Capitolul 10
Am lăsat capul în jos când am trecut, plină de
ruşine, pe lângă recepie, şi am ieşit din hotel pe o
uşă laterală. Mă făcusem roşie ca racul de jenă, amin-
tindu-mi cum îl salutase directorul hotelului pe
Gideon în timp ce intram în lift. Nici nu îndrăzneam
să-mi închipui ce crezuse despre mine. Cu sigurană că
ştia pentru ce inea Gideon rezervată camera aceea.
Nu puteam să suport gândul că sunt încă una pe o listă
nesfârşită, dar exact asta devenisem din clipa în care
intrasem în acel hotel.
Cât de greu ar fi putut fi să se oprească la recepie şi
să ia o cameră care avea să fi e doar a noastră?
Am început să hoinăresc fără direcie, fără nici o
destinaie. Afară se întunecase, iar oraşul căpăta o altă
viaă şi energie după ziua care trecuse. Pe trotuare
se răspândiseră tonete cu mâncare caldă, un bărbat
vindea tablouri înrămate, altul tricouri noi, iar pe ta-
raba altuia erau întinse scenarii de fi lme şi de seriale
de televiziune.
Cu fi ecare pas pe care îl făceam, adrenalina care
mă susinuse când fugisem se pierdea tot mai mult.
Gândurile răutăcioase pe care le avusesem imaginân-
du-mi faa lui Gideon când va ieşi din baie şi va găsi
camera goală şi patul plin de accesorii începeau să se
risipească. Începusem să mă calmez... şi să mă gândesc
foarte se rios la ceea ce se petrecuse.
Să fi fost o coincidenă că Gideon mă invitase la o
sală care era, din întâmplare, convenabil de aproape de
cuibuşorul lui de nebunii?
Mi-am amintit apoi de conversaia pe care o pur-
taserăm la prânz în biroul lui şi de felul în care se stră-
duise să-şi exprime dorina de a mă păstra. Era foarte
confuz şi dat peste cap de ceea ce se întâmpla între noi,
iar eu ştiam prea bine cum e să cazi pradă unor greşeli
tipice. La urma urmelor, nu mi se întâmplase şi mie
chiar acum să fac una? Petrecusem ani de zile la terapie
şi ar fi trebuit să fi u în stare de ceva mai mult decât să
lovesc şi să fug când eram rănită.
Cu inima frântă, am intrat într-un bistrou italienesc
şi m-am aşezat la o masă. Am cerut un pahar de vin de
Shiraz şi o pizza Margherita, sperând că vinul şi mânca-
rea aveau să-mi calmeze anxietatea ce mă cuprinsese,
ca să pot gândi în linişte.
Când chelnerul mi-a adus vinul, am dat pe gât o
jumătate de pahar fără măcar să-i simt gustul. Deja îmi
era dor de Gideon, îmi era dor de dispoziia fericită şi
jucăuşă în care era când plecasem. Eram plină de par-
fumul lui, de mirosul pielii lui, al sexului său teribil.
Mă usturau ochii şi nu mi-am putut reine câteva la-
crimi, în ciuda faptului că mă afl am într-un loc public
şi foarte aglomerat. Mi-a fost adusă pizza şi am început
194 Sylvia Day
să mănânc. Avea un gust de carton, dar mă îndoiesc că
de vină era bucătarul sau locul unde mă afl am.
Am tras scaunul pe care îmi pusesem geanta şi
mi-am luat telefonul cel nou, cu intenia să las un me-
saj la cabinetul doctorului Travis. El sugerase să avem
câteva şedine video până când aveam să-mi găsesc un
nou terapeut în New York, iar eu hotărâsem să accept
oferta. Abia atunci am observat că aveam douăzeci
şi unu de apeluri pierdute de la Gideon şi un mesaj:
AM DAT-O IAR ÎN BARĂ. NU MĂ PĂRĂSI.
VORBEŞTE CU MINE. TE ROG.
Lacrimile mi-au înecat iar ochii. Am apropiat
telefonul de inimă, fără să ştiu ce să fac. Nu-mi pu-
team scoate din minte imaginea lui Gideon cu alte
femei. Nu puteam să mă abin să nu-mi închipui
cum i-o trăgea turbat altei femei, în acelaşi pat, folo-
sind jucării cu ea, înnebunind-o, luându-şi plăcerea din
trupul ei...
Era absolut iraional şi inutil să mă gândesc la aşa
ceva, iar faptul ăsta mă făcea să mă simt meschină,
inferioară şi bolnavă fi zic.
Telefonul lipit de mine a început brusc să vibreze,
făcându-mă să tresar, cât pe-aci să-l scap. Încă plân-
gându-mi de milă, am stat la îndoială dacă să las să
intre mesageria vocală, pentru că văzusem că Gideon
mă sună – doar era singurul om din lume care cunoş-
tea acest număr –, însă nu l-am putut ignora, căci cu
sigurană era înnebunit. Pe cât de mult dorisem ceva
mai devreme să-l rănesc, pe atât nu mai suportam nici
măcar gândul ăsta acum.
– Bună!
Vocea mi-era schimbată, de la plâns şi emoii.
– Eva! Mulumesc lui Dumnezeu! a răsunat glasul
lui, plin de teamă. Unde eşti?
M-am uitat în jurul meu, dar n-am văzut pe nicăieri
numele restaurantului.
– Nu ştiu. Îmi... îmi pare rău, Gideon.
– Nu, Eva, nu trebuie. Este vina mea. Trebuie să te
găsesc. Poi să descrii locul unde eşti? Ai mers pe jos?
– Da, m-am plimbat.
– Ştiu pe ce uşă ai ieşit. În ce parte te-ai îndreptat?
El respira grăbit şi în fundal auzeam sunetele trafi cu-
lui şi claxoanele maşinilor.
– Spre stânga.
– Ai cotit cumva la stânga sau la dreapta după aceea?
– Nu cred. Nu ştiu.
M-am uitat în jurul meu, căutând din priviri vreun
chelner pe care să-l întreb.
– Sunt într-un restaurant italian. Are mese şi pe
trotuar... şi un gard de fi er forjat. Uşi franuzeşti...
Doamne, Gideon, eu...
Şi în cadrul uşii se ivi silueta lui, cu telefonul la
ureche. L-am recunoscut de îndată şi am observat cum
se opreşte brusc când m-a zărit aşezată cu spatele lipit
de zid, în partea din spate a restaurantului. Şi-a băgat
telefonul în buzunarul blugilor pe care îi văzusem în
şifonierul de la hotel, a trecut cu paşi mari pe lângă
chelneria care îl întâmpinase şi s-a îndreptat direct
spre mine. Abia ce m-am ridicat în picioare, că m-a şi
prins în brae, într-o îmbrăişare strânsă.
– Doamne, Eva!
S-a înfi orat uşor şi şi-a îngropat chipul în scobitura
gâtului meu.
196 Sylvia Day
L-am cuprins şi eu în brae. Mirosea a proaspăt după
duş, făcându-mă să-mi dau seama ce mare nevoie am şi
eu de unul.
– Nu pot să stau aici, mi-a spus cu glas răguşit,
luându-mi încet faa în palme. Nu pot să rămân în
public în momentul ăsta. Vrei să vii acasă împreună
cu mine?
Probabil că expresia mea trebuie să fi trădat în
vreun fel faptul că încă eram circumspectă, pentru că
mi-a apăsat fruntea cu buzele, murmurând:
– N-o să fi e ca la hotel, îi promit. Mama e singura
femeie care a călcat vreodată acolo, în afară de mena-
jeră şi de personalul casei.
– E stupid, am şoptit eu. Sunt o proastă.
– Nu.
Mi-a dat la o parte părul de pe faă şi s-a lipit şi mai
strâns de mine, şoptindu-mi în ureche:
– Dacă tu m-ai fi dus într-un loc pe care-l rezervai
ca să i-o tragi cu alii, mi-aş fi pierdut minile.
Chelnerul se apropiase de noi, făcându-ne să ne
desprindem.
– Dorii să vă aduc meniul, domnule?
– Nu-i nevoie, a răspuns Gideon, întinzându-i car-
dul lui de credit. Plecăm.
Am luat un taxi până acasă la Gideon, iar el m-a
inut tot timpul de mână. N-ar fi trebuit să fi u atât de
emoionată că luam un lift privat până la un aparta-
ment tip penthouse de pe Fifth Avenue. Încăperile cu
tavan înalt şi arhitectura antebelică nu erau deloc ceva
nou pentru mine şi exact la asta mă şi aşteptam din
moment ce mă cuplasem cu un bărbat care părea să po-
sede aproape orice pe lume. Iar priveliştea de invidiat
spre Central Park... ei bine, normal că avea vedere
la parc.
Numai că încordarea pe care o simea Gideon era
de-a dreptul palpabilă, ceea ce m-a făcut să-mi dau sea-
ma că pentru el chiar era mare lucru. În clipa în care
liftul s-a oprit, chiar în holul de marmură de la intrarea
în apartamentul său, el m-a strâns şi mai puternic de
mână, înainte să-mi dea drumul. A descuiat uşa dublă,
poftindu-mă să intru; îi simeam neliniştea în timp ce
mă privea, observându-mi reacia.
Casa lui Gideon era la fel de frumoasă ca şi bărbatul
care locuia în ea. Era cum nu se poate mai diferită de
biroul lui, care era lucios, modern şi rece. Spaiul său
privat era cald şi somptuos, decorat cu obiecte vechi şi
de artă, iar peste parchetul strălucitor din lemn masiv
erau întinse minunate covoare Aubusson.
– Este... minunat, am spus aproape în şoaptă, sim-
indu-mă privilegiată că-i văd casa. Mi se permisese să
văd o părticică din Gideon, aşa cum era în particular,
şi ceea ce vedeam era uluitor.
– Intră! m-a tras el înăuntru. Vreau să dormi aici în
noaptea asta.
– N-am haine, nici altele...
– N-ai nevoie decât de periua de dini pe care o
ai în geantă. Mâine-dimineaă putem să trecem pe la
tine ca să luăm restul. Îi promit că te duc la timp
la slujbă.
M-a tras apoi spre el, sprijinindu-şi bărbia de creş-
tetul meu.
– Vreau foarte mult să rămâi, Eva. Nu te condamn
pentru că ai fugit, dar m-ai speriat îngrozitor. Simt ne-
voia să te mai in un pic lângă mine.
198 Sylvia Day
– Şi eu simt nevoia să mă ii în brae, am mărturisit,
băgându-mi mâinile pe sub tricoul lui, ca să-i mângâi
spatele puternic şi mătăsos. Şi aş avea mare nevoie şi
de un duş.
Cu nasul în părul meu, el inspiră adânc:
– Îmi place că miroşi a mine.
Însă m-a condus, prin living, pe un hol, către dor-
mitorul lui.
– Uau! nu mi-am putut opri o exclamaie când a
aprins lumina.
Încăperea era dominată de un pat masiv, a cărui
formă amintea de a unei sănii, făcut dintr-un lemn de
esenă neagră – pe care el părea s-o prefere – şi acoperit
cu o cuvertură crem. Celelalte obiecte de mobilier se
potriveau cu patul, iar accentele de culoare erau de un
auriu stins. Era un spaiu cald, masculin; pereii came-
rei erau goi, pentru ca privirea să nu fi e distrasă de la
priveliştea nocturnă din Central Park şi de la minuna-
tele clădiri de locuine din partea cealaltă a parcului.
Din partea mea de Manhattan.
– Baia e aici.
În timp ce mă aşezam la masa de toaletă cu picioare
terminate în formă de gheară de leu, care părea refăcu-
tă dintr-un dulăpior foarte vechi din lemn de nuc, el
a scos prosoape dintr-un dulap alăturat şi le-a aranjat
pentru mine, mişcându-se cu graia aceea senzuală pe
care o admiram atât de mult. Faptul că-l vedeam în
casa lui, îmbrăcat atât de obişnuit, mă emoiona de-a
dreptul. Iar faptul că ştiam că sunt singura femeie care
avusese experiena asta cu el mă impresiona şi mai
mult. Aveam impresia că acum îl văd mai gol decât
fusese vreodată în faa mea.
– Îi mulumesc.
El mi-a aruncat o privire şi a părut să îneleagă că
mă refeream la ceva mai mult decât doar la prosoape.
Ochii lui m-au pârjolit.
– Mă bucur mult că eşti aici.
– Habar n-am cum am ajuns aici cu tine.
Însă era sigur că îmi plăcea enorm asta.
– Chiar are vreo importană? mi-a răspuns el venind
spre mine ca să mă sărute pe vârful nasului. O să-i las
un tricou pe pat. Caviar cu votcă îi sună bine?
– Ce să zic... e cam departe de pizza.
– Petrossian Ossetra, a zâmbit el.
– Corecie, am zâmbit şi eu. Este la mii de kilometri
depărtare.
Am făcut un duş şi m-am îmbrăcat în tricoul imens,
inscripionat cu Cross Industries, pe care mi-l pregăti-
se. După aceea l-am sunat pe Cary ca să-l anun că-mi
petrec noaptea în altă parte şi să-l pun la curent pe
scurt cu incidentul de la hotel.
El scoase un fl uierat.
– Nici măcar nu prea ştiu ce să spun despre asta.
Cary Taylor lăsat fără grai era ceva mai grăitor de-
cât zece romane la un loc.
M-am dus apoi la Gideon, care se afl a în living, şi
ne-am aşezat pe covor, lângă măsua de cafea, ca să
mâncăm caviarul excelent cu feliue mici de pâine pră-
jită şi cu smântână, după care ne-am uitat la o reluare a
unui episod dintr-un serial poliist fi lmat în New York,
în care, din întâmplare, o scenă fusese turnată chiar în
faa clădirii Crossfi re.
– Cred că ar fi foarte tare să văd la televizor o clădire
pe care o dein, am zis.
– Nu-i rău, cu condiia să nu blocheze strada câteva
ore ca să fi lmeze.
200 Sylvia Day
L-am împuns prieteneşte cu umărul.
– Pesimistule!
Ne-am aruncat în patul lui Gideon pe la zece şi ju-
mătate şi ne-am uitat înlănuii la ultima parte a unui
spectacol. Tensiunea sexuală dintre noi plutea în aer,
dar el nu a avut nici o iniiativă, aşa că n-am avut nici
eu. Bănuiam că încă mai încerca să-şi ispăşească vina
pentru faza de la hotel, dorind să-mi demonstreze că
vrea să-şi petreacă timpul cu mine fără să ne-o tragem
şi atât.
Şi a mers. Oricât de mult aş fi tânjit după trupul lui
infernal de atrăgător, m-am simit bine să stau pur şi
simplu cu el.
El dormea gol, şi era minunat să mă cuibăresc în
braele lui. Am pus un picior peste al lui, mi-am arun-
cat braul peste mijlocul lui şi mi-am sprijinit faa
de pieptul lui. Nu-mi aduc aminte cum s-a sfârşit
spectacolul, aşa că presupun că am adormit înainte
să se termine.
Când m-am trezit, camera era cufundată încă în
întuneric, şi m-am rostogolit până la marginea pării
mele de pat. M-am ridicat în capul oaselor ca să mă uit
la ceasul digital de pe noptieră constatând că nu era
decât trei dimineaa. De obicei dormeam neîntoarsă
toată noaptea, de aceea m-am gândit că poate mediul
nou pentru mine mă împiedica să dorm profund. După
aceea însă l-am auzit pe Gideon gemând şi zvârcolin-
du-se agitat şi mi-am dat seama ce mă deranjase. Sune-
tele pe care le scotea erau pline de durere şi respiraia îi
devenise şuierătoare, chinuită.
– Nu mă atinge! şopti pe un ton dur. Ia-i labele
jegoase de pe mine!
Am îngheat, cu inima bubuind. Cuvintele lui des-
picau bezna, pline de furie.
– Ticălos dement ce eşti! Se chirci, lovind pătura
cu picioarele, iar spatele i se arcui, în timp ce scotea
un geamăt care suna pervers de erotic. Nu! Doamne...
mă doare, se întinse apoi, zvârcolindu-se.
Nu mai puteam suporta.
– Gideon!
Cary avea de multe ori coşmaruri, prin urmare
ştiam că un om care e pradă unuia nu trebuie să fi e
atins. Aşa că m-am aşezat în genunchi în partea mea
de pat şi l-am strigat pe nume.
– Gideon, trezeşte-te!
El s-a oprit brusc, căzând pe spate, tensionat, în
aşteptare. Gâfâia din greu, iar pieptul i se zbuciuma.
Penisul i se întărise şi se sprijinea greu de abdomen.
I-am vorbit pe un ton dur, deşi mi se rupea inima:
– Gideon, visezi. Întoarce-te la mine!
El s-a lăsat moale pe saltea.
– Eva...?
– Sunt aici. Mi-am schimbat poziia, pentru ca ra-
zele lunii să pătrundă înăuntru, dar nu am zărit nici o
sclipire să-mi dau seama dacă a deschis ochii sau nu.
Te-ai trezit?
Respiraia începuse să i se liniştească, însă nu scotea
o vorbă. Mâinile îi rămăseseră încleştate de cearşafuri.
Mi-am scos tricoul pe care-l purtam şi l-am aruncat pe
pat. M-am strecurat mai aproape de el şi mi-am apropi-
at încet mîna de braul lui, încercând să-l ating. El nu
s-a clintit, aşa că l-am mângâiat uşor cu vârful degete-
lor, alunecând de-a lungul bicepşilor săi puternici.
– Gideon?
El s-a smucit, trezindu-se brusc.
202 Sylvia Day
– Ce? Cine e?
M-am sprijinit pe călcâie, inându-mi mâinile
pe coapse. El s-a uitat la mine fără să mă vadă, tre-
cându-şi apoi amândouă mâinile prin păr. După cât
stătea de încordat, îl simeam încă răvăşit de coşmarul
pe care-l avusese.
– Ce s-a întâmplat? m-a întrebat pe un ton aspru,
lăsându-se într-un cot. Te simi bine?
– Te vreau.
M-am lipit de el cu tot corpul, aşa goală cum eram.
I-am atins gâtul asudat cu buzele, sugându-i uşor pielea
sărată. Ştiam din coşmarurile prin care trecusem eu că,
dacă sunt inută în brae şi iubită, monştrii se întorc iar
în dulap, cel puin pentru o vreme.
El mă înlănui cu braele, trecându-şi mâinile în sus
şi-n jos pe spatele meu. Am simit că se desparte de vis
cu un suspin lung şi adânc.
L-am împins pe spate, m-am urcat pe el şi i-am aco-
perit gura cu a mea. Erecia lui încerca să-mi despartă
labiile, aşa că am început să mă legăn uşor pe el. M-a
apucat de păr, inându-mă bine, ca să poată domina
sărutul, ceea ce m-a făcut să mă ud de îndată, pregătită
pentru el. Prin vene îmi curgea foc. Mi-am frecat clito-
risul de mădularul lui gros şi lung, folosindu-mă de el ca
să mă masturbez, până când a scos un geamăt adânc de
dorină, şi el s-a răsucit, ajungând deasupra mea.
– N-am nici un prezervativ în casă, mi-a şoptit,
după care mi-a acaparat un sfârc, începând să-l sugă
cu blândee.
Faptul că nu era pregătit m-a bucurat enorm. Aici
nu era cuibuşorul lui de nebunii; era casa lui, iar eu
eram singura iubită pe care o adusese înăuntru.
– Ştiu că ai propus să facem schimb de analize atunci
când am vorbit despre anticoncepionale, ştiu că aşa
e matur să procedăm, dar...
– Am încredere în tine.
Îşi înălă capul, uitându-se la mine, în lumina dulce
a lunii. Apoi, depărtându-mi genunchii, se împinse în
mine, pentru prima dată fără prezervativ. Era incredibil
de fi erbinte şi de mătăsos.
– Eva, îmi şopti numele, lipindu-mă strâns de el.
Eu niciodată... Dumnezeule, eşti atât de bună! Chiar
mă bucur mult că eşti aici!
I-am tras capul în jos, sărutându-l.
– Şi eu.
M-am trezit aşa cum adormisem, cu Gideon peste
mine, în mine. Avea ochii grei de dorină, în timp ce
eu mă trezeam din somn în plăcerea arzătoare. Cu pă -
rul atârnându-i peste umeri şi pe faă, părea şi mai sexy
aşa, ciufulit după somn. Dar lucrul cel mai bun e că
nu mai păstra nici o umbră în ochii-i minunai, nu
mai rămăsese nimic din durerea care-i bântuise visele.
– Sper că nu te superi, murmură, zâmbind ştrengă-
reşte, în timp ce intra şi ieşea din mine. Nu mă pot
abine să nu te doresc.
Mi-am întins mâinile pe spate, arcuindu-mă, ca
să-mi apăs sânii de pieptul lui. Prin ferestrele elegante,
străjuite de arcade, am văzut că lumina dulce a zorilor
se strecurase deja pe cer.
– Mmm... cred că m-aş putea obişnui să mă trezesc
în felul ăsta.
– Exact aşa mi-am spus şi eu la trei, în dimineaa
asta. Rotindu-şi şoldurile, s-a afundat şi mai adânc în
mine. M-am gândit că-i pot întoarce serviciul.
204 Sylvia Day
Trupul meu se trezise la viaă, iar pulsul mi se
accelera.
– Da, te rog.
Când am ajuns acasă, Cary plecase, lăsându-mi un
bilet în care mă anuna că se dusese la un job, dar avea
să se întoarcă la timp pentru pizza pe care o progra-
masem cu Trey. Şi, din moment ce în seara trecută fu-
sesem prea supărată ca să mă bucur de pizza mea, eram
gata să încerc din nou acum într-un moment când mă
simeam atât de bine.
– Am o cină de afaceri în seara asta, mă anună
Gideon, care se aplecase peste umărul meu ca să citeas-
că. Speram să vii cu mine şi să mă ajui s-o suport.
– Nu-l pot lăsa baltă pe Cary, i-am zis ca să mă scuz,
întorcându-mă cu faa la el. Ştii cum se spune, o seară
cu fetele e mai importantă.
El a mustăcit, după care m-a lipit de masa pentru
micul dejun. Era îmbrăcat de lucru, într-un costum de
la Prada pe care i-l alesesem eu, de un cenuşiu de grafi t
cu un uşor lustru. Avea cravata albastră ca ochii lui, iar
în timp ce stătusem întinsă pe patul lui, uitându-mă
cum se îmbracă, mă luptasem serios cu impulsul de a-i
da tot jos de pe el.
– Cary nu este o fată. Dar am îneles. Vreau să te
văd diseară. Pot să vin după cină şi să rămân peste
noapte?
Parcă mi-a turnat foc în sânge anticipând momen-
tul. Mi-am plimbat mâinile pe sacoul lui, simindu-mă
de parcă aş fi avut un secret doar pentru că ştiam cum
arată fără haine pe el.
– Mi-ar plăcea la nebunie s-o faci.
– Bine, a dat el din cap, mulumit. O să fac eu ca-
feaua în timp ce te îmbraci.
– Boabele sunt în frigider. Râşnia e lângă ibricul
de cafea, i-am arătat. Şi îmi place cu mult lapte şi
puin zahăr.
După douăzeci de minute, când m-am întors îmbră-
cată pentru serviciu, Gideon a luat două căni-termos
de cafea de pe bar şi am coborât amândoi în hol. Paul
ne-a deschis uşa de la intrare şi portiera din spate de la
Bentley-ul lui Gideon, care ne aştepta.
În timp ce şoferul se strecura prin trafi c, Gideon
m-a analizat, apoi a declarat:
– Tu cu sigurană vrei să mă omori. Iar i-ai pus
jartierele?
Mi-am ridicat marginea fustei, arătându-i locul
unde partea de sus a dresului negru de mătase se prin-
dea de jartierele negre de dantelă.
Înjurătura pe care o bombănise printre dini m-a
făcut să zâmbesc. Îmi pusesem un pulover negru cu mâ-
neci scurte şi cu guler rulat, combinat cu o fustă plisată
roşie, decent de scurtă, şi cu pantofi cu toc cui Mary
Janes. Şi cum Cary nu fusese acasă ca să-mi aranjeze
mai interesant părul, îl prinsesem în coadă de cal.
– Îi place?
– Mi s-a sculat, a declarat cu glas răguşit şi şi-a aran-
jat cât de cât pantalonii. Cum dracu’ o să trec eu peste
ziua de azi când te ştiu îmbrăcată aşa?
– Mai e şi prânzul, i-am sugerat, cu mintea la o par-
tidă de prânz pe canapeaua din biroul lui.
– Azi am un prânz de afaceri. Şi l-aş reprograma, dar
deja l-am reprogramat de ieri.
– Ai reprogramat o întâlnire pentru mine? Sunt
fl atată.
206 Sylvia Day
El se apropie şi-mi mângâie uşor obrazul cu vârful
degetelor, un gest afectuos cu care deja mă obişnuisem,
plin de tandree şi incredibil de intim. Eram pe cale să
devin dependentă de aceste mângâieri.
Mi-am lăsat obrazul în palma lui.
– Poi să-i faci timp un sfert de oră pentru mine?
– O să văd cum mă descurc.
– Sună-mă când o să ştii.
Am inspirat adânc, mi-am luat geanta şi am pus
mâna pe un cadou pe care nu eram sigură că o să-l vrea,
dar nu-mi puteam scoate din minte amintirea coşma-
rului pe care-l avusese. Speram că obiectul pe care i-l
pregătisem avea să-i aducă aminte de partida de amor
de la trei dimineaa şi să-l ajute să fi e mulumit.
– Am ceva. M-am gândit...
Deodată, mi se păru că e o dovadă de trufi e din par-
tea mea să-i dau ceea ce-i adusesem. El se încruntă.
– Ce s-a întâmplat?
– Nimic. Doar că... am oftat. Uite, am ceva pentru
tine, dar tocmai mi-am dat seama că e un cadou aiurea;
mă rog, nici măcar nu-i un cadou. Mă gândesc deja că
nu-i deloc potrivit şi...
Însă el întinsese deja mâna.
– Dă-mi-l!
– Poi să-l iei sau nu, nu-i nici o problemă...
– Eva, taci odată şi dă-mi-l!
Aşa că l-am scos din geantă şi s-a grăbit să-l
înşface.
A rămas o vreme tăcut, fără să-şi ia privirea de la
fotografi a înrămată. Era o ramă fantezie, pe care erau
lipite imagini decupate artistic ale unor momente le-
gate de absolvirea facultăii; printre ele se afl a şi un
ceas digital care arăta ora trei dimineaa. În fotografi a
din ramă eram eu, pozând pe plaja din Coronado, în-
tr-un bikini corai, cu o pălărie mare şi moale de paie;
eram bronzată, fericită şi îi făceam bezele lui Cary, care
se juca de-a fotograful de modă, strigându-mi încura-
jări ridicole: „Minunat, dragă! Arată-mi cum eşti
obraznică! Arată-mi cum eşti sexy! Excelent! Aşa, fi i
rea! Mârrrr...“
Am început să mă foiesc pe banchetă, încurcată.
– i-am spus, nu-i nevoie s-o păstrezi...
– Eu... îşi drese el vocea... Îi mulumesc, Eva.
– A, atunci...
Recunoscătoare, am zărit pe fereastră clădirea
Crossfi re. După ce şoferul a parcat, am coborât sprinte-
nă, netezindu-mi fusta cu mâinile, cuprinsă de jenă.
– Dacă vrei, pot s-o păstrez eu până mai încolo.
În timp ce trântea portiera Bentley-ului, Gideon
scutură din cap.
– E a mea. Nu mi-o mai iei înapoi.
Apoi m-a luat de mână, împletindu-şi degetele cu
ale mele, şi mi-a făcut semn spre uşile turnante cu mâ-
na în care inea rama. Un val de căldură m-a cuprins
când am îneles că voia să aibă fotografi a cu el, în timp
ce era la lucru.
Unul dintre lucrurile foarte amuzante în industria
publicitară este că nici o zi nu seamănă cu celelal-
te. Mă agitasem toată dimineaa şi tocmai mă între-
bam cum să fac cu prânzul, când mi-a sunat telefonul
de serviciu.
– Biroul lui Mark Garrity, Eva Tramell la telefon.
– Am veşti importante, intră Cary direct în subiect,
pe post de salut.
– Ce?
208 Sylvia Day
Se simea din vocea lui că erau veşti bune.
– Am fost acceptat într-o campanie publicitară pen-
tru Grey Isles.
– Uau! Bestial, Cary! Eu mor după blugii lor.
– Ce faci la prânz?
– Sărbătoresc cu tine, am zâmbit larg. Poi să ajungi
aici până la amiază?
– Am pornit deja.
Am închis, rotindu-mă cu scaunul, atât de fericită
pentru Cary, că-mi venea să dansez. Simeam nevoia
să fac ceva ca să-mi omor plictiseala în sfertul de oră pe
care-l aveam de aşteptat până la pauza de prânz, aşa că
mi-am verifi cat iar mesageria şi am găsit o alertă de la
Google legată de numele lui Gideon. Fusese menionat
de treizeci de ori doar într-o zi.
Am deschis e-mailul şi m-am cam speriat la vederea
numeroaselor titluri care începeau cu „femeia misteri-
oasă“. Am dat clic pe primul link şi m-am trezit pe un
blog de bârfe.
Acolo trona o fotografi e în culori vii, în care apă-
rea Gideon sărutându-mă ca un nebun pe trotuarul din
faa sălii lui de fi tness. Articolul care o însoea era scurt
şi la obiect:
Gideon Cross, cel mai râvnit burlac din
New York de la John F. Kennedy Jr. încoace,
a fost surprins ieri într-o îmbrăişare în public de-
bordând de pasiune. O sursă de la Cross Indus-
tries a identifi cat-o pe misterioasa norocoasă drept
Eva Tramell, o persoană importantă din înalta
societate, fi ica multimilionarului Richard Stanton
şi a soiei lui, Monica. Ne-am interesat despre re-
laia dintre Cross şi Tramell, iar sursa a confi rmat
că domnişoara Tramell este în momentul actual
„femeia importantă“ din viaa mogulului. Ne în-
chipuim că în dimineaa asta multe inimi sunt
frânte în întreaga ară.
– Rahat! am pufnit.
Capitolul 11
Am trecut la repezeală şi prin celelalte link-uri din
listă; în toate era aceeaşi fotografi e, însoită de legende
şi articole similare. M-am oprit, alarmată, gândin-
du-mă la ce înseamnă asta. Dacă un simplu sărut deve-
nea subiect de ştire, atunci ce şanse aveam noi doi să
ne construim o relaie?
Îmi tremurau mâinile când am închis butoanele
browserelor. Nu mă gândisem deloc la presă, dar ar fi
trebuit s-o fac. La dracu’!
Anonimatul fusese prietenul meu. Mă apărase de
trecut. Îmi protejase familia de situaiile penibile, la fel
ca şi pe Gideon. Nici măcar nu aveam conturi pe ree-
lele de socializare, pentru ca oamenii cu care nu aveam
cu adevărat legături să nu mă poată găsi.
O graniă subire şi invizibilă, care mă apărase de
expunerea publică, fusese încălcată acum.
„Fir-ar să fi e!“ am pufnit iar, căci mă trezisem într-o
situaie dureroasă pe care aş fi putut s-o evit dacă mi-aş
fi folosit măcar un neuron ca să mă gândesc şi la altceva
decât la Gideon.
Şi mai trebuia să in seama şi de reacia lui faă de
nebunia asta... Numai la gândul ăsta şi m-am crispat în
sinea mea. Şi mai era şi mama. N-avea să treacă mult
până să mă sune şi să arunce totul în aer...
Rahat! Mi-am adus aminte că încă nu-i dădusem
noul meu număr de telefon, aşa că am pus mâna pe
telefonul de birou şi am sunat la cealaltă mesagerie vo-
cală, ca să văd dacă încercase deja să mă sune. Şi am
tresărit, căci cutia mea poştală era plină.
Am închis şi mi-am luat geanta ca să mă duc la ma-
să, întrucât Cary avea să mă ajute să găsesc perspectiva
corectă. Când am ajuns în hol şi m-am repezit afară
din lift, unicul gând pe care-l aveam în minte era să-l
găsesc pe colegul meu de apartament. Iar când l-am ză-
rit, nu m-am mai uitat deloc în jurul meu, până când
Gideon nu mi-a tăiat calea cu repeziciune.
– Eva!
Mă privea îngrijorat. Mă apucă de cot, făcân du-mă
să mă rotesc uşor spre el. Abia atunci le-am văzut pe
cele două femei şi pe bărbatul ascuns privirilor.
Am reuşit să schiez un zâmbet în direcia lor.
– Bună ziua!
Gideon m-a prezentat partenerilor săi, cu care mer-
gea să ia prânzul, după care s-a scuzat faă de ei şi m-a
luat deoparte.
– Ce s-a întâmplat? Eşti supărată.
– Este peste tot, am şoptit. O fotografi e cu noi doi
împreună.
– Am văzut-o, dădu el din cap.
Am clipit, încurcată de nepăsarea lui.
– Şi nu te deranjează?
212 Sylvia Day
– De ce? Măcar spun şi ei o dată adevărul.
În mintea mea începea să-şi facă loc o bănuială.
– Tu ai plănuit asta. Ai aruncat povestea în presă.
– Nu-i chiar aşa, îmi explică el, calm. Fotograful
era acolo din întâmplare. Eu n-am făcut decât să-i ofer
ocazia unei fotografi i care să merite să fi e publicată şi
le-am spus celor de la PR să precizeze foarte clar cine
eşti şi ce reprezini pentru mine.
– De ce? De ce-ai face una ca asta?
– Tu tratezi într-un anumit fel problema geloziei, în
timp ce eu am un alt mod. Nici unul dintre noi nu mai
e disponibil, şi acum toată lumea o ştie. De ce-ar repre-
zenta asta o problemă pentru tine?
– Să ştii că eu eram foarte îngrijorată pentru re-
acia ta, dar acum este şi mai rău... Există lucruri pe
care nu le cunoşti, şi eu... am oftat din greu. Lucrurile
nu pot sta aşa între noi, Gi deon. Nu putem să fi m un
cuplu public. Nu vreau. Fir-ar să fi e! O să te pun în
situaii neplăcute.
– Nu, nu poi. Aşa ceva este imposibil, mă con-
trazise el, dându-mi la o parte o şuviă de pe faă. Putem
să vorbim ceva mai târziu? Dacă ai nevoie de mine...
– Nu, e-n regulă. Du-te!
Cary se îndreptă spre noi. Deşi purta doar nişte pan-
taloni negri şi un maiou alb cu decolteu în V, tot reuşea
să arate că are doar haine foarte scumpe.
– S-a întâmplat ceva?
– Bună, Cary! Totul e-n regulă.
Şi Gideon mă strânse de mână.
– Poftă bună şi nu-i mai face griji!
Îi dădea mâna s-o spună, pentru că nu ştia mare
lucru. Iar eu nu ştiam dacă avea să mă mai vrea când
o să afl e. În timp ce Gideon se îndepărta, Cary se
întoarse spre mine.
– Griji în legătură cu ce? Ce s-a întâmplat?
– Totul, am suspinat eu. Hai să mergem şi-i poves-
tesc la masă.
– Ei bine, murmură Cary, uitându-se la link-ul pe
care îl redirecionasem de pe telefonul meu pe-al lui.
Ăsta chiar că e un sărut. Tipul ăsta chiar e grozav. Nici
dacă se străduia nu putea arăta mai îndrăgostit.
– Tocmai asta e, am zis eu, după ce-am băut cu lăco-
mie nişte apă. Chiar s-a străduit.
Cary şi-a băgat telefonul în buzunar.
– Săptămâna trecută îl aruncai la coş pentru că nu
aleargă decât după vaginul tău. Săptămâna asta face
public faptul că e într-o relaie serioasă şi plină de pasi-
une cu tine, iar ie tot nu-i convine. Începe să-mi pară
rău pentru tipul ăsta. Degeaba se străduieşte, că tot n-o
să reuşească.
Spusele lui m-au rănit.
– Cary, reporterii o să înceapă să sape şi o să dea de
noroi. Şi, din moment ce e un noroi cât se poate de ze-
mos, o să arunce cu el peste tot, ceea ce o să fi e foarte
stânjenitor pentru Gideon.
– Fetio – îşi puse mâna peste a mea – Stanton a
îngropat totul.
Stanton! La auzul numelui său mi-am revenit.
Nu mă gândisem la tatăl meu vitreg. Cu sigurană vă-
zuse că se apropie un dezastru şi stătuse cu ochii pe el,
pentru că ştia prea bine ce efect urma să aibă revelaia
asta asupra mamei. Totuşi...
– Va trebui să vorbesc cu Gideon despre asta. Are
dreptul să fi e avertizat.
214 Sylvia Day
Numai gândul la discuia asta mă umplea de neferi-
cire. Cary ştia însă cum funcionează mintea mea.
– Dacă tu crezi c-o s-o ia la fugă, cred că te înşeli
amarnic. Se uită la tine de parcă ai fi singurul om
din lume.
Mi-am înfi pt furculia în salata Cesar cu ton pe care
o aveam în faă.
– Are şi el nişte demoni care-l bântuie. Are coşma-
ruri. Cred că e foarte închis în sine din cauza spaimelor
care-l chinuiesc.
– Dar pe tine te-a lăsat să le descoperi.
Şi-mi dăduse şi câteva indicii despre cât poate fi de
posesiv cu această legătură. Eu acceptasem asta, pentru
că aveam aceeaşi slăbiciune ca şi el, dar totuşi...
– Despici prea mult fi rul în patru, Eva, mă avertiză
Cary. Crezi că tot ceea ce simte el pentru tine e fi e
mană cerească, fi e o greşeală. Unul ca el nu se poate
îndrăgosti de tine pentru că eşti un om foarte bun şi ai
o minte brici, nu-i aşa?
– Nu stau chiar atât de rău la capitolul stimei de
sine, am protestat eu.
El luă o gură de şampanie.
– Chiar aşa? Atunci numeşte ceva ce crezi că-i place
la tine şi care n-are legătură cu sexul sau cu dependena
reciprocă.
M-am gândit, fără să găsesc nimic, iar asta m-a făcut
să mă încrunt.
– Exact, dădu el din cap, atotştiutor. Şi în cazul în
care Cross e tot atât de defect ca noi, are exact aceeaşi
părere despre propria persoană, întrebându-se ce-o fi
găsit o tipă trăsnet ca tine la unul ca el. Amândoi sun-
tei plini de bani, prin urmare, ce-o fi aşa de bun la el,
în afară că e ca un armăsar care sare una-două să te
călărească?
M-am lăsat pe spătarul scaunului, gândindu-mă la
tot ceea ce spusese.
– Cary, te iubesc la nebunie.
– Şi eu, iubire, îmi adresă el un zâmbet străluci-
tor. Dacă vrei un sfat, îi recomand terapia de cuplu.
Eu mi-am pus de mult în cap să fac asta când o să găsesc
persoana cu care să vreau să-mi petrec viaa. Şi încearcă
să te distrezi cu el. Avei nevoie să petrecei împreună
cel puin tot atât de multe momente bune pe câte vor
fi şi rele, pentru că altfel totul va deveni prea dureros şi
o să trebuiască să vă străduii mult prea mult.
M-am aplecat spre el, strângându-l de mână.
– Îi mulumesc.
– Pentru ce? se apără el de recunoştina mea, dând
elegant din mână. E foarte uşor să critici vieile altora.
Ştii doar că nici eu n-aş putea să trec peste problemele
mele dacă n-ai fi tu.
– Probleme care au dispărut cu totul acum, am su-
bli niat, concentrându-mi atenia asupra lui. Eşti pe ca-
le să te lăfăi pe un ditamai panoul publicitar în Times
Square. N-o să mai fi i prietenul meu secret. Ce zici,
crezi că ar trebui să ridicăm ştacheta pentru cină şi să
trecem de la pizza la ceva mai potrivit? Ce-ar fi să desfa-
cem lada aia de şampanie Cristal de la Stanton?
– Ia uite cine vorbeşte!
– Filme? Vrei să te uii la ceva anume?
– Alege tu ce vrei. Nu vreau s-o dau în bară cu ge-
niul tău foarte priceput în ale scenariilor.
Am zâmbit amuzată, simindu-mă mult mai bine,
exact aşa cum ştiam că avea să se întâmple după o oră
petrecută în compania lui Cary.
216 Sylvia Day
– Să-mi faci semn dacă nu mă prind la timp când tu
şi cu Trey o să vrei să rămânei singuri.
– Ha! Cât despre asta, n-ai de ce să-i faci griji. Via-
a ta amoroasă plină de antren mă face să mă simt fără
imaginaie şi plictisitor. Am mare nevoie de o partidă
zdravănă de sex cu armăsarul meu.
– Nu-s nici două zile de când ai avut parte de o
partidă într-o toaletă de serviciu.
– Mai că era să uit, oftă el. Câtă tristee!
– Ai prea multă veselie în ochi ca să te cred.
Nici nu mă întorsesem bine la birou, că mi-am ve-
rifi cat mobilul şi am găsit un mesaj de la Gideon, care
mă anuna că e liber un sfert de oră la trei fără un sfert.
Am trepidat, în secret, de nerăbdare timp de o oră şi
jumătate, cât mă despărea de momentul întâlnirii,
pentru că mă hotărâsem să urmez sfatul lui Cary şi să
mă distrez un pic. Eu şi Gideon aveam să ne confrun-
tăm destul de curând cu trecutul meu urât, însă, pentru
moment, puteam să-i dăruiesc ceva care să ne descre-
ească frunile.
I-am dat un mesaj chiar înainte să plec, anunân-
du-l că urc la el. Din moment ce nu aveam mai deloc
timp, nu ne puteam permite să pierdem nici măcar un
minut. Cred că şi Gideon avea aceeaşi părere, pentru
că în clipa în care am ajuns în zona de recepie de la
Cross Industries l-am găsit pe Scott, care mă aştepta.
Fata mi-a deblocat uşa şi el m-a condus.
– Cum i-ai petrecut ziua? l-am întrebat.
– Perfect, până acum, a zâmbit el. Şi tu?
– Am avut altele mai rele, i-am răspuns tot cu un
zâmbet.
Când am intrat în biroul lui, Gideon vorbea la te-
lefon pe un ton grăbit şi plin de nerăbdare, spunându-i
persoanei de la celălalt capăt al fi rului că ar trebui să fi e
în stare să-şi îndeplinească sarcinile fără să fi e el nevoit
să verifi ce personal.
A ridicat un deget spre mine, în semn că mai durea-
ză un minut. Replica mea a fost să fac un balon imens
din guma pe care o mestecam şi să-l sparg cu zgomot.
El s-a încruntat uşor, după care a apăsat pe butoa-
nele de închidere a uşilor şi de acoperire a peretelui
de sticlă.
Am zâmbit dulce, îndreptându-mă spre biroul lui
şi m-am căărat pe el, prinzându-mă cu degetele de
muchie şi legănându-mi picioarele. El a spart cu dege-
tul balonul de gumă pe care tocmai îl făcusem, iar eu
m-am făcut că mă bosumfl u.
– Descurcă-te! i-a ordonat celui cu care vorbea pe
un ton plin de autoritate stăpânită. Nu pot să vin acolo
până săptămâna viitoare, iar dacă aşteptăm, o să dăm şi
mai mult înapoi. Nu mai trăncăni! Am pe birou ceva
care nu poate să aştepte şi mă ii din treabă, iar asta îi
garantez că nu-mi îmbunătăeşte dispoziia. Rezolvă ce
e de rezolvat şi anună-mă mâine ce-ai făcut. După care
a trântit receptorul cu o violenă stăpânită. Eva...
Am ridicat o mână ca să-l opresc, mi-am scos guma
din gură şi am înfăşurat-o într-o hârtiuă autocolantă
de pe biroul lui.
– Domnule Cross, înainte să mă admonestai, vreau
să vă spun că ieri, la hotel, atunci când am ajuns
într-un impas în timpul discuiilor de fuziune, nu ar fi
trebuit să plec. Acest lucru nu m-a ajutat să rezolv si-
tuaia. Şi ştiu că nu am avut o reacie foarte bună în
privina subiectului fotografi ei şi al PR-ului. Cu toate
218 Sylvia Day
acestea... Chiar dacă am fost o secretară neascultă-
toare, cred că ar trebui să-mi mai dai o şansă ca să
arăt de ce sunt în stare.
El îşi îngustase privirea, studiindu-mă, apreciind şi
reevaluând situaia din mers.
– Domnişoară Tramell, i-am cerut eu oare părerea
în legătură cu aciunea cea mai potrivită care trebuie
întreprinsă?
Am scuturat din cap, privindu-l pe sub gene.
Pe chipul lui, enervarea pricinuită de convorbirea tele-
fonică începea să dispară, înlocuită de interesul tot mai
aprins şi de excitare.
M-am dat încet jos de pe birou şi m-am apropiat
şi mai mult de el, netezindu-i cravata imaculată cu
ambele mâini.
– Putem să rezolvăm ceva? Am cu adevărat foarte
multe aptitudini.
El mă prinse de şolduri.
– Iar acesta este unul dintre multele motive pen-
tru care consider că eşti unica femeie potrivită pentru
această poziie.
M-am înfi erbântat la auzul cuvintelor lui şi i-am
luat penisul în mână, dezmierdându-l prin esătura
pantalonilor.
– Poate că ar tebui să mă întorc la îndatoririle mele?
Pot să vă demonstrez câteva dintre modurile în care
sunt califi cată în mod unic pentru a vă asista.
Gideon s-a excitat cu o rapiditate delicioasă.
– Câtă iniiativă, domnişoară Tramell! Însă am o
întâlnire în mai puin de zece minute. În plus, nici nu
sunt obişnuit să studiez noi ocazii de îmbunătăire a
slujbei în biroul meu.
I-am descheiat nasturele de la pantalon şi i-am co-
borât fermoarul, şoptindu-i în timp ce-i mângâiam băr-
bia cu buzele.
– Dacă vei considera că am eşuat să vă fac să vă dai
drumul în vreun loc anume, va trebui să revizuii şi să
corectai acest lucru.
– Eva, şopti el, privindu-mă cu ochi aprinşi şi
plini de tandree şi prinzându-mi gâtul în mâini, în
timp ce-mi dezmierda faa cu degetele. Mă năuceşti.
Ştiai asta? O faci înadins?
Îmi băgasem mâinile în boxerii lui şi l-am cuprins,
oferindu-i buzele ca să mă sărute. El nu m-a lăsat să
aştept, năpustindu-se asupra gurii mele cu o sălbăticie
care-mi tăia respiraia.
– Te vreau, a gemut.
M-am lăsat în genunchi pe covor, coborându-i pan-
talonii exact cât aveam nevoie.
El a oftat adânc.
– Eva, ce...?
Dar îmi treceam deja buzele peste capul penisului
său. El s-a sprijinit de marginea biroului, încleştându-şi
mâinile pe el atât de tare, că i s-au albit încheieturile.
L-am apucat cu ambele mâini şi am luat în gură ca-
pul catifelat, sugându-l uşor. Pielea lui moale şi parfu-
mul său unic mă făceau să gem de plăcere. Am simit
cum trupul i se zguduie cu totul şi l-am auzit gemând
din greu.
Apoi Gideon m-a atins pe obraz.
– Linge-o!
Excitată de o asemenea comandă, mi-am trecut
limba peste partea de dedesubt, cuprinsă de fi ori de
încântare când el m-a răsplătit cu un lichid ce anun-
a explozia de spermă. I-am prins în mână rădăcina,
220 Sylvia Day
şi am început să trag ritmic, sperând să am parte de
mai mult.
Mi-aş fi dorit să am timp să prelungesc partida.
Să-l înnebunesc...
El a scos un geamăt de dulce agonie:
– Doamne, Eva... ce gură ai! Suge-o! Aşa... puter-
nic, adânc...
Eram atât de excitată de plăcerea lui, c-am început
să mă zvârcolesc. El şi-a înfi pt mâinile în coada mea,
trăgându-mă de păr. Mi-a plăcut că începuse încet, cu
blândee, după care a devenit din ce în ce mai violent,
pe măsură ce plăcerea pe care o simea îl făcea să-şi
piardă controlul.
Uşoara senzaie de durere mă făcea tot mai fl ămân-
dă, tot mai lacomă. Îmi ridicam şi coboram capul în
timp ce-i ofeream plăcere, frecându-l cu o mână, iar
cu gura sugându-i şi strângându-i capul. Vene groase
îi brăzdau tot penisul şi am trecut peste ele cu lim-
ba, aplecându-mi capul ca să le pot găsi şi dezmierda
pe fi ecare.
El era lac de sudoare şi penisul i se lungea şi se în-
groşa tot mai mult. Mă dureau genunchii, dar nu-mi
păsa; îmi intuisem privirea pe chipul lui Gideon, care
îşi dăduse capul pe spate, înghiind aerul cu lăcomie.
– Eva, mi-o sugi aşa de bine!
Apoi îmi prinse capul, inându-l nemişcat, şi pre-
luă controlul, mişcându-şi şoldurile, făcând sex cu gura
mea. Ajunsese la un asemenea nivel al nevoilor prima-
re, în care nu mai conta decât goana către orgasm.
Numai gândul la asta mă umplea şi mai mult de do-
rină, închipuindu-mi cum arătam amândoi: Gideon,
cu toată sofi sticarea lui urbană, în picioare la biroul
de unde conducea un imperiu, băgându-şi şi scoân-
du-şi penisul din gura mea lacomă.
M-am agăat cu putere de coapsele lui încorda-
te, mângâindu-l înnebunită cu buzele şi cu limba, în
aşteptarea orgasmului său. Scrotul i se întărise şi se
mărise, ca o demonstraie îndrăzneaă a virilităii lui
pline de foră. I-am luat în mână testiculele, mângâin-
du-le uşor, simindu-le cum se strâng şi se retrag.
– Eva, şopti el, iar vocea i se transformase într-un
icnet gutural, în timp ce mă trăgea şi mai tare de păr.
O să-mi dau drumul...
Primul jet de spermă a fost atât de gros, că m-am
chinuit să-l înghit. Înnebunit de plăcere, Gideon se
împingea tot mai mult în gâtul meu, iar penisul îi
zvâcnea sălbatic în gura mea. Ochii mi se umpluse-
ră de lacrimi şi mă ardeau plămânii, dar tot i-o fre-
cam, storcându-l până la ultima picătură. Trupul i se
zgâlâia fără oprire, în timp ce-l goleam cu totul.
Sunetele pe care le scotea şi felul în care mă lăuda,
aproape fără sufl are, mă făceau să mă simt mai împli-
nită ca niciodată.
L-am lins ca să-l cură cu totul, uimită că nu se
moleşise pe deplin după un orgasm atât de exploziv.
Încă mai putea să mi-o tragă nebuneşte şi era mai mult
decât doritor s-o facă, o ştiam prea bine. Dar nu aveam
timp şi eram fericită cu ce aveam. Dorisem s-o fac pen-
tru el. Pentru noi. Da, şi pentru mine, pentru că voiam
să-mi dau seama dacă pot să mă implic într-un act se-
xual dezinteresat fără să mă simt folosită.
– Trebuie să plec, i-am şoptit, ridicându-mă şi apă-
sându-mi buzele peste ale lui. Sper să ai o zi minunată
în continuare şi să te distrezi diseară la cină.
222 Sylvia Day
Am făcut un pas, însă el m-a prins de încheietura
mâinii, în timp ce arunca o privire către ceasul tele-
fonului de pe biroul său. Atunci am remarcat că-mi
pusese acolo fotografi a, aşezând-o într-o poziie din care
să o poată vedea toată ziua.
– Eva... fi r-ar! Aşteaptă!
M-am încruntat auzindu-i glasul, care părea tensio-
nat şi plin de frustrare.
S-a îmbrăcat repede, trăgându-şi boxerii şi aranjân -
du-şi cămaşa la spate, ca s-o poată băga în pantaloni.
Era ceva atât de drăgu să-l văd cum revine la aspectul
lui ofi cial, restaurând faada pe care o afi şa lumii, în
timp ce eu cunoşteam de-acum o bucăică din omul
din spatele ei.
Mă trase apoi spre el, sărutându-mă pe frunte
şi, trecându-mi mâinile prin păr, îmi desfăcu uşor cla-
ma de păr.
– Eu nu i-am făcut nimic.
– Nu-i nevoie, am zis, încântată de felul în care îmi
atingea pielea capului. A fost perfect în felul ăsta.
Se străduia concentrat să-mi aranjeze părul; obrajii
îi erau încă aprinşi după orgasm.
– Ştiu că ai nevoie de un schimb cinstit, mă contra-
zise bosumfl at. Nu pot să te las să pleci cu impresia că
te-am folosit.
Cuvintele lui mă umpleau de o tandree dulce-ama-
ră. Mă ascultase. Îi păsa de mine. I-am prins uşor faa
în mâini.
– Dar chiar m-ai folosit, cu permisiunea mea, şi
a fost incredibil de excitant. Voiam să-i ofer asta,
Gideon. Mai ştii că te-am avertizat? Voiam să-i amin-
teşti asta despre mine.
Ochii i se măriră plini de teamă.
– De ce dracu’ să am nevoie de amintiri când te am
pe tine? Eva, dacă are vreo legătură cu fotografi a aia...
– Taci din gură şi bucură-te de momentul ăsta!
N-aveam timp acum să vorbim despre fotografi e şi
nici nu voiam, pentru că ar fi stricat totul.
– Chiar dacă am fi avut o oră la dispoziie, tot n-aş
fi vrut să-mi faci nimic. Nu inem scorul aici, geniule.
Şi, sincer, eşti primul bărbat căruia îi pot spune asta.
Acum trebuie să plec. Tu trebuie să pleci.
M-am îndepărtat iar, dar el m-a prins.
Glasul lui Scott răsună în interfon.
– Scuzai-mă, domnule Cross, dar a venit programa-
rea de la ora trei.
– Este în regulă, Gideon, l-am asigurat din nou.
Vii diseară, da?
– Nimic nu m-ar putea opri.
M-am ridicat pe vârfuri şi l-am sărutat pe obraz.
– O să vorbim atunci.
Când ziua de lucru a luat sfârşit, am coborât pe scări
până la parter ca să mă simt mai puin vinovată că
săream peste ora de sport, însă când am ajuns în hol,
deja regretam serios iniiativa. Faptul că nu dormisem
noaptea trecută mă storsese de puteri. Tocmai mă gân-
deam să iau metroul, în loc să merg pe jos, când am
văzut Bentley-ul lui Gideon parcat lângă trotuar. Din
el a ieşit şoferul, iar salutul lui m-a făcut să mă opresc
brusc, surprinsă.
– Domnul Cross mi-a cerut să vă duc până acasă,
m-a informat bărbatul, care arăta foarte elegant în
cos tumul negru, cu şapca de şofer. Era un domn ceva
mai în vârstă, roşcat, dar deja grizonant, cu ochii
224 Sylvia Day
de un albastru-deschis şi care vorbea într-un mod foar-
te politicos şi discret.
La cât mă dureau picioarele, am acceptat bucuroasă
oferta.
– Mulumesc... îmi cer scuze, cum te numeşti?
– Angus, domnişoară Tramell.
Cum de nu-mi amintisem? Numele era aşa de ele-
gant, că m-a făcut să zâmbesc.
– Îi mulumesc, Angus.
– Plăcerea e de partea mea, răspunse el, scoându-şi
şapca.
Am intrat în maşină în timp ce el îmi inea portiera
şi, în momentul în care mă aşezam, am observat pisto-
lul pe care-l purta într-un toc agăat pe umăr, pe sub
sacou. Se pare că, la fel ca şi Clancy, şi Angus era atât
bodyguard, cât şi şofer. Maşina a intrat în trafi c, iar eu
l-am întrebat:
– Angus, de când lucrezi pentru domnul Cross?
– De opt ani.
– E ceva vreme.
– Dar îl cunosc de mult mai mult timp, continuă el
fără să-l întreb, uitându-se la mine în oglinda retrovi-
zoare. Eu l-am dus la şcoală pe când era copil. Iar apoi
el m-a angajat, luându-mă de la domnul Vidal.
Am încercat din nou să mi-l închipui pe Gideon
copil. Cu sigurană că încă de pe atunci era tare frumos
şi plin de charismă.
Oare în adolescenă avusese parte de relaii sexuale
„normale“? Nu-mi puteam să nu-mi imaginez că feme-
ile se aruncau la picioarele lui. Şi, cu sex-appeal-ul în-
născut pe care îl avea, mă gândeam că fusese un puştan
foarte lasciv.
Am scotocit în poşetă după cheile mele şi m-am
aplecat să le pun pe scaunul din faă.
– Poi să-i dai cheile acestea lui Gideon? Trebuie
să vină la mine după ce-şi rezolvă treburile din seara
asta şi, dacă va fi foarte târziu, s-ar putea să nu-l aud
când bate.
– Bineîneles.
Paul mi-a deschis uşa când am ajuns acasă şi l-a
salutat pe Angus spunându-i pe nume, ceea ce mi-a
adus aminte de faptul că Gideon e proprietarul clădirii.
Le-am făcut cu mâna celor doi bărbai, am anunat la
recepie că Gideon va veni mai târziu şi pe urmă am
urcat pe scări. Figura uimită pe care a făcut-o Cary când
mi-a deschis uşa m-a făcut să izbucnesc în râs.
– Vine şi Gideon mai târziu, i-am explicat, dar
acum mă simt atât de zdrobită, că s-ar putea să mă culc
mai devreme, aşa că i-am dat cheile ca să intre singur.
Ai făcut deja comanda?
– Da. Şi am pus deja şi câteva sticle de Cristal în
frigi der.
– Eşti tare, i-am zis, aruncându-i geanta.
Am făcut un duş, după care am sunat-o pe mama de
la telefonul din camera mea, tresărind la auzul excla-
maiei sale stridente:
– De zile întregi tot încerc să dau de tine!
– Mamă, dacă vrei să vorbeşti neapărat despre
Gideon Cross...
– Normal că şi despre el e vorba. Fir-ar să fi e, Eva!
Ai fost numită femeia semnifi cativă din viaa lui! Cum
să nu vreau să vorbesc despre asta?
– Mamă...
– Dar mai e şi programarea la doctorul Petersen pe
care mi-ai cerut s-o fac.
226 Sylvia Day
Nota de veselie îngâmfată din vocea ei mă făcea să
zâmbesc.
– Am stabilit să ne întâlnim cu el joi seara la ora
şase. Sper că e în regulă pentru tine. Nu prea face pro-
gramări seara.
M-am prăbuşit pe spate în pat, oftând. Fusesem aşa
de ocupată cu munca şi cu Gideon, că programarea asta
îmi ieşise cu totul din minte.
– Joi la şase e foarte bine. Mulumesc.
– Iar acum, spune-mi ce e cu Cross...
Când am ieşit în sfârşit din cameră, îmbrăcată în
nişte pantaloni din jerseu şi un pulover pe care scria
San Diego State University, l-am găsit pe Trey în li-
ving, împreună cu Cary. Cei doi s-au ridicat în picioare
când am intrat, iar Trey m-a salutat cu un zâmbet des-
chis, prietenesc.
– Îmi cer scuze pentru halul în care arăt, i-am zis, ru-
şinată, jucându-mă cu părul umed încă strâns în coadă.
Am mers pe scări la serviciu şi aproape că m-a omorât.
– Liftul a avut zi liberă? s-a interesat el.
– Nici gând. Creierul meu a avut. Ce-o fi fost în
capul meu?
Faptul că petrecusem noaptea cu Gideon era mai
mult decât sufi cient pentru exerciii fi zice.
Când a sunat soneria, Cary s-a dus să deschidă, iar
eu m-am îndreptat spre bucătărie să aduc şam pania.
Am venit lângă el la masa pentru micul dejun, unde
semna chitana pentru card, iar privirea pe care i-a
aruncat-o lui Trey m-a făcut să-mi ascund un zâmbet.
Pe măsură ce seara înainta, cei doi au schimbat mul-
te asemenea priviri. Iar eu trebuia să fi u de acord că
Trey arăta foarte bine. Îmbrăcat în nişte blugi vechi,
care se potriveau cu vesta, şi un tricou cu mânecă
lungă, viitorul medic veterinar avea un aer neglijent,
dar sexy. Era foarte deosebit, ca tip de personalitate,
de tipii cu care umbla Cary de obicei. Trey părea mai
cu picioarele pe pământ; nu era morocănos, dar nici nu
era deloc frivol.
Am împărit cu toii două sticle de şampanie Cristal
şi două pizza şi ne-am uitat la toată seria Demolato-
rul, după care m-am dus la culcare. L-am îndemnat
pe Trey să rămână să se uite la La viteză maximă, ca
să terminăm cu minimaratonul Stallone, după care
m-am dus în camera mea şi mi-am pus o cămaşă de
noapte sexy care făcea parte dintr-un cadou pe care îl
primisem ca domnişoară de onoare, dar am renunat
la chiloeii asortai.
Am lăsat o lumânare aprinsă pentru Gideon şi am
adormit dusă.
M-am trezit în întuneric, învăluită de mireasma
pielii lui Gideon. Sunetele şi zgomotele oraşului erau
estompate cu totul de ferestrele cu izolare fonică şi de
draperiile groase.
Gideon s-a lungit peste mine ca o umbră mişcătoa-
re; era gol şi avea pielea rece. Şi-a aplecat gura peste a
mea şi m-a sărutat încet şi profund; mirosea a mentă
şi a parfumul lui unic. Am alunecat încet cu mâinile
peste spatele lui neted şi musculos şi mi-am desfăcut
picioarele, ca să se poată cuibări confortabil între ele.
Greutatea corpului său peste al meu m-a umplut de
bucurie şi de o dorină fi erbinte.
– Bună şi ie, am rostit, cu respiraia tăiată, când el
mi-a permis să iau o gură de aer.
– Data viitoare o să vii cu mine, mi-a şoptit el cu
glasul lui sexy şi atât de ademenitor, cuibărindu-se în
scobitura gâtului meu.
228 Sylvia Day
– Chiar aşa? l-am tachinat.
El s-a dat mai jos şi m-a prins de fund, strângându-l
şi ridicându-mă spre el cu o mişcare îndemânatică.
– Da. Mi-a fost dor de tine, Eva.
Mi-am trecut degetele prin părul lui, dorindu-mi
să-i fi putut vedea chipul.
– Nu mă cunoşti de sufi cient timp ca să-i fi e dor
de mine.
– Asta demonstrează ce multe ştii tu, mă luă el
în râs, în timp ce se lăsa mai jos, frecându-şi nasul de
sânii mei.
Am icnit când am simit cum gura lui lua în stăpâ-
nire unul dintre sfârcurile mele, începând să-l sugă cu
putere prin esătura de satin şi făcându-mă să vibrez în
interior. Pe urmă a trecut la celălalt sân, în timp ce-mi
ridica neglijeul. M-am arcuit spre el, ameită de farme-
cul gurii care se plimba pe trupul meu; limba i s-a oprit
o clipă la buric, apoi s-a îndreptat tot mai jos.
– Şi de tine mi-a fost dor, a tors glasul lui, plin de o
satisfacie masculină, pe când mă mângâia cu degetul
mijlociu. Eşti udă toată şi gata pregătită pentru mine.
Ridicându-mi picioarele pe umerii lui, a început
să-mi lingă cutele cu mişcări provocatoare, ca o
catifea fi erbinte, înfi orându-mi carnea. Mi-am înfi pt
mâinile în cearşaf, cu inima bătându-mi să-mi iasă din
piept, în timp ce el îmi contura uşor clitorisul cu vâr-
ful limbii, începând apoi să-mi frece nodul hipersen -
sibil de nervi. Am suspinat, mişcându-mi şoldurile
neîncetat sub vicleana-i tortură, cu muşchii încordai
de nevoia de a-mi da drumul.
Mângâierile uşoare şi jucăuşe mă aduceau pe margi-
nea nebuniei, oferindu-mi exact atât cât să mă tulbure,
dar nu de ajuns ca să ating orgasmul.
– Gideon, te rog!
– Nu încă.
Mă tortura, ademenindu-mă, aducându-mă pe mu-
chia orgasmului, după care lăsându-mă iar să alunec iar
şi iar, până când broboanele de sudoare mi-au acoperit
pielea şi-am ajuns să simt că inima o să-mi explodeze.
Limba lui era neobosită şi diabolică, concentrându-se
cu dibăcie numai pe clitoris, până în clipa în care o
singură mişcare ar fi fost de ajuns să mă elibereze, dar
înfi gându-se chiar atunci în mine. Plonjările uşoare şi
superfi ciale mă înnebuneau, iar fl uturările limbii peste
ghemul de terminaii nervoase mă adusese în aşa hal la
disperare, încât îl rugam fără ruşine:
– Te rog, Gideon... lasă-mă să-mi dau drumul...
Am nevoie să-mi dau drumul, te rog...
– Şşş, îngeraş... o să am grijă de tine.
În sfârşit, m-a adus la orgasm cu o tandree care a
făcut ca descărcarea nervoasă să se rostogolească prin
trupul meu ca un val ce zdrobea totul în cale, clădind şi
răspândind în mine un şuvoi cald de plăcere.
Apoi şi-a împletit degetele cu ale mele, imobilizân-
du-mi braele, când a venit iar deasupra mea. Capul
penisului său ajunse la intrarea strâmtă în trupul meu şi
mă penetră inexorabil. Am gemut, mişcându-mă ca să
mă obişnuiesc cu povara dură a mădularului său.
Îi simeam respiraia grăbită, grea şi umedă pe gâtul
meu, iar trupul îi tremura în timp ce se strecura cu grijă
în mine.
– Eşti atât de moale şi de fi erbinte, Eva! Eşti a mea.
Mi-am încolăcit picioarele în jurul şoldurilor sale,
primindu-l tot mai adânc, simind cum îşi în cordea-
ză fundul sub gambele mele, în timp ce de monstra
230 Sylvia Day
trupului meu că va intra în el cât este gros, până la
rădăcină.
Continuând să mă ină de mâini, m-a sărutat şi a
început să se mişte, alunecând în sus şi-n jos cu o în-
demânare liniştită, într-un ritm precis şi neobosit, dar
lent şi uşor. Simeam fi ecare centimetru tare ca piatra
al membrului său, simeam cum repetă fără putină de
tăgadă că fi ecare centimetru al meu era în posesia lui.
Şi a repetat acest mesaj până când am început să icnesc
în timp ce mă săruta, zvârcolindu-mă sub el, cu mâinile
albe de cât de tare mă strângea.
Mi-a şoptit laude şi încurajări fi erbini, spunân -
du-mi cât sunt de frumoasă... ce perfectă pentru el...
cum n-avea să se oprească niciodată... n-avea să se
poată opri. Şi mi-am dat drumul cu un strigăt ascuit
de uşurare, vibrând de extaz, iar el era acolo, cu mine.
A început să mă izbească tot mai grăbit şi, după alte
câteva mişcări, a ajuns şi el la orgasm, şuierându-mi
numele, revărsându-se în mine.
Am rămas întinsă fără puteri pe pat, asudată, moale
ca o cârpă şi satisfăcută.
– N-am terminat, am auzit şoapta lui în întune-
ric, lăsându-se pe genunchi ca să izbească mai cu
foră. Ritmul lui rămăsese cât se poate de uniform
şi calm şi fi ecare lovitură striga: „Trupul tău există ca să
mă servească“.
Mi-am muşcat buzele ca să-mi înăbuş strigătele
de plăcere nemăsurată care ar fi putut sfâşia liniştea
nopii... şi să nu trădez genunile înspăimântătoare
ale sentimentelor pe care începeam să le am pentru
Gideon Cross.
Am lăsat capul în jos când am trecut, plină de
ruşine, pe lângă recepie, şi am ieşit din hotel pe o
uşă laterală. Mă făcusem roşie ca racul de jenă, amin-
tindu-mi cum îl salutase directorul hotelului pe
Gideon în timp ce intram în lift. Nici nu îndrăzneam
să-mi închipui ce crezuse despre mine. Cu sigurană că
ştia pentru ce inea Gideon rezervată camera aceea.
Nu puteam să suport gândul că sunt încă una pe o listă
nesfârşită, dar exact asta devenisem din clipa în care
intrasem în acel hotel.
Cât de greu ar fi putut fi să se oprească la recepie şi
să ia o cameră care avea să fi e doar a noastră?
Am început să hoinăresc fără direcie, fără nici o
destinaie. Afară se întunecase, iar oraşul căpăta o altă
viaă şi energie după ziua care trecuse. Pe trotuare
se răspândiseră tonete cu mâncare caldă, un bărbat
vindea tablouri înrămate, altul tricouri noi, iar pe ta-
raba altuia erau întinse scenarii de fi lme şi de seriale
de televiziune.
Cu fi ecare pas pe care îl făceam, adrenalina care
mă susinuse când fugisem se pierdea tot mai mult.
Gândurile răutăcioase pe care le avusesem imaginân-
du-mi faa lui Gideon când va ieşi din baie şi va găsi
camera goală şi patul plin de accesorii începeau să se
risipească. Începusem să mă calmez... şi să mă gândesc
foarte se rios la ceea ce se petrecuse.
Să fi fost o coincidenă că Gideon mă invitase la o
sală care era, din întâmplare, convenabil de aproape de
cuibuşorul lui de nebunii?
Mi-am amintit apoi de conversaia pe care o pur-
taserăm la prânz în biroul lui şi de felul în care se stră-
duise să-şi exprime dorina de a mă păstra. Era foarte
confuz şi dat peste cap de ceea ce se întâmpla între noi,
iar eu ştiam prea bine cum e să cazi pradă unor greşeli
tipice. La urma urmelor, nu mi se întâmplase şi mie
chiar acum să fac una? Petrecusem ani de zile la terapie
şi ar fi trebuit să fi u în stare de ceva mai mult decât să
lovesc şi să fug când eram rănită.
Cu inima frântă, am intrat într-un bistrou italienesc
şi m-am aşezat la o masă. Am cerut un pahar de vin de
Shiraz şi o pizza Margherita, sperând că vinul şi mânca-
rea aveau să-mi calmeze anxietatea ce mă cuprinsese,
ca să pot gândi în linişte.
Când chelnerul mi-a adus vinul, am dat pe gât o
jumătate de pahar fără măcar să-i simt gustul. Deja îmi
era dor de Gideon, îmi era dor de dispoziia fericită şi
jucăuşă în care era când plecasem. Eram plină de par-
fumul lui, de mirosul pielii lui, al sexului său teribil.
Mă usturau ochii şi nu mi-am putut reine câteva la-
crimi, în ciuda faptului că mă afl am într-un loc public
şi foarte aglomerat. Mi-a fost adusă pizza şi am început
194 Sylvia Day
să mănânc. Avea un gust de carton, dar mă îndoiesc că
de vină era bucătarul sau locul unde mă afl am.
Am tras scaunul pe care îmi pusesem geanta şi
mi-am luat telefonul cel nou, cu intenia să las un me-
saj la cabinetul doctorului Travis. El sugerase să avem
câteva şedine video până când aveam să-mi găsesc un
nou terapeut în New York, iar eu hotărâsem să accept
oferta. Abia atunci am observat că aveam douăzeci
şi unu de apeluri pierdute de la Gideon şi un mesaj:
AM DAT-O IAR ÎN BARĂ. NU MĂ PĂRĂSI.
VORBEŞTE CU MINE. TE ROG.
Lacrimile mi-au înecat iar ochii. Am apropiat
telefonul de inimă, fără să ştiu ce să fac. Nu-mi pu-
team scoate din minte imaginea lui Gideon cu alte
femei. Nu puteam să mă abin să nu-mi închipui
cum i-o trăgea turbat altei femei, în acelaşi pat, folo-
sind jucării cu ea, înnebunind-o, luându-şi plăcerea din
trupul ei...
Era absolut iraional şi inutil să mă gândesc la aşa
ceva, iar faptul ăsta mă făcea să mă simt meschină,
inferioară şi bolnavă fi zic.
Telefonul lipit de mine a început brusc să vibreze,
făcându-mă să tresar, cât pe-aci să-l scap. Încă plân-
gându-mi de milă, am stat la îndoială dacă să las să
intre mesageria vocală, pentru că văzusem că Gideon
mă sună – doar era singurul om din lume care cunoş-
tea acest număr –, însă nu l-am putut ignora, căci cu
sigurană era înnebunit. Pe cât de mult dorisem ceva
mai devreme să-l rănesc, pe atât nu mai suportam nici
măcar gândul ăsta acum.
– Bună!
Vocea mi-era schimbată, de la plâns şi emoii.
– Eva! Mulumesc lui Dumnezeu! a răsunat glasul
lui, plin de teamă. Unde eşti?
M-am uitat în jurul meu, dar n-am văzut pe nicăieri
numele restaurantului.
– Nu ştiu. Îmi... îmi pare rău, Gideon.
– Nu, Eva, nu trebuie. Este vina mea. Trebuie să te
găsesc. Poi să descrii locul unde eşti? Ai mers pe jos?
– Da, m-am plimbat.
– Ştiu pe ce uşă ai ieşit. În ce parte te-ai îndreptat?
El respira grăbit şi în fundal auzeam sunetele trafi cu-
lui şi claxoanele maşinilor.
– Spre stânga.
– Ai cotit cumva la stânga sau la dreapta după aceea?
– Nu cred. Nu ştiu.
M-am uitat în jurul meu, căutând din priviri vreun
chelner pe care să-l întreb.
– Sunt într-un restaurant italian. Are mese şi pe
trotuar... şi un gard de fi er forjat. Uşi franuzeşti...
Doamne, Gideon, eu...
Şi în cadrul uşii se ivi silueta lui, cu telefonul la
ureche. L-am recunoscut de îndată şi am observat cum
se opreşte brusc când m-a zărit aşezată cu spatele lipit
de zid, în partea din spate a restaurantului. Şi-a băgat
telefonul în buzunarul blugilor pe care îi văzusem în
şifonierul de la hotel, a trecut cu paşi mari pe lângă
chelneria care îl întâmpinase şi s-a îndreptat direct
spre mine. Abia ce m-am ridicat în picioare, că m-a şi
prins în brae, într-o îmbrăişare strânsă.
– Doamne, Eva!
S-a înfi orat uşor şi şi-a îngropat chipul în scobitura
gâtului meu.
196 Sylvia Day
L-am cuprins şi eu în brae. Mirosea a proaspăt după
duş, făcându-mă să-mi dau seama ce mare nevoie am şi
eu de unul.
– Nu pot să stau aici, mi-a spus cu glas răguşit,
luându-mi încet faa în palme. Nu pot să rămân în
public în momentul ăsta. Vrei să vii acasă împreună
cu mine?
Probabil că expresia mea trebuie să fi trădat în
vreun fel faptul că încă eram circumspectă, pentru că
mi-a apăsat fruntea cu buzele, murmurând:
– N-o să fi e ca la hotel, îi promit. Mama e singura
femeie care a călcat vreodată acolo, în afară de mena-
jeră şi de personalul casei.
– E stupid, am şoptit eu. Sunt o proastă.
– Nu.
Mi-a dat la o parte părul de pe faă şi s-a lipit şi mai
strâns de mine, şoptindu-mi în ureche:
– Dacă tu m-ai fi dus într-un loc pe care-l rezervai
ca să i-o tragi cu alii, mi-aş fi pierdut minile.
Chelnerul se apropiase de noi, făcându-ne să ne
desprindem.
– Dorii să vă aduc meniul, domnule?
– Nu-i nevoie, a răspuns Gideon, întinzându-i car-
dul lui de credit. Plecăm.
Am luat un taxi până acasă la Gideon, iar el m-a
inut tot timpul de mână. N-ar fi trebuit să fi u atât de
emoionată că luam un lift privat până la un aparta-
ment tip penthouse de pe Fifth Avenue. Încăperile cu
tavan înalt şi arhitectura antebelică nu erau deloc ceva
nou pentru mine şi exact la asta mă şi aşteptam din
moment ce mă cuplasem cu un bărbat care părea să po-
sede aproape orice pe lume. Iar priveliştea de invidiat
spre Central Park... ei bine, normal că avea vedere
la parc.
Numai că încordarea pe care o simea Gideon era
de-a dreptul palpabilă, ceea ce m-a făcut să-mi dau sea-
ma că pentru el chiar era mare lucru. În clipa în care
liftul s-a oprit, chiar în holul de marmură de la intrarea
în apartamentul său, el m-a strâns şi mai puternic de
mână, înainte să-mi dea drumul. A descuiat uşa dublă,
poftindu-mă să intru; îi simeam neliniştea în timp ce
mă privea, observându-mi reacia.
Casa lui Gideon era la fel de frumoasă ca şi bărbatul
care locuia în ea. Era cum nu se poate mai diferită de
biroul lui, care era lucios, modern şi rece. Spaiul său
privat era cald şi somptuos, decorat cu obiecte vechi şi
de artă, iar peste parchetul strălucitor din lemn masiv
erau întinse minunate covoare Aubusson.
– Este... minunat, am spus aproape în şoaptă, sim-
indu-mă privilegiată că-i văd casa. Mi se permisese să
văd o părticică din Gideon, aşa cum era în particular,
şi ceea ce vedeam era uluitor.
– Intră! m-a tras el înăuntru. Vreau să dormi aici în
noaptea asta.
– N-am haine, nici altele...
– N-ai nevoie decât de periua de dini pe care o
ai în geantă. Mâine-dimineaă putem să trecem pe la
tine ca să luăm restul. Îi promit că te duc la timp
la slujbă.
M-a tras apoi spre el, sprijinindu-şi bărbia de creş-
tetul meu.
– Vreau foarte mult să rămâi, Eva. Nu te condamn
pentru că ai fugit, dar m-ai speriat îngrozitor. Simt ne-
voia să te mai in un pic lângă mine.
198 Sylvia Day
– Şi eu simt nevoia să mă ii în brae, am mărturisit,
băgându-mi mâinile pe sub tricoul lui, ca să-i mângâi
spatele puternic şi mătăsos. Şi aş avea mare nevoie şi
de un duş.
Cu nasul în părul meu, el inspiră adânc:
– Îmi place că miroşi a mine.
Însă m-a condus, prin living, pe un hol, către dor-
mitorul lui.
– Uau! nu mi-am putut opri o exclamaie când a
aprins lumina.
Încăperea era dominată de un pat masiv, a cărui
formă amintea de a unei sănii, făcut dintr-un lemn de
esenă neagră – pe care el părea s-o prefere – şi acoperit
cu o cuvertură crem. Celelalte obiecte de mobilier se
potriveau cu patul, iar accentele de culoare erau de un
auriu stins. Era un spaiu cald, masculin; pereii came-
rei erau goi, pentru ca privirea să nu fi e distrasă de la
priveliştea nocturnă din Central Park şi de la minuna-
tele clădiri de locuine din partea cealaltă a parcului.
Din partea mea de Manhattan.
– Baia e aici.
În timp ce mă aşezam la masa de toaletă cu picioare
terminate în formă de gheară de leu, care părea refăcu-
tă dintr-un dulăpior foarte vechi din lemn de nuc, el
a scos prosoape dintr-un dulap alăturat şi le-a aranjat
pentru mine, mişcându-se cu graia aceea senzuală pe
care o admiram atât de mult. Faptul că-l vedeam în
casa lui, îmbrăcat atât de obişnuit, mă emoiona de-a
dreptul. Iar faptul că ştiam că sunt singura femeie care
avusese experiena asta cu el mă impresiona şi mai
mult. Aveam impresia că acum îl văd mai gol decât
fusese vreodată în faa mea.
– Îi mulumesc.
El mi-a aruncat o privire şi a părut să îneleagă că
mă refeream la ceva mai mult decât doar la prosoape.
Ochii lui m-au pârjolit.
– Mă bucur mult că eşti aici.
– Habar n-am cum am ajuns aici cu tine.
Însă era sigur că îmi plăcea enorm asta.
– Chiar are vreo importană? mi-a răspuns el venind
spre mine ca să mă sărute pe vârful nasului. O să-i las
un tricou pe pat. Caviar cu votcă îi sună bine?
– Ce să zic... e cam departe de pizza.
– Petrossian Ossetra, a zâmbit el.
– Corecie, am zâmbit şi eu. Este la mii de kilometri
depărtare.
Am făcut un duş şi m-am îmbrăcat în tricoul imens,
inscripionat cu Cross Industries, pe care mi-l pregăti-
se. După aceea l-am sunat pe Cary ca să-l anun că-mi
petrec noaptea în altă parte şi să-l pun la curent pe
scurt cu incidentul de la hotel.
El scoase un fl uierat.
– Nici măcar nu prea ştiu ce să spun despre asta.
Cary Taylor lăsat fără grai era ceva mai grăitor de-
cât zece romane la un loc.
M-am dus apoi la Gideon, care se afl a în living, şi
ne-am aşezat pe covor, lângă măsua de cafea, ca să
mâncăm caviarul excelent cu feliue mici de pâine pră-
jită şi cu smântână, după care ne-am uitat la o reluare a
unui episod dintr-un serial poliist fi lmat în New York,
în care, din întâmplare, o scenă fusese turnată chiar în
faa clădirii Crossfi re.
– Cred că ar fi foarte tare să văd la televizor o clădire
pe care o dein, am zis.
– Nu-i rău, cu condiia să nu blocheze strada câteva
ore ca să fi lmeze.
200 Sylvia Day
L-am împuns prieteneşte cu umărul.
– Pesimistule!
Ne-am aruncat în patul lui Gideon pe la zece şi ju-
mătate şi ne-am uitat înlănuii la ultima parte a unui
spectacol. Tensiunea sexuală dintre noi plutea în aer,
dar el nu a avut nici o iniiativă, aşa că n-am avut nici
eu. Bănuiam că încă mai încerca să-şi ispăşească vina
pentru faza de la hotel, dorind să-mi demonstreze că
vrea să-şi petreacă timpul cu mine fără să ne-o tragem
şi atât.
Şi a mers. Oricât de mult aş fi tânjit după trupul lui
infernal de atrăgător, m-am simit bine să stau pur şi
simplu cu el.
El dormea gol, şi era minunat să mă cuibăresc în
braele lui. Am pus un picior peste al lui, mi-am arun-
cat braul peste mijlocul lui şi mi-am sprijinit faa
de pieptul lui. Nu-mi aduc aminte cum s-a sfârşit
spectacolul, aşa că presupun că am adormit înainte
să se termine.
Când m-am trezit, camera era cufundată încă în
întuneric, şi m-am rostogolit până la marginea pării
mele de pat. M-am ridicat în capul oaselor ca să mă uit
la ceasul digital de pe noptieră constatând că nu era
decât trei dimineaa. De obicei dormeam neîntoarsă
toată noaptea, de aceea m-am gândit că poate mediul
nou pentru mine mă împiedica să dorm profund. După
aceea însă l-am auzit pe Gideon gemând şi zvârcolin-
du-se agitat şi mi-am dat seama ce mă deranjase. Sune-
tele pe care le scotea erau pline de durere şi respiraia îi
devenise şuierătoare, chinuită.
– Nu mă atinge! şopti pe un ton dur. Ia-i labele
jegoase de pe mine!
Am îngheat, cu inima bubuind. Cuvintele lui des-
picau bezna, pline de furie.
– Ticălos dement ce eşti! Se chirci, lovind pătura
cu picioarele, iar spatele i se arcui, în timp ce scotea
un geamăt care suna pervers de erotic. Nu! Doamne...
mă doare, se întinse apoi, zvârcolindu-se.
Nu mai puteam suporta.
– Gideon!
Cary avea de multe ori coşmaruri, prin urmare
ştiam că un om care e pradă unuia nu trebuie să fi e
atins. Aşa că m-am aşezat în genunchi în partea mea
de pat şi l-am strigat pe nume.
– Gideon, trezeşte-te!
El s-a oprit brusc, căzând pe spate, tensionat, în
aşteptare. Gâfâia din greu, iar pieptul i se zbuciuma.
Penisul i se întărise şi se sprijinea greu de abdomen.
I-am vorbit pe un ton dur, deşi mi se rupea inima:
– Gideon, visezi. Întoarce-te la mine!
El s-a lăsat moale pe saltea.
– Eva...?
– Sunt aici. Mi-am schimbat poziia, pentru ca ra-
zele lunii să pătrundă înăuntru, dar nu am zărit nici o
sclipire să-mi dau seama dacă a deschis ochii sau nu.
Te-ai trezit?
Respiraia începuse să i se liniştească, însă nu scotea
o vorbă. Mâinile îi rămăseseră încleştate de cearşafuri.
Mi-am scos tricoul pe care-l purtam şi l-am aruncat pe
pat. M-am strecurat mai aproape de el şi mi-am apropi-
at încet mîna de braul lui, încercând să-l ating. El nu
s-a clintit, aşa că l-am mângâiat uşor cu vârful degete-
lor, alunecând de-a lungul bicepşilor săi puternici.
– Gideon?
El s-a smucit, trezindu-se brusc.
202 Sylvia Day
– Ce? Cine e?
M-am sprijinit pe călcâie, inându-mi mâinile
pe coapse. El s-a uitat la mine fără să mă vadă, tre-
cându-şi apoi amândouă mâinile prin păr. După cât
stătea de încordat, îl simeam încă răvăşit de coşmarul
pe care-l avusese.
– Ce s-a întâmplat? m-a întrebat pe un ton aspru,
lăsându-se într-un cot. Te simi bine?
– Te vreau.
M-am lipit de el cu tot corpul, aşa goală cum eram.
I-am atins gâtul asudat cu buzele, sugându-i uşor pielea
sărată. Ştiam din coşmarurile prin care trecusem eu că,
dacă sunt inută în brae şi iubită, monştrii se întorc iar
în dulap, cel puin pentru o vreme.
El mă înlănui cu braele, trecându-şi mâinile în sus
şi-n jos pe spatele meu. Am simit că se desparte de vis
cu un suspin lung şi adânc.
L-am împins pe spate, m-am urcat pe el şi i-am aco-
perit gura cu a mea. Erecia lui încerca să-mi despartă
labiile, aşa că am început să mă legăn uşor pe el. M-a
apucat de păr, inându-mă bine, ca să poată domina
sărutul, ceea ce m-a făcut să mă ud de îndată, pregătită
pentru el. Prin vene îmi curgea foc. Mi-am frecat clito-
risul de mădularul lui gros şi lung, folosindu-mă de el ca
să mă masturbez, până când a scos un geamăt adânc de
dorină, şi el s-a răsucit, ajungând deasupra mea.
– N-am nici un prezervativ în casă, mi-a şoptit,
după care mi-a acaparat un sfârc, începând să-l sugă
cu blândee.
Faptul că nu era pregătit m-a bucurat enorm. Aici
nu era cuibuşorul lui de nebunii; era casa lui, iar eu
eram singura iubită pe care o adusese înăuntru.
– Ştiu că ai propus să facem schimb de analize atunci
când am vorbit despre anticoncepionale, ştiu că aşa
e matur să procedăm, dar...
– Am încredere în tine.
Îşi înălă capul, uitându-se la mine, în lumina dulce
a lunii. Apoi, depărtându-mi genunchii, se împinse în
mine, pentru prima dată fără prezervativ. Era incredibil
de fi erbinte şi de mătăsos.
– Eva, îmi şopti numele, lipindu-mă strâns de el.
Eu niciodată... Dumnezeule, eşti atât de bună! Chiar
mă bucur mult că eşti aici!
I-am tras capul în jos, sărutându-l.
– Şi eu.
M-am trezit aşa cum adormisem, cu Gideon peste
mine, în mine. Avea ochii grei de dorină, în timp ce
eu mă trezeam din somn în plăcerea arzătoare. Cu pă -
rul atârnându-i peste umeri şi pe faă, părea şi mai sexy
aşa, ciufulit după somn. Dar lucrul cel mai bun e că
nu mai păstra nici o umbră în ochii-i minunai, nu
mai rămăsese nimic din durerea care-i bântuise visele.
– Sper că nu te superi, murmură, zâmbind ştrengă-
reşte, în timp ce intra şi ieşea din mine. Nu mă pot
abine să nu te doresc.
Mi-am întins mâinile pe spate, arcuindu-mă, ca
să-mi apăs sânii de pieptul lui. Prin ferestrele elegante,
străjuite de arcade, am văzut că lumina dulce a zorilor
se strecurase deja pe cer.
– Mmm... cred că m-aş putea obişnui să mă trezesc
în felul ăsta.
– Exact aşa mi-am spus şi eu la trei, în dimineaa
asta. Rotindu-şi şoldurile, s-a afundat şi mai adânc în
mine. M-am gândit că-i pot întoarce serviciul.
204 Sylvia Day
Trupul meu se trezise la viaă, iar pulsul mi se
accelera.
– Da, te rog.
Când am ajuns acasă, Cary plecase, lăsându-mi un
bilet în care mă anuna că se dusese la un job, dar avea
să se întoarcă la timp pentru pizza pe care o progra-
masem cu Trey. Şi, din moment ce în seara trecută fu-
sesem prea supărată ca să mă bucur de pizza mea, eram
gata să încerc din nou acum într-un moment când mă
simeam atât de bine.
– Am o cină de afaceri în seara asta, mă anună
Gideon, care se aplecase peste umărul meu ca să citeas-
că. Speram să vii cu mine şi să mă ajui s-o suport.
– Nu-l pot lăsa baltă pe Cary, i-am zis ca să mă scuz,
întorcându-mă cu faa la el. Ştii cum se spune, o seară
cu fetele e mai importantă.
El a mustăcit, după care m-a lipit de masa pentru
micul dejun. Era îmbrăcat de lucru, într-un costum de
la Prada pe care i-l alesesem eu, de un cenuşiu de grafi t
cu un uşor lustru. Avea cravata albastră ca ochii lui, iar
în timp ce stătusem întinsă pe patul lui, uitându-mă
cum se îmbracă, mă luptasem serios cu impulsul de a-i
da tot jos de pe el.
– Cary nu este o fată. Dar am îneles. Vreau să te
văd diseară. Pot să vin după cină şi să rămân peste
noapte?
Parcă mi-a turnat foc în sânge anticipând momen-
tul. Mi-am plimbat mâinile pe sacoul lui, simindu-mă
de parcă aş fi avut un secret doar pentru că ştiam cum
arată fără haine pe el.
– Mi-ar plăcea la nebunie s-o faci.
– Bine, a dat el din cap, mulumit. O să fac eu ca-
feaua în timp ce te îmbraci.
– Boabele sunt în frigider. Râşnia e lângă ibricul
de cafea, i-am arătat. Şi îmi place cu mult lapte şi
puin zahăr.
După douăzeci de minute, când m-am întors îmbră-
cată pentru serviciu, Gideon a luat două căni-termos
de cafea de pe bar şi am coborât amândoi în hol. Paul
ne-a deschis uşa de la intrare şi portiera din spate de la
Bentley-ul lui Gideon, care ne aştepta.
În timp ce şoferul se strecura prin trafi c, Gideon
m-a analizat, apoi a declarat:
– Tu cu sigurană vrei să mă omori. Iar i-ai pus
jartierele?
Mi-am ridicat marginea fustei, arătându-i locul
unde partea de sus a dresului negru de mătase se prin-
dea de jartierele negre de dantelă.
Înjurătura pe care o bombănise printre dini m-a
făcut să zâmbesc. Îmi pusesem un pulover negru cu mâ-
neci scurte şi cu guler rulat, combinat cu o fustă plisată
roşie, decent de scurtă, şi cu pantofi cu toc cui Mary
Janes. Şi cum Cary nu fusese acasă ca să-mi aranjeze
mai interesant părul, îl prinsesem în coadă de cal.
– Îi place?
– Mi s-a sculat, a declarat cu glas răguşit şi şi-a aran-
jat cât de cât pantalonii. Cum dracu’ o să trec eu peste
ziua de azi când te ştiu îmbrăcată aşa?
– Mai e şi prânzul, i-am sugerat, cu mintea la o par-
tidă de prânz pe canapeaua din biroul lui.
– Azi am un prânz de afaceri. Şi l-aş reprograma, dar
deja l-am reprogramat de ieri.
– Ai reprogramat o întâlnire pentru mine? Sunt
fl atată.
206 Sylvia Day
El se apropie şi-mi mângâie uşor obrazul cu vârful
degetelor, un gest afectuos cu care deja mă obişnuisem,
plin de tandree şi incredibil de intim. Eram pe cale să
devin dependentă de aceste mângâieri.
Mi-am lăsat obrazul în palma lui.
– Poi să-i faci timp un sfert de oră pentru mine?
– O să văd cum mă descurc.
– Sună-mă când o să ştii.
Am inspirat adânc, mi-am luat geanta şi am pus
mâna pe un cadou pe care nu eram sigură că o să-l vrea,
dar nu-mi puteam scoate din minte amintirea coşma-
rului pe care-l avusese. Speram că obiectul pe care i-l
pregătisem avea să-i aducă aminte de partida de amor
de la trei dimineaa şi să-l ajute să fi e mulumit.
– Am ceva. M-am gândit...
Deodată, mi se păru că e o dovadă de trufi e din par-
tea mea să-i dau ceea ce-i adusesem. El se încruntă.
– Ce s-a întâmplat?
– Nimic. Doar că... am oftat. Uite, am ceva pentru
tine, dar tocmai mi-am dat seama că e un cadou aiurea;
mă rog, nici măcar nu-i un cadou. Mă gândesc deja că
nu-i deloc potrivit şi...
Însă el întinsese deja mâna.
– Dă-mi-l!
– Poi să-l iei sau nu, nu-i nici o problemă...
– Eva, taci odată şi dă-mi-l!
Aşa că l-am scos din geantă şi s-a grăbit să-l
înşface.
A rămas o vreme tăcut, fără să-şi ia privirea de la
fotografi a înrămată. Era o ramă fantezie, pe care erau
lipite imagini decupate artistic ale unor momente le-
gate de absolvirea facultăii; printre ele se afl a şi un
ceas digital care arăta ora trei dimineaa. În fotografi a
din ramă eram eu, pozând pe plaja din Coronado, în-
tr-un bikini corai, cu o pălărie mare şi moale de paie;
eram bronzată, fericită şi îi făceam bezele lui Cary, care
se juca de-a fotograful de modă, strigându-mi încura-
jări ridicole: „Minunat, dragă! Arată-mi cum eşti
obraznică! Arată-mi cum eşti sexy! Excelent! Aşa, fi i
rea! Mârrrr...“
Am început să mă foiesc pe banchetă, încurcată.
– i-am spus, nu-i nevoie s-o păstrezi...
– Eu... îşi drese el vocea... Îi mulumesc, Eva.
– A, atunci...
Recunoscătoare, am zărit pe fereastră clădirea
Crossfi re. După ce şoferul a parcat, am coborât sprinte-
nă, netezindu-mi fusta cu mâinile, cuprinsă de jenă.
– Dacă vrei, pot s-o păstrez eu până mai încolo.
În timp ce trântea portiera Bentley-ului, Gideon
scutură din cap.
– E a mea. Nu mi-o mai iei înapoi.
Apoi m-a luat de mână, împletindu-şi degetele cu
ale mele, şi mi-a făcut semn spre uşile turnante cu mâ-
na în care inea rama. Un val de căldură m-a cuprins
când am îneles că voia să aibă fotografi a cu el, în timp
ce era la lucru.
Unul dintre lucrurile foarte amuzante în industria
publicitară este că nici o zi nu seamănă cu celelal-
te. Mă agitasem toată dimineaa şi tocmai mă între-
bam cum să fac cu prânzul, când mi-a sunat telefonul
de serviciu.
– Biroul lui Mark Garrity, Eva Tramell la telefon.
– Am veşti importante, intră Cary direct în subiect,
pe post de salut.
– Ce?
208 Sylvia Day
Se simea din vocea lui că erau veşti bune.
– Am fost acceptat într-o campanie publicitară pen-
tru Grey Isles.
– Uau! Bestial, Cary! Eu mor după blugii lor.
– Ce faci la prânz?
– Sărbătoresc cu tine, am zâmbit larg. Poi să ajungi
aici până la amiază?
– Am pornit deja.
Am închis, rotindu-mă cu scaunul, atât de fericită
pentru Cary, că-mi venea să dansez. Simeam nevoia
să fac ceva ca să-mi omor plictiseala în sfertul de oră pe
care-l aveam de aşteptat până la pauza de prânz, aşa că
mi-am verifi cat iar mesageria şi am găsit o alertă de la
Google legată de numele lui Gideon. Fusese menionat
de treizeci de ori doar într-o zi.
Am deschis e-mailul şi m-am cam speriat la vederea
numeroaselor titluri care începeau cu „femeia misteri-
oasă“. Am dat clic pe primul link şi m-am trezit pe un
blog de bârfe.
Acolo trona o fotografi e în culori vii, în care apă-
rea Gideon sărutându-mă ca un nebun pe trotuarul din
faa sălii lui de fi tness. Articolul care o însoea era scurt
şi la obiect:
Gideon Cross, cel mai râvnit burlac din
New York de la John F. Kennedy Jr. încoace,
a fost surprins ieri într-o îmbrăişare în public de-
bordând de pasiune. O sursă de la Cross Indus-
tries a identifi cat-o pe misterioasa norocoasă drept
Eva Tramell, o persoană importantă din înalta
societate, fi ica multimilionarului Richard Stanton
şi a soiei lui, Monica. Ne-am interesat despre re-
laia dintre Cross şi Tramell, iar sursa a confi rmat
că domnişoara Tramell este în momentul actual
„femeia importantă“ din viaa mogulului. Ne în-
chipuim că în dimineaa asta multe inimi sunt
frânte în întreaga ară.
– Rahat! am pufnit.
Capitolul 11
Am trecut la repezeală şi prin celelalte link-uri din
listă; în toate era aceeaşi fotografi e, însoită de legende
şi articole similare. M-am oprit, alarmată, gândin-
du-mă la ce înseamnă asta. Dacă un simplu sărut deve-
nea subiect de ştire, atunci ce şanse aveam noi doi să
ne construim o relaie?
Îmi tremurau mâinile când am închis butoanele
browserelor. Nu mă gândisem deloc la presă, dar ar fi
trebuit s-o fac. La dracu’!
Anonimatul fusese prietenul meu. Mă apărase de
trecut. Îmi protejase familia de situaiile penibile, la fel
ca şi pe Gideon. Nici măcar nu aveam conturi pe ree-
lele de socializare, pentru ca oamenii cu care nu aveam
cu adevărat legături să nu mă poată găsi.
O graniă subire şi invizibilă, care mă apărase de
expunerea publică, fusese încălcată acum.
„Fir-ar să fi e!“ am pufnit iar, căci mă trezisem într-o
situaie dureroasă pe care aş fi putut s-o evit dacă mi-aş
fi folosit măcar un neuron ca să mă gândesc şi la altceva
decât la Gideon.
Şi mai trebuia să in seama şi de reacia lui faă de
nebunia asta... Numai la gândul ăsta şi m-am crispat în
sinea mea. Şi mai era şi mama. N-avea să treacă mult
până să mă sune şi să arunce totul în aer...
Rahat! Mi-am adus aminte că încă nu-i dădusem
noul meu număr de telefon, aşa că am pus mâna pe
telefonul de birou şi am sunat la cealaltă mesagerie vo-
cală, ca să văd dacă încercase deja să mă sune. Şi am
tresărit, căci cutia mea poştală era plină.
Am închis şi mi-am luat geanta ca să mă duc la ma-
să, întrucât Cary avea să mă ajute să găsesc perspectiva
corectă. Când am ajuns în hol şi m-am repezit afară
din lift, unicul gând pe care-l aveam în minte era să-l
găsesc pe colegul meu de apartament. Iar când l-am ză-
rit, nu m-am mai uitat deloc în jurul meu, până când
Gideon nu mi-a tăiat calea cu repeziciune.
– Eva!
Mă privea îngrijorat. Mă apucă de cot, făcân du-mă
să mă rotesc uşor spre el. Abia atunci le-am văzut pe
cele două femei şi pe bărbatul ascuns privirilor.
Am reuşit să schiez un zâmbet în direcia lor.
– Bună ziua!
Gideon m-a prezentat partenerilor săi, cu care mer-
gea să ia prânzul, după care s-a scuzat faă de ei şi m-a
luat deoparte.
– Ce s-a întâmplat? Eşti supărată.
– Este peste tot, am şoptit. O fotografi e cu noi doi
împreună.
– Am văzut-o, dădu el din cap.
Am clipit, încurcată de nepăsarea lui.
– Şi nu te deranjează?
212 Sylvia Day
– De ce? Măcar spun şi ei o dată adevărul.
În mintea mea începea să-şi facă loc o bănuială.
– Tu ai plănuit asta. Ai aruncat povestea în presă.
– Nu-i chiar aşa, îmi explică el, calm. Fotograful
era acolo din întâmplare. Eu n-am făcut decât să-i ofer
ocazia unei fotografi i care să merite să fi e publicată şi
le-am spus celor de la PR să precizeze foarte clar cine
eşti şi ce reprezini pentru mine.
– De ce? De ce-ai face una ca asta?
– Tu tratezi într-un anumit fel problema geloziei, în
timp ce eu am un alt mod. Nici unul dintre noi nu mai
e disponibil, şi acum toată lumea o ştie. De ce-ar repre-
zenta asta o problemă pentru tine?
– Să ştii că eu eram foarte îngrijorată pentru re-
acia ta, dar acum este şi mai rău... Există lucruri pe
care nu le cunoşti, şi eu... am oftat din greu. Lucrurile
nu pot sta aşa între noi, Gi deon. Nu putem să fi m un
cuplu public. Nu vreau. Fir-ar să fi e! O să te pun în
situaii neplăcute.
– Nu, nu poi. Aşa ceva este imposibil, mă con-
trazise el, dându-mi la o parte o şuviă de pe faă. Putem
să vorbim ceva mai târziu? Dacă ai nevoie de mine...
– Nu, e-n regulă. Du-te!
Cary se îndreptă spre noi. Deşi purta doar nişte pan-
taloni negri şi un maiou alb cu decolteu în V, tot reuşea
să arate că are doar haine foarte scumpe.
– S-a întâmplat ceva?
– Bună, Cary! Totul e-n regulă.
Şi Gideon mă strânse de mână.
– Poftă bună şi nu-i mai face griji!
Îi dădea mâna s-o spună, pentru că nu ştia mare
lucru. Iar eu nu ştiam dacă avea să mă mai vrea când
o să afl e. În timp ce Gideon se îndepărta, Cary se
întoarse spre mine.
– Griji în legătură cu ce? Ce s-a întâmplat?
– Totul, am suspinat eu. Hai să mergem şi-i poves-
tesc la masă.
– Ei bine, murmură Cary, uitându-se la link-ul pe
care îl redirecionasem de pe telefonul meu pe-al lui.
Ăsta chiar că e un sărut. Tipul ăsta chiar e grozav. Nici
dacă se străduia nu putea arăta mai îndrăgostit.
– Tocmai asta e, am zis eu, după ce-am băut cu lăco-
mie nişte apă. Chiar s-a străduit.
Cary şi-a băgat telefonul în buzunar.
– Săptămâna trecută îl aruncai la coş pentru că nu
aleargă decât după vaginul tău. Săptămâna asta face
public faptul că e într-o relaie serioasă şi plină de pasi-
une cu tine, iar ie tot nu-i convine. Începe să-mi pară
rău pentru tipul ăsta. Degeaba se străduieşte, că tot n-o
să reuşească.
Spusele lui m-au rănit.
– Cary, reporterii o să înceapă să sape şi o să dea de
noroi. Şi, din moment ce e un noroi cât se poate de ze-
mos, o să arunce cu el peste tot, ceea ce o să fi e foarte
stânjenitor pentru Gideon.
– Fetio – îşi puse mâna peste a mea – Stanton a
îngropat totul.
Stanton! La auzul numelui său mi-am revenit.
Nu mă gândisem la tatăl meu vitreg. Cu sigurană vă-
zuse că se apropie un dezastru şi stătuse cu ochii pe el,
pentru că ştia prea bine ce efect urma să aibă revelaia
asta asupra mamei. Totuşi...
– Va trebui să vorbesc cu Gideon despre asta. Are
dreptul să fi e avertizat.
214 Sylvia Day
Numai gândul la discuia asta mă umplea de neferi-
cire. Cary ştia însă cum funcionează mintea mea.
– Dacă tu crezi c-o s-o ia la fugă, cred că te înşeli
amarnic. Se uită la tine de parcă ai fi singurul om
din lume.
Mi-am înfi pt furculia în salata Cesar cu ton pe care
o aveam în faă.
– Are şi el nişte demoni care-l bântuie. Are coşma-
ruri. Cred că e foarte închis în sine din cauza spaimelor
care-l chinuiesc.
– Dar pe tine te-a lăsat să le descoperi.
Şi-mi dăduse şi câteva indicii despre cât poate fi de
posesiv cu această legătură. Eu acceptasem asta, pentru
că aveam aceeaşi slăbiciune ca şi el, dar totuşi...
– Despici prea mult fi rul în patru, Eva, mă avertiză
Cary. Crezi că tot ceea ce simte el pentru tine e fi e
mană cerească, fi e o greşeală. Unul ca el nu se poate
îndrăgosti de tine pentru că eşti un om foarte bun şi ai
o minte brici, nu-i aşa?
– Nu stau chiar atât de rău la capitolul stimei de
sine, am protestat eu.
El luă o gură de şampanie.
– Chiar aşa? Atunci numeşte ceva ce crezi că-i place
la tine şi care n-are legătură cu sexul sau cu dependena
reciprocă.
M-am gândit, fără să găsesc nimic, iar asta m-a făcut
să mă încrunt.
– Exact, dădu el din cap, atotştiutor. Şi în cazul în
care Cross e tot atât de defect ca noi, are exact aceeaşi
părere despre propria persoană, întrebându-se ce-o fi
găsit o tipă trăsnet ca tine la unul ca el. Amândoi sun-
tei plini de bani, prin urmare, ce-o fi aşa de bun la el,
în afară că e ca un armăsar care sare una-două să te
călărească?
M-am lăsat pe spătarul scaunului, gândindu-mă la
tot ceea ce spusese.
– Cary, te iubesc la nebunie.
– Şi eu, iubire, îmi adresă el un zâmbet străluci-
tor. Dacă vrei un sfat, îi recomand terapia de cuplu.
Eu mi-am pus de mult în cap să fac asta când o să găsesc
persoana cu care să vreau să-mi petrec viaa. Şi încearcă
să te distrezi cu el. Avei nevoie să petrecei împreună
cel puin tot atât de multe momente bune pe câte vor
fi şi rele, pentru că altfel totul va deveni prea dureros şi
o să trebuiască să vă străduii mult prea mult.
M-am aplecat spre el, strângându-l de mână.
– Îi mulumesc.
– Pentru ce? se apără el de recunoştina mea, dând
elegant din mână. E foarte uşor să critici vieile altora.
Ştii doar că nici eu n-aş putea să trec peste problemele
mele dacă n-ai fi tu.
– Probleme care au dispărut cu totul acum, am su-
bli niat, concentrându-mi atenia asupra lui. Eşti pe ca-
le să te lăfăi pe un ditamai panoul publicitar în Times
Square. N-o să mai fi i prietenul meu secret. Ce zici,
crezi că ar trebui să ridicăm ştacheta pentru cină şi să
trecem de la pizza la ceva mai potrivit? Ce-ar fi să desfa-
cem lada aia de şampanie Cristal de la Stanton?
– Ia uite cine vorbeşte!
– Filme? Vrei să te uii la ceva anume?
– Alege tu ce vrei. Nu vreau s-o dau în bară cu ge-
niul tău foarte priceput în ale scenariilor.
Am zâmbit amuzată, simindu-mă mult mai bine,
exact aşa cum ştiam că avea să se întâmple după o oră
petrecută în compania lui Cary.
216 Sylvia Day
– Să-mi faci semn dacă nu mă prind la timp când tu
şi cu Trey o să vrei să rămânei singuri.
– Ha! Cât despre asta, n-ai de ce să-i faci griji. Via-
a ta amoroasă plină de antren mă face să mă simt fără
imaginaie şi plictisitor. Am mare nevoie de o partidă
zdravănă de sex cu armăsarul meu.
– Nu-s nici două zile de când ai avut parte de o
partidă într-o toaletă de serviciu.
– Mai că era să uit, oftă el. Câtă tristee!
– Ai prea multă veselie în ochi ca să te cred.
Nici nu mă întorsesem bine la birou, că mi-am ve-
rifi cat mobilul şi am găsit un mesaj de la Gideon, care
mă anuna că e liber un sfert de oră la trei fără un sfert.
Am trepidat, în secret, de nerăbdare timp de o oră şi
jumătate, cât mă despărea de momentul întâlnirii,
pentru că mă hotărâsem să urmez sfatul lui Cary şi să
mă distrez un pic. Eu şi Gideon aveam să ne confrun-
tăm destul de curând cu trecutul meu urât, însă, pentru
moment, puteam să-i dăruiesc ceva care să ne descre-
ească frunile.
I-am dat un mesaj chiar înainte să plec, anunân-
du-l că urc la el. Din moment ce nu aveam mai deloc
timp, nu ne puteam permite să pierdem nici măcar un
minut. Cred că şi Gideon avea aceeaşi părere, pentru
că în clipa în care am ajuns în zona de recepie de la
Cross Industries l-am găsit pe Scott, care mă aştepta.
Fata mi-a deblocat uşa şi el m-a condus.
– Cum i-ai petrecut ziua? l-am întrebat.
– Perfect, până acum, a zâmbit el. Şi tu?
– Am avut altele mai rele, i-am răspuns tot cu un
zâmbet.
Când am intrat în biroul lui, Gideon vorbea la te-
lefon pe un ton grăbit şi plin de nerăbdare, spunându-i
persoanei de la celălalt capăt al fi rului că ar trebui să fi e
în stare să-şi îndeplinească sarcinile fără să fi e el nevoit
să verifi ce personal.
A ridicat un deget spre mine, în semn că mai durea-
ză un minut. Replica mea a fost să fac un balon imens
din guma pe care o mestecam şi să-l sparg cu zgomot.
El s-a încruntat uşor, după care a apăsat pe butoa-
nele de închidere a uşilor şi de acoperire a peretelui
de sticlă.
Am zâmbit dulce, îndreptându-mă spre biroul lui
şi m-am căărat pe el, prinzându-mă cu degetele de
muchie şi legănându-mi picioarele. El a spart cu dege-
tul balonul de gumă pe care tocmai îl făcusem, iar eu
m-am făcut că mă bosumfl u.
– Descurcă-te! i-a ordonat celui cu care vorbea pe
un ton plin de autoritate stăpânită. Nu pot să vin acolo
până săptămâna viitoare, iar dacă aşteptăm, o să dăm şi
mai mult înapoi. Nu mai trăncăni! Am pe birou ceva
care nu poate să aştepte şi mă ii din treabă, iar asta îi
garantez că nu-mi îmbunătăeşte dispoziia. Rezolvă ce
e de rezolvat şi anună-mă mâine ce-ai făcut. După care
a trântit receptorul cu o violenă stăpânită. Eva...
Am ridicat o mână ca să-l opresc, mi-am scos guma
din gură şi am înfăşurat-o într-o hârtiuă autocolantă
de pe biroul lui.
– Domnule Cross, înainte să mă admonestai, vreau
să vă spun că ieri, la hotel, atunci când am ajuns
într-un impas în timpul discuiilor de fuziune, nu ar fi
trebuit să plec. Acest lucru nu m-a ajutat să rezolv si-
tuaia. Şi ştiu că nu am avut o reacie foarte bună în
privina subiectului fotografi ei şi al PR-ului. Cu toate
218 Sylvia Day
acestea... Chiar dacă am fost o secretară neascultă-
toare, cred că ar trebui să-mi mai dai o şansă ca să
arăt de ce sunt în stare.
El îşi îngustase privirea, studiindu-mă, apreciind şi
reevaluând situaia din mers.
– Domnişoară Tramell, i-am cerut eu oare părerea
în legătură cu aciunea cea mai potrivită care trebuie
întreprinsă?
Am scuturat din cap, privindu-l pe sub gene.
Pe chipul lui, enervarea pricinuită de convorbirea tele-
fonică începea să dispară, înlocuită de interesul tot mai
aprins şi de excitare.
M-am dat încet jos de pe birou şi m-am apropiat
şi mai mult de el, netezindu-i cravata imaculată cu
ambele mâini.
– Putem să rezolvăm ceva? Am cu adevărat foarte
multe aptitudini.
El mă prinse de şolduri.
– Iar acesta este unul dintre multele motive pen-
tru care consider că eşti unica femeie potrivită pentru
această poziie.
M-am înfi erbântat la auzul cuvintelor lui şi i-am
luat penisul în mână, dezmierdându-l prin esătura
pantalonilor.
– Poate că ar tebui să mă întorc la îndatoririle mele?
Pot să vă demonstrez câteva dintre modurile în care
sunt califi cată în mod unic pentru a vă asista.
Gideon s-a excitat cu o rapiditate delicioasă.
– Câtă iniiativă, domnişoară Tramell! Însă am o
întâlnire în mai puin de zece minute. În plus, nici nu
sunt obişnuit să studiez noi ocazii de îmbunătăire a
slujbei în biroul meu.
I-am descheiat nasturele de la pantalon şi i-am co-
borât fermoarul, şoptindu-i în timp ce-i mângâiam băr-
bia cu buzele.
– Dacă vei considera că am eşuat să vă fac să vă dai
drumul în vreun loc anume, va trebui să revizuii şi să
corectai acest lucru.
– Eva, şopti el, privindu-mă cu ochi aprinşi şi
plini de tandree şi prinzându-mi gâtul în mâini, în
timp ce-mi dezmierda faa cu degetele. Mă năuceşti.
Ştiai asta? O faci înadins?
Îmi băgasem mâinile în boxerii lui şi l-am cuprins,
oferindu-i buzele ca să mă sărute. El nu m-a lăsat să
aştept, năpustindu-se asupra gurii mele cu o sălbăticie
care-mi tăia respiraia.
– Te vreau, a gemut.
M-am lăsat în genunchi pe covor, coborându-i pan-
talonii exact cât aveam nevoie.
El a oftat adânc.
– Eva, ce...?
Dar îmi treceam deja buzele peste capul penisului
său. El s-a sprijinit de marginea biroului, încleştându-şi
mâinile pe el atât de tare, că i s-au albit încheieturile.
L-am apucat cu ambele mâini şi am luat în gură ca-
pul catifelat, sugându-l uşor. Pielea lui moale şi parfu-
mul său unic mă făceau să gem de plăcere. Am simit
cum trupul i se zguduie cu totul şi l-am auzit gemând
din greu.
Apoi Gideon m-a atins pe obraz.
– Linge-o!
Excitată de o asemenea comandă, mi-am trecut
limba peste partea de dedesubt, cuprinsă de fi ori de
încântare când el m-a răsplătit cu un lichid ce anun-
a explozia de spermă. I-am prins în mână rădăcina,
220 Sylvia Day
şi am început să trag ritmic, sperând să am parte de
mai mult.
Mi-aş fi dorit să am timp să prelungesc partida.
Să-l înnebunesc...
El a scos un geamăt de dulce agonie:
– Doamne, Eva... ce gură ai! Suge-o! Aşa... puter-
nic, adânc...
Eram atât de excitată de plăcerea lui, c-am început
să mă zvârcolesc. El şi-a înfi pt mâinile în coada mea,
trăgându-mă de păr. Mi-a plăcut că începuse încet, cu
blândee, după care a devenit din ce în ce mai violent,
pe măsură ce plăcerea pe care o simea îl făcea să-şi
piardă controlul.
Uşoara senzaie de durere mă făcea tot mai fl ămân-
dă, tot mai lacomă. Îmi ridicam şi coboram capul în
timp ce-i ofeream plăcere, frecându-l cu o mână, iar
cu gura sugându-i şi strângându-i capul. Vene groase
îi brăzdau tot penisul şi am trecut peste ele cu lim-
ba, aplecându-mi capul ca să le pot găsi şi dezmierda
pe fi ecare.
El era lac de sudoare şi penisul i se lungea şi se în-
groşa tot mai mult. Mă dureau genunchii, dar nu-mi
păsa; îmi intuisem privirea pe chipul lui Gideon, care
îşi dăduse capul pe spate, înghiind aerul cu lăcomie.
– Eva, mi-o sugi aşa de bine!
Apoi îmi prinse capul, inându-l nemişcat, şi pre-
luă controlul, mişcându-şi şoldurile, făcând sex cu gura
mea. Ajunsese la un asemenea nivel al nevoilor prima-
re, în care nu mai conta decât goana către orgasm.
Numai gândul la asta mă umplea şi mai mult de do-
rină, închipuindu-mi cum arătam amândoi: Gideon,
cu toată sofi sticarea lui urbană, în picioare la biroul
de unde conducea un imperiu, băgându-şi şi scoân-
du-şi penisul din gura mea lacomă.
M-am agăat cu putere de coapsele lui încorda-
te, mângâindu-l înnebunită cu buzele şi cu limba, în
aşteptarea orgasmului său. Scrotul i se întărise şi se
mărise, ca o demonstraie îndrăzneaă a virilităii lui
pline de foră. I-am luat în mână testiculele, mângâin-
du-le uşor, simindu-le cum se strâng şi se retrag.
– Eva, şopti el, iar vocea i se transformase într-un
icnet gutural, în timp ce mă trăgea şi mai tare de păr.
O să-mi dau drumul...
Primul jet de spermă a fost atât de gros, că m-am
chinuit să-l înghit. Înnebunit de plăcere, Gideon se
împingea tot mai mult în gâtul meu, iar penisul îi
zvâcnea sălbatic în gura mea. Ochii mi se umpluse-
ră de lacrimi şi mă ardeau plămânii, dar tot i-o fre-
cam, storcându-l până la ultima picătură. Trupul i se
zgâlâia fără oprire, în timp ce-l goleam cu totul.
Sunetele pe care le scotea şi felul în care mă lăuda,
aproape fără sufl are, mă făceau să mă simt mai împli-
nită ca niciodată.
L-am lins ca să-l cură cu totul, uimită că nu se
moleşise pe deplin după un orgasm atât de exploziv.
Încă mai putea să mi-o tragă nebuneşte şi era mai mult
decât doritor s-o facă, o ştiam prea bine. Dar nu aveam
timp şi eram fericită cu ce aveam. Dorisem s-o fac pen-
tru el. Pentru noi. Da, şi pentru mine, pentru că voiam
să-mi dau seama dacă pot să mă implic într-un act se-
xual dezinteresat fără să mă simt folosită.
– Trebuie să plec, i-am şoptit, ridicându-mă şi apă-
sându-mi buzele peste ale lui. Sper să ai o zi minunată
în continuare şi să te distrezi diseară la cină.
222 Sylvia Day
Am făcut un pas, însă el m-a prins de încheietura
mâinii, în timp ce arunca o privire către ceasul tele-
fonului de pe biroul său. Atunci am remarcat că-mi
pusese acolo fotografi a, aşezând-o într-o poziie din care
să o poată vedea toată ziua.
– Eva... fi r-ar! Aşteaptă!
M-am încruntat auzindu-i glasul, care părea tensio-
nat şi plin de frustrare.
S-a îmbrăcat repede, trăgându-şi boxerii şi aranjân -
du-şi cămaşa la spate, ca s-o poată băga în pantaloni.
Era ceva atât de drăgu să-l văd cum revine la aspectul
lui ofi cial, restaurând faada pe care o afi şa lumii, în
timp ce eu cunoşteam de-acum o bucăică din omul
din spatele ei.
Mă trase apoi spre el, sărutându-mă pe frunte
şi, trecându-mi mâinile prin păr, îmi desfăcu uşor cla-
ma de păr.
– Eu nu i-am făcut nimic.
– Nu-i nevoie, am zis, încântată de felul în care îmi
atingea pielea capului. A fost perfect în felul ăsta.
Se străduia concentrat să-mi aranjeze părul; obrajii
îi erau încă aprinşi după orgasm.
– Ştiu că ai nevoie de un schimb cinstit, mă contra-
zise bosumfl at. Nu pot să te las să pleci cu impresia că
te-am folosit.
Cuvintele lui mă umpleau de o tandree dulce-ama-
ră. Mă ascultase. Îi păsa de mine. I-am prins uşor faa
în mâini.
– Dar chiar m-ai folosit, cu permisiunea mea, şi
a fost incredibil de excitant. Voiam să-i ofer asta,
Gideon. Mai ştii că te-am avertizat? Voiam să-i amin-
teşti asta despre mine.
Ochii i se măriră plini de teamă.
– De ce dracu’ să am nevoie de amintiri când te am
pe tine? Eva, dacă are vreo legătură cu fotografi a aia...
– Taci din gură şi bucură-te de momentul ăsta!
N-aveam timp acum să vorbim despre fotografi e şi
nici nu voiam, pentru că ar fi stricat totul.
– Chiar dacă am fi avut o oră la dispoziie, tot n-aş
fi vrut să-mi faci nimic. Nu inem scorul aici, geniule.
Şi, sincer, eşti primul bărbat căruia îi pot spune asta.
Acum trebuie să plec. Tu trebuie să pleci.
M-am îndepărtat iar, dar el m-a prins.
Glasul lui Scott răsună în interfon.
– Scuzai-mă, domnule Cross, dar a venit programa-
rea de la ora trei.
– Este în regulă, Gideon, l-am asigurat din nou.
Vii diseară, da?
– Nimic nu m-ar putea opri.
M-am ridicat pe vârfuri şi l-am sărutat pe obraz.
– O să vorbim atunci.
Când ziua de lucru a luat sfârşit, am coborât pe scări
până la parter ca să mă simt mai puin vinovată că
săream peste ora de sport, însă când am ajuns în hol,
deja regretam serios iniiativa. Faptul că nu dormisem
noaptea trecută mă storsese de puteri. Tocmai mă gân-
deam să iau metroul, în loc să merg pe jos, când am
văzut Bentley-ul lui Gideon parcat lângă trotuar. Din
el a ieşit şoferul, iar salutul lui m-a făcut să mă opresc
brusc, surprinsă.
– Domnul Cross mi-a cerut să vă duc până acasă,
m-a informat bărbatul, care arăta foarte elegant în
cos tumul negru, cu şapca de şofer. Era un domn ceva
mai în vârstă, roşcat, dar deja grizonant, cu ochii
224 Sylvia Day
de un albastru-deschis şi care vorbea într-un mod foar-
te politicos şi discret.
La cât mă dureau picioarele, am acceptat bucuroasă
oferta.
– Mulumesc... îmi cer scuze, cum te numeşti?
– Angus, domnişoară Tramell.
Cum de nu-mi amintisem? Numele era aşa de ele-
gant, că m-a făcut să zâmbesc.
– Îi mulumesc, Angus.
– Plăcerea e de partea mea, răspunse el, scoându-şi
şapca.
Am intrat în maşină în timp ce el îmi inea portiera
şi, în momentul în care mă aşezam, am observat pisto-
lul pe care-l purta într-un toc agăat pe umăr, pe sub
sacou. Se pare că, la fel ca şi Clancy, şi Angus era atât
bodyguard, cât şi şofer. Maşina a intrat în trafi c, iar eu
l-am întrebat:
– Angus, de când lucrezi pentru domnul Cross?
– De opt ani.
– E ceva vreme.
– Dar îl cunosc de mult mai mult timp, continuă el
fără să-l întreb, uitându-se la mine în oglinda retrovi-
zoare. Eu l-am dus la şcoală pe când era copil. Iar apoi
el m-a angajat, luându-mă de la domnul Vidal.
Am încercat din nou să mi-l închipui pe Gideon
copil. Cu sigurană că încă de pe atunci era tare frumos
şi plin de charismă.
Oare în adolescenă avusese parte de relaii sexuale
„normale“? Nu-mi puteam să nu-mi imaginez că feme-
ile se aruncau la picioarele lui. Şi, cu sex-appeal-ul în-
născut pe care îl avea, mă gândeam că fusese un puştan
foarte lasciv.
Am scotocit în poşetă după cheile mele şi m-am
aplecat să le pun pe scaunul din faă.
– Poi să-i dai cheile acestea lui Gideon? Trebuie
să vină la mine după ce-şi rezolvă treburile din seara
asta şi, dacă va fi foarte târziu, s-ar putea să nu-l aud
când bate.
– Bineîneles.
Paul mi-a deschis uşa când am ajuns acasă şi l-a
salutat pe Angus spunându-i pe nume, ceea ce mi-a
adus aminte de faptul că Gideon e proprietarul clădirii.
Le-am făcut cu mâna celor doi bărbai, am anunat la
recepie că Gideon va veni mai târziu şi pe urmă am
urcat pe scări. Figura uimită pe care a făcut-o Cary când
mi-a deschis uşa m-a făcut să izbucnesc în râs.
– Vine şi Gideon mai târziu, i-am explicat, dar
acum mă simt atât de zdrobită, că s-ar putea să mă culc
mai devreme, aşa că i-am dat cheile ca să intre singur.
Ai făcut deja comanda?
– Da. Şi am pus deja şi câteva sticle de Cristal în
frigi der.
– Eşti tare, i-am zis, aruncându-i geanta.
Am făcut un duş, după care am sunat-o pe mama de
la telefonul din camera mea, tresărind la auzul excla-
maiei sale stridente:
– De zile întregi tot încerc să dau de tine!
– Mamă, dacă vrei să vorbeşti neapărat despre
Gideon Cross...
– Normal că şi despre el e vorba. Fir-ar să fi e, Eva!
Ai fost numită femeia semnifi cativă din viaa lui! Cum
să nu vreau să vorbesc despre asta?
– Mamă...
– Dar mai e şi programarea la doctorul Petersen pe
care mi-ai cerut s-o fac.
226 Sylvia Day
Nota de veselie îngâmfată din vocea ei mă făcea să
zâmbesc.
– Am stabilit să ne întâlnim cu el joi seara la ora
şase. Sper că e în regulă pentru tine. Nu prea face pro-
gramări seara.
M-am prăbuşit pe spate în pat, oftând. Fusesem aşa
de ocupată cu munca şi cu Gideon, că programarea asta
îmi ieşise cu totul din minte.
– Joi la şase e foarte bine. Mulumesc.
– Iar acum, spune-mi ce e cu Cross...
Când am ieşit în sfârşit din cameră, îmbrăcată în
nişte pantaloni din jerseu şi un pulover pe care scria
San Diego State University, l-am găsit pe Trey în li-
ving, împreună cu Cary. Cei doi s-au ridicat în picioare
când am intrat, iar Trey m-a salutat cu un zâmbet des-
chis, prietenesc.
– Îmi cer scuze pentru halul în care arăt, i-am zis, ru-
şinată, jucându-mă cu părul umed încă strâns în coadă.
Am mers pe scări la serviciu şi aproape că m-a omorât.
– Liftul a avut zi liberă? s-a interesat el.
– Nici gând. Creierul meu a avut. Ce-o fi fost în
capul meu?
Faptul că petrecusem noaptea cu Gideon era mai
mult decât sufi cient pentru exerciii fi zice.
Când a sunat soneria, Cary s-a dus să deschidă, iar
eu m-am îndreptat spre bucătărie să aduc şam pania.
Am venit lângă el la masa pentru micul dejun, unde
semna chitana pentru card, iar privirea pe care i-a
aruncat-o lui Trey m-a făcut să-mi ascund un zâmbet.
Pe măsură ce seara înainta, cei doi au schimbat mul-
te asemenea priviri. Iar eu trebuia să fi u de acord că
Trey arăta foarte bine. Îmbrăcat în nişte blugi vechi,
care se potriveau cu vesta, şi un tricou cu mânecă
lungă, viitorul medic veterinar avea un aer neglijent,
dar sexy. Era foarte deosebit, ca tip de personalitate,
de tipii cu care umbla Cary de obicei. Trey părea mai
cu picioarele pe pământ; nu era morocănos, dar nici nu
era deloc frivol.
Am împărit cu toii două sticle de şampanie Cristal
şi două pizza şi ne-am uitat la toată seria Demolato-
rul, după care m-am dus la culcare. L-am îndemnat
pe Trey să rămână să se uite la La viteză maximă, ca
să terminăm cu minimaratonul Stallone, după care
m-am dus în camera mea şi mi-am pus o cămaşă de
noapte sexy care făcea parte dintr-un cadou pe care îl
primisem ca domnişoară de onoare, dar am renunat
la chiloeii asortai.
Am lăsat o lumânare aprinsă pentru Gideon şi am
adormit dusă.
M-am trezit în întuneric, învăluită de mireasma
pielii lui Gideon. Sunetele şi zgomotele oraşului erau
estompate cu totul de ferestrele cu izolare fonică şi de
draperiile groase.
Gideon s-a lungit peste mine ca o umbră mişcătoa-
re; era gol şi avea pielea rece. Şi-a aplecat gura peste a
mea şi m-a sărutat încet şi profund; mirosea a mentă
şi a parfumul lui unic. Am alunecat încet cu mâinile
peste spatele lui neted şi musculos şi mi-am desfăcut
picioarele, ca să se poată cuibări confortabil între ele.
Greutatea corpului său peste al meu m-a umplut de
bucurie şi de o dorină fi erbinte.
– Bună şi ie, am rostit, cu respiraia tăiată, când el
mi-a permis să iau o gură de aer.
– Data viitoare o să vii cu mine, mi-a şoptit el cu
glasul lui sexy şi atât de ademenitor, cuibărindu-se în
scobitura gâtului meu.
228 Sylvia Day
– Chiar aşa? l-am tachinat.
El s-a dat mai jos şi m-a prins de fund, strângându-l
şi ridicându-mă spre el cu o mişcare îndemânatică.
– Da. Mi-a fost dor de tine, Eva.
Mi-am trecut degetele prin părul lui, dorindu-mi
să-i fi putut vedea chipul.
– Nu mă cunoşti de sufi cient timp ca să-i fi e dor
de mine.
– Asta demonstrează ce multe ştii tu, mă luă el
în râs, în timp ce se lăsa mai jos, frecându-şi nasul de
sânii mei.
Am icnit când am simit cum gura lui lua în stăpâ-
nire unul dintre sfârcurile mele, începând să-l sugă cu
putere prin esătura de satin şi făcându-mă să vibrez în
interior. Pe urmă a trecut la celălalt sân, în timp ce-mi
ridica neglijeul. M-am arcuit spre el, ameită de farme-
cul gurii care se plimba pe trupul meu; limba i s-a oprit
o clipă la buric, apoi s-a îndreptat tot mai jos.
– Şi de tine mi-a fost dor, a tors glasul lui, plin de o
satisfacie masculină, pe când mă mângâia cu degetul
mijlociu. Eşti udă toată şi gata pregătită pentru mine.
Ridicându-mi picioarele pe umerii lui, a început
să-mi lingă cutele cu mişcări provocatoare, ca o
catifea fi erbinte, înfi orându-mi carnea. Mi-am înfi pt
mâinile în cearşaf, cu inima bătându-mi să-mi iasă din
piept, în timp ce el îmi contura uşor clitorisul cu vâr-
ful limbii, începând apoi să-mi frece nodul hipersen -
sibil de nervi. Am suspinat, mişcându-mi şoldurile
neîncetat sub vicleana-i tortură, cu muşchii încordai
de nevoia de a-mi da drumul.
Mângâierile uşoare şi jucăuşe mă aduceau pe margi-
nea nebuniei, oferindu-mi exact atât cât să mă tulbure,
dar nu de ajuns ca să ating orgasmul.
– Gideon, te rog!
– Nu încă.
Mă tortura, ademenindu-mă, aducându-mă pe mu-
chia orgasmului, după care lăsându-mă iar să alunec iar
şi iar, până când broboanele de sudoare mi-au acoperit
pielea şi-am ajuns să simt că inima o să-mi explodeze.
Limba lui era neobosită şi diabolică, concentrându-se
cu dibăcie numai pe clitoris, până în clipa în care o
singură mişcare ar fi fost de ajuns să mă elibereze, dar
înfi gându-se chiar atunci în mine. Plonjările uşoare şi
superfi ciale mă înnebuneau, iar fl uturările limbii peste
ghemul de terminaii nervoase mă adusese în aşa hal la
disperare, încât îl rugam fără ruşine:
– Te rog, Gideon... lasă-mă să-mi dau drumul...
Am nevoie să-mi dau drumul, te rog...
– Şşş, îngeraş... o să am grijă de tine.
În sfârşit, m-a adus la orgasm cu o tandree care a
făcut ca descărcarea nervoasă să se rostogolească prin
trupul meu ca un val ce zdrobea totul în cale, clădind şi
răspândind în mine un şuvoi cald de plăcere.
Apoi şi-a împletit degetele cu ale mele, imobilizân-
du-mi braele, când a venit iar deasupra mea. Capul
penisului său ajunse la intrarea strâmtă în trupul meu şi
mă penetră inexorabil. Am gemut, mişcându-mă ca să
mă obişnuiesc cu povara dură a mădularului său.
Îi simeam respiraia grăbită, grea şi umedă pe gâtul
meu, iar trupul îi tremura în timp ce se strecura cu grijă
în mine.
– Eşti atât de moale şi de fi erbinte, Eva! Eşti a mea.
Mi-am încolăcit picioarele în jurul şoldurilor sale,
primindu-l tot mai adânc, simind cum îşi în cordea-
ză fundul sub gambele mele, în timp ce de monstra
230 Sylvia Day
trupului meu că va intra în el cât este gros, până la
rădăcină.
Continuând să mă ină de mâini, m-a sărutat şi a
început să se mişte, alunecând în sus şi-n jos cu o în-
demânare liniştită, într-un ritm precis şi neobosit, dar
lent şi uşor. Simeam fi ecare centimetru tare ca piatra
al membrului său, simeam cum repetă fără putină de
tăgadă că fi ecare centimetru al meu era în posesia lui.
Şi a repetat acest mesaj până când am început să icnesc
în timp ce mă săruta, zvârcolindu-mă sub el, cu mâinile
albe de cât de tare mă strângea.
Mi-a şoptit laude şi încurajări fi erbini, spunân -
du-mi cât sunt de frumoasă... ce perfectă pentru el...
cum n-avea să se oprească niciodată... n-avea să se
poată opri. Şi mi-am dat drumul cu un strigăt ascuit
de uşurare, vibrând de extaz, iar el era acolo, cu mine.
A început să mă izbească tot mai grăbit şi, după alte
câteva mişcări, a ajuns şi el la orgasm, şuierându-mi
numele, revărsându-se în mine.
Am rămas întinsă fără puteri pe pat, asudată, moale
ca o cârpă şi satisfăcută.
– N-am terminat, am auzit şoapta lui în întune-
ric, lăsându-se pe genunchi ca să izbească mai cu
foră. Ritmul lui rămăsese cât se poate de uniform
şi calm şi fi ecare lovitură striga: „Trupul tău există ca să
mă servească“.
Mi-am muşcat buzele ca să-mi înăbuş strigătele
de plăcere nemăsurată care ar fi putut sfâşia liniştea
nopii... şi să nu trădez genunile înspăimântătoare
ale sentimentelor pe care începeam să le am pentru
Gideon Cross.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu