nici alta.

Am dat din umeri.

– Cred că faptul că i-am pus-o în maşină face din

mine o târfă.

Cary a încremenit.

– Aşa a spus?

– Nu. El n-a scos o vorbă. Am afl at informaia asta

de la „prietena“ lui, Magdalene. O ştii pe puicua aia

care apărea în majoritatea pozelor pe care le-ai scos tu

de pe net? A hotărât să-şi ascută gheruele cu o discuie

ca între pisicue, la baie.

– Javra e geloasă.

– Se cheamă frustrare sexuală. Nu poate să i-o tragă,

pentru că se pare că tipele cu care şi-o pune ajung la

coşul de gunoi.

148 Sylvia Day

– i-a zis el asta? Întrebarea lui, aparent liniştită,

ascundea iar o furie reinută.

– Nu cu atât de multe cuvinte. El mi-a zis că nu şi-o

trage cu prietenele lui. Are o problemă cu femeile care

vor mai mult decât să se distreze, aşa că îşi ine futaiu-
rile şi amicele în două tabere diferite.

Am mai luat o gură de cafea.

– L-am avertizat că genul ăsta de aranjament nu

funcionează pentru mine şi mi-a spus că o să facă nişte

schimbări, dar cred că e genul ăla de tip care ar spune

orice numai să obină ce vrea.

– Sau poate că l-ai făcut s-o ia la fugă, speriat.

M-am holbat la el, enervată.

– Nu încerca să-i găseşti scuze! La urma urmelor, de

partea cui eşti?

– De partea ta, fetio, mă asigură el, întinzându-se

spre mine şi bătându-mă uşor pe genunchi. Sunt mereu

de partea ta.

M-am agăat de antebraul lui musculos, mângâin-
du-l uşor, ca o mulumire nerostită. Nu mai simeam

sub degete cicatricile de cuit care-i schilodeau pielea,

însă n-aveam să uit niciodată că sunt acolo. Mulu-
meam cerului în fi ecare zi că el e aici, că e viu, sănătos

şi că este o parte esenială a vieii mele.

– Tu cum i-ai petrecut noaptea?

– N-am de ce să mă plâng, zâmbi el, cu o privire rău-
tăcioasă. Am călărit-o pe blonda aia cu âe mari într-o

baie de serviciu. Erau adevărate âele.

– E bine, atunci, am zâmbit eu. Sunt sigură că ai

adus-o în al nouălea cer.

– Am făcut şi eu ce-am putut. Apoi a înhăat recep-
torul, făcându-mi cu ochiul. Ce vrei să comandăm?

Sandviciuri? Mâncare chinezească? Indiană?

– Nu mi-e foame.

– ie i-e mereu foame. Dacă nu alegi ceva, o să gă-

tesc eu şi-o să te oblig să mănânci tot.

Am ridicat mâinile, în semn că mă predau.

– Bine, bine! Alege tu.

Luni de dimineaă am ajuns la serviciu cu douăzeci

de minute mai devreme, gândindu-mă că în felul ăsta

o să-l evit pe Gideon. Când am ajuns la birou, fără să

întâmpin nici o problemă, m-am simit atât de uşurată,

încât mi-am dat seama că am mari probleme în ceea

ce-l privea. Ajunsesem să-mi schimb dispoziia de la o

oră la alta.

Mark a sosit plin de entuziasm, plutind încă, în

urma succeselor importante pe care le înregistrase săp-
tămâna trecută, şi ne-am apucat imediat de treabă. Du-
minică făcusem câteva comparaii pe piaa vânzărilor

de votcă, iar el a fost destul de drăgu să se uite peste

ele împreună cu mine şi să asculte ce părere aveam.

Mark fusese desemnat responsabil de cont şi pentru un

nou producător de dispozitive e-reader, aşa că am înce-
put să facem partea iniială a muncii pentru asta.

Dimineaa fusese atât de aglomerată, că nici nu

mi-am dat seama cum a trecut timpul şi nici n-am avut

vreme să mă gândesc la viaa mea personală. Şi eram

chiar încântată de asta. Aşa că atunci când am răspuns

la un telefon şi am auzit vocea lui Gideon la celălalt

capăt, m-a luat complet pe nepregătite.

– Cum i-ai petrecut ziua până acum? m-a întrebat,

iar glasul lui mi-a trimis fi ori prin trup.

– În agitaie.

Am aruncat o privire spre ceas, observând că era

douăsprezece fără douăzeci.

150 Sylvia Day

– Bine, a zis el, după care a făcut o pauză. Te-am tot

sunat ieri. i-am lăsat vreo două mesaje. Voiam să-i

aud vocea.

Am închis ochii, trăgând cu sete aer în piept. Îmi

pusesem la încercare toată voina pe care o aveam ca

să las să treacă ziua fără să-mi ascult mesageria vocală.

Îl antrenasem şi pe Cary în încercarea asta, cerându-i

să mă oprească, la nevoie, cu fora dacă vede cumva că

aş putea să cedez ispitei.

– Am făcut-o pe pustnica şi am lucrat puin.

– Ai primit fl orile pe care i le-am trimis?

– Da. Sunt foarte frumoase. Îi mulumesc.

– Mi-au amintit de rochia ta.

Ce dracu’ făcea? Începeam să mă gândesc că suferă

de sindromul personalităilor multiple.

– Unele femei ar putea să spună că asta e romantic.

– Nu-mi pasă decât de ce spui tu.

S-a auzit cum îi scârâie scaunul, ca şi cum s-ar fi

ridicat în picioare.

– Mă gândisem să trec pe la tine... Am vrut s-o fac.

Am oftat, fără să mai pot rezista confuziei.

– Mă bucur că n-ai făcut-o.

Urmă o altă pauză lungă.

– Am meritat-o din plin.

– N-am vrut să fi u o ticăloasă când am spus asta.

Este doar purul adevăr.

– Ştiu. Uite... Am comandat prânzul aici, în biroul

meu, ca să nu pierdem nici o clipă cu plecarea şi în-
toarcerea.

După ce mă lăsase baltă cu un „O să te sun“, mă

întrebasem dacă avea să mai vrea să ne întâlnim la în-
toarcerea din cine ştie ce călătorie făcuse. Era o posi-
bilitate de care mă temusem încă de sâmbătă noaptea,

ştiind prea bine că trebuie s-o rup cu el, dar fi ind cople-

şită de dorina de a fi cu el. Voiam să am din nou parte

de acel moment perfect şi pur de intimitate pe care îl

împărtăşisem cu el.

Dar acel moment nu putea fi o justifi care pen-
tru toate celelalte dăi în care mă făcuse să mă simt

îngrozitor.

– Gideon, n-avem nici un motiv să luăm prânzul

împreună. Am discutat despre asta vineri seară şi... am

rezolvat problema sâmbătă. Hai să lăsăm totul aici!

– Eva! m-a întrerupt el, răguşit. Ştiu că am dat-o-n

bară. Lasă-mă să-i explic!

– Nu trebuie. E-n regulă.

– Nu, nu e. Trebuie să te văd.

– Nu vreau...

– Putem să rezolvăm asta uşor, Eva. Sau poi să faci

lucrurile cât mai difi cile.

Tonul vocii lui avea o notă aspră, care-mi făcea ini-
ma să bată mai tare.

– Indiferent ce alegi, tot o să mă asculi.

Am închis ochii, dându-mi seama că n-aveam eu

norocul să scap de el cu un simplu telefon.

– Bine. O să vin.

– Îi mulumesc mult, oftă el uşurat. Abia aştept să

te văd.

Am pus receptorul în furcă, rămânând cu privirea

aintită asupra fotografi ilor de pe birou, în timp ce

încercam să formulez în gând ceea ce voiam să spun

şi pregătindu-mă pentru impactul momentului în

care îl voi revedea. Îmi era cu neputină să in sub

control ferocitatea reaciei fi zice pe care o aveam

faă de el. Trebuia totuşi să găsesc o cale ca s-o pot

ignora şi să mă ocup de rezolvarea problemei. Iar mai

152 Sylvia Day

târziu mă voi gândi la cum voi putea să-l întâlnesc în

clădire în zilele, săptămânile şi lunile ce vor urma.

Deocamdată, trebuia numai să văd cum aveam să trec

de acest prânz.

M-am înclinat în faa inevitabilului şi m-am întors

la ceea ce făceam, comparând efectul vizual al unor

mostre de reclame tipărite, care urmau să fi e inserate

între paginile unor reviste.

– Eva!

Am tresărit, învârtindu-mă cu scaunul, uluită să-l

văd pe Gideon lângă compartimentul meu. Ca de obi-
cei, am explodat la vederea lui, cu inima bătându-mi

aproape să-mi iasă din piept. Am aruncat o privire spre

ceas şi mi-am dat seama că nici nu ştiam cum trecuse

un sfert de oră.

– Gid... domnule Cross! Nu cred că era nevoie să

venii până aici.

Chipul îi era calm şi impasibil, dar în ochi îi ardea

o fl acără violentă.

– Eşti gata?

Mi-am deschis sertarul şi mi-am luat geanta, pro-
fi tând de ocazie să respir adânc, întretăiat. Gideon

mirosea fenomenal şi arăta incredibil.

– Domnule Cross, a răsunat glasul lui Mark. Tare

mult mă bucur să vă văd. S-a întâmplat ceva?

– Am venit la Eva. Avem o întâlnire la prânz.

M-am ridicat exact la timp ca să-l văd pe Mark

înălând din sprâncene, uluit. Şi-a revenit însă de

îndată, chipul lui recăpătându-şi frumuseea şi amabi-
litatea obişnuite.

– Mă întorc la unu, l-am asigurat.

– Ne vedem atunci. Poftă bună!

Gideon mi-a pus mâna pe mijloc şi m-a condus

către lifturi, făcând-o pe Megumi să se holbeze atunci

când am trecut pe lângă recepie. Mă foiam, plină de

nelinişte, în timp ce el a chemat liftul, dorindu-mi să fi

putut trece de ziua asta fără să-l văd pe bărbatul după a

cărui atingere jinduiam ca după un drog.

În aşteptarea liftului, s-a întors încet spre mine,

trecân du-şi uşor degetele peste mâneca bluzei mele

de satin.

– De fi ecare dată când închid ochii, te văd în rochia

aia roşie. Aud sunetele pe care le scoi când eşti excita-
tă. Te simt alunecând peste penisul meu, strângându-l

ca într-un pumn, provocându-mi un orgasm atât de

violent, că mă doare.

– Opreşte-te! am zis, întorcându-mi privirea de la

el, căci nu puteam să îndur felul intim în care se uita

la mine.

– Nu pot.

Sosirea liftului a fost o adevărată uşurare. El m-a

luat de mână şi m-a dus înăuntru. Şi-a băgat cheia în

panou şi apoi m-a tras mai aproape de el.

– O să te sărut, Eva.

– Eu nu...

M-a tras spre el şi mi-a astupat gura cu buzele.

Am rezistat o vreme, dar după aceea m-am topit, sim-

ind cum limba lui o mângâia încet şi blând pe a mea.

Tânjeam după sărutul lui încă de la partida de sex. Vo-
iam să am sigurana că el preuia ceea ce se petrecuse

între noi, că şi pentru el însemnase ceva, aşa cum în-
semna pentru mine.

Şi iarăşi sentimentul acela de abandon, când el s-a

oprit, dându-se înapoi.

154 Sylvia Day

– Vino! m-a chemat, scoând cheia din panou, în

timp ce uşa se deschidea.

Recepionera roşcată a lui Gideon n-a mai scos nici

un cuvânt de data asta, deşi mi-a aruncat o privire ciu-
dată. În schimb, Scott, asistentul lui Gideon, s-a ridicat

în picioare când ne-am apropiat şi m-a salutat amabil,

spunându-mi pe nume.

– Bună ziua, domnişoară Tramell!

– Bună, Scott!

Gideon a dat scurt din cap spre el.

– Preia tu apelurile mele!

– Bineîneles.

Am intrat în biroul enorm al lui Gideon şi ochii

mi-au alunecat spre sofaua unde el mă atinsese pen-
tru prima oară în pările intime. Pe bar fusese pregătit

prânzul, aşteptând pe două tăvi acoperite, din metal.

– Pot să-i iau geanta? m-a întrebat.

M-am uitat la el, observând că-şi scosese sacoul şi-l

inea în mână. Stătea în faa mea, în pantaloni cu o

croială perfectă; purta o cămaşă şi o cravată de un alb

imaculat. Părul negru şi des îi încadra chipul minunat

şi ochii de un albastru sălbatic şi strălucitor. Într-un

cuvânt, mă uluia. Nu-mi venea să cred că făcusem dra-
goste cu un bărbat atât de splendid. Dar asta nu avusese

şi pentru el aceeaşi însemnătate.

– Eva?

– Eşti foarte frumos, Gideon.

Cuvintele îmi ieşiseră din gură fără să mă gândesc.

El a ridicat uşor din sprâncene, după care ochii

i s-au îmblânzit.

– Mă bucur că îi place ce vezi.

I-am dat geanta şi m-am îndepărtat puin, căci

aveam nevoie de spaiu. El s-a dus şi a pus în cuier atât

geanta mea, cât şi sacoul lui, după care s-a îndreptat

spre bar.

Eu mi-am încrucişat braele.

– Hai să terminăm o dată cu asta. Nu vreau să te

mai văd.