joi, 29 martie 2018
Free Instagram Followers
Free Instagram Followers: Free Instagram Followers and Free Instagram Likes from real people! Our network is quick, safe
sâmbătă, 7 februarie 2015
Atractie cap 20 21
Capitolul 20
Gideon a ajuns chiar când scoteam mâncarea din
cuptor. Într-o mână inea o geantă de haine şi în cea-
laltă una de laptop. Fusesem îngrijorată că va dori să
meargă singur acasă după şedina cu doctorul Petersen,
dar mă liniştise când sunase ca să mă anune că e pe
drum. Cu toate acestea, când am deschis uşa şi l-am
văzut în prag, un fi or de nelinişte m-a străbătut.
– Hei, exclamă el încetişor, în timp ce mă urma în
bucătărie. Aici miroase delicios.
– Sper că i-e foame. Avem multă mâncare şi aş fi
foarte uimită dacă ar apărea şi Cary să ne ajute.
Gideon îşi lăsă lucrurile pe masa pentru micul dejun
şi se apropie de mine cu grijă, privindu-mă cercetător.
– Mi-am adus câteva lucruri ca să rămân peste noap-
te, dar dacă vrei, plec. Oricând. Numai să-mi spui.
Am expirat cu putere, hotărâtă să nu las ca frica
să-mi comande aciunile.
– Vreau să stai aici.
– Şi eu vreau să stau aici, zise el şi se opri lângă mine.
Pot să te iau în brae?
M-am băgat în el şi l-am strâns cu putere.
– Te rog!
El îşi lipi obrazul de al meu, luându-mă strâns.
Nu era o îmbrăişare fi rească şi lipsită de griji, aşa cum
eram obişnuii. Între noi apăruse o reinere care nu
semăna cu nimic din ce simiserăm înainte.
– Ce faci? murmură el.
– Mai bine, acum că ai venit.
– Dar tot agitată eşti, zise, sărutându-mi fruntea.
Şi eu sunt la fel. Nu ştiu cum o să mai putem dormi din
nou unul lângă altul.
M-am dat puin în spate ca să mă uit la el. Asta era
şi teama mea, iar discuia avută cu Cary nu îmbunătă-
ise lucrurile. „E o bombă cu ceas...“
– O să găsim noi o cale, i-am spus.
El rămase tăcut un timp îndelungat.
– Nathan te-a căutat vreodată?
– Nu.
Deşi aveam teama înrădăcinată că s-ar putea ca
într-o bună zi să-l văd din nou, fi e din întâmplare,
fi e în mod voit. El era undeva pe lume, respirând ace-
laşi aer...
– De ce?
– M-am gândit la asta azi.
M-am dat înapoi ca să-l privesc şi mi s-a pus un nod
în gât văzând cât arăta de chinuit.
– De ce?
– Pentru că sunt multe lucruri rele între noi.
– i se pare prea mult?
– Nu pot gândi aşa, scutură Gideon din cap.
398 Sylvia Day
Nu ştiam ce să spun, ce să fac. Ce asigurări puteam
să-i dau, când nici eu nu ştiam dacă iubirea mea şi do-
rina lui aveau să fi e de ajuns ca să facă relaia noastră
să meargă?
– Ce-i trece prin minte? se interesă el.
– Mă gândesc la mâncare. Mor de foame. Poi să te
duci tu să vezi dacă vrea şi Cary să mănânce? Pe urmă
ne putem aşeza la masă.
Gideon îl găsise pe Cary dormind, aşa că am avut
amândoi parte de o cină la lumina lumânărilor. Masa
era oarecum ofi cială, în timp ce noi eram îmbrăcai în
nişte tricouri largi şi pantaloni de pijama, pe care ni-i
pusesem fi ecare după duş. Eu eram îngrijorată pentru
Cary, dar timpul petrecut în linişte singură cu Gideon
părea să fi e exact ce aveam nevoie.
– Ieri am luat prânzul cu Magdalene în biroul meu,
îmi spuse el, după ce am început să mâncăm.
– Da?
Adică în timp ce eu plecasem să cumpăr inelul,
Magdalene se bucura de timpul petrecut în intimitate
cu iubitul meu?
– Nu lua tonul ăsta, mă certă el. Ea şi-a luat prânzul
într-un birou plin de fl orile tale, cu tine făcând bezele
de pe birou. Tu erai tot atât de mult acolo ca şi ea.
– Scuze! A fost o reacie automată.
El îmi duse mâna la gură şi o sărută apăsat.
– Mă bucur că încă mai poi să fi i geloasă în pri-
vina mea.
Am oftat. Toată ziua, sentimentele mele fuseseră
într-un haos total; nu reuşisem să hotărăsc ce simeam
în legătură cu orice.
– I-ai spus ceva despre Christopher?
– Ăsta a fost adevăratul scop al prânzului. I-am
arătat fi lmuleul.
– Ce? am încruntat eu sprâncenele, nedumerită,
amintindu-mi că telefonul meu murise în maşină. Cum
ai făcut?
– i-am luat telefonul la birou şi am scos înre-
gistrarea prin USB. N-ai observat că aseară i-am adus
telefonul încărcat?
– Nu.
Am lăsat jos furculia şi cuitul. Oricât ar fi fost
Gideon de dominant, trebuia să discutăm serios în
privina granielor a căror încălcare mă făcea să-mi
pierd cumpătul.
– Gideon, nu poi să-mi scotoceşti aşa prin telefon.
– N-am scotocit nimic. Tu nu i-ai pus încă parolă.
– Nu asta-i problema! E o încălcare serioasă a afuri-
sitei mele de intimităi. Dumnezeule!
La dracu’! De ce nimeni din viaa mea nu înelegea
că am şi eu limite?
– ie i-ar plăcea să-i cotrobăiesc prin lucruri?
– Eu n-am nimic de ascuns, declară el şi îşi scoase
telefonul dintr-un buzunar al pijamalei, ca să mi-l dea.
Şi nici tu n-o să ai.
Nu voiam să stârnesc o ceartă tocmai acum, căci
lucrurile erau oricum pe muchie de cuit, însă lăsasem
prea mult lucrurile să meargă în felul ăsta.
– Nu contează dacă am sau nu ceva de ascuns faă
de tine. Am dreptul să am propriul spaiu şi propria
intimitate, iar tu trebuie să mă întrebi înainte să te ser-
veşti singur cu informaii despre mine şi cu lucrurile
mele. Trebuie să te stăpâneşti să pui mâna pe orice vrei
fără permisiunea mea.
400 Sylvia Day
– Ce era aşa de privat acolo? îşi încrei el sprâncene-
le. Doar tu mi-ai arătat fi lmarea aia.
– Nu fi ca mama, Gideon! m-am răstit. Nu pot să
accept o nebunie ca asta.
El tresări şi dădu înapoi, evident luat prin surprin-
dere de supărarea mea.
– Bine. Îmi pare rău.
Am luat o gură de vin, încercând să-mi in în frâu
nervii şi neliniştea.
– Îi pare rău că m-am înfuriat? Sau că ai făcut-o?
După câteva clipe, Gideon răspunse:
– Îmi pare rău că te-ai înfuriat.
Pur şi simplu nu pricepea.
– De ce nu-i dai seama cât e de ciudat?
– Eva, oftă el, trecându-şi o mână prin păr. Petrec
zilnic câte un sfert din zi în tine. Iar dacă tu îmi pui
limite în afara ta, nu pot să le consider decât arbitrare.
– Ei bine, nu sunt. Pentru mine, sunt importante.
Dacă vrei să afl i ceva, trebuie să mă întrebi.
– Bine.
– Nu mai face asta, Gideon, l-am avertizat. Nu glu-
mesc deloc.
– Bine, să ştii că am îneles, răspunse el cu maxilarul
încordat.
Pe urmă am trecut mai departe, pentru că nu voiam
deloc să mă cert.
– Şi ce-a zis când a văzut fi lmuleul?
El se relaxă vizibil.
– Evident că nu i-a fost uşor. Şi i-a picat şi mai greu
să ştie că şi eu l-am văzut.
– Ea ne-a văzut pe noi în bibliotecă.
– N-am vorbit direct despre asta, dar ce-ar fi fost de
zis? Doar n-o să mă scuz pentru că am făcut dragoste
cu iubita mea într-o cameră cu uşa închisă, replică el,
lăsându-se pe spate, cu un oftat puternic. Ceea ce a
îndurerat-o cu adevărat a fost să vadă faa lui Christo-
pher în înregistrare, să vadă ce părere are el cu adevărat
despre ea. E greu să vezi că eşti folosit într-un asemenea
hal. Şi, mai ales, de cineva pe care crezi că-l cunoşti,
cineva care ar trebui să-i poarte de grijă.
Mi-am făcut de lucru, umplând paharele, ca să-mi
ascund reacia. Gideon vorbise ca din propria expe-
rienă. Oare lui ce i s-o fi întâmplat? Am băut repede
un pic de vin şi am întrebat:
– Tu cum te simi în privina asta?
– Ce să fac? De-a lungul anilor, am încercat în fel
şi chip să stau de vorbă cu Christopher. Am încercat
dându-i bani. Am încercat cu ameninările. El însă n-a
arătat niciodată vreo dorină să se schimbe. Cu mult
timp în urmă, mi-am dat seama că nu pot decât să con-
trolez pagubele. Şi să te in pe tine cât mai departe cu
putină de el.
– Acum, că ştiu, o să te ajut şi eu cu asta.
– Bine.
Bău şi el din vin, aruncându-mi o privire rapidă pes-
te pahar.
– Nu m-ai întrebat cum a fost la doctorul Petersen.
– Pentru că nu e treaba mea. Dar dacă vrei, poi
să-mi spui.
Privirile ni s-au încrucişat. Tare aş fi vrut s-o facă.
– Îi stau la dispoziie oricând vei dori să-mi vor-
beşti, dar n-o să te sâcâi. Când o să fi i tu pregătit să-mi
spui, o s-o faci. Acestea fi ind zise, aş dori foarte mult să
ştiu dacă i-a plăcut de el.
– Da, deocamdată, zâmbi el. Mă ia pe departe. Nu pot
muli să facă asta.
402 Sylvia Day
– Da, îi oferă altă perspectivă şi te face să revii asu-
pra problemei dintr-un unghi diferit, care te face să-i
spui: „Eu de ce n-am văzut lucrurile aşa?“
Degetele lui Gideon alunecau în sus şi-n jos pe pi-
ciorul paharului.
– Mi-a prescris să iau ceva noaptea, înainte să mă
culc. L-am cumpărat înainte să vin.
– Ce părere ai despre faptul că iei medicamente?
El îmi aruncă o privire cu ochi întunecai, parcă
bântuii.
– Simt că e necesar. Trebuie să fi u cu tine şi trebuie
să nu-i fac rău în felul ăsta, oricât m-ar costa. Doctorul
Petersen spune că medicamentele combinate cu tera-
pia au avut succes în cazul altor „parasomniaci sexuali
atipici“. Trebuie să-l cred.
M-am întins spre el şi i-am strâns mâna. Faptul că
lua medicamente era un pas imens, mai ales pentru
cineva care evitase atât de mult timp să se confrunte cu
problemele sale.
– Îi mulumesc.
Gideon mă strânse mai tare.
– Se pare că s-au făcut studii pe destul de muli oa-
meni care sufereau de problema asta. El mi-a povestit
despre un caz în care un bărbat şi-a atacat sexual soia
în somn timp de doisprezece ani, până când au hotărât
să ceară ajutor.
– Doisprezece ani? Dumnezeule!
– Se pare că au aşteptat atât de muli ani şi pentru
că bărbatul acela era mai bun la pat în somn, adăugă
el laconic. Iar dacă asta nu-i o lovitură mortală pentru
propriul ego, atunci nu ştiu ce-ar putea să fi e.
Am rămas cu gura căscată.
– Da. Rahat!
– Ştiu, nu-i aşa? Apoi zâmbetul i se şterse de pe faă.
Dar nu vreau să te simi obligată să dormi cu mine,
Eva. Nu există pastile magice. Pot să dorm pe canapea
ori să mă duc la mine, deşi prefer canapeaua. Când mă
pregă tesc să plec la lucru împreună cu tine, toată ziua
mi-e bine.
– Şi mie.
Gideon se apropie şi mai mult, îmi luă mâna şi o
duse la buze.
– Nu mi-am închipuit vreodată că o să ajung la
asta... Să existe cineva în viaa mea care să ştie ce să-mi
facă. Să existe cineva cu care să vorbesc înainte de cină
despre halul în care o dau în bară, pentru că mă acceptă
aşa cum sunt... Îi sunt recunoscător, Eva.
Mi-a tresărit inima, plină de o dulce durere. Doar
el era în stare să spună asemenea lucruri frumoase,
perfecte.
– Şi eu am aceeaşi senzaie în ceea ce te priveşte,
asule.
Poate chiar mai profundă, pentru că îl iubeam. Dar
n-am spus-o cu glas tare. Poate şi el avea să ajungă aici
într-o bună zi. N-aveam să renun până când va fi ab-
solut şi irevocabil al meu.
Cu picioarele goale sprijinite pe măsua de cafea şi
cu laptopul în brae, Gideon părea să se simtă atât de
confortabil, atât de relaxat, că nu mă puteam concen-
tra la programul de la televizor.
„Cum am ajuns aici?“, mă tot întrebam în sinea
mea. „Bărbatul ăsta atrăgător şi extravagant, împreună
cu mine?“
– Te uii la mine, murmură el, cu privirea în ecranul
computerului.
404 Sylvia Day
Am scos limba la el.
– Domnişoară Tramell, asta e cumva o sugestie cu
substrat sexual?
– Cum poi să mă vezi, când eşti cu ochii la ce lu-
crezi acolo?
El îşi ridică privirea şi se uită direct la mine. Ochii
lui albaştri ardeau de foră şi de căldură.
– Te-am văzut în permanenă, îngeraş. Din clipa în
care m-ai găsit, nu te mai văd decât pe tine.
Ziua de miercuri a început cu penisul lui Gideon
împingându-se în mine de la spate, în noul meu mod
preferat de a mă trezi.
– Ei bine, am zis cu voce răguşită, alungând urmele
somnului de pe ochi, în timp ce braul lui, încolăcit
în jurul mijlocului meu, mă trăgea mai aproape de
pieptul lui cald şi puternic, eşti cam neastâmpărat în
dimineaa asta.
– Tu eşti minunată şi sexy în fi ecare dimineaă, răs-
punse el, cuibărindu-se pe umărul meu. Îmi place la
nebunie să mă trezesc lângă tine.
Şi am sărbătorit, cu câteva orgasme, o noapte de
somn neîntrerupt.
Mult mai târziu, în timpul zilei, am mers să iau
prânzul cu Mark şi cu partenerul lui, Steven, într-un
încântător restaurant mexican, afl at într-un demisol.
După ce am coborât câteva trepte de ciment, am intrat
într-un restaurant surprinzător de spaios, cu chelneri
îmbrăcai în costume negre şi foarte bine luminat.
– Va trebui să-i aduci omul aici şi să-l pui să-i ia o
margarita cu rodii.
– E bună? m-am interesat.
– O, da!
Chelneria care a venit să ia comanda a început
să fl irteze fără ruşine cu Mark, bătând din genele su-
părător de lungi. Mark i-a răspuns şi el la fl irt. Iar pe
măsură ce masa continua, roşcata exuberantă – care
s-a prezentat ca Shawna – devenea tot mai îndrăznea-
ă, punând mâna pe umărul lui Mark şi pe gâtul lui de
fi ecare dată când trecea pe lângă noi. Ca reacie, glu-
mele lui Mark au devenit tot mai sugestive, până când
am observat că Steven se enervase, că faa i se făcea
tot mai roşie şi privirea i se posomora cu fi ecare clipă
ce trecea. Am început să mă foiesc neliniştită, numă-
rând minutele până când avea să se termine această
masă tensionată.
– Hai să ne întâlnim în seara asta, îi propuse
Shawna lui Mark când ne aduse nota. Dacă petreci o
noapte cu mine, o să te vindec.
Am rămas cu gura căscată. Chiar aşa?
– Îi convine la şapte? zise Mark învăluitor. O să
te distrug, Shawna. Ştii ce se întâmplă dacă te bagi
în noroi...
Am înghiit greşit apa şi m-am înecat. Steven sări
în picioare şi înconjură masa, ca să mă bată pe spate.
– La dracu’, Eva, zise el, râzând, să ştii că i-am făcut
doar o farsă. Nu da colul din cauza asta!
– Ce? am horcăit, cu ochii în lacrimi.
El rânji şi se îndreptă spre chelneriă, luând-o pe
după umeri.
– Eva, fă cunoştină cu sora mea, Shawna. Shawna,
Eva este cea care îi face viaa mai uşoară lui Mark.
– Asta-i foarte bine, zise Shawna, din moment ce te
are pe tine ca să i-o complici.
Steven îmi făcu mie cu ochiul.
406 Sylvia Day
– De-aia mă ine pe mine pe lângă el.
Privindu-i pe cei doi frai unul lângă altul, am ob-
servat şi eu, în sfârşit, asemănarea care îmi scăpase
până atunci. M-am lăsat pe spate în scaun, uitându-mă
urât la Mark.
– Ai fost îngrozitor. Credeam că Steven o să facă o
criză de furie.
Mark ridică mâinile, în semn că se predă.
– A fost ideea lui. El e ăla leşinat după telenovele,
îi aminteşti?
Steven se răsuci pe călcâie, zâmbind cu gura până
la urechi.
– Ei, hai, Eva! Doar ştii că Mark este omul cu idei
în relaia asta.
Shawna scoase din buzunar o carte de vizită şi mi-o
înmână.
– Ai numărul meu de telefon pe partea cealaltă.
Sună-mă, că am eu ac de cojocul ăstora doi. Poi să le-o
coci de să n-o poată duce.
– Trădătoareo! o huidui Steven.
– Ce vrei, ridică Shawna din umeri, noi, fetele, tre-
buie să inem una cu alta.
După program, am mers împreună cu Gideon la sala
lui de sport. Angus ne-a dus acolo şi am intrat. Era plin
de lume şi vestiarele erau aglomerate. M-am schimbat
şi mi-am pus lucrurile într-un dulap, după care m-am
întâlnit cu Gideon în hol.
I-am făcut cu mâna lui Daniel, antrenorul care vor-
bise cu mine prima dată când fusesem la CrossTrainer,
şi m-am ales cu o palmă la fund pentru asta.
– Hei, am protestat, tresărind sub lovitura de pe-
deapsă a lui Gideon. Încetează!
El m-a prins de coadă şi mi-a tras capul uşor spre el,
ridicându-mi gura ca să-şi poată marca teritoriul cu un
sărut profund şi pătimaş. Felul în care mă trăgea de păr
îmi trimitea fi ori electrici prin piele.
– Dacă asta e ideea ta despre o lecie, i-am şoptit,
atunci trebuie să mărturisesc că este mai degrabă un
stimulent.
– Sunt doritor să merg un pic mai departe, răspunse
el, prinzându-mi uşor buza de jos cu dinii. Dar nu i-aş
sugera să-mi pui aşa la încercare limitele, Eva.
– Nu-i face griji! Am eu alte moduri s-o fac.
Gideon s-a dus întâi la banda de alergare, făcân -
du-mi plăcerea de a-i vedea trupul strălucind de sudoa-
re... în public. Indiferent cât de des îl văzusem astfel în
intimitate, tot mă excita enorm să-l văd aşa.
Şi, Dumnezeule, cât îmi plăcea cum arăta cu părul
strâns la spate! Şi cum îi jucau muşchii pe sub pielea
uşor bronzată! Şi mişcările lui puternice şi pline de
graie! Vederea unui bărbat atât de elegant fără cos-
tum, expunându-şi latura animalică, mă înnebunea
de dorină.
Nu puteam să-mi iau privirea de la el şi eram încân-
tată că nici nu trebuie. La urma urmelor, era al meu, iar
faptul acesta făcea să mă inunde un val cald de plăcere.
În plus, toate femeile din sală se uitau la el. În timp ce
trecea de la un aparat la altul, era urmărit de zeci de
priviri admirative.
Când a observat că mă uit la el, i-am aruncat o pri-
vire sugestivă şi mi-am trecut limba peste buza de jos.
Sprânceana ridicată şi zâmbetul lui plin de părere de
rău m-au făcut să zâmbesc. Nu mai ştiam când fuse-
sem ultima oare atât de motivată în timp ce-mi făceam
exerciiile. O oră şi jumătate a zburat ca o clipă.
408 Sylvia Day
Când ne-am urcat în Bentley, îndreptându-ne spre
apartamentul lui, am început să mă foiesc pe banchetă,
aruncându-i repetat priviri, într-o invitaie mută. El îşi
împleti degetele cu ale mele.
– O să aştepi pentru asta.
Afi rmaia lui m-a făcut să tresar.
– Poftim?
– Ai auzit bine.
Îmi sărută degetele şi mai avu şi tupeul să-mi zâm-
bească răutăcios.
– Amânarea plăcerii, îngeraş.
– De ce să facem asta?
– Gândeşte-te cât o să fi m de înnebunii unul după
altul la sfârşitul dineului.
M-am dat mai aproape de el, pentru ca Angus să nu
mă audă, deşi ştiam că el e destul de profesionist ca să
ne ignore.
– E doar o presupunere, indiferent dacă aşteptăm
sau nu. Eu zic să nu.
El însă a rămas neclintit. În schimb, ne-a supus la
chinuri pe amândoi. Ne-am dezbrăcat amândoi ca să
mai facem un duş, mângâindu-ne şi dezmierdându-ne
unul altuia fi ecare curbă, fi ecare părticică a corpului;
după care ne-am îmbrăcat pentru dineu. Şi-a pus un
costum negru, dar fără cravată. Cămaşa de un alb ima-
culat avea nasturele desfăcut la guler, lăsând la vedere
o bucăică de piele. Rochia de cocktail pe care o alese-
se pentru mine era o creaie Vera Wang din mătase de
culoare champagne, cu partea de sus fără umeri, spatele
dezgolit şi cu o fustă cu volane care se termina la câiva
centimetri peste genunchi.
Am zâmbit la vederea ei, dându-mi seama c-o să
înnebunească să mă vadă toată seara îmbrăcată în ea.
Era minunată şi-mi plăcea foarte mult, dar era croi-
tă mai degrabă pentru tipe înalte şi zvelte, nu pentru
femei scunde şi cu forme. Într-o încercare nereuşi-
tă de a păstra decena, mi-am lăsat părul liber, ca
să-mi acopere sânii, însă, dacă expresia de pe faa lui
Gi deon putea să fi e un semn, mişcarea asta nu mi-era
de mare ajutor.
– Doamne, Eva! se foi el, încercând să-şi aranjeze
pantalonii. Mi-am schimbat părerea despre rochia asta.
N-ar trebui s-o pori în public.
– N-avem timp să-i schimbi părerea.
– Credeam că are ceva mai mult material în ea.
– Ce pot să zic? Am dat din umeri, rânjind. Tu mi-ai
cumpărat-o.
– M-am răzgândit. Cât timp îi ia s-o scoi?
Mi-am trecut limba peste buza de jos, invitându-l.
– Nu ştiu. Ce-ar fi să afl i tu?
El mă privi cu ochi tulburi:
– N-o să mai ieşim niciodată de aici.
– Eu n-o să mă plâng.
Arăta atât de bine şi îl doream – ca de obicei – în-
grozitor de tare.
– N-ai un sacou sau ceva de genul ăsta, ca să te mai
acoperi? O geacă? Sau un pardesiu?
Mi-am scos râzând plicul din dulap şi i-am înlănuit
braul cu al meu.
– Nu-i face griji! Toi o să fi e atât de ocupai să se
uite după tine, că pe mine nici n-o să mă observe.
El se uită urât la mine, în timp ce-l trăgeam afară
din dormitor:
– Nu, serios! Nu cumva i-au mai crescut âele?
Se revarsă din corsajul chestiei ăleia.
410 Sylvia Day
– Gideon, am douăzeci şi patru de ani, am replicat
sec. Am încetat să mai cresc încă de acum câiva ani.
Ceea ce vezi e tot ce primeşti.
– Da, dar eu sunt singurul care ar trebui să te vadă,
din moment ce sunt tot singurul care are dreptul să
primească.
Ne-am îndreptat către living. În scurtul timp care
ne-a luat ca să străbatem holul, am admirat frumuse-
ea tăcută a casei lui Gideon. Îmi plăcea foarte mult
cât era de caldă şi de atrăgătoare. Decorul fermecător
de european emana o elegană deosebită, dar în acelaşi
timp era şi remarcabil de confortabil. Iar priveliştea
uluitoare pe care o ofereau ferestrele boltite completa
interiorul, însă nu distrăgea atenia de la el.
Combinaia de lemn întunecat, piatră, culori calde
şi accente puternice şi aurii era evident foarte scumpă,
ca şi obiectele de artă de pe perei, însă era o etala-
re de bogăie plină de bun-gust. Nu-mi închipuiam că
cineva s-ar putea simi încurcat în privina locului
unde să se aşeze ori a obiectelor pe care să le atingă.
Pur şi simplu nu era genul ăla de spaiu.
Am luat liftul personal şi, imediat ce uşile s-au în-
chis, Gideon s-a întors cu faa la mine şi a încercat
să-mi ridice mai sus corsajul rochiei.
– Dacă nu eşti atent, l-am avertizat, o să-mi laşi la
vedere păsărica.
– Fir-ar să fi e!
– Putem să ne distrăm de minune cu asta. Aş putea
să joc rolul unei păpuşe blonde prostue care se ine
după mădularul şi milioanele tale, iar tu poi să-i joci
rolul tău, de playboy miliardar, cu ultima lui jucărioară.
Trebuie doar să pari plictisit şi indulgent, în timp ce eu
mă frec de tine şi ciripesc despre cât eşti de deştept.
– Asta nu-i amuzant. Pe urmă i se lumină faa:
Ce zici de-o eşarfă?
Când am ajuns la dineul de gală în benefi ciul unui
nou adăpost pentru femei şi copii, am fost îndrumai
spre zona presei, ceea ce mi-a stârnit frica de expunere
publică. M-am concentrat deci asupra lui Gideon, pen-
tru că nimic nu-mi putea acapara gândurile mai deplin
decât el. Şi, deoarece eram atât de atentă la el, am pu-
tut să văd, chiar sub ochii mei, cum face trecerea de la
om la persoană publică.
Şi-a pus cu uşurină masca pe faă. Irişii i-au înghe-
at într-un albastru tăios, iar gura-i senzuală şi-a pierdut
orice arcuire. Aproape că puteam simi cum fora voin-
ei lui ne izolează pe amândoi. Între noi şi restul lumii
se înălase un scut numai pentru că aşa voia el să fi e.
Stând lângă el, mi-am dat seama că nimeni nu urma
să se apropie de mine ori să-mi adreseze vreun cuvânt
până în clipa în care el avea să dea vreun semn că se
poate face aşa ceva.
Cu toate acestea, vibraia care interzicea atingerile
nu putea interzice şi privirile. În timp ce ne îndreptam
spre sala de bal, capetele se întorceau după Gideon şi o
mulime de ochi ne urmăreau. Pe mine pusese stăpâni-
re un spasm nervos din cauza ateniei pe care o atrăgea,
el însă părea că nu vede nimic şi era cum nu se poate
mai liniştit.
Dacă aş fi avut de gând să mă lipesc de el şi să-i
ciripesc prosteşte, ar fi trebuit să stau la coadă. În clipa
în care s-a oprit, a fost de îndată înconjurat de muli-
me. M-am dat la o parte ca să le fac loc celor care se
înghesuiau ca să-i atragă atenia şi am făcut câiva paşi,
sperând să găsesc nişte şampanie. Firma la care lucram
412 Sylvia Day
făcuse gratuit reclama pentru această gală şi am văzut
câiva oameni pe care îi cunoşteam.
Reuşisem să iau un pahar de pe tava unui chelner,
când am auzit că mă strigă cineva pe nume. M-am în-
tors şi l-am zărit pe nepotul lui Stanton, care se apropia
de mine cu un zâmbet larg. Avea părul negru şi ochii
albaştri şi era cam de aceeaşi vârstă cu mine. Îl cunoş-
team de pe vremea când o vizitam pe mama în vacane
şi m-am bucurat să-l văd.
– Martin! l-am întâmpinat cu braele deschise şi
ne-am îmbrăişat scurt. Ce mai faci? Arăi extraordinar!
– Şi eu voiam să zic acelaşi lucru despre tine, zise
el, admirându-mi rochia. Am auzit că te-ai mutat la
New York şi chiar voiam să te întâlnesc. De cât timp
eşti în oraş?
– Nu de mult. Doar de câteva săptămâni.
– Bea-i şampania, mă îndemnă el, şi hai să
dansăm!
Alcoolul îmi răspândea o căldură plăcută prin vene
când ne-am îndreptat spre ringul de dans, pe acordurile
lui Summertime, cântat de Billie Holliday.
– Ia zi, începu el, lucrezi undeva?
În timp ce dansam, i-am povestit despre slujba mea
şi l-am întrebat ce face. N-am fost deloc uimită să afl u
că lucra pentru fi rma de investiii a lui Stanton şi că-i
mergea bine.
– Mi-ar plăcea foarte mult să ieşim în oraş şi să luăm
prânzul împreună într-o zi, mi-a propus.
– Ar fi excelent.
Când muzica s-a sfârşit, m-am dat un pas înapoi şi
am intrat în cineva afl at în spatele meu. Două mâini
m-au apucat de talie ca să mă susină şi, când m-am
uitat peste umăr, l-am descoperit pe Gideon.
– Salut, a făcut el, pe un ton senzual, fără să-şi ia
privirea de gheaă de la Martin. Ne faci cunoştină?
– Gideon, i-l prezint pe Martin Stanton. Ne cu-
noaştem de câiva ani. Este nepotul tatălui meu vitreg.
Am tras aer în piept şi am continuat: Martin, i-l pre-
zint pe bărbatul de bază din viaa mea, Gideon Cross.
– Cross! zâmbi Martin şi-i strânse mâna. Evident că
ştiu cine eşti. Mă bucur mult să te cunosc. Dacă lu-
crurile merg bine, poate o să ne întâlnim pe la vreo
reuniune de familie.
Gideon îşi puse braele pe umerii mei.
– Contează pe asta!
Între timp, Martin fusese strigat de un cunoscut, aşa
că se aplecă să mă sărute pe obraz.
– O să te sun pentru prânzul ăla. Poate săptămâna
viitoare?
– Excelent.
Eram cât se poate de conştientă de vibraia plină de
energie în care mă învăluia Gideon, afl at lângă mine,
deşi, când mi-am furişat privirea spre el, chipul îi era
calm şi impasibil.
El m-a luat la dans, pe What a Wonderful World al
lui Louis Armstrong.
– Nu ştiu dacă-mi place de el, mormăi el.
– Martin e un tip foarte drăgu.
– Cu condiia să ştie că eşti a mea.
Îşi rezemă obrazul de tâmpla mea şi-şi puse mâna
pe spatele meu, în despicătura rochiei, direct pe pie-
le. inându-mă în felul ăsta în brae, nimeni n-avea
cum să creadă că n-aş fi a lui. Eram încântată că
aveam ocazia să stau lipită în public de trupul lui apeti-
sant. I-am adulmecat aroma şi m-am relaxat în braele
lui îndemânatice.
414 Sylvia Day
– Îmi place.
– Asta era şi ideea, şopti el, frecându-şi încet nasul
de mine.
Fericire. A durat atâta timp cât a inut şi dansul.
Tocmai părăseam ringul când am zărit-o pe Magda-
lene într-o parte. N-am recunoscut-o pe dată, pentru
că se tunsese, făcându-şi o coafură bob. Arăta zveltă
şi elegantă într-o rochie simplă de cocktail, dar era de
departe eclipsată de bruneta frapantă cu care vorbea.
Gideon a şovăit o clipă, încetinind infi m de pu-
in pasul, după care şi-a reluat ritmul. M-am uitat în
jos, crezând că evitase ceva de pe podea, când el mi-a
spus încet:
– Vreau să-i fac cunoştină cu cineva.
Mi-am întors privirea, ca să văd unde mergem.
Femeia care era împreună cu Magdalene îl zărise pe
Gideon şi se întorsese spre el. Am simit cum braul lui
se încordează în clipa în care privirile lor s-au întâlnit.
Şi mi-am dat seama şi de ce.
Femeia, oricine ar fi fost, era îndrăgostită până peste
cap de Gideon. Se citea asta pe chipul ei, în ochii de
un albastru îngeresc. Era de o frumusee uluitoare, atât
de minunată, încât nu părea reală. Părul negru ca pana
corbului îi cădea într-un val des şi drept până aproape
de talie. Avea rochia de aceeaşi nuană ca şi ochii, pie-
lea bronzată şi trupul zvelt cu curbe perfecte.
– Corinne, o salută el, iar răguşeala obişnuită din
vocea lui se accentuă puin; îmi dădu drumul şi o prin-
se de mâini. Nu mi-ai spus că te-ai întors.
– Am lăsat câteva mesaje pe telefonul tău de acasă,
răspunse ea, cu o voce frumoasă şi blândă.
– A, n-am prea stat pe acasă în ultimul timp. Şi,
cum asta părea că-i amintise că mă afl u lângă el, îi dădu
drumul şi mă trase lângă el. Corinne, i-o prezint pe
Eva Tramell. Eva, Corinne Giroux, o veche prietenă.
I-am întins mâna şi ea mi-a strâns-o.
– Orice prietenă a lui Gideon e prietenă şi cu mine,
îmi spuse ea, zâmbindu-mi cu căldură.
– Sper că asta e valabil şi pentru iubite.
Privirea ei plină de subînelesuri s-a încrucişat cu
a mea.
– Mai ales pentru iubite. Acum, dacă poi să mi-l
împrumui pentru o clipă, aş dori să-i prezint un asociat
de-al meu.
– Evident.
Vocea mea era calmă, dar eu nu eram nici pe de-
parte aşa.
Gideon m-a sărutat grăbit pe tâmplă, după care
s-a dus spre Corinne, oferindu-i braul şi lăsând-o pe
Mag da lene stânjenită în picioare, în faa mea.
Îmi părea de-a dreptul rău pentru ea, căci părea
foarte deprimată.
– Îi stă excelent cu noua tunsoare, Magdalene.
Ea îmi aruncă o privire cu buzele strânse, după care
se îmblânzi, cu un oftat ce părea plin de resemnare.
– Mulumesc. Venise timpul pentru o schimbare.
De fapt, cred că pentru multe schimbări. Şi nici nu era
cazul s-o imit pe cea care plecase, acum, că s-a întors.
M-am încruntat, fără să pricep.
– Cu asta m-ai pierdut.
– Vorbesc despre Corinne, zise ea, fără să mă scape
din ochi. Ea şi Gideon au fost logodii timp de un an.
Ea a rupt logodna, s-a măritat cu un francez bogat şi a
plecat în Europa. Numai că mariajul n-a mers. Acum
a divorat şi s-a întors la New York.
416 Sylvia Day
Logodit! Simeam cum îmi piere tot sângele de pe
chip, în timp ce privirea mi se întorsese către locul
unde bărbatul pe care îl iubeam se afl a împreună cu
femeia pe care probabil o iubise cândva, sprijinindu-i
spatele cu mâna în timp ce ea se apleca spre el râzând.
Mi se strânsese stomacul de gelozie şi de teamă, când
mi-am dat seama, şocată, că el nu avusese niciodată o
relaie serioasă înainte de mine. Ce prostie! La cât era
de atrăgător, ar fi trebuit să-mi dau seama. Magdalene
mi-a pus mâna pe umăr.
– Eva, ar trebui să stai jos. Ai pălit.
– Ai dreptate.
Ştiam că respir prea repede şi că pulsul îmi crescuse
primejdios de mult.
M-am dus spre primul scaun pe care l-am văzut şi
m-am aşezat. Magdalene a luat şi ea loc lângă mine.
– Îl iubeşti, mi-a zis ea. Eu nu mi-am dat seama. Îmi
pare rău. Şi îmi pare rău şi pentru ceea ce i-am spus
prima dată când ne-am întâlnit.
– Şi tu îl iubeşti, am replicat cu răceală, fără să mă
uit nicăieri. Iar în momentul acela, eu nu-l iubeam.
Nu încă.
– Dar asta nu-i o scuză pentru mine, nu-i aşa?
Am acceptat recunoscătoare încă un pahar de şam-
panie pe care mi-l oferea un chelner şi am luat unul şi
pentru Magdalene. Am ciocnit amândouă, într-o de-
monstraie jalnică de solidaritate a unor femei abando-
nate. Voiam să plec. Voiam să mă ridic şi să ies. Voiam
ca Gideon să-şi dea seama că am plecat, să fi e obligat
să vină după mine. Voiam ca şi el să simtă o părtici-
că din durerea pe care o simeam eu. Erau închipuiri
stupide, imature şi răutăcioase, care mă făceau să mă
simt meschină.
Mă simeam consolată de faptul că Magdalene stă-
tea tăcută lângă mine, plină de compasiune. Ştia cum
e să-l iubeşti pe Gideon şi să-l doreşti cu disperare. Iar
faptul că eu îi simisem nefericirea îmi confi rma ce
ameninare putea fi Corinne.
Oare el tânjise după ea în tot acest timp? Ea să fi fost
cauza pentru care se inuse departe de alte femei?
– Aici erai!
M-am uitat în sus la Gideon, care mă găsise. Evi-
dent, Corinne era încă agăată de braul lui, iar eu
am primit drept în faă efectul pe care-l făceau ei
ca un cuplu. Erau pur şi simplu imposibil de minu -
nai împreună.
Corinne se aşeză lângă mine, iar Gideon mă mân-
gâie uşor pe obraz.
– Trebuie să vorbesc cu cineva, zise el. Vrei să-i
aduc ceva?
– Vodcă Stolichnaya cu coacăze. Dublă.
Aveam o nevoie disperată de ceva care să mă rea-
ducă în simiri.
– Bine.
Dar se încruntase, auzindu-mi cererea, înainte să se
îndepărteze.
– Mă bucur mult să te cunosc, Eva, mi se adresă
Corinne. Gideon mi-a vorbit foarte mult despre tine.
– N-avea cum să spună cine ştie cât, doar n-ai lipsit
aşa de mult.
– Vorbim aproape în fi ecare zi, zâmbi ea, iar în surâ-
sul acela nu era nimic fals sau răutăcios. Suntem prie-
teni de mult.
– Mai mult decât prieteni, preciză Magdalene, cu
subîneles.
418 Sylvia Day
Corinne se încruntă spre Magdalene şi mi-am dat
seama că eu n-ar fi trebuit să afl u. Oare ea sau Gideon,
ori poate amândoi, hotărâseră că lucrul cel mai bun
este să nu-mi spună? De ce trebuiau să acopere ceva
dacă nu era nimic de ascuns?
– Da, aşa e, recunoscu ea, cu o neplăcere vizibilă.
Dar au trecut ceva ani de-atunci.
Mi-am întors scaunul spre ea, ca s-o privesc în faă.
– Încă îl mai iubeşti.
– Nu poi să mă condamni pentru asta. Orice fe-
meie care stă pe lângă el se îndrăgosteşte de el. Este
frumos şi de neatins, iar combinaia asta este irezis-
tibilă. Zâmbetul i se mai îmblânzi. Mi-a spus că tu l-ai
inspirat să înceapă să se deschidă. Îi sunt recunoscă-
toare pentru asta.
„N-am făcut-o pentru tine“, era cât pe-aci să-i răs-
pund, dar, după aceea, o bănuială insidioasă a început
să-şi facă loc în mintea mea, făcând să se strângă un
punct vulnerabil din mine. Nu cumva, fără să ştiu,
chiar o făceam pentru ea?
Răsuceam fără încetare pe masă paharul meu de
şampanie.
– A fost cât pe-aci să se însoare cu tine.
– Şi faptul că am plecat a fost cea mai mare greşeală
a vieii mele.
Îşi duse mâna la gât, frământându-şi necontenit de-
getele, ca şi cum s-ar fi jucat cu un colier pe care îl
purta de obicei.
– Eram tânără şi, într-un fel, mă înfricoşa. Era atât
de posesiv! Abia după ce m-am măritat mi-am dat sea-
ma că posesivitatea e mult mai bună decât indiferena.
Cel puin, pentru mine.
Am privit în altă parte, străduindu-mă să scap de
greaa care-mi urca în gât.
– Eşti înspăimântător de tăcută, zise ea.
– Ce-ar putea să spună? sări Magdalene.
Toate trei îl iubeam şi eram disponibile pentru el.
În cele din urmă, el avea s-o aleagă pe una dintre noi.
– Ar trebui să ştii, Eva, începu Corinne, fi xân-
du-mă cu ochii ei de un albastru acvamarin. Mi-a spus
cât de mult însemni pentru el. Mi-a luat ceva vreme ca
să-mi adun curajul să mă întorc şi să vă pot vedea pe
amândoi împreună. Chiar am anulat un zbor pe care
îl rezervasem acum vreo două săptămâni. L-am între-
rupt la un eveniment caritabil la care tocmai inea un
speech, bietul, ca să-l anun că vin şi să-i cer ajutorul
ca să mă instalez.
Am îngheat, simindu-mă casantă ca o sticlă
crăpată. Probabil vorbea despre dineul de bineface-
re din seara când eu şi Gideon făcuserăm sex pentru
prima oară. Noaptea în care-i botezaserăm limuzina şi
el se retrăsese de îndată în cochilie, după care mă pă-
răsise brusc.
– Când m-a sunat înapoi, continuă ea, mi-a spus că
a întâlnit pe cineva şi că voia ca noi două să ne întâl-
nim când ajung în oraş. În clipa aceea m-am speriat
rău. Până atunci, niciodată nu-mi mai ceruse să fac cu-
noştină cu vreo femeie din viaa lui.
O, Doamne! Am aruncat o privire spre Magdalene.
Gideon mă părăsise în grabă în noaptea aceea pen-
tru ea. Pentru Corinne.
Capitolul 21
– Scuză-mă!
M-am ridicat de la masă şi am plecat în căutarea lui
Gideon; l-am văzut la bar şi m-am dus drept spre el.
Tocmai pleca de lângă barman, cu două pahare în
mână, când ne-am întâlnit. Mi-am luat paharul şi am
băut cu lăcomie, lovindu-mă la dini când cuburile de
gheaă s-au ciocnit de ei.
– Eva! În glasul lui se citea un uşor reproş.
– Plec, l-am anunat pe un ton neutru, trecând pe
lângă el ca să las paharul gol pe bar. Nu consider că asta
este o fugă, deoarece îi spun dinainte şi îi las opiunea
să vii cu mine.
El pufni cu putere şi mi-am dat seama că înelege în
ce stare sunt. Ştia că afl asem.
– Eu nu pot să plec.
M-am răsucit pe călcâie, dar el m-a prins de cot.
– Ştii prea bine că nu pot să rămân dacă pleci. Eva,
te-ai supărat din nimic.
– Din nimic? Am rămas cu privirea aintită asupra
locului unde mă apucase mâna lui. Te-am avertizat că
mă supăr şi că sunt geloasă. Iar acum mi-ai oferit un
motiv foarte bun.
– Faptul că m-ai avertizat ar trebui să-i ofere o scu-
ză atunci când devii ridicolă în privina asta? Chipul
îi era liniştit, iar vocea, joasă şi calmă. De la distan-
ă, nimeni nu şi-ar fi dat seama de încordarea dintre
noi, dar se vedea în ochii lui, care ardeau de dorină
şi de o furie îngheată. Se pricepea ca nimeni altul la
combinaia asta.
– Cine e ridicol? Cum rămâne cu Daniel, antreno-
rul personal? Sau cu Martin, un membru al familiei
tatălui meu vitreg? M-am apropiat de el şi i-am şoptit:
Nu mi-am tras-o cu nici unul dintre ei, ca să nu mai
vorbesc de vreo propunere de căsătorie! Şi poi să fi i al
dracului de sigur că nu vorbesc cu ei în fi ecare zi!
El mă prinse brusc de mijloc şi mă trase spre el.
– Trebuie să i-o trag acum, şuieră în urechea mea,
ronăindu-mi lobul urechii. N-ar fi trebuit să aştep-
tăm atât.
– Poate că-i făcuseşi planuri, am ripostat. Te ineai
la păstrare, în caz că se întoarce în viaa ta fosta iubită,
cea cu care ai prefera să i-o pui în locul meu.
Gideon îşi puse băutura pe o masă, după care mă
prinse cu un bra de oel şi mă duse prin mulime
spre uşă, scoându-şi celularul din buzunar şi cerând
să vină limuzina. În clipa în care am ajuns în stra-
dă, maşina lungă şi strălucitoare se afl a deja acolo.
Gideon mă împinse în maşină, în timp ce Angus i-
nea portiera, şi-i spuse:
– Condu de jur împrejur până îi când cer eu să
te opreşti!
422 Sylvia Day
După care intră în maşină imediat după mine, atât
de aproape, încât îi simeam sufl area pe spatele meu
gol. M-am aruncat în partea cealaltă, hotărâtă să fug
de el...
– Opreşte-te! se răsti el.
M-am prăbuşit în genunchi pe mocheta de pe jos,
respirând agitată. Puteam să fug până la capătul pămân-
tului, că tot n-aveam să fi u în stare să scap de faptul că
acea Corinne Giroux era mai bună decât mine pentru
Gideon. Era calmă şi elegantă, o prezenă liniştitoare
până şi pentru mine, care o luasem razna numai pentru
că afl asem vestea neplăcută a existenei ei. Era cel mai
rău coşmar al meu.
El îmi băgă mâinile în păr, ca să mă reină. Mă în-
lănuise cu picioarele şi mă inea strâns, astfel încât ca-
pul să-mi ajungă pe umărul lui.
– Eva, o să-i dau ceea ce avem amândoi nevoie.
O să ne-o tragem atâta timp cât va trebui ca să to-
cim asperităile şi să putem rezista în timpul dineului.
Şi n-o să-i faci griji din cauza lui Corinne, pentru că,
în timp ce ea rămâne în sala de bal, eu voi fi cufundat
adânc în tine.
– Da, am şoptit, lingându-mi buzele uscate.
– Ai uitat cine se supune, Eva, continuă el cu aspri-
me. Am renunat la controlul asupra ta. M-am plecat
şi m-am adaptat la tine. O să fac orice ca să te păstrez şi
să te fac fericită. Dar nu pot să fi u îmblânzit sau condus.
Nu confunda plăcerea cu slăbiciunea!
Am înghiit cu greu, cu sângele în fl ăcări după el.
– Gideon...
– Ridică mâinile şi ine-te de mânerul de deasupra
geamului. Să nu-i dai drumul până nu-i spun eu, ai
îneles?
Am făcut ce mi-a cerut, trecându-mi mâinile prin
inelul de piele. În timp ce făceam asta, trupul meu s-a
trezit la viaă, făcându-mă să-mi dau seama câtă drep-
tate avusese în privina a ceea ce-mi trebuia. Iubitul
meu mă cunoştea atât de bine...
Gideon şi-a înfi pt mâinile în corsajul meu, strân-
gându-mi sânii plini, care mă dureau. În clipa în care
a început să-mi învârtă sfârcurile şi să tragă de ele,
capul mi-a căzut spre el, iar tensiunea mi-a părăsit
rapid trupul.
– Dumnezeule, îmi mângâie el tâmpla cu buzele.
E atât de perfect când te laşi aşa în seama mea... este o
uşurare imensă.
– Trage-mi-o! l-am implorat, simind nevoia legătu-
rii dintre noi. Te rog!
El mi-a băgat mâna sub rochie şi mi-a tras chiloeii
în jos. Sacoul lui a zburat pe lângă mine şi a aterizat
pe scaun, după care mâinile i s-au înfi pt între picioa-
rele mele, din faă, şi a gemut când a văzut că eram udă
şi dilatată.
– Eva, tu ai fost făcută pentru mine. Nu poi să re-
zişti mult fără să mă simi în tine.
Cu toate acestea, tot a început să mă pregătească,
trecându-şi degetele agile peste crăpătura mea, umezin-
du-mi clitorisul şi labiile. Apoi şi-a înfi pt două degete
în mine, mişcându-le ca pe o foarfecă, pregătindu-mă
pentru izbiturile mădularului său lung şi gros.
– Mă vrei, Gideon? am întrebat cu glas răguşit, sim-
ind nevoia să mă arunc în degetele cu care mă pene-
tra, dar fi ind împiedicată de cât de mult ar fi trebuit să
mă întind ca să i le apuc.
– Mai mult decât vreau să respir, şopti el; buzele îi
alunecau peste gâtul şi umerii mei, iar catifeaua caldă
424 Sylvia Day
a limbii lui se strecura seducătoare peste pielea mea.
Nici eu nu pot să rezist fără tine, Eva. Creezi depen-
denă... eşti obsesia mea...
Îşi înfi pse uşor dinii în carnea mea, comunicân-
du-mi nevoia lui animalică printru-un geamăt aspru de
dorină. În timp ce mă penetra cu degetele, cu cealaltă
mână îmi masa clitorisul, făcându-mă să-mi dau dru-
mul iar şi iar datorită stimulării simultane.
– Gideon! am icnit, când degetele mele transpirate
au început să alunece de pe mânerul de piele.
Mâinile lui s-au îndepărtat de mine şi am auzit su-
netul atât de erotic al fermoarului care se deschidea.
– Dă drumul şi întinde-te pe spate, cu picioarele
desfăcute!
Am trecut pe banchetă şi m-am întins, oferindu-i
trupul ce tremura de nerăbdare. Privirile ni s-au încru-
cişat, în timp ce chipul îi era luminat pentru o clipă de
farurile unei maşini care trece.
– Nu-i fi e frică!
Şi-a venit peste mine, lăsându-şi greutatea peste a
mea cu o grijă înduioşătoare.
– Sunt prea excitată ca să-mi fi e frică. Te vreau!
L-am prins şi mi-am împins trupul în el, ca să-i simt
bărbăia.
Capul penisului său îmi împingea labiile. Zvâcnind
din şolduri, se împinse în mine, fără să-şi reină un şu-
ierat, la fel ca şi mine, simind conexiunea pârjolitoare.
Eu m-am lăsat moale pe banchetă, abia inându-mă cu
degetele de mijlocul lui zvelt.
– Te iubesc, am şoptit, privindu-i chipul în timp ce
începea să se mişte. Fiecare centimetru de piele mă ar-
dea de parcă ar fi fost în bătaia soarelui, iar pieptul îmi
era atât de plin de dor şi de emoie, că abia mai puteam
respira. Şi am nevoie de tine, Gideon.
– Mă ai, zise el, continuând mişcarea de du-te-vino.
Nu pot fi al tău mai mult decât atât.
Am început să tremur şi m-am încordat, iar şoldu-
rile mele au început să răspundă izbiturilor sale măsu-
rate. Am atins orgasmul cu un strigăt care mi-a smuls
aerul din piept, scuturându-mă în timp ce extazul îmi
inunda sexul, strângându-l şi pe el, până când a înce-
put să geamă şi să se înfi gă cu putere în mine.
– Eva!
Mă zguduiam sub izbiturile-i puternice, îmboldin-
du-l. El se agăase de mine, penetrându-mă cu foră şi
foarte repede. Capul mi se legăna dintr-o parte în alta
şi gemeam fără ruşine, înnebunită de felul cum îl sim-
eam, de plăcerea perversă de a mă simi posedată şi
umplută fără milă de plăcere.
Eram înnebunii unul de altul, trăgându-ne-o ca
nişte animale sălbatice, iar eu eram atât de excitată de
dorina primitivă, încât mi-a trecut prin minte că or-
gasmul care clocotea în mine avea să mă omoare.
– Eşti atât de bun, Gideon... atât de bun...
El m-a apucat de fese şi m-a smucit în sus în timp ce
mă izbea încă o dată, până în străfundurile mele, smul-
gându-mi un icnet de plăcere sau durere. Atunci mi-am
dat drumul din nou, agăându-mă disperată de el.
– O, Dumnezeule! Eva!
Cu un geamăt ascuit, a explodat violent, potopin-
du-mă cu fi erbineala lui, şi, intuindu-mi coapsele,
s-a prăbuşit peste mine, golindu-se în mine cât de
adânc putea.
426 Sylvia Day
După ce a terminat, a tras cu putere aer în piept şi
mi-a prins părul în mână, sărutându-mă pe gâtul leoar-
că de sudoare.
– Aş vrea să ştii ce-mi faci. Aş vrea să pot să-i
spun.
Eu m-am agăat strâns de el.
– Nu pot să mă opresc să fi u atât de disperată după
tine. Pur şi simplu e prea mult, Gideon. E...
– ... incontrolabil.
Şi începu să se mişte din nou, izbindu-mă ritmic.
Pe îndelete. Ca şi cum am fi avut tot timpul din lume la
dispoziie. Devenind tot mai lung şi mai gros cu fi ecare
lovire şi retragere.
– Şi ai nevoie de control, am adăugat, cu răsufl area
tăiată, după o izbitură uluitor de minunată.
– Am nevoie de tine, Eva. Mă privea cu sălbăticie,
în timp ce se mişca în mine. Am nevoie de tine.
Tot restul serii, Gideon nu s-a mai dezlipit de mine
şi nici nu m-a mai lăsat să plec de lângă el. În timpul
mesei, m-a inut de mâna stângă, preferând din nou să
mănânce cu o singură mână decât să-mi dea drumul.
Corinne, care stătea de partea cealaltă a lui la masa
noastră, l-a privit curioasă.
– Din câte îmi aminteam, erai dreptaci.
– Şi aşa am şi rămas, răspunse el, ridicând încet de
sub masă mâinile noastre înlănuite şi sărutându-mi
degetele.
M-am simit prost şi nesigură când a făcut asta şi
foarte conştientă de privirile Corinnei. Din nefericire,
acest gest plin de romantism nu l-a împiedicat să vor-
bească în timpul mesei cu Corinne, nu cu mine, fapt
care m-a făcut să mă simt nervoasă şi nefericită, căci îi
vedeam mai mult spatele decât faa.
– Bine măcar că nu e pui.
Am întors capul către bărbatul care stătea lângă
mine. Fusesem atât de ocupată să trag cu urechea la
conversaia pe care o purta Gideon, că nu aruncasem
nici o privire spre comeseni.
– Îmi place puiul, am răspuns. Şi îmi plăcuse atât
de mult şi peştele tilapia servit la cină, că nu lăsasem
nimic în farfurie.
– Dar cu sigurană nu când e de cauciuc.
Omul zâmbi, arătând deodată mult mai tânăr de-
cât ai fi putut crede uitându-te la părul lui în întregi-
me alb.
– Ia te uită, un zâmbet, spuse el cu voce joasă.
Şi încă unul frumos.
I-am mulumit şi m-am prezentat.
– Doctor Terrence Lucas, se recomandă el. Dar pre-
fer Terry.
– Doctore Terry, sun încântată să te cunosc.
– Doar Terry, Eva, zâmbi el din nou.
Am continuat să vorbim câteva minute, în cursul
cărora am ajuns la concluza că doctorul Lucas nu era
cu mult mai în vârstă decât mine, dar albise prematur.
În ciuda acestui fapt, avea o faă frumoasă şi fără riduri,
iar în ochii verzi i se citeau inteligena şi bunătatea.
Mi-am schimbat, aşadar, părerea despre vârsta lui, bă-
nuind că are între treizeci şi cinci şi patruzeci de ani.
– Pari tot atât de plictisită pe cât mă simt şi eu, spuse
el. Evenimentele de genul ăsta aduc foarte muli bani
pentru adăpost, dar pot fi foarte plictisitoare. Ce zici, ai
vrea să mergi cu mine la bar? Îi fac cinste cu ceva.
428 Sylvia Day
Am încercat să văd, pe sub masă, cât de strâns
mă ine Gideon, încercând să îndoi degetele. El îşi
strânse mâna.
– Ce faci? îmi şopti.
M-am uitat peste umăr şi am văzut că mă privea.
După care am văzut că-şi schimbă direcia privirii către
doctorul Lucas, care stătea în picioare lângă mine; la
vederea lui, ochii i-au devenit de gheaă.
– Vrea să-şi aline plictiseala de a fi ignorată, Cross,
zise Terry, punându-şi mâinile pe spătarul scaunului
meu, petrecând ceva timp cu cineva care e foarte în-
cântat să se ocupe de o femeie atât de frumoasă.
M-am simit imediat foarte stânjenită, dându-mi
seama de animozitatea care domnea între cei doi băr-
bai. Am încercat să mă trag din strânsoarea lui, însă
Gideon nu-mi dădea drumul.
– Pleacă, Terry, îl avertiză Gideon.
– Erai atât de prins cu doamna Giroux, încât nici
n-ai observat că m-am aşezat la masa ta, zâmbi strâmb
Terry. Mergem, Eva?
– Eva, nu te mişca!
M-a trecut un fi or la auzul răcelii de gheaă din gla-
sul lui Gideon, însă mă simeam destul de jignită, aşa
că am răspuns:
– Nu e vina lui că are ceva de zis.
– Nu acum.
Gideon mă strângea atât de tare de mână, că mă
durea. Privirea lui Terry se îndreptă spre mine.
– Nu trebuie să-l tolerezi când vorbeşte aşa cu tine.
Toi banii din lume nu-i dau nimănui dreptul să-i
comande.
Înfuriată şi îngrozitor de stânjenită, m-am adresat
lui Gideon:
– Crossfi re.
Nu ştiam dacă pot să folosesc cuvântul de sigurană
şi în afara dormitorului, dar el mi-a dat drumul de par-
că l-aş fi ars. Mi-am dat scaunul în spate şi am aruncat
şervetul pe masă, spunând:
– Vă rog să mă scuzai! Amândoi.
Cu poşeta în mână, am plecat de la masă cu paşi
uşori şi liniştii. M-am dus drept spre toalete, căci vo-
iam să-mi aranjez machiajul şi să-mi revin, dar apoi am
văzut ieşirea de sigurană şi m-am lăsat purtată de ne-
voia de a ieşi de acolo.
Când am ieşit pe trotuar, mi-am luat telefonul şi
i-am trimis un SMS lui Gideon: „Nu fug. Doar plec.“
Am reuşit să chem un taxi şi m-am dus acasă ca
să-mi potolesc furia.
Am ajuns acasă tânjind după o baie fi erbinte şi o
sticlă de vin. Am vârât cheia în broască, am învârtit
mânerul şi am pătruns drept într-un fi lm porno.
În cele câteva secunde de care creierul meu a avut
nevoie ca să înregistreze ce vedea, am rămas blocată în
prag, în timp ce pe hol se revărsau urletele unei mu-
zici techno-pop. Erau atâtea membre acolo, încât abia
după ce am închis grăbită uşa după mine am reuşit să le
pun laolaltă. O femeie stătea cu picioarele desfăcute pe
podea, iar alta era cu faa vârâtă în crăpătura ei. Cary
i-o trăgea acesteia de zor, în timp ce alt bărbat i-o pu-
nea lui pe la spate.
Mi-am tras capul înapoi şi am ipat disperată, sătulă
de toi cei din viaa mea. Şi, cum eram la concurenă
cu boxele, mi-am smuls din picioare un pantof şi l-am
aruncat în direcia lor. CD-ul s-a oprit, ceea ce a făcut
ca acel ménage à quatre care se producea pe podeaua
430 Sylvia Day
livingului meu să devină conştient de prezena mea.
M-am dus cu mers şchiopătat să închid sonorul, după
care m-am întors cu faa la ei.
– Ieşii dracului din casa mea, am zbierat. Acum!
– Cine mai e şi asta? se interesă roşcata de la fundul
grămezii. Nevastă-ta?
Pe chipul lui Cary a trecut scurt un val de stânje-
neală şi de vină, după care mi-a zâmbit obraznic.
– Este colega mea de cameră. Este loc pentru mai
muli, fetio!
– Cary Taylor, nu mă provoca, l-am avertizat. Asta
nu-i nici pe departe o seară prea bună.
Bărbatul cu păr negru se desprinse de Cary şi rămase
în picioare, apoi veni spre mine cu paşi leni. În timp
ce se apropia, am observat că ochii îi erau ciudat de
dilatai, iar o venă de pe gât i se zbătea sălbatic.
– Pot să i-o fac eu mai bună, propuse el rânjind.
– Dă-te dracu’ de-aici! Mi-am aranjat postura, pre-
gătindu-mă să-l pun şi la pământ dacă era nevoie.
– Las-o imediat în pace, Ian, se răsti Cary, sărind
în picioare.
– Vino-ncoace, fetio, mă ademeni Ian, umplân -
du-mă de silă pentru că folosise numele cu care mă
alinta Cary. Ai nevoie de distracie. Hai să te ajut eu!
În clipa în care ajunsese la câiva centimetri de
mine, l-am văzut cum zboară pe canapea cu un ipăt.
Gideon stătea între mine şi ceilali, vibrând de furie.
– Du-i în camera ta, Cary, strigă el, sau în orice
altă parte.
Ian se văita cu glas ascuit pe sofaua mea, iar din
nas îi âşnea sângele, deşi îşi acoperise faa cu ambele
mâini. Cary îşi aduna blugii de pe podea.
– Eva, afl ă că tu nu eşti maică-mea!
Eu l-am ocolit pe Gideon.
– N-a fost o lecie destul de bună, idiotule, că ai
dat-o în bară cu Trey?
– Aici nu e vorba de Trey!
– Cine este Trey? se băgă în vorbă blonda, în
timp ce se ridica în picioare. Îi aruncă o privire lui
Gideon şi se îndreptă brusc, lăsând la vedere un trup
foarte frumos.
Eforturile pe care le făcea au primit drept răsplată
o privire atât de plină de dispre şi de neimpresionată,
că în cele din urmă a avut bunul-sim să se înroşească
şi să-şi tragă pe ea o rochie de lame aurie pe care a în-
hăat-o de pe covor. Şi, cum eram plină de nervi, am
zis şi eu:
– N-o lua personal! El preferă brunetele.
Gideon mi-a aruncat o privire ucigătoare. Nu-l vă-
zusem niciodată atât de palid. Vibra, literalmente, de
violenă înăbuşită.
Înspăimântată de privirea lui, am făcut, fără să
vreau, un pas înapoi. El a scos o înjurătură urâtă şi şi-a
înfi pt ambele mâini în păr.
M-am simit deodată epuizată şi îngrozitor de deza-
măgită de bărbaii din viaa mea. Le-am întors spatele,
aruncând:
– Cary, scoate mizeria asta afară din casa mea!
Apoi am plecat pe hol, aruncându-mi celălalt pan-
tof din picior. Mi-am scos rochia încă înainte de a
ajunge în baie şi, după mai puin de un minut, eram la
duş. Am stat un pic lângă el, până s-a încălzit apa, apoi
am păşit direct sub jet. Eram însă prea obosită ca să pot
rămâne în picioare, aşa că m-am prăbuşit pe podea şi
am rămas scăldată de apă, cu ochii închişi şi mâinile
cuprinzându-mi genunchii.
432 Sylvia Day
– Eva!
La auzul vocii lui Gideon, am tresărit şi m-am strâns
şi mai tare în mine.
– Fir-ar a dracului de treabă! s-a răstit el. Reuşeşti să
mă scoi din sărite mai rău decât oricine altcineva.
I-am aruncat o privire prin perdeaua părului ud.
Se plimba cu paşi mari prin baie; îşi aruncase sa-
coul cine ştie pe unde, iar cămaşa îi era scoasă din
pantaloni.
– Du-te acasă, Gideon!
El s-a oprit şi mi-a aruncat o privire de parcă nu-i
venea să creadă.
– Doar nu crezi c-o să te las aici! Cary şi-a pierdut
minile! Drogatul ăla nenorocit mai avea o secundă şi
punea mâna pe tine când am ajuns eu.
– Cary nu l-ar fi lăsat. Dar, în orice caz, nu pot să
vorbesc şi cu tine, şi cu el în acelaşi timp.
De fapt, nu voiam să vorbesc cu nici unul dintre ei.
Nu mai voiam decât să rămân singură.
– Atunci o să vorbeşti doar cu mine.
Mi-am dat la o parte părul de pe faă, cu o mişcare
plină de nerăbdare.
– A, da? Ar trebui ca tu să fi i prioritar?
El se dădu înapoi, ca şi cum l-aş fi lovit.
– Aveam impresia că amândoi suntem prioritari
unul pentru altul.
– Da, şi eu am crezut la fel. Până în seara asta.
– Dumnezeule! Mi-o arunci deja pe Corinne în cap?
făcu el, desfăcându-şi larg braele. Sunt aici cu tine,
nu-i aşa? Abia dacă mi-am luat la revedere de la ea,
pentru că alergam după tine. Din nou.
– Du-te dracului! Nu-mi face mie favoruri!
Gideon se repezi în duş aşa cum era, îmbrăcat, mă
ridică în picioare şi mă sărută. Cu putere. Gura lui o
devora pe a mea, iar mâinile mă strângeau cu putere de
brae, ca să nu cad.
Însă de data asta nu m-am mai înmuiat. N-am mai
capitulat. Nici măcar când a încercat să mă ademe-
nească lingându-mă sugestiv, plin de dorină.
– De ce? m-a întrebat, pe când buzele îi alunecau
de-a lungul gâtului meu. De ce mă faci să înnebunesc?
– Habar n-am ce-ai tu de împărit cu doctorul Lucas
şi, sincer, nu mă interesează nici cât negru sub unghie.
Dar avea dreptate. În seara asta, Corinne a primit mult
mai multă atenie din partea ta. Tu m-ai ignorat foarte
frumos în timpul cinei.
– Mi-e imposibil să te ignor, Eva, zise el, cu chipul
dur şi încordat. Dacă te afl i în aceeaşi încăpere cu mine,
nu mai văd pe nimeni altcineva.
– Ce ciudat! De fi ecare dată când m-am uitat la tine,
tu erai cu ochii la ea.
– Asta-i o prostie! Îmi dădu drumul şi-şi înlătură pă-
rul ud de pe faă. Ştii ce simt pentru tine.
– Chiar aşa? Mă doreşti. Ai nevoie de mine. Dar o
iubeşti pe Corinne?
– O, la dracu’! Nu!
Închise apa şi mă lipi de sticlă, inându-mă cu ambe-
le mâini.
– Vrei să-i spun că te iubesc, Eva? Despre asta este
vorba?
Stomacul mi se strânse de parcă mi-ar fi dat un
pumn cu toată puterea. Niciodată nu simisem o ase-
menea durere, nici măcar nu ştiusem că există. Mă us-
turau ochii şi m-am strecurat pe sub braul lui înainte
să mă fac singură de râs şi să încep să plâng.
434 Sylvia Day
– Du-te acasă, Gideon! Te rog!
– Sunt acasă, replică el şi mă prinse din spate, îngro-
pându-şi faa în părul meu ud. Sunt cu tine.
M-am zbătut ca să mă eliberez, însă eram mult prea
terminată, şi fi zic, şi emoional. Lacrimile au început
să-mi curgă şiroaie, fără să mă mai pot abine. Şi nu
suportam să plâng în faa cuiva.
– Pleacă, te rog!
– Te iubesc, Eva. Bineîneles că te iubesc.
– O, Doamne! Am început să-l lovesc cu pumnii,
numai să scap de omul care devenise pentru mine o
uriaşă sursă de chin şi de nefericire. N-am nevoie de
mila ta! Singurul lucru pe care-l vreau e să pleci!
– Nu pot. Şi ştii şi tu că nu pot. Eva, nu te mai zbate!
Ascultă-mă!
– Tot ce spui mă doare, Gideon.
– Ăsta nu-i cuvântul corect, continuă el, încăpăâ-
nat, cu buzele lângă urechea mea. De asta nu i l-am
spus. Cuvântul ăsta nu descrie corect ce eşti tu şi ce
simt pentru tine.
– Taci din gură! Dacă ii măcar un pic la mine, taci
din gură şi pleacă!
– Am fost iubit şi înainte – de Corinne, de alte fe-
mei... Dar ce dracu’ ştiu ele despre mine? Pe cine dracu’
iubesc ele când habar n-au cât sunt de distrus? Dacă
asta-i dragoste, n-are nici o legătură cu ceea ce simt
pentru tine.
Am rămas nemişcată, tremurând, cu privirea pier-
dută în refl exia din oglindă a chipului meu, mânjit de
rimel şi cu şuviele ude şi încurcate, lângă chipul frumos
şi răvăşit al lui Gideon. Trăsăturile îi erau devastate de
emoiile explozive, în timp ce mă strângea în brae cu
putere. Păream atât de nepotrivii unul cu altul!
Totuşi, am îneles sentimentul alienant de a te afl a
printre oameni care pur şi simplu nu pot să te vadă cu
adevărat sau nu vor s-o facă. Şi eu cunoscusem sila de
sine care venea din faptul că eşti un impostor, că le
arăi celorlali imaginea a ceea ce vrei să fi i, dar nu eşti.
Trăisem cu spaima că oamenii pe care îi iubeam mi-ar
fi putut întoarce spatele dacă ar fi ajuns vreodată să afl e
cine sunt cu adevărat.
– Gideon...
Buzele lui îmi dezmierdau tâmpla.
– Cred că m-am îndrăgostit de tine din clipa în care
te-am văzut pentru prima dată. După aceea am făcut
dragoste în limuzină şi totul s-a schimbat. S-a transfor-
mat în mult mai mult.
– Da, sigur! În seara aceea mi-ai dat papucii şi ai ple-
cat ca să te ocupi de Corinne. Cum ai putut, Gideon?
El îmi dădu drumul, dar numai ca să mă ridice în
brae şi să mă ducă spre uşă, pe care era agăat halatul
meu de baie. Mă înfăşură în el, după care mă puse să
stau pe marginea căzii, iar el se duse la chiuvetă ca
să scoată şerveelele demachiante din sertar. Apoi
se lăsă pe vine în faa mea şi începu să-mi şteargă ma-
chiajul de pe faă.
– La dineul acela, când a sunat Corinne, era cel mai
bun moment din lume ca să fac o tâmpenie. Se uita la
chipul meu umfl at de plâns cu o privire blândă şi cal-
dă. Tu şi cu mine abia făcuserăm dragoste şi nu eram
în stare să gândesc clar. I-am spus că sunt ocupat, că
sunt cu cineva, dar când am auzit durerea din glasul ei,
mi-am dat seama că trebuie să rezolv totul cu ea ca să
pot să continui cu tine.
– Nu pricep. M-ai lăsat acolo singură pentru ea.
Cum putea asta să te ducă mai departe cu mine?
436 Sylvia Day
– Eva, eu am dat-o în bară cu Corinne, zise el, în
timp ce-mi dădea capul pe spate, ca să-mi şteargă ochii,
care arătau ca ai unui raton. Am cunoscut-o când eram
în primul an la Universitatea Columbia. Evident că
am remarcat-o. Este frumoasă şi blândă şi nu a spus
niciodată ceva rău despre nimeni. Când a început să
se uite după mine, m-am lăsat prins şi am avut cu ea
prima experienă sexuală liber consimită.
– O urăsc.
Gura lui se arcui uşor.
– Nu glumesc, Gideon. În clipa asta sunt bolnavă
de gelozie.
– Cu ea făceam doar sex, îngeraş. Noi doi facem
dragoste, indiferent cât de tare ne-o tragem. De fi ecare
dată, încă din primul moment. Tu eşti unica fi ină din
lume care m-a făcut să mă simt aşa.
– În regulă. Mă simt vag mai bine, am oftat eu
din greu.
El mă sărută.
– Cred că se poate spune că eram prieteni. Relaia
noastră era exclusiv sexuală şi de multe ori mergeam în
diferite locuri ca un cuplu. Cu toate acestea, când mi-a
spus că mă iubeşte, am fost surprins. Şi fl atat. ineam
la ea. Îmi plăcea să-mi petrec timpul cu ea.
– Şi se pare că încă îi mai place, am mormăit.
– Ascultă-mă în continuare! mă admonestă el, lo-
vindu-mă uşor cu degetul pe vârful nasului. M-am
gândit că poate şi eu o iubesc, în felul meu... în unicul
fel pe care îl cunoşteam. Nu voiam ca ea să fi e cu
altcineva. Aşa că, atunci când mi-a cerut să ne căsă-
torim, am spus da.
Am tresărit şi m-am dat puin în spate ca să-l văd
mai bine.
– Ea i-a cerut să vă căsătorii?
– Nu mai fi aşa de şocată, răspunse el laconic. Îmi
răneşti orgoliul.
Eu eram inundat de un val de uşurare care mă ame-
ea. M-am aruncat în braele lui, strângându-l cât de
tare puteam, iar el mi-a răspuns cu aceeaşi sălbăticie.
– Te simi bine acum?
– Da. Da, îmi revin.
M-am dat înapoi şi i-am luat faa în palme.
– Continuă!
– Am acceptat dintr-o mulime de motive greşi-
te. În cei doi ani cât am fost cu ea, noi nu am dormit
nici măcar o noapte împreună. Nu am vorbit despre
nici unul dintre lucrurile despre care vorbesc cu tine.
Ea nu mă cu noştea cu adevărat, dar, cu toate astea,
m-am autoconvins că faptul că sunt iubit e ceva de care
merită să mă agă. Cine altcineva avea s-o facă aşa cum
trebuia, dacă nu ea?
Îşi mutase atenia acum spre celălalt ochi al meu,
curăând dârele negre.
– Cred că ea spera că faptul că suntem logodii ne va
duce către un alt nivel. Că poate o să mă deschid mai
mult. Că poate o să rămânem noaptea la hotel – apro-
po, ei i se părea romantic –, în loc să plecăm devreme,
din cauză că avem ore de dimineaă. Nu ştiu.
Din tot ceea ce-mi spunea, părea îngrozitor de sin-
gur. Bietul meu Gideon! Fusese singur atâta vreme!
Poate chiar toată viaa.
– Şi poate că, după un an, când s-a despărit de
mine, continuă el, ea spera că în felul acesta o să dea
un brânci relaiei, pentru un nou început. Că o să mă
străduiesc mai mult s-o păstrez. Eu, în schimb, m-am
simit uşurat, pentru că începusem să-mi dau seama
438 Sylvia Day
că mi-e imposibil să întemeiez un cămin cu ea. Ce pre-
texte aveam să găsesc ca să dormim în camere separate
şi să aibă fi ecare spaiul lui?
– Nu te-ai gândit niciodată să-i spui?
– Nu, dădu el din umeri. Până la tine nu am con-
siderat că trecutul meu e o problemă. Ce-i drept, îmi
afecta comportamentul în unele privine, dar totul era
la locul lui şi nu eram nefericit. De fapt, chiar credeam
că duc o viaă confortabilă şi fără complicaii.
– O, Doamne! am strâmbat eu în glumă din nas.
Salut, Domnule Confortabil. Eu sunt Domnişoara
Complicată.
– Nici o clipă de plictiseală cu noi, zâmbi el
strălucitor.
Gideon a ajuns chiar când scoteam mâncarea din
cuptor. Într-o mână inea o geantă de haine şi în cea-
laltă una de laptop. Fusesem îngrijorată că va dori să
meargă singur acasă după şedina cu doctorul Petersen,
dar mă liniştise când sunase ca să mă anune că e pe
drum. Cu toate acestea, când am deschis uşa şi l-am
văzut în prag, un fi or de nelinişte m-a străbătut.
– Hei, exclamă el încetişor, în timp ce mă urma în
bucătărie. Aici miroase delicios.
– Sper că i-e foame. Avem multă mâncare şi aş fi
foarte uimită dacă ar apărea şi Cary să ne ajute.
Gideon îşi lăsă lucrurile pe masa pentru micul dejun
şi se apropie de mine cu grijă, privindu-mă cercetător.
– Mi-am adus câteva lucruri ca să rămân peste noap-
te, dar dacă vrei, plec. Oricând. Numai să-mi spui.
Am expirat cu putere, hotărâtă să nu las ca frica
să-mi comande aciunile.
– Vreau să stai aici.
– Şi eu vreau să stau aici, zise el şi se opri lângă mine.
Pot să te iau în brae?
M-am băgat în el şi l-am strâns cu putere.
– Te rog!
El îşi lipi obrazul de al meu, luându-mă strâns.
Nu era o îmbrăişare fi rească şi lipsită de griji, aşa cum
eram obişnuii. Între noi apăruse o reinere care nu
semăna cu nimic din ce simiserăm înainte.
– Ce faci? murmură el.
– Mai bine, acum că ai venit.
– Dar tot agitată eşti, zise, sărutându-mi fruntea.
Şi eu sunt la fel. Nu ştiu cum o să mai putem dormi din
nou unul lângă altul.
M-am dat puin în spate ca să mă uit la el. Asta era
şi teama mea, iar discuia avută cu Cary nu îmbunătă-
ise lucrurile. „E o bombă cu ceas...“
– O să găsim noi o cale, i-am spus.
El rămase tăcut un timp îndelungat.
– Nathan te-a căutat vreodată?
– Nu.
Deşi aveam teama înrădăcinată că s-ar putea ca
într-o bună zi să-l văd din nou, fi e din întâmplare,
fi e în mod voit. El era undeva pe lume, respirând ace-
laşi aer...
– De ce?
– M-am gândit la asta azi.
M-am dat înapoi ca să-l privesc şi mi s-a pus un nod
în gât văzând cât arăta de chinuit.
– De ce?
– Pentru că sunt multe lucruri rele între noi.
– i se pare prea mult?
– Nu pot gândi aşa, scutură Gideon din cap.
398 Sylvia Day
Nu ştiam ce să spun, ce să fac. Ce asigurări puteam
să-i dau, când nici eu nu ştiam dacă iubirea mea şi do-
rina lui aveau să fi e de ajuns ca să facă relaia noastră
să meargă?
– Ce-i trece prin minte? se interesă el.
– Mă gândesc la mâncare. Mor de foame. Poi să te
duci tu să vezi dacă vrea şi Cary să mănânce? Pe urmă
ne putem aşeza la masă.
Gideon îl găsise pe Cary dormind, aşa că am avut
amândoi parte de o cină la lumina lumânărilor. Masa
era oarecum ofi cială, în timp ce noi eram îmbrăcai în
nişte tricouri largi şi pantaloni de pijama, pe care ni-i
pusesem fi ecare după duş. Eu eram îngrijorată pentru
Cary, dar timpul petrecut în linişte singură cu Gideon
părea să fi e exact ce aveam nevoie.
– Ieri am luat prânzul cu Magdalene în biroul meu,
îmi spuse el, după ce am început să mâncăm.
– Da?
Adică în timp ce eu plecasem să cumpăr inelul,
Magdalene se bucura de timpul petrecut în intimitate
cu iubitul meu?
– Nu lua tonul ăsta, mă certă el. Ea şi-a luat prânzul
într-un birou plin de fl orile tale, cu tine făcând bezele
de pe birou. Tu erai tot atât de mult acolo ca şi ea.
– Scuze! A fost o reacie automată.
El îmi duse mâna la gură şi o sărută apăsat.
– Mă bucur că încă mai poi să fi i geloasă în pri-
vina mea.
Am oftat. Toată ziua, sentimentele mele fuseseră
într-un haos total; nu reuşisem să hotărăsc ce simeam
în legătură cu orice.
– I-ai spus ceva despre Christopher?
– Ăsta a fost adevăratul scop al prânzului. I-am
arătat fi lmuleul.
– Ce? am încruntat eu sprâncenele, nedumerită,
amintindu-mi că telefonul meu murise în maşină. Cum
ai făcut?
– i-am luat telefonul la birou şi am scos înre-
gistrarea prin USB. N-ai observat că aseară i-am adus
telefonul încărcat?
– Nu.
Am lăsat jos furculia şi cuitul. Oricât ar fi fost
Gideon de dominant, trebuia să discutăm serios în
privina granielor a căror încălcare mă făcea să-mi
pierd cumpătul.
– Gideon, nu poi să-mi scotoceşti aşa prin telefon.
– N-am scotocit nimic. Tu nu i-ai pus încă parolă.
– Nu asta-i problema! E o încălcare serioasă a afuri-
sitei mele de intimităi. Dumnezeule!
La dracu’! De ce nimeni din viaa mea nu înelegea
că am şi eu limite?
– ie i-ar plăcea să-i cotrobăiesc prin lucruri?
– Eu n-am nimic de ascuns, declară el şi îşi scoase
telefonul dintr-un buzunar al pijamalei, ca să mi-l dea.
Şi nici tu n-o să ai.
Nu voiam să stârnesc o ceartă tocmai acum, căci
lucrurile erau oricum pe muchie de cuit, însă lăsasem
prea mult lucrurile să meargă în felul ăsta.
– Nu contează dacă am sau nu ceva de ascuns faă
de tine. Am dreptul să am propriul spaiu şi propria
intimitate, iar tu trebuie să mă întrebi înainte să te ser-
veşti singur cu informaii despre mine şi cu lucrurile
mele. Trebuie să te stăpâneşti să pui mâna pe orice vrei
fără permisiunea mea.
400 Sylvia Day
– Ce era aşa de privat acolo? îşi încrei el sprâncene-
le. Doar tu mi-ai arătat fi lmarea aia.
– Nu fi ca mama, Gideon! m-am răstit. Nu pot să
accept o nebunie ca asta.
El tresări şi dădu înapoi, evident luat prin surprin-
dere de supărarea mea.
– Bine. Îmi pare rău.
Am luat o gură de vin, încercând să-mi in în frâu
nervii şi neliniştea.
– Îi pare rău că m-am înfuriat? Sau că ai făcut-o?
După câteva clipe, Gideon răspunse:
– Îmi pare rău că te-ai înfuriat.
Pur şi simplu nu pricepea.
– De ce nu-i dai seama cât e de ciudat?
– Eva, oftă el, trecându-şi o mână prin păr. Petrec
zilnic câte un sfert din zi în tine. Iar dacă tu îmi pui
limite în afara ta, nu pot să le consider decât arbitrare.
– Ei bine, nu sunt. Pentru mine, sunt importante.
Dacă vrei să afl i ceva, trebuie să mă întrebi.
– Bine.
– Nu mai face asta, Gideon, l-am avertizat. Nu glu-
mesc deloc.
– Bine, să ştii că am îneles, răspunse el cu maxilarul
încordat.
Pe urmă am trecut mai departe, pentru că nu voiam
deloc să mă cert.
– Şi ce-a zis când a văzut fi lmuleul?
El se relaxă vizibil.
– Evident că nu i-a fost uşor. Şi i-a picat şi mai greu
să ştie că şi eu l-am văzut.
– Ea ne-a văzut pe noi în bibliotecă.
– N-am vorbit direct despre asta, dar ce-ar fi fost de
zis? Doar n-o să mă scuz pentru că am făcut dragoste
cu iubita mea într-o cameră cu uşa închisă, replică el,
lăsându-se pe spate, cu un oftat puternic. Ceea ce a
îndurerat-o cu adevărat a fost să vadă faa lui Christo-
pher în înregistrare, să vadă ce părere are el cu adevărat
despre ea. E greu să vezi că eşti folosit într-un asemenea
hal. Şi, mai ales, de cineva pe care crezi că-l cunoşti,
cineva care ar trebui să-i poarte de grijă.
Mi-am făcut de lucru, umplând paharele, ca să-mi
ascund reacia. Gideon vorbise ca din propria expe-
rienă. Oare lui ce i s-o fi întâmplat? Am băut repede
un pic de vin şi am întrebat:
– Tu cum te simi în privina asta?
– Ce să fac? De-a lungul anilor, am încercat în fel
şi chip să stau de vorbă cu Christopher. Am încercat
dându-i bani. Am încercat cu ameninările. El însă n-a
arătat niciodată vreo dorină să se schimbe. Cu mult
timp în urmă, mi-am dat seama că nu pot decât să con-
trolez pagubele. Şi să te in pe tine cât mai departe cu
putină de el.
– Acum, că ştiu, o să te ajut şi eu cu asta.
– Bine.
Bău şi el din vin, aruncându-mi o privire rapidă pes-
te pahar.
– Nu m-ai întrebat cum a fost la doctorul Petersen.
– Pentru că nu e treaba mea. Dar dacă vrei, poi
să-mi spui.
Privirile ni s-au încrucişat. Tare aş fi vrut s-o facă.
– Îi stau la dispoziie oricând vei dori să-mi vor-
beşti, dar n-o să te sâcâi. Când o să fi i tu pregătit să-mi
spui, o s-o faci. Acestea fi ind zise, aş dori foarte mult să
ştiu dacă i-a plăcut de el.
– Da, deocamdată, zâmbi el. Mă ia pe departe. Nu pot
muli să facă asta.
402 Sylvia Day
– Da, îi oferă altă perspectivă şi te face să revii asu-
pra problemei dintr-un unghi diferit, care te face să-i
spui: „Eu de ce n-am văzut lucrurile aşa?“
Degetele lui Gideon alunecau în sus şi-n jos pe pi-
ciorul paharului.
– Mi-a prescris să iau ceva noaptea, înainte să mă
culc. L-am cumpărat înainte să vin.
– Ce părere ai despre faptul că iei medicamente?
El îmi aruncă o privire cu ochi întunecai, parcă
bântuii.
– Simt că e necesar. Trebuie să fi u cu tine şi trebuie
să nu-i fac rău în felul ăsta, oricât m-ar costa. Doctorul
Petersen spune că medicamentele combinate cu tera-
pia au avut succes în cazul altor „parasomniaci sexuali
atipici“. Trebuie să-l cred.
M-am întins spre el şi i-am strâns mâna. Faptul că
lua medicamente era un pas imens, mai ales pentru
cineva care evitase atât de mult timp să se confrunte cu
problemele sale.
– Îi mulumesc.
Gideon mă strânse mai tare.
– Se pare că s-au făcut studii pe destul de muli oa-
meni care sufereau de problema asta. El mi-a povestit
despre un caz în care un bărbat şi-a atacat sexual soia
în somn timp de doisprezece ani, până când au hotărât
să ceară ajutor.
– Doisprezece ani? Dumnezeule!
– Se pare că au aşteptat atât de muli ani şi pentru
că bărbatul acela era mai bun la pat în somn, adăugă
el laconic. Iar dacă asta nu-i o lovitură mortală pentru
propriul ego, atunci nu ştiu ce-ar putea să fi e.
Am rămas cu gura căscată.
– Da. Rahat!
– Ştiu, nu-i aşa? Apoi zâmbetul i se şterse de pe faă.
Dar nu vreau să te simi obligată să dormi cu mine,
Eva. Nu există pastile magice. Pot să dorm pe canapea
ori să mă duc la mine, deşi prefer canapeaua. Când mă
pregă tesc să plec la lucru împreună cu tine, toată ziua
mi-e bine.
– Şi mie.
Gideon se apropie şi mai mult, îmi luă mâna şi o
duse la buze.
– Nu mi-am închipuit vreodată că o să ajung la
asta... Să existe cineva în viaa mea care să ştie ce să-mi
facă. Să existe cineva cu care să vorbesc înainte de cină
despre halul în care o dau în bară, pentru că mă acceptă
aşa cum sunt... Îi sunt recunoscător, Eva.
Mi-a tresărit inima, plină de o dulce durere. Doar
el era în stare să spună asemenea lucruri frumoase,
perfecte.
– Şi eu am aceeaşi senzaie în ceea ce te priveşte,
asule.
Poate chiar mai profundă, pentru că îl iubeam. Dar
n-am spus-o cu glas tare. Poate şi el avea să ajungă aici
într-o bună zi. N-aveam să renun până când va fi ab-
solut şi irevocabil al meu.
Cu picioarele goale sprijinite pe măsua de cafea şi
cu laptopul în brae, Gideon părea să se simtă atât de
confortabil, atât de relaxat, că nu mă puteam concen-
tra la programul de la televizor.
„Cum am ajuns aici?“, mă tot întrebam în sinea
mea. „Bărbatul ăsta atrăgător şi extravagant, împreună
cu mine?“
– Te uii la mine, murmură el, cu privirea în ecranul
computerului.
404 Sylvia Day
Am scos limba la el.
– Domnişoară Tramell, asta e cumva o sugestie cu
substrat sexual?
– Cum poi să mă vezi, când eşti cu ochii la ce lu-
crezi acolo?
El îşi ridică privirea şi se uită direct la mine. Ochii
lui albaştri ardeau de foră şi de căldură.
– Te-am văzut în permanenă, îngeraş. Din clipa în
care m-ai găsit, nu te mai văd decât pe tine.
Ziua de miercuri a început cu penisul lui Gideon
împingându-se în mine de la spate, în noul meu mod
preferat de a mă trezi.
– Ei bine, am zis cu voce răguşită, alungând urmele
somnului de pe ochi, în timp ce braul lui, încolăcit
în jurul mijlocului meu, mă trăgea mai aproape de
pieptul lui cald şi puternic, eşti cam neastâmpărat în
dimineaa asta.
– Tu eşti minunată şi sexy în fi ecare dimineaă, răs-
punse el, cuibărindu-se pe umărul meu. Îmi place la
nebunie să mă trezesc lângă tine.
Şi am sărbătorit, cu câteva orgasme, o noapte de
somn neîntrerupt.
Mult mai târziu, în timpul zilei, am mers să iau
prânzul cu Mark şi cu partenerul lui, Steven, într-un
încântător restaurant mexican, afl at într-un demisol.
După ce am coborât câteva trepte de ciment, am intrat
într-un restaurant surprinzător de spaios, cu chelneri
îmbrăcai în costume negre şi foarte bine luminat.
– Va trebui să-i aduci omul aici şi să-l pui să-i ia o
margarita cu rodii.
– E bună? m-am interesat.
– O, da!
Chelneria care a venit să ia comanda a început
să fl irteze fără ruşine cu Mark, bătând din genele su-
părător de lungi. Mark i-a răspuns şi el la fl irt. Iar pe
măsură ce masa continua, roşcata exuberantă – care
s-a prezentat ca Shawna – devenea tot mai îndrăznea-
ă, punând mâna pe umărul lui Mark şi pe gâtul lui de
fi ecare dată când trecea pe lângă noi. Ca reacie, glu-
mele lui Mark au devenit tot mai sugestive, până când
am observat că Steven se enervase, că faa i se făcea
tot mai roşie şi privirea i se posomora cu fi ecare clipă
ce trecea. Am început să mă foiesc neliniştită, numă-
rând minutele până când avea să se termine această
masă tensionată.
– Hai să ne întâlnim în seara asta, îi propuse
Shawna lui Mark când ne aduse nota. Dacă petreci o
noapte cu mine, o să te vindec.
Am rămas cu gura căscată. Chiar aşa?
– Îi convine la şapte? zise Mark învăluitor. O să
te distrug, Shawna. Ştii ce se întâmplă dacă te bagi
în noroi...
Am înghiit greşit apa şi m-am înecat. Steven sări
în picioare şi înconjură masa, ca să mă bată pe spate.
– La dracu’, Eva, zise el, râzând, să ştii că i-am făcut
doar o farsă. Nu da colul din cauza asta!
– Ce? am horcăit, cu ochii în lacrimi.
El rânji şi se îndreptă spre chelneriă, luând-o pe
după umeri.
– Eva, fă cunoştină cu sora mea, Shawna. Shawna,
Eva este cea care îi face viaa mai uşoară lui Mark.
– Asta-i foarte bine, zise Shawna, din moment ce te
are pe tine ca să i-o complici.
Steven îmi făcu mie cu ochiul.
406 Sylvia Day
– De-aia mă ine pe mine pe lângă el.
Privindu-i pe cei doi frai unul lângă altul, am ob-
servat şi eu, în sfârşit, asemănarea care îmi scăpase
până atunci. M-am lăsat pe spate în scaun, uitându-mă
urât la Mark.
– Ai fost îngrozitor. Credeam că Steven o să facă o
criză de furie.
Mark ridică mâinile, în semn că se predă.
– A fost ideea lui. El e ăla leşinat după telenovele,
îi aminteşti?
Steven se răsuci pe călcâie, zâmbind cu gura până
la urechi.
– Ei, hai, Eva! Doar ştii că Mark este omul cu idei
în relaia asta.
Shawna scoase din buzunar o carte de vizită şi mi-o
înmână.
– Ai numărul meu de telefon pe partea cealaltă.
Sună-mă, că am eu ac de cojocul ăstora doi. Poi să le-o
coci de să n-o poată duce.
– Trădătoareo! o huidui Steven.
– Ce vrei, ridică Shawna din umeri, noi, fetele, tre-
buie să inem una cu alta.
După program, am mers împreună cu Gideon la sala
lui de sport. Angus ne-a dus acolo şi am intrat. Era plin
de lume şi vestiarele erau aglomerate. M-am schimbat
şi mi-am pus lucrurile într-un dulap, după care m-am
întâlnit cu Gideon în hol.
I-am făcut cu mâna lui Daniel, antrenorul care vor-
bise cu mine prima dată când fusesem la CrossTrainer,
şi m-am ales cu o palmă la fund pentru asta.
– Hei, am protestat, tresărind sub lovitura de pe-
deapsă a lui Gideon. Încetează!
El m-a prins de coadă şi mi-a tras capul uşor spre el,
ridicându-mi gura ca să-şi poată marca teritoriul cu un
sărut profund şi pătimaş. Felul în care mă trăgea de păr
îmi trimitea fi ori electrici prin piele.
– Dacă asta e ideea ta despre o lecie, i-am şoptit,
atunci trebuie să mărturisesc că este mai degrabă un
stimulent.
– Sunt doritor să merg un pic mai departe, răspunse
el, prinzându-mi uşor buza de jos cu dinii. Dar nu i-aş
sugera să-mi pui aşa la încercare limitele, Eva.
– Nu-i face griji! Am eu alte moduri s-o fac.
Gideon s-a dus întâi la banda de alergare, făcân -
du-mi plăcerea de a-i vedea trupul strălucind de sudoa-
re... în public. Indiferent cât de des îl văzusem astfel în
intimitate, tot mă excita enorm să-l văd aşa.
Şi, Dumnezeule, cât îmi plăcea cum arăta cu părul
strâns la spate! Şi cum îi jucau muşchii pe sub pielea
uşor bronzată! Şi mişcările lui puternice şi pline de
graie! Vederea unui bărbat atât de elegant fără cos-
tum, expunându-şi latura animalică, mă înnebunea
de dorină.
Nu puteam să-mi iau privirea de la el şi eram încân-
tată că nici nu trebuie. La urma urmelor, era al meu, iar
faptul acesta făcea să mă inunde un val cald de plăcere.
În plus, toate femeile din sală se uitau la el. În timp ce
trecea de la un aparat la altul, era urmărit de zeci de
priviri admirative.
Când a observat că mă uit la el, i-am aruncat o pri-
vire sugestivă şi mi-am trecut limba peste buza de jos.
Sprânceana ridicată şi zâmbetul lui plin de părere de
rău m-au făcut să zâmbesc. Nu mai ştiam când fuse-
sem ultima oare atât de motivată în timp ce-mi făceam
exerciiile. O oră şi jumătate a zburat ca o clipă.
408 Sylvia Day
Când ne-am urcat în Bentley, îndreptându-ne spre
apartamentul lui, am început să mă foiesc pe banchetă,
aruncându-i repetat priviri, într-o invitaie mută. El îşi
împleti degetele cu ale mele.
– O să aştepi pentru asta.
Afi rmaia lui m-a făcut să tresar.
– Poftim?
– Ai auzit bine.
Îmi sărută degetele şi mai avu şi tupeul să-mi zâm-
bească răutăcios.
– Amânarea plăcerii, îngeraş.
– De ce să facem asta?
– Gândeşte-te cât o să fi m de înnebunii unul după
altul la sfârşitul dineului.
M-am dat mai aproape de el, pentru ca Angus să nu
mă audă, deşi ştiam că el e destul de profesionist ca să
ne ignore.
– E doar o presupunere, indiferent dacă aşteptăm
sau nu. Eu zic să nu.
El însă a rămas neclintit. În schimb, ne-a supus la
chinuri pe amândoi. Ne-am dezbrăcat amândoi ca să
mai facem un duş, mângâindu-ne şi dezmierdându-ne
unul altuia fi ecare curbă, fi ecare părticică a corpului;
după care ne-am îmbrăcat pentru dineu. Şi-a pus un
costum negru, dar fără cravată. Cămaşa de un alb ima-
culat avea nasturele desfăcut la guler, lăsând la vedere
o bucăică de piele. Rochia de cocktail pe care o alese-
se pentru mine era o creaie Vera Wang din mătase de
culoare champagne, cu partea de sus fără umeri, spatele
dezgolit şi cu o fustă cu volane care se termina la câiva
centimetri peste genunchi.
Am zâmbit la vederea ei, dându-mi seama c-o să
înnebunească să mă vadă toată seara îmbrăcată în ea.
Era minunată şi-mi plăcea foarte mult, dar era croi-
tă mai degrabă pentru tipe înalte şi zvelte, nu pentru
femei scunde şi cu forme. Într-o încercare nereuşi-
tă de a păstra decena, mi-am lăsat părul liber, ca
să-mi acopere sânii, însă, dacă expresia de pe faa lui
Gi deon putea să fi e un semn, mişcarea asta nu mi-era
de mare ajutor.
– Doamne, Eva! se foi el, încercând să-şi aranjeze
pantalonii. Mi-am schimbat părerea despre rochia asta.
N-ar trebui s-o pori în public.
– N-avem timp să-i schimbi părerea.
– Credeam că are ceva mai mult material în ea.
– Ce pot să zic? Am dat din umeri, rânjind. Tu mi-ai
cumpărat-o.
– M-am răzgândit. Cât timp îi ia s-o scoi?
Mi-am trecut limba peste buza de jos, invitându-l.
– Nu ştiu. Ce-ar fi să afl i tu?
El mă privi cu ochi tulburi:
– N-o să mai ieşim niciodată de aici.
– Eu n-o să mă plâng.
Arăta atât de bine şi îl doream – ca de obicei – în-
grozitor de tare.
– N-ai un sacou sau ceva de genul ăsta, ca să te mai
acoperi? O geacă? Sau un pardesiu?
Mi-am scos râzând plicul din dulap şi i-am înlănuit
braul cu al meu.
– Nu-i face griji! Toi o să fi e atât de ocupai să se
uite după tine, că pe mine nici n-o să mă observe.
El se uită urât la mine, în timp ce-l trăgeam afară
din dormitor:
– Nu, serios! Nu cumva i-au mai crescut âele?
Se revarsă din corsajul chestiei ăleia.
410 Sylvia Day
– Gideon, am douăzeci şi patru de ani, am replicat
sec. Am încetat să mai cresc încă de acum câiva ani.
Ceea ce vezi e tot ce primeşti.
– Da, dar eu sunt singurul care ar trebui să te vadă,
din moment ce sunt tot singurul care are dreptul să
primească.
Ne-am îndreptat către living. În scurtul timp care
ne-a luat ca să străbatem holul, am admirat frumuse-
ea tăcută a casei lui Gideon. Îmi plăcea foarte mult
cât era de caldă şi de atrăgătoare. Decorul fermecător
de european emana o elegană deosebită, dar în acelaşi
timp era şi remarcabil de confortabil. Iar priveliştea
uluitoare pe care o ofereau ferestrele boltite completa
interiorul, însă nu distrăgea atenia de la el.
Combinaia de lemn întunecat, piatră, culori calde
şi accente puternice şi aurii era evident foarte scumpă,
ca şi obiectele de artă de pe perei, însă era o etala-
re de bogăie plină de bun-gust. Nu-mi închipuiam că
cineva s-ar putea simi încurcat în privina locului
unde să se aşeze ori a obiectelor pe care să le atingă.
Pur şi simplu nu era genul ăla de spaiu.
Am luat liftul personal şi, imediat ce uşile s-au în-
chis, Gideon s-a întors cu faa la mine şi a încercat
să-mi ridice mai sus corsajul rochiei.
– Dacă nu eşti atent, l-am avertizat, o să-mi laşi la
vedere păsărica.
– Fir-ar să fi e!
– Putem să ne distrăm de minune cu asta. Aş putea
să joc rolul unei păpuşe blonde prostue care se ine
după mădularul şi milioanele tale, iar tu poi să-i joci
rolul tău, de playboy miliardar, cu ultima lui jucărioară.
Trebuie doar să pari plictisit şi indulgent, în timp ce eu
mă frec de tine şi ciripesc despre cât eşti de deştept.
– Asta nu-i amuzant. Pe urmă i se lumină faa:
Ce zici de-o eşarfă?
Când am ajuns la dineul de gală în benefi ciul unui
nou adăpost pentru femei şi copii, am fost îndrumai
spre zona presei, ceea ce mi-a stârnit frica de expunere
publică. M-am concentrat deci asupra lui Gideon, pen-
tru că nimic nu-mi putea acapara gândurile mai deplin
decât el. Şi, deoarece eram atât de atentă la el, am pu-
tut să văd, chiar sub ochii mei, cum face trecerea de la
om la persoană publică.
Şi-a pus cu uşurină masca pe faă. Irişii i-au înghe-
at într-un albastru tăios, iar gura-i senzuală şi-a pierdut
orice arcuire. Aproape că puteam simi cum fora voin-
ei lui ne izolează pe amândoi. Între noi şi restul lumii
se înălase un scut numai pentru că aşa voia el să fi e.
Stând lângă el, mi-am dat seama că nimeni nu urma
să se apropie de mine ori să-mi adreseze vreun cuvânt
până în clipa în care el avea să dea vreun semn că se
poate face aşa ceva.
Cu toate acestea, vibraia care interzicea atingerile
nu putea interzice şi privirile. În timp ce ne îndreptam
spre sala de bal, capetele se întorceau după Gideon şi o
mulime de ochi ne urmăreau. Pe mine pusese stăpâni-
re un spasm nervos din cauza ateniei pe care o atrăgea,
el însă părea că nu vede nimic şi era cum nu se poate
mai liniştit.
Dacă aş fi avut de gând să mă lipesc de el şi să-i
ciripesc prosteşte, ar fi trebuit să stau la coadă. În clipa
în care s-a oprit, a fost de îndată înconjurat de muli-
me. M-am dat la o parte ca să le fac loc celor care se
înghesuiau ca să-i atragă atenia şi am făcut câiva paşi,
sperând să găsesc nişte şampanie. Firma la care lucram
412 Sylvia Day
făcuse gratuit reclama pentru această gală şi am văzut
câiva oameni pe care îi cunoşteam.
Reuşisem să iau un pahar de pe tava unui chelner,
când am auzit că mă strigă cineva pe nume. M-am în-
tors şi l-am zărit pe nepotul lui Stanton, care se apropia
de mine cu un zâmbet larg. Avea părul negru şi ochii
albaştri şi era cam de aceeaşi vârstă cu mine. Îl cunoş-
team de pe vremea când o vizitam pe mama în vacane
şi m-am bucurat să-l văd.
– Martin! l-am întâmpinat cu braele deschise şi
ne-am îmbrăişat scurt. Ce mai faci? Arăi extraordinar!
– Şi eu voiam să zic acelaşi lucru despre tine, zise
el, admirându-mi rochia. Am auzit că te-ai mutat la
New York şi chiar voiam să te întâlnesc. De cât timp
eşti în oraş?
– Nu de mult. Doar de câteva săptămâni.
– Bea-i şampania, mă îndemnă el, şi hai să
dansăm!
Alcoolul îmi răspândea o căldură plăcută prin vene
când ne-am îndreptat spre ringul de dans, pe acordurile
lui Summertime, cântat de Billie Holliday.
– Ia zi, începu el, lucrezi undeva?
În timp ce dansam, i-am povestit despre slujba mea
şi l-am întrebat ce face. N-am fost deloc uimită să afl u
că lucra pentru fi rma de investiii a lui Stanton şi că-i
mergea bine.
– Mi-ar plăcea foarte mult să ieşim în oraş şi să luăm
prânzul împreună într-o zi, mi-a propus.
– Ar fi excelent.
Când muzica s-a sfârşit, m-am dat un pas înapoi şi
am intrat în cineva afl at în spatele meu. Două mâini
m-au apucat de talie ca să mă susină şi, când m-am
uitat peste umăr, l-am descoperit pe Gideon.
– Salut, a făcut el, pe un ton senzual, fără să-şi ia
privirea de gheaă de la Martin. Ne faci cunoştină?
– Gideon, i-l prezint pe Martin Stanton. Ne cu-
noaştem de câiva ani. Este nepotul tatălui meu vitreg.
Am tras aer în piept şi am continuat: Martin, i-l pre-
zint pe bărbatul de bază din viaa mea, Gideon Cross.
– Cross! zâmbi Martin şi-i strânse mâna. Evident că
ştiu cine eşti. Mă bucur mult să te cunosc. Dacă lu-
crurile merg bine, poate o să ne întâlnim pe la vreo
reuniune de familie.
Gideon îşi puse braele pe umerii mei.
– Contează pe asta!
Între timp, Martin fusese strigat de un cunoscut, aşa
că se aplecă să mă sărute pe obraz.
– O să te sun pentru prânzul ăla. Poate săptămâna
viitoare?
– Excelent.
Eram cât se poate de conştientă de vibraia plină de
energie în care mă învăluia Gideon, afl at lângă mine,
deşi, când mi-am furişat privirea spre el, chipul îi era
calm şi impasibil.
El m-a luat la dans, pe What a Wonderful World al
lui Louis Armstrong.
– Nu ştiu dacă-mi place de el, mormăi el.
– Martin e un tip foarte drăgu.
– Cu condiia să ştie că eşti a mea.
Îşi rezemă obrazul de tâmpla mea şi-şi puse mâna
pe spatele meu, în despicătura rochiei, direct pe pie-
le. inându-mă în felul ăsta în brae, nimeni n-avea
cum să creadă că n-aş fi a lui. Eram încântată că
aveam ocazia să stau lipită în public de trupul lui apeti-
sant. I-am adulmecat aroma şi m-am relaxat în braele
lui îndemânatice.
414 Sylvia Day
– Îmi place.
– Asta era şi ideea, şopti el, frecându-şi încet nasul
de mine.
Fericire. A durat atâta timp cât a inut şi dansul.
Tocmai părăseam ringul când am zărit-o pe Magda-
lene într-o parte. N-am recunoscut-o pe dată, pentru
că se tunsese, făcându-şi o coafură bob. Arăta zveltă
şi elegantă într-o rochie simplă de cocktail, dar era de
departe eclipsată de bruneta frapantă cu care vorbea.
Gideon a şovăit o clipă, încetinind infi m de pu-
in pasul, după care şi-a reluat ritmul. M-am uitat în
jos, crezând că evitase ceva de pe podea, când el mi-a
spus încet:
– Vreau să-i fac cunoştină cu cineva.
Mi-am întors privirea, ca să văd unde mergem.
Femeia care era împreună cu Magdalene îl zărise pe
Gideon şi se întorsese spre el. Am simit cum braul lui
se încordează în clipa în care privirile lor s-au întâlnit.
Şi mi-am dat seama şi de ce.
Femeia, oricine ar fi fost, era îndrăgostită până peste
cap de Gideon. Se citea asta pe chipul ei, în ochii de
un albastru îngeresc. Era de o frumusee uluitoare, atât
de minunată, încât nu părea reală. Părul negru ca pana
corbului îi cădea într-un val des şi drept până aproape
de talie. Avea rochia de aceeaşi nuană ca şi ochii, pie-
lea bronzată şi trupul zvelt cu curbe perfecte.
– Corinne, o salută el, iar răguşeala obişnuită din
vocea lui se accentuă puin; îmi dădu drumul şi o prin-
se de mâini. Nu mi-ai spus că te-ai întors.
– Am lăsat câteva mesaje pe telefonul tău de acasă,
răspunse ea, cu o voce frumoasă şi blândă.
– A, n-am prea stat pe acasă în ultimul timp. Şi,
cum asta părea că-i amintise că mă afl u lângă el, îi dădu
drumul şi mă trase lângă el. Corinne, i-o prezint pe
Eva Tramell. Eva, Corinne Giroux, o veche prietenă.
I-am întins mâna şi ea mi-a strâns-o.
– Orice prietenă a lui Gideon e prietenă şi cu mine,
îmi spuse ea, zâmbindu-mi cu căldură.
– Sper că asta e valabil şi pentru iubite.
Privirea ei plină de subînelesuri s-a încrucişat cu
a mea.
– Mai ales pentru iubite. Acum, dacă poi să mi-l
împrumui pentru o clipă, aş dori să-i prezint un asociat
de-al meu.
– Evident.
Vocea mea era calmă, dar eu nu eram nici pe de-
parte aşa.
Gideon m-a sărutat grăbit pe tâmplă, după care
s-a dus spre Corinne, oferindu-i braul şi lăsând-o pe
Mag da lene stânjenită în picioare, în faa mea.
Îmi părea de-a dreptul rău pentru ea, căci părea
foarte deprimată.
– Îi stă excelent cu noua tunsoare, Magdalene.
Ea îmi aruncă o privire cu buzele strânse, după care
se îmblânzi, cu un oftat ce părea plin de resemnare.
– Mulumesc. Venise timpul pentru o schimbare.
De fapt, cred că pentru multe schimbări. Şi nici nu era
cazul s-o imit pe cea care plecase, acum, că s-a întors.
M-am încruntat, fără să pricep.
– Cu asta m-ai pierdut.
– Vorbesc despre Corinne, zise ea, fără să mă scape
din ochi. Ea şi Gideon au fost logodii timp de un an.
Ea a rupt logodna, s-a măritat cu un francez bogat şi a
plecat în Europa. Numai că mariajul n-a mers. Acum
a divorat şi s-a întors la New York.
416 Sylvia Day
Logodit! Simeam cum îmi piere tot sângele de pe
chip, în timp ce privirea mi se întorsese către locul
unde bărbatul pe care îl iubeam se afl a împreună cu
femeia pe care probabil o iubise cândva, sprijinindu-i
spatele cu mâna în timp ce ea se apleca spre el râzând.
Mi se strânsese stomacul de gelozie şi de teamă, când
mi-am dat seama, şocată, că el nu avusese niciodată o
relaie serioasă înainte de mine. Ce prostie! La cât era
de atrăgător, ar fi trebuit să-mi dau seama. Magdalene
mi-a pus mâna pe umăr.
– Eva, ar trebui să stai jos. Ai pălit.
– Ai dreptate.
Ştiam că respir prea repede şi că pulsul îmi crescuse
primejdios de mult.
M-am dus spre primul scaun pe care l-am văzut şi
m-am aşezat. Magdalene a luat şi ea loc lângă mine.
– Îl iubeşti, mi-a zis ea. Eu nu mi-am dat seama. Îmi
pare rău. Şi îmi pare rău şi pentru ceea ce i-am spus
prima dată când ne-am întâlnit.
– Şi tu îl iubeşti, am replicat cu răceală, fără să mă
uit nicăieri. Iar în momentul acela, eu nu-l iubeam.
Nu încă.
– Dar asta nu-i o scuză pentru mine, nu-i aşa?
Am acceptat recunoscătoare încă un pahar de şam-
panie pe care mi-l oferea un chelner şi am luat unul şi
pentru Magdalene. Am ciocnit amândouă, într-o de-
monstraie jalnică de solidaritate a unor femei abando-
nate. Voiam să plec. Voiam să mă ridic şi să ies. Voiam
ca Gideon să-şi dea seama că am plecat, să fi e obligat
să vină după mine. Voiam ca şi el să simtă o părtici-
că din durerea pe care o simeam eu. Erau închipuiri
stupide, imature şi răutăcioase, care mă făceau să mă
simt meschină.
Mă simeam consolată de faptul că Magdalene stă-
tea tăcută lângă mine, plină de compasiune. Ştia cum
e să-l iubeşti pe Gideon şi să-l doreşti cu disperare. Iar
faptul că eu îi simisem nefericirea îmi confi rma ce
ameninare putea fi Corinne.
Oare el tânjise după ea în tot acest timp? Ea să fi fost
cauza pentru care se inuse departe de alte femei?
– Aici erai!
M-am uitat în sus la Gideon, care mă găsise. Evi-
dent, Corinne era încă agăată de braul lui, iar eu
am primit drept în faă efectul pe care-l făceau ei
ca un cuplu. Erau pur şi simplu imposibil de minu -
nai împreună.
Corinne se aşeză lângă mine, iar Gideon mă mân-
gâie uşor pe obraz.
– Trebuie să vorbesc cu cineva, zise el. Vrei să-i
aduc ceva?
– Vodcă Stolichnaya cu coacăze. Dublă.
Aveam o nevoie disperată de ceva care să mă rea-
ducă în simiri.
– Bine.
Dar se încruntase, auzindu-mi cererea, înainte să se
îndepărteze.
– Mă bucur mult să te cunosc, Eva, mi se adresă
Corinne. Gideon mi-a vorbit foarte mult despre tine.
– N-avea cum să spună cine ştie cât, doar n-ai lipsit
aşa de mult.
– Vorbim aproape în fi ecare zi, zâmbi ea, iar în surâ-
sul acela nu era nimic fals sau răutăcios. Suntem prie-
teni de mult.
– Mai mult decât prieteni, preciză Magdalene, cu
subîneles.
418 Sylvia Day
Corinne se încruntă spre Magdalene şi mi-am dat
seama că eu n-ar fi trebuit să afl u. Oare ea sau Gideon,
ori poate amândoi, hotărâseră că lucrul cel mai bun
este să nu-mi spună? De ce trebuiau să acopere ceva
dacă nu era nimic de ascuns?
– Da, aşa e, recunoscu ea, cu o neplăcere vizibilă.
Dar au trecut ceva ani de-atunci.
Mi-am întors scaunul spre ea, ca s-o privesc în faă.
– Încă îl mai iubeşti.
– Nu poi să mă condamni pentru asta. Orice fe-
meie care stă pe lângă el se îndrăgosteşte de el. Este
frumos şi de neatins, iar combinaia asta este irezis-
tibilă. Zâmbetul i se mai îmblânzi. Mi-a spus că tu l-ai
inspirat să înceapă să se deschidă. Îi sunt recunoscă-
toare pentru asta.
„N-am făcut-o pentru tine“, era cât pe-aci să-i răs-
pund, dar, după aceea, o bănuială insidioasă a început
să-şi facă loc în mintea mea, făcând să se strângă un
punct vulnerabil din mine. Nu cumva, fără să ştiu,
chiar o făceam pentru ea?
Răsuceam fără încetare pe masă paharul meu de
şampanie.
– A fost cât pe-aci să se însoare cu tine.
– Şi faptul că am plecat a fost cea mai mare greşeală
a vieii mele.
Îşi duse mâna la gât, frământându-şi necontenit de-
getele, ca şi cum s-ar fi jucat cu un colier pe care îl
purta de obicei.
– Eram tânără şi, într-un fel, mă înfricoşa. Era atât
de posesiv! Abia după ce m-am măritat mi-am dat sea-
ma că posesivitatea e mult mai bună decât indiferena.
Cel puin, pentru mine.
Am privit în altă parte, străduindu-mă să scap de
greaa care-mi urca în gât.
– Eşti înspăimântător de tăcută, zise ea.
– Ce-ar putea să spună? sări Magdalene.
Toate trei îl iubeam şi eram disponibile pentru el.
În cele din urmă, el avea s-o aleagă pe una dintre noi.
– Ar trebui să ştii, Eva, începu Corinne, fi xân-
du-mă cu ochii ei de un albastru acvamarin. Mi-a spus
cât de mult însemni pentru el. Mi-a luat ceva vreme ca
să-mi adun curajul să mă întorc şi să vă pot vedea pe
amândoi împreună. Chiar am anulat un zbor pe care
îl rezervasem acum vreo două săptămâni. L-am între-
rupt la un eveniment caritabil la care tocmai inea un
speech, bietul, ca să-l anun că vin şi să-i cer ajutorul
ca să mă instalez.
Am îngheat, simindu-mă casantă ca o sticlă
crăpată. Probabil vorbea despre dineul de bineface-
re din seara când eu şi Gideon făcuserăm sex pentru
prima oară. Noaptea în care-i botezaserăm limuzina şi
el se retrăsese de îndată în cochilie, după care mă pă-
răsise brusc.
– Când m-a sunat înapoi, continuă ea, mi-a spus că
a întâlnit pe cineva şi că voia ca noi două să ne întâl-
nim când ajung în oraş. În clipa aceea m-am speriat
rău. Până atunci, niciodată nu-mi mai ceruse să fac cu-
noştină cu vreo femeie din viaa lui.
O, Doamne! Am aruncat o privire spre Magdalene.
Gideon mă părăsise în grabă în noaptea aceea pen-
tru ea. Pentru Corinne.
Capitolul 21
– Scuză-mă!
M-am ridicat de la masă şi am plecat în căutarea lui
Gideon; l-am văzut la bar şi m-am dus drept spre el.
Tocmai pleca de lângă barman, cu două pahare în
mână, când ne-am întâlnit. Mi-am luat paharul şi am
băut cu lăcomie, lovindu-mă la dini când cuburile de
gheaă s-au ciocnit de ei.
– Eva! În glasul lui se citea un uşor reproş.
– Plec, l-am anunat pe un ton neutru, trecând pe
lângă el ca să las paharul gol pe bar. Nu consider că asta
este o fugă, deoarece îi spun dinainte şi îi las opiunea
să vii cu mine.
El pufni cu putere şi mi-am dat seama că înelege în
ce stare sunt. Ştia că afl asem.
– Eu nu pot să plec.
M-am răsucit pe călcâie, dar el m-a prins de cot.
– Ştii prea bine că nu pot să rămân dacă pleci. Eva,
te-ai supărat din nimic.
– Din nimic? Am rămas cu privirea aintită asupra
locului unde mă apucase mâna lui. Te-am avertizat că
mă supăr şi că sunt geloasă. Iar acum mi-ai oferit un
motiv foarte bun.
– Faptul că m-ai avertizat ar trebui să-i ofere o scu-
ză atunci când devii ridicolă în privina asta? Chipul
îi era liniştit, iar vocea, joasă şi calmă. De la distan-
ă, nimeni nu şi-ar fi dat seama de încordarea dintre
noi, dar se vedea în ochii lui, care ardeau de dorină
şi de o furie îngheată. Se pricepea ca nimeni altul la
combinaia asta.
– Cine e ridicol? Cum rămâne cu Daniel, antreno-
rul personal? Sau cu Martin, un membru al familiei
tatălui meu vitreg? M-am apropiat de el şi i-am şoptit:
Nu mi-am tras-o cu nici unul dintre ei, ca să nu mai
vorbesc de vreo propunere de căsătorie! Şi poi să fi i al
dracului de sigur că nu vorbesc cu ei în fi ecare zi!
El mă prinse brusc de mijloc şi mă trase spre el.
– Trebuie să i-o trag acum, şuieră în urechea mea,
ronăindu-mi lobul urechii. N-ar fi trebuit să aştep-
tăm atât.
– Poate că-i făcuseşi planuri, am ripostat. Te ineai
la păstrare, în caz că se întoarce în viaa ta fosta iubită,
cea cu care ai prefera să i-o pui în locul meu.
Gideon îşi puse băutura pe o masă, după care mă
prinse cu un bra de oel şi mă duse prin mulime
spre uşă, scoându-şi celularul din buzunar şi cerând
să vină limuzina. În clipa în care am ajuns în stra-
dă, maşina lungă şi strălucitoare se afl a deja acolo.
Gideon mă împinse în maşină, în timp ce Angus i-
nea portiera, şi-i spuse:
– Condu de jur împrejur până îi când cer eu să
te opreşti!
422 Sylvia Day
După care intră în maşină imediat după mine, atât
de aproape, încât îi simeam sufl area pe spatele meu
gol. M-am aruncat în partea cealaltă, hotărâtă să fug
de el...
– Opreşte-te! se răsti el.
M-am prăbuşit în genunchi pe mocheta de pe jos,
respirând agitată. Puteam să fug până la capătul pămân-
tului, că tot n-aveam să fi u în stare să scap de faptul că
acea Corinne Giroux era mai bună decât mine pentru
Gideon. Era calmă şi elegantă, o prezenă liniştitoare
până şi pentru mine, care o luasem razna numai pentru
că afl asem vestea neplăcută a existenei ei. Era cel mai
rău coşmar al meu.
El îmi băgă mâinile în păr, ca să mă reină. Mă în-
lănuise cu picioarele şi mă inea strâns, astfel încât ca-
pul să-mi ajungă pe umărul lui.
– Eva, o să-i dau ceea ce avem amândoi nevoie.
O să ne-o tragem atâta timp cât va trebui ca să to-
cim asperităile şi să putem rezista în timpul dineului.
Şi n-o să-i faci griji din cauza lui Corinne, pentru că,
în timp ce ea rămâne în sala de bal, eu voi fi cufundat
adânc în tine.
– Da, am şoptit, lingându-mi buzele uscate.
– Ai uitat cine se supune, Eva, continuă el cu aspri-
me. Am renunat la controlul asupra ta. M-am plecat
şi m-am adaptat la tine. O să fac orice ca să te păstrez şi
să te fac fericită. Dar nu pot să fi u îmblânzit sau condus.
Nu confunda plăcerea cu slăbiciunea!
Am înghiit cu greu, cu sângele în fl ăcări după el.
– Gideon...
– Ridică mâinile şi ine-te de mânerul de deasupra
geamului. Să nu-i dai drumul până nu-i spun eu, ai
îneles?
Am făcut ce mi-a cerut, trecându-mi mâinile prin
inelul de piele. În timp ce făceam asta, trupul meu s-a
trezit la viaă, făcându-mă să-mi dau seama câtă drep-
tate avusese în privina a ceea ce-mi trebuia. Iubitul
meu mă cunoştea atât de bine...
Gideon şi-a înfi pt mâinile în corsajul meu, strân-
gându-mi sânii plini, care mă dureau. În clipa în care
a început să-mi învârtă sfârcurile şi să tragă de ele,
capul mi-a căzut spre el, iar tensiunea mi-a părăsit
rapid trupul.
– Dumnezeule, îmi mângâie el tâmpla cu buzele.
E atât de perfect când te laşi aşa în seama mea... este o
uşurare imensă.
– Trage-mi-o! l-am implorat, simind nevoia legătu-
rii dintre noi. Te rog!
El mi-a băgat mâna sub rochie şi mi-a tras chiloeii
în jos. Sacoul lui a zburat pe lângă mine şi a aterizat
pe scaun, după care mâinile i s-au înfi pt între picioa-
rele mele, din faă, şi a gemut când a văzut că eram udă
şi dilatată.
– Eva, tu ai fost făcută pentru mine. Nu poi să re-
zişti mult fără să mă simi în tine.
Cu toate acestea, tot a început să mă pregătească,
trecându-şi degetele agile peste crăpătura mea, umezin-
du-mi clitorisul şi labiile. Apoi şi-a înfi pt două degete
în mine, mişcându-le ca pe o foarfecă, pregătindu-mă
pentru izbiturile mădularului său lung şi gros.
– Mă vrei, Gideon? am întrebat cu glas răguşit, sim-
ind nevoia să mă arunc în degetele cu care mă pene-
tra, dar fi ind împiedicată de cât de mult ar fi trebuit să
mă întind ca să i le apuc.
– Mai mult decât vreau să respir, şopti el; buzele îi
alunecau peste gâtul şi umerii mei, iar catifeaua caldă
424 Sylvia Day
a limbii lui se strecura seducătoare peste pielea mea.
Nici eu nu pot să rezist fără tine, Eva. Creezi depen-
denă... eşti obsesia mea...
Îşi înfi pse uşor dinii în carnea mea, comunicân-
du-mi nevoia lui animalică printru-un geamăt aspru de
dorină. În timp ce mă penetra cu degetele, cu cealaltă
mână îmi masa clitorisul, făcându-mă să-mi dau dru-
mul iar şi iar datorită stimulării simultane.
– Gideon! am icnit, când degetele mele transpirate
au început să alunece de pe mânerul de piele.
Mâinile lui s-au îndepărtat de mine şi am auzit su-
netul atât de erotic al fermoarului care se deschidea.
– Dă drumul şi întinde-te pe spate, cu picioarele
desfăcute!
Am trecut pe banchetă şi m-am întins, oferindu-i
trupul ce tremura de nerăbdare. Privirile ni s-au încru-
cişat, în timp ce chipul îi era luminat pentru o clipă de
farurile unei maşini care trece.
– Nu-i fi e frică!
Şi-a venit peste mine, lăsându-şi greutatea peste a
mea cu o grijă înduioşătoare.
– Sunt prea excitată ca să-mi fi e frică. Te vreau!
L-am prins şi mi-am împins trupul în el, ca să-i simt
bărbăia.
Capul penisului său îmi împingea labiile. Zvâcnind
din şolduri, se împinse în mine, fără să-şi reină un şu-
ierat, la fel ca şi mine, simind conexiunea pârjolitoare.
Eu m-am lăsat moale pe banchetă, abia inându-mă cu
degetele de mijlocul lui zvelt.
– Te iubesc, am şoptit, privindu-i chipul în timp ce
începea să se mişte. Fiecare centimetru de piele mă ar-
dea de parcă ar fi fost în bătaia soarelui, iar pieptul îmi
era atât de plin de dor şi de emoie, că abia mai puteam
respira. Şi am nevoie de tine, Gideon.
– Mă ai, zise el, continuând mişcarea de du-te-vino.
Nu pot fi al tău mai mult decât atât.
Am început să tremur şi m-am încordat, iar şoldu-
rile mele au început să răspundă izbiturilor sale măsu-
rate. Am atins orgasmul cu un strigăt care mi-a smuls
aerul din piept, scuturându-mă în timp ce extazul îmi
inunda sexul, strângându-l şi pe el, până când a înce-
put să geamă şi să se înfi gă cu putere în mine.
– Eva!
Mă zguduiam sub izbiturile-i puternice, îmboldin-
du-l. El se agăase de mine, penetrându-mă cu foră şi
foarte repede. Capul mi se legăna dintr-o parte în alta
şi gemeam fără ruşine, înnebunită de felul cum îl sim-
eam, de plăcerea perversă de a mă simi posedată şi
umplută fără milă de plăcere.
Eram înnebunii unul de altul, trăgându-ne-o ca
nişte animale sălbatice, iar eu eram atât de excitată de
dorina primitivă, încât mi-a trecut prin minte că or-
gasmul care clocotea în mine avea să mă omoare.
– Eşti atât de bun, Gideon... atât de bun...
El m-a apucat de fese şi m-a smucit în sus în timp ce
mă izbea încă o dată, până în străfundurile mele, smul-
gându-mi un icnet de plăcere sau durere. Atunci mi-am
dat drumul din nou, agăându-mă disperată de el.
– O, Dumnezeule! Eva!
Cu un geamăt ascuit, a explodat violent, potopin-
du-mă cu fi erbineala lui, şi, intuindu-mi coapsele,
s-a prăbuşit peste mine, golindu-se în mine cât de
adânc putea.
426 Sylvia Day
După ce a terminat, a tras cu putere aer în piept şi
mi-a prins părul în mână, sărutându-mă pe gâtul leoar-
că de sudoare.
– Aş vrea să ştii ce-mi faci. Aş vrea să pot să-i
spun.
Eu m-am agăat strâns de el.
– Nu pot să mă opresc să fi u atât de disperată după
tine. Pur şi simplu e prea mult, Gideon. E...
– ... incontrolabil.
Şi începu să se mişte din nou, izbindu-mă ritmic.
Pe îndelete. Ca şi cum am fi avut tot timpul din lume la
dispoziie. Devenind tot mai lung şi mai gros cu fi ecare
lovire şi retragere.
– Şi ai nevoie de control, am adăugat, cu răsufl area
tăiată, după o izbitură uluitor de minunată.
– Am nevoie de tine, Eva. Mă privea cu sălbăticie,
în timp ce se mişca în mine. Am nevoie de tine.
Tot restul serii, Gideon nu s-a mai dezlipit de mine
şi nici nu m-a mai lăsat să plec de lângă el. În timpul
mesei, m-a inut de mâna stângă, preferând din nou să
mănânce cu o singură mână decât să-mi dea drumul.
Corinne, care stătea de partea cealaltă a lui la masa
noastră, l-a privit curioasă.
– Din câte îmi aminteam, erai dreptaci.
– Şi aşa am şi rămas, răspunse el, ridicând încet de
sub masă mâinile noastre înlănuite şi sărutându-mi
degetele.
M-am simit prost şi nesigură când a făcut asta şi
foarte conştientă de privirile Corinnei. Din nefericire,
acest gest plin de romantism nu l-a împiedicat să vor-
bească în timpul mesei cu Corinne, nu cu mine, fapt
care m-a făcut să mă simt nervoasă şi nefericită, căci îi
vedeam mai mult spatele decât faa.
– Bine măcar că nu e pui.
Am întors capul către bărbatul care stătea lângă
mine. Fusesem atât de ocupată să trag cu urechea la
conversaia pe care o purta Gideon, că nu aruncasem
nici o privire spre comeseni.
– Îmi place puiul, am răspuns. Şi îmi plăcuse atât
de mult şi peştele tilapia servit la cină, că nu lăsasem
nimic în farfurie.
– Dar cu sigurană nu când e de cauciuc.
Omul zâmbi, arătând deodată mult mai tânăr de-
cât ai fi putut crede uitându-te la părul lui în întregi-
me alb.
– Ia te uită, un zâmbet, spuse el cu voce joasă.
Şi încă unul frumos.
I-am mulumit şi m-am prezentat.
– Doctor Terrence Lucas, se recomandă el. Dar pre-
fer Terry.
– Doctore Terry, sun încântată să te cunosc.
– Doar Terry, Eva, zâmbi el din nou.
Am continuat să vorbim câteva minute, în cursul
cărora am ajuns la concluza că doctorul Lucas nu era
cu mult mai în vârstă decât mine, dar albise prematur.
În ciuda acestui fapt, avea o faă frumoasă şi fără riduri,
iar în ochii verzi i se citeau inteligena şi bunătatea.
Mi-am schimbat, aşadar, părerea despre vârsta lui, bă-
nuind că are între treizeci şi cinci şi patruzeci de ani.
– Pari tot atât de plictisită pe cât mă simt şi eu, spuse
el. Evenimentele de genul ăsta aduc foarte muli bani
pentru adăpost, dar pot fi foarte plictisitoare. Ce zici, ai
vrea să mergi cu mine la bar? Îi fac cinste cu ceva.
428 Sylvia Day
Am încercat să văd, pe sub masă, cât de strâns
mă ine Gideon, încercând să îndoi degetele. El îşi
strânse mâna.
– Ce faci? îmi şopti.
M-am uitat peste umăr şi am văzut că mă privea.
După care am văzut că-şi schimbă direcia privirii către
doctorul Lucas, care stătea în picioare lângă mine; la
vederea lui, ochii i-au devenit de gheaă.
– Vrea să-şi aline plictiseala de a fi ignorată, Cross,
zise Terry, punându-şi mâinile pe spătarul scaunului
meu, petrecând ceva timp cu cineva care e foarte în-
cântat să se ocupe de o femeie atât de frumoasă.
M-am simit imediat foarte stânjenită, dându-mi
seama de animozitatea care domnea între cei doi băr-
bai. Am încercat să mă trag din strânsoarea lui, însă
Gideon nu-mi dădea drumul.
– Pleacă, Terry, îl avertiză Gideon.
– Erai atât de prins cu doamna Giroux, încât nici
n-ai observat că m-am aşezat la masa ta, zâmbi strâmb
Terry. Mergem, Eva?
– Eva, nu te mişca!
M-a trecut un fi or la auzul răcelii de gheaă din gla-
sul lui Gideon, însă mă simeam destul de jignită, aşa
că am răspuns:
– Nu e vina lui că are ceva de zis.
– Nu acum.
Gideon mă strângea atât de tare de mână, că mă
durea. Privirea lui Terry se îndreptă spre mine.
– Nu trebuie să-l tolerezi când vorbeşte aşa cu tine.
Toi banii din lume nu-i dau nimănui dreptul să-i
comande.
Înfuriată şi îngrozitor de stânjenită, m-am adresat
lui Gideon:
– Crossfi re.
Nu ştiam dacă pot să folosesc cuvântul de sigurană
şi în afara dormitorului, dar el mi-a dat drumul de par-
că l-aş fi ars. Mi-am dat scaunul în spate şi am aruncat
şervetul pe masă, spunând:
– Vă rog să mă scuzai! Amândoi.
Cu poşeta în mână, am plecat de la masă cu paşi
uşori şi liniştii. M-am dus drept spre toalete, căci vo-
iam să-mi aranjez machiajul şi să-mi revin, dar apoi am
văzut ieşirea de sigurană şi m-am lăsat purtată de ne-
voia de a ieşi de acolo.
Când am ieşit pe trotuar, mi-am luat telefonul şi
i-am trimis un SMS lui Gideon: „Nu fug. Doar plec.“
Am reuşit să chem un taxi şi m-am dus acasă ca
să-mi potolesc furia.
Am ajuns acasă tânjind după o baie fi erbinte şi o
sticlă de vin. Am vârât cheia în broască, am învârtit
mânerul şi am pătruns drept într-un fi lm porno.
În cele câteva secunde de care creierul meu a avut
nevoie ca să înregistreze ce vedea, am rămas blocată în
prag, în timp ce pe hol se revărsau urletele unei mu-
zici techno-pop. Erau atâtea membre acolo, încât abia
după ce am închis grăbită uşa după mine am reuşit să le
pun laolaltă. O femeie stătea cu picioarele desfăcute pe
podea, iar alta era cu faa vârâtă în crăpătura ei. Cary
i-o trăgea acesteia de zor, în timp ce alt bărbat i-o pu-
nea lui pe la spate.
Mi-am tras capul înapoi şi am ipat disperată, sătulă
de toi cei din viaa mea. Şi, cum eram la concurenă
cu boxele, mi-am smuls din picioare un pantof şi l-am
aruncat în direcia lor. CD-ul s-a oprit, ceea ce a făcut
ca acel ménage à quatre care se producea pe podeaua
430 Sylvia Day
livingului meu să devină conştient de prezena mea.
M-am dus cu mers şchiopătat să închid sonorul, după
care m-am întors cu faa la ei.
– Ieşii dracului din casa mea, am zbierat. Acum!
– Cine mai e şi asta? se interesă roşcata de la fundul
grămezii. Nevastă-ta?
Pe chipul lui Cary a trecut scurt un val de stânje-
neală şi de vină, după care mi-a zâmbit obraznic.
– Este colega mea de cameră. Este loc pentru mai
muli, fetio!
– Cary Taylor, nu mă provoca, l-am avertizat. Asta
nu-i nici pe departe o seară prea bună.
Bărbatul cu păr negru se desprinse de Cary şi rămase
în picioare, apoi veni spre mine cu paşi leni. În timp
ce se apropia, am observat că ochii îi erau ciudat de
dilatai, iar o venă de pe gât i se zbătea sălbatic.
– Pot să i-o fac eu mai bună, propuse el rânjind.
– Dă-te dracu’ de-aici! Mi-am aranjat postura, pre-
gătindu-mă să-l pun şi la pământ dacă era nevoie.
– Las-o imediat în pace, Ian, se răsti Cary, sărind
în picioare.
– Vino-ncoace, fetio, mă ademeni Ian, umplân -
du-mă de silă pentru că folosise numele cu care mă
alinta Cary. Ai nevoie de distracie. Hai să te ajut eu!
În clipa în care ajunsese la câiva centimetri de
mine, l-am văzut cum zboară pe canapea cu un ipăt.
Gideon stătea între mine şi ceilali, vibrând de furie.
– Du-i în camera ta, Cary, strigă el, sau în orice
altă parte.
Ian se văita cu glas ascuit pe sofaua mea, iar din
nas îi âşnea sângele, deşi îşi acoperise faa cu ambele
mâini. Cary îşi aduna blugii de pe podea.
– Eva, afl ă că tu nu eşti maică-mea!
Eu l-am ocolit pe Gideon.
– N-a fost o lecie destul de bună, idiotule, că ai
dat-o în bară cu Trey?
– Aici nu e vorba de Trey!
– Cine este Trey? se băgă în vorbă blonda, în
timp ce se ridica în picioare. Îi aruncă o privire lui
Gideon şi se îndreptă brusc, lăsând la vedere un trup
foarte frumos.
Eforturile pe care le făcea au primit drept răsplată
o privire atât de plină de dispre şi de neimpresionată,
că în cele din urmă a avut bunul-sim să se înroşească
şi să-şi tragă pe ea o rochie de lame aurie pe care a în-
hăat-o de pe covor. Şi, cum eram plină de nervi, am
zis şi eu:
– N-o lua personal! El preferă brunetele.
Gideon mi-a aruncat o privire ucigătoare. Nu-l vă-
zusem niciodată atât de palid. Vibra, literalmente, de
violenă înăbuşită.
Înspăimântată de privirea lui, am făcut, fără să
vreau, un pas înapoi. El a scos o înjurătură urâtă şi şi-a
înfi pt ambele mâini în păr.
M-am simit deodată epuizată şi îngrozitor de deza-
măgită de bărbaii din viaa mea. Le-am întors spatele,
aruncând:
– Cary, scoate mizeria asta afară din casa mea!
Apoi am plecat pe hol, aruncându-mi celălalt pan-
tof din picior. Mi-am scos rochia încă înainte de a
ajunge în baie şi, după mai puin de un minut, eram la
duş. Am stat un pic lângă el, până s-a încălzit apa, apoi
am păşit direct sub jet. Eram însă prea obosită ca să pot
rămâne în picioare, aşa că m-am prăbuşit pe podea şi
am rămas scăldată de apă, cu ochii închişi şi mâinile
cuprinzându-mi genunchii.
432 Sylvia Day
– Eva!
La auzul vocii lui Gideon, am tresărit şi m-am strâns
şi mai tare în mine.
– Fir-ar a dracului de treabă! s-a răstit el. Reuşeşti să
mă scoi din sărite mai rău decât oricine altcineva.
I-am aruncat o privire prin perdeaua părului ud.
Se plimba cu paşi mari prin baie; îşi aruncase sa-
coul cine ştie pe unde, iar cămaşa îi era scoasă din
pantaloni.
– Du-te acasă, Gideon!
El s-a oprit şi mi-a aruncat o privire de parcă nu-i
venea să creadă.
– Doar nu crezi c-o să te las aici! Cary şi-a pierdut
minile! Drogatul ăla nenorocit mai avea o secundă şi
punea mâna pe tine când am ajuns eu.
– Cary nu l-ar fi lăsat. Dar, în orice caz, nu pot să
vorbesc şi cu tine, şi cu el în acelaşi timp.
De fapt, nu voiam să vorbesc cu nici unul dintre ei.
Nu mai voiam decât să rămân singură.
– Atunci o să vorbeşti doar cu mine.
Mi-am dat la o parte părul de pe faă, cu o mişcare
plină de nerăbdare.
– A, da? Ar trebui ca tu să fi i prioritar?
El se dădu înapoi, ca şi cum l-aş fi lovit.
– Aveam impresia că amândoi suntem prioritari
unul pentru altul.
– Da, şi eu am crezut la fel. Până în seara asta.
– Dumnezeule! Mi-o arunci deja pe Corinne în cap?
făcu el, desfăcându-şi larg braele. Sunt aici cu tine,
nu-i aşa? Abia dacă mi-am luat la revedere de la ea,
pentru că alergam după tine. Din nou.
– Du-te dracului! Nu-mi face mie favoruri!
Gideon se repezi în duş aşa cum era, îmbrăcat, mă
ridică în picioare şi mă sărută. Cu putere. Gura lui o
devora pe a mea, iar mâinile mă strângeau cu putere de
brae, ca să nu cad.
Însă de data asta nu m-am mai înmuiat. N-am mai
capitulat. Nici măcar când a încercat să mă ademe-
nească lingându-mă sugestiv, plin de dorină.
– De ce? m-a întrebat, pe când buzele îi alunecau
de-a lungul gâtului meu. De ce mă faci să înnebunesc?
– Habar n-am ce-ai tu de împărit cu doctorul Lucas
şi, sincer, nu mă interesează nici cât negru sub unghie.
Dar avea dreptate. În seara asta, Corinne a primit mult
mai multă atenie din partea ta. Tu m-ai ignorat foarte
frumos în timpul cinei.
– Mi-e imposibil să te ignor, Eva, zise el, cu chipul
dur şi încordat. Dacă te afl i în aceeaşi încăpere cu mine,
nu mai văd pe nimeni altcineva.
– Ce ciudat! De fi ecare dată când m-am uitat la tine,
tu erai cu ochii la ea.
– Asta-i o prostie! Îmi dădu drumul şi-şi înlătură pă-
rul ud de pe faă. Ştii ce simt pentru tine.
– Chiar aşa? Mă doreşti. Ai nevoie de mine. Dar o
iubeşti pe Corinne?
– O, la dracu’! Nu!
Închise apa şi mă lipi de sticlă, inându-mă cu ambe-
le mâini.
– Vrei să-i spun că te iubesc, Eva? Despre asta este
vorba?
Stomacul mi se strânse de parcă mi-ar fi dat un
pumn cu toată puterea. Niciodată nu simisem o ase-
menea durere, nici măcar nu ştiusem că există. Mă us-
turau ochii şi m-am strecurat pe sub braul lui înainte
să mă fac singură de râs şi să încep să plâng.
434 Sylvia Day
– Du-te acasă, Gideon! Te rog!
– Sunt acasă, replică el şi mă prinse din spate, îngro-
pându-şi faa în părul meu ud. Sunt cu tine.
M-am zbătut ca să mă eliberez, însă eram mult prea
terminată, şi fi zic, şi emoional. Lacrimile au început
să-mi curgă şiroaie, fără să mă mai pot abine. Şi nu
suportam să plâng în faa cuiva.
– Pleacă, te rog!
– Te iubesc, Eva. Bineîneles că te iubesc.
– O, Doamne! Am început să-l lovesc cu pumnii,
numai să scap de omul care devenise pentru mine o
uriaşă sursă de chin şi de nefericire. N-am nevoie de
mila ta! Singurul lucru pe care-l vreau e să pleci!
– Nu pot. Şi ştii şi tu că nu pot. Eva, nu te mai zbate!
Ascultă-mă!
– Tot ce spui mă doare, Gideon.
– Ăsta nu-i cuvântul corect, continuă el, încăpăâ-
nat, cu buzele lângă urechea mea. De asta nu i l-am
spus. Cuvântul ăsta nu descrie corect ce eşti tu şi ce
simt pentru tine.
– Taci din gură! Dacă ii măcar un pic la mine, taci
din gură şi pleacă!
– Am fost iubit şi înainte – de Corinne, de alte fe-
mei... Dar ce dracu’ ştiu ele despre mine? Pe cine dracu’
iubesc ele când habar n-au cât sunt de distrus? Dacă
asta-i dragoste, n-are nici o legătură cu ceea ce simt
pentru tine.
Am rămas nemişcată, tremurând, cu privirea pier-
dută în refl exia din oglindă a chipului meu, mânjit de
rimel şi cu şuviele ude şi încurcate, lângă chipul frumos
şi răvăşit al lui Gideon. Trăsăturile îi erau devastate de
emoiile explozive, în timp ce mă strângea în brae cu
putere. Păream atât de nepotrivii unul cu altul!
Totuşi, am îneles sentimentul alienant de a te afl a
printre oameni care pur şi simplu nu pot să te vadă cu
adevărat sau nu vor s-o facă. Şi eu cunoscusem sila de
sine care venea din faptul că eşti un impostor, că le
arăi celorlali imaginea a ceea ce vrei să fi i, dar nu eşti.
Trăisem cu spaima că oamenii pe care îi iubeam mi-ar
fi putut întoarce spatele dacă ar fi ajuns vreodată să afl e
cine sunt cu adevărat.
– Gideon...
Buzele lui îmi dezmierdau tâmpla.
– Cred că m-am îndrăgostit de tine din clipa în care
te-am văzut pentru prima dată. După aceea am făcut
dragoste în limuzină şi totul s-a schimbat. S-a transfor-
mat în mult mai mult.
– Da, sigur! În seara aceea mi-ai dat papucii şi ai ple-
cat ca să te ocupi de Corinne. Cum ai putut, Gideon?
El îmi dădu drumul, dar numai ca să mă ridice în
brae şi să mă ducă spre uşă, pe care era agăat halatul
meu de baie. Mă înfăşură în el, după care mă puse să
stau pe marginea căzii, iar el se duse la chiuvetă ca
să scoată şerveelele demachiante din sertar. Apoi
se lăsă pe vine în faa mea şi începu să-mi şteargă ma-
chiajul de pe faă.
– La dineul acela, când a sunat Corinne, era cel mai
bun moment din lume ca să fac o tâmpenie. Se uita la
chipul meu umfl at de plâns cu o privire blândă şi cal-
dă. Tu şi cu mine abia făcuserăm dragoste şi nu eram
în stare să gândesc clar. I-am spus că sunt ocupat, că
sunt cu cineva, dar când am auzit durerea din glasul ei,
mi-am dat seama că trebuie să rezolv totul cu ea ca să
pot să continui cu tine.
– Nu pricep. M-ai lăsat acolo singură pentru ea.
Cum putea asta să te ducă mai departe cu mine?
436 Sylvia Day
– Eva, eu am dat-o în bară cu Corinne, zise el, în
timp ce-mi dădea capul pe spate, ca să-mi şteargă ochii,
care arătau ca ai unui raton. Am cunoscut-o când eram
în primul an la Universitatea Columbia. Evident că
am remarcat-o. Este frumoasă şi blândă şi nu a spus
niciodată ceva rău despre nimeni. Când a început să
se uite după mine, m-am lăsat prins şi am avut cu ea
prima experienă sexuală liber consimită.
– O urăsc.
Gura lui se arcui uşor.
– Nu glumesc, Gideon. În clipa asta sunt bolnavă
de gelozie.
– Cu ea făceam doar sex, îngeraş. Noi doi facem
dragoste, indiferent cât de tare ne-o tragem. De fi ecare
dată, încă din primul moment. Tu eşti unica fi ină din
lume care m-a făcut să mă simt aşa.
– În regulă. Mă simt vag mai bine, am oftat eu
din greu.
El mă sărută.
– Cred că se poate spune că eram prieteni. Relaia
noastră era exclusiv sexuală şi de multe ori mergeam în
diferite locuri ca un cuplu. Cu toate acestea, când mi-a
spus că mă iubeşte, am fost surprins. Şi fl atat. ineam
la ea. Îmi plăcea să-mi petrec timpul cu ea.
– Şi se pare că încă îi mai place, am mormăit.
– Ascultă-mă în continuare! mă admonestă el, lo-
vindu-mă uşor cu degetul pe vârful nasului. M-am
gândit că poate şi eu o iubesc, în felul meu... în unicul
fel pe care îl cunoşteam. Nu voiam ca ea să fi e cu
altcineva. Aşa că, atunci când mi-a cerut să ne căsă-
torim, am spus da.
Am tresărit şi m-am dat puin în spate ca să-l văd
mai bine.
– Ea i-a cerut să vă căsătorii?
– Nu mai fi aşa de şocată, răspunse el laconic. Îmi
răneşti orgoliul.
Eu eram inundat de un val de uşurare care mă ame-
ea. M-am aruncat în braele lui, strângându-l cât de
tare puteam, iar el mi-a răspuns cu aceeaşi sălbăticie.
– Te simi bine acum?
– Da. Da, îmi revin.
M-am dat înapoi şi i-am luat faa în palme.
– Continuă!
– Am acceptat dintr-o mulime de motive greşi-
te. În cei doi ani cât am fost cu ea, noi nu am dormit
nici măcar o noapte împreună. Nu am vorbit despre
nici unul dintre lucrurile despre care vorbesc cu tine.
Ea nu mă cu noştea cu adevărat, dar, cu toate astea,
m-am autoconvins că faptul că sunt iubit e ceva de care
merită să mă agă. Cine altcineva avea s-o facă aşa cum
trebuia, dacă nu ea?
Îşi mutase atenia acum spre celălalt ochi al meu,
curăând dârele negre.
– Cred că ea spera că faptul că suntem logodii ne va
duce către un alt nivel. Că poate o să mă deschid mai
mult. Că poate o să rămânem noaptea la hotel – apro-
po, ei i se părea romantic –, în loc să plecăm devreme,
din cauză că avem ore de dimineaă. Nu ştiu.
Din tot ceea ce-mi spunea, părea îngrozitor de sin-
gur. Bietul meu Gideon! Fusese singur atâta vreme!
Poate chiar toată viaa.
– Şi poate că, după un an, când s-a despărit de
mine, continuă el, ea spera că în felul acesta o să dea
un brânci relaiei, pentru un nou început. Că o să mă
străduiesc mai mult s-o păstrez. Eu, în schimb, m-am
simit uşurat, pentru că începusem să-mi dau seama
438 Sylvia Day
că mi-e imposibil să întemeiez un cămin cu ea. Ce pre-
texte aveam să găsesc ca să dormim în camere separate
şi să aibă fi ecare spaiul lui?
– Nu te-ai gândit niciodată să-i spui?
– Nu, dădu el din umeri. Până la tine nu am con-
siderat că trecutul meu e o problemă. Ce-i drept, îmi
afecta comportamentul în unele privine, dar totul era
la locul lui şi nu eram nefericit. De fapt, chiar credeam
că duc o viaă confortabilă şi fără complicaii.
– O, Doamne! am strâmbat eu în glumă din nas.
Salut, Domnule Confortabil. Eu sunt Domnişoara
Complicată.
– Nici o clipă de plictiseală cu noi, zâmbi el
strălucitor.
Atractie 18 19
Capitolul 18
Dimineile de luni puteau să fi e extraordinare când
începeau cu Gideon Cross. În limuzina care mă ducea
la serviciu m-am sprijinit cu spatele de el, în timp ce el
îmi inea o mână pe după umăr, astfel încât degetele să
ne rămână împletite.
În vreme ce el se juca absent cu inelul pe care mi-l
dăruise, am întins picioarele şi am admirat pantofi i cla-
sici pe care mi-i cumpărase, împreună cu câteva haine
cu care să mă îmbrac după nopile pe care le petreceam
cu el. Pentru începutul unei noi săptămâni, hotărâsem
să aleg o rochie pe corp, neagră cu dungulie subiri,
la care asortasem o curea îngustă şi albastră, care îmi
amintea de ochii lui. Avea gusturi excelente, trebuia
să recunosc.
Asta în cazul în care n-o trimitea la cumpărături pe
vreuna dintre „cunoştinele“ lui brunete... Am alungat
însă gândul supărător.
Când cercetasem sertarele pe care mi le rezervase
în baia lui, găsisem în ele toate cosmeticele pe care
354 Sylvia Day
le foloseam de obicei, în toate nuanele mele obişnuite.
Nu m-am obosit să-l întreb de unde ştiuse, căci aş fi
putut să mă îngrozesc, preferând să consider că asta era
o dovadă a interesului pe care mi-l purta. Se gândise
la toate.
Momentul cel mai plăcut al dimineii fusese să-l ajut
pe Gideon să se îmbrace cu unul dintre costumele lui
sobre şi atât de sexy. Îi închisesem nasturii la cămaşă,
iar el îşi aranjase cureaua. Îi trăsesem fermoarul la pan-
taloni, în timp ce el îşi lega cravata. Îşi pusese sacoul,
iar eu îi netezisem materialul bine croit peste cămaşa la
fel de fi nă, descoperind cu uimire că să-l îmbrac putea
fi ceva la fel de erotic ca şi să-l dezbrac. Mă simeam ca
şi cum mi-aş fi împachetat propriul cadou.
Lumea avea să vadă frumuseea ambalajului, dar
numai eu cunoşteam omul de dinăuntru şi ştiam cât
este de nepreuit. Zâmbetele lui intime şi râsul pro-
fund, dulceaa atingerilor sale şi ferocitatea pasiunii,
toate îmi erau rezervate numai mie.
Bentley-ul s-a balansat uşor peste o adâncitură
din asfalt, ceea ce l-a făcut pe Gideon să mă strângă
mai tare.
– Care-i planul după lucru?
– Azi o să încep orele de Krav Maga.
Nu-mi puteam ascunde încântarea din voce.
– A, da, aşa e. Îmi dezmierdă tâmpla cu buzele. Ştiu
că o să vin să te văd la exerciii. Numai la gândul ăsta
şi mă excit.
– N-am hotărât deja că pe tine totul te excită? l-am
tachinat, împingându-l uşor cu cotul.
– Tot ce are legătură cu tine. Ceea ce e un mare
noroc pentru noi, pentru că tu eşti o nesătulă. Dă-mi
un mesaj când termini şi ne întâlnim la tine.
Atracfl ia 355
Am scotocit în geantă şi mi-am luat telefonul, ca
să văd dacă mai ine bateria. Atunci am văzut un me-
saj de la Cary. L-am deschis, observând o înregistrare
video şi un text: „X ştie că fratele lui e un cretin? Nu te
apropia de CV, fetio * pupici *“.
Am pornit înregistrarea, dar mi-a trebuit un mi-
nut ca să îneleg ce văd. Iar când am priceput, am
îngheat.
– Ce e? mă întrebă Gideon, cu buzele în părul meu.
Apoi l-am simit cum se încordează în spatele meu şi
mi-am dat seama că se uita peste umărul meu.
Cary fi lmase la petrecerea din grădină de la Vidal.
Judecând după gardul viu înalt de doi metri din fun-
dal, Cary părea că se afl ă în labirint, iar frunzele care
încadrau ecranul îmi spuneau că se ascunde. Starul
spectacolului era un cuplu surprins într-o îmbrăişare
pasională. Femeia era în lacrimi şi foarte frumoasă, în
timp ce bărbatul o săruta, ca să-i potolească vorbele
agitate, şi o consola, mângâind-o uşor pe spate.
Cei doi vorbeau despre mine şi despre Gideon, des-
pre cum mă foloseam de trupul meu ca să pun mâna pe
milioanele lui.
– Nu-i face prea multe griji, îi murmura Christo-
pher lui Magdalene, care părea extrem de supărată. Ştii
că Gideon se plictiseşte repede.
– Cu ea e altceva. Cred... cred că o iubeşte.
El o sărută pe frunte.
– Nu-i genul lui.
Mi-am încleştat degetele pe care Gideon mi le
i nea strâns.
În timp ce ne uitam, am observat că postura lui
Magdalene se schimbase încet. Începuse să se alinte
sub mâinile lui Christopher, să-şi îmblânzească vocea
356 Sylvia Day
şi să-l caute cu gura. Şi pentru un observator oareca-
re era mai mult decât evident că el îi cunoaşte foarte
bine corpul, ştie unde s-o mângâie şi unde s-o frece. Iar
când ea a reacionat la seducia lui dibace, el i-a ridicat
rochia şi i-a tras-o. Era foarte clar că el profi ta de ea.
Se vedea din privirea triumfătoare şi plină de dispre
de pe chipul lui în timp ce o penetra, până a adus-o pe
culmile plăcerii.
Nu-l recunoşteam pe acel Christopher pe care-l
vedeam pe ecran. Chipul, postura, glasul lui... părea să
fi e cu totul altă persoană.
M-am bucurat când telefonul mi-a murit brusc şi
ecranul s-a întunecat. Gideon m-a prins în brae.
– Bleah, am şoptit, cuibărindu-mă cu grijă la pieptul
lui, ca să nu-i pătez sacoul cu machiajul. Înfi orător de
scârbos. Îmi pare rău pentru ea.
– Ăsta-i Christopher, oftă el cu putere.
– Ticălosul! Ce sufi cienă i se citea pe faă... îhh!
M-am cutremurat.
El mă sărută pe păr, şoptindu-mi:
– Credeam că Maggie o să fi e la adăpost de el. Ma-
mele noastre se cunosc de ani de zile. Uitasem cât de
mult mă urăşte.
– De ce?
M-am întrebat în treacăt dacă visele urâte ale lui
Gideon aveau vreo legătură cu Christopher, după care
am respins gândul. Era imposibil. Gideon era mai mare
cu câiva ani şi fusese mereu mai puternic. I-ar fi rupt
spinarea lui Christopher.
– Crede că eu primeam toată atenia când eram
mici, spuse Gideon cu grijă, pentru că toi erau în-
grijorai în legătură cu felul în care reacionam faă
Atracfl ia 357
de sinuciderea tatălui meu. Aşa că îşi doreşte ce-i al
meu. Vrea tot pe ce poate pune mâna.
M-am întors spre el, vârându-mi mâinile pe sub sa-
coul lui, ca să-l trag cât mai aproape. În glasul lui se
simea ceva care mă făcu să-i simt durerea. Casa fami-
liei lui era un loc despre care îmi spusese că-i bântuia
visele şi era teribil de distant faă de familia lui.
Nu fusese iubit niciodată. Era cât se poate de sim-
plu... şi de complicat.
– Gideon?
– Hmm?
M-am dat uşor în spate ca să-l privesc şi, înălân-
du-mi mâna, i-am mângâiat uşor arcul mândru al
frunii, spunând:
– Te iubesc.
El fu străbătut de un tremur atât de violent, că mă
zgudui şi pe mine.
– Nu vreau să te sperii, m-am grăbit să-l liniştesc,
fe rindu-mi privirea, ca să-i las puină intimitate.
Nu trebuie să faci nimic în privina asta. Pur şi simplu
nu mai voiam să treacă nici un minut fără să ştii ce simt
pentru tine. Acum poi să uii de asta.
Cu una dintre mâini mă apucă de ceafă, iar cu
cea laltă mă prinse de talie aşa de tare, că aproape mă
durea. Rămase inându-mă aşa, imobilizată, lipită de
el, ca şi cum aş fi putut să explodez. N-a mai scos nici
un cuvânt cât a durat drumul, dar nici nu şi-a slăbit
deloc strânsoarea.
Plănuiam să i-o spun din nou cândva, în viitor,
însă, în ceea ce priveşte această primă dată, mă gân-
deam că amândoi ne descurcaserăm destul de bine.
La zece fi x, am trimis un buchet imens cu treizeci
şi şase de trandafi ri roşii cu coadă lungă la biroul lui
358 Sylvia Day
Gideon, cu biletul: „În cins tea rochiilor roşii şi a că-
lătoriilor cu limuzina“.
Peste zece minute, am primit un plic de la biroul
lui, cu un bilet pe care scria: „Hai s-o facem din nou.
Curând“.
La ora unsprezece, i-am trimis un aranjament cu
cale albe cu negru şi un bilet: „În cinstea rochiilor
alb cu negru de la petrecerile în grădină şi a sexului
în biblioteci...“
Peste zece minute, am primit şi răspunsul:
„Abia aştept să te am pe podea“...
La prânz, am plecat la cumpărături. După un inel.
Am scotocit îndelung prin şase magazine până când
am găsit unul care mi s-a părut absolut perfect. Era un
inel din platină gravată şi bătută în diamante negre,
care avea un aspect sobru şi mă trimitea cu gândul la
putere şi la supunere. Era un inel dominator, foarte
îndrăzne şi masculin. A trebuit să deschid un cont
de credit la magazin ca să acopăr preul piperat, dar
m-am gândit că lunile în care voi plăti rate la el me-
rită tot efortul.
Am sunat apoi la biroul lui Gideon şi am vorbit cu
Scott, care m-a ajutat să găsesc o fereastră de un sfert
de oră în programul încărcat al lui Gideon, ca să pot
trece pe la el.
– Îi mulumesc foarte mult pentru ajutor, Scott.
– Cu foarte multă plăcere. M-am bucurat să-l văd
când a primit fl orile de la tine, azi. Nu cred că l-am
văzut vreodată zâmbind aşa.
Un fl uviu fi erbinte de iubire curgea prin mine.
Voiam să-l fac fericit. După cum ar fi spus el, trăiam
pentru asta.
Atracfl ia 359
M-am întors la lucru cu zâmbetul pe faă. La ora
două, am trimis la biroul lui Gideon un aranjament
de crini imperiali, urmat de un bilet, trimis prin curiera-
tul intern: „Drept mulumire pentru sexul sălbatic“.
Răspunsul lui: „Renună la Krav Maga. Fac eu
exer ciii cu tine.“
La trei şi jumătate, cu cinci minute înaintea întâl-
nirii cu Gideon, m-au cuprins emoiile. M-am ridicat
de pe scaun cu picioare nesigure şi am urcat în lift, spre
biroul lui. Acum, că venise timpul să-i dau cadoul, mă
temeam că poate nu-i plac inelele... la urma urmelor,
nu purta aşa ceva.
Nu cumva era o dovadă prea mare de impertinenă
şi posesivitate din partea mea să vreau ca el să poarte
unul, numai pentru că eu purtam?
Recepionera roşcată nu a încercat să mă oprească
la intrare, iar când Scott m-a zărit, s-a ridicat de la bi-
roul lui şi m-a salutat cu un zâmbet larg. Am intrat în
biroul lui Gideon şi Scott a închis uşa după mine.
Am fost de îndată izbită de parfumul minunat
al fl orilor şi de felul în care îi încălzeau biroul atât
de modern.
Gideon m-a privit pe deasupra monitorului şi a
înălat mirat din sprâncene văzându-mă. S-a ridicat
apoi imediat în picioare.
– Eva! S-a întâmplat ceva?
Am observat cum i se schimbă atitudinea, trecând
de la cea profesională la una personală, iar ochii i s-au
îmblânzit uitându-se la mine.
– Nu. Numai că... am tras aer în piept şi m-am în-
dreptat spre el. Am ceva pentru tine.
– Încă ceva? Am uitat cumva, este vreo ocazie
specială?
360 Sylvia Day
Am pus cutiua pe biroul lui, după care m-am întors
cu spatele, cumplit de emoionată. Mă îndoiam foarte
tare de înelepciunea cadoului meu, pe care i-l făcusem
plină de nesăbuină. Acum mi se părea o idee prosteas-
că. Ce-aş fi putut să-i spun ca să-l absolv de vina de a
nu-l dori? De parcă nu era deja destul de rău că arunca-
sem bomba cu „I“ în cursul dimineii; mai trebuise să şi
plusez cu un afurisit de inel. Probabil că se simea deja
cu ghiuleaua şi lanul de picior, în timp ce se chinuia
s-o ia la fugă. Iar laul se tot strângea...
Am auzit cum deschide încet cutiua şi cum i se taie
răsufl area.
– Eva!
Glasul îi era întunecat şi primejdios. M-am întors
cu grijă şi am tresărit zărindu-i chipul auster şi sobrie-
tatea din privire. Încheieturile degetelor i se albiseră
pe cutie.
– Prea mult? am întrebat cu voce răguşită.
– Da. Puse jos cutiua şi înconjură biroul. Mult prea
mult. Nu pot sta liniştit, nu mă pot concentra. Nu pot
să mi te scot din minte. Nu-mi găsesc locul şi eu ni-
ciodată nu sunt aşa când mă afl u la birou. Sunt prea
ocupat. Iar tu m-ai pus sub asediu.
Ştiam al naibii de bine cât de solicitantă trebuie să
fi fost munca lui, dar nu mă gândisem deloc la asta când
îmi trecuse prin cap cum pot să-l surprind, iar şi iar.
– Îmi pare rău, Gideon, nu m-am gândit.
El se apropie de mine cu paşii aceia ademenitori
care dădeau o idee despre cât de bine arată gol.
– Să nu-i pară rău. A fost cea mai frumoasă zi din
viaa mea.
Atracfl ia 361
– Serios? am exclamat, uitându-mă cum îşi pune
inelul pe inelarul mâinii drepte. Am vrut să-i fac o
plăcere. Se potriveşte? Am fost nevoită să ghicesc...
– E perfect. Tu eşti perfectă.
Şi Gideon îmi luă mâinile, sărutându-mi inelul,
apoi m-a privit, în timp ce eu făceam la fel cu al lui.
– Eva, felul în care mă faci să mă simt... mă doare
de-a dreptul.
Mi-a sărit inima din loc.
– Aşa de rău e?
– E minunat.
Apoi mi-a luat faa în palme şi am simit răceala
inelului pe obraz. M-a sărutat plin de patimă, pene-
trându-mi gura cu limba-i pervers de abilă.
Aş fi vrut mai mult, însă m-am înfrânat, gândin-
du-mă că deja sărisem prea mult calul pentru o singură
zi. În plus, el fusese mult prea surprins de apariia mea
pe neaşteptate ca să mai şi opacizeze peretele de sticlă,
astfel încât să avem parte de intimitate.
– Spune-mi iar ce mi-ai spus în maşină, şopti el.
– Hmm... nu ştiu.
L-am mângâiat pe sacou cu mâna liberă. Mi-era tea-
mă să-i spun iar că-l iubesc. Îi fusese greu să audă prima
dată şi nu ştiam dacă înelesese cu adevărat ce însemna
asta pentru noi. Pentru el.
– Eşti ridicol de arătos, să ştii. De fi ecare dată când
te văd parcă mă loveşti în moalele capului. În orice
caz... nu vreau să risc să te sperii şi să te fac s-o iei
la fugă.
El se aplecă spre mine, sprijinindu-şi fruntea de
a mea.
– Regrei ce mi-ai spus, aşa-i? Şi fl orile, inelul...
362 Sylvia Day
– Chiar îi place? l-am întrebat neliniştită, dân -
du-mă înapoi ca să-i studiez chipul şi să-mi dau seama
dacă nu cumva mă minte. Nu vreau să-l pori doar de
dragul meu dacă nu-i place.
Degetele lui se jucau cu conturul urechii mele.
– Este perfect. E exact aşa cum mă vezi tu pe mine.
Sunt mândru să-l port.
Am fost încântată că înelesese. Evident, asta se în -
tâmplase pentru că mă înelegea pe mine.
– Dacă încerci să îndulceşti lovitura de a retrage
ceea ce mi-ai spus... continuă el, iar privirea lui trăda o
anxietate surprinzătoare.
N-am putut să rezist implorării tăcute din ochii lui.
– Cred cu tărie în cel mai mic cuvinel pe care l-am
spus, Gideon.
– O să te fac eu s-o spui din nou, mă amenină cu
acel tors seducător în glas. Şi când o să termin cu tine,
o să strigi asta.
Am rânjit şi m-am îndepărtat.
– Înapoi la treabă, diavole!
– La cinci o să te conduc acasă, zise el, pe când mă
îndreptam spre uşă. Vreau să ai păsărica udă şi goală
când cobori la maşină. Dacă te atingi singură ca să te
uzi, să nu cumva să ajungi la orgasm, altfel vei supor ta
consecinele.
Consecine. Mă străbătu un uşor fi or, dar era o
teamă pe care puteam s-o suport. Aveam încredere în
Gideon, care ştia până unde să întindă coarda.
– Dar tu o să fi i gata excitat?
– Când nu sunt eu cu tine? zâmbi el într-un col al
gurii. Îi mulumesc pentru ziua de azi, Eva. Pentru fi e-
care minut al ei.
Atracfl ia 363
I-am făcut o bezea şi am văzut cum i se tulbură
privirea. Ochii lui nu mi-au mai ieşit din minte tot res-
tul zilei.
Se făcuse ora şase când am ajuns în sfârşit la apar-
tamentul meu, într-o neorânduială totală, după o
partidă zdravănă de sex. Ştiam ce mă aşteaptă când am
zărit limuzina lui Gideon parcată lângă trotuar, în lo-
cul Bentley-ului. Aproape că a sărit pe mine încă din
clipa în care am urcat, după care s-a apucat să-mi facă
o demonstraie a extraordinarelor sale aptitudini orale,
înainte să mă intuiască pe banchetă cu un entuziasm
plin de vigoare.
Eram bucuroasă că eram în formă, căci altfel apetitul
sexual insaiabil al lui Gideon, combinat cu rezisten-
a lui ce părea nesfârşită m-ar fi putut epuiza cu totul.
Nu că m-aş fi plâns. Era doar o observaie.
Când am intrat grăbită în holul clădirii unde lo-
cuiam, Clancy era deja acolo, aşteptându-mă. Chiar
dacă a observat cât de şifonată îmi era rochia, îmbu-
jorarea din obraji şi părul ciufulit, s-a prefăcut că nu
vede absolut nimic. M-am schimbat în grabă şi ne-am
îndreptat spre sala lui Parker. Spe ram că o s-o ia uşor
cu încălzirea, pentru că îmi simeam încă picioarele
cam moi după două orgasme care mă zguduiseră până
în vârful degetelor.
La sosirea în depozitul transformat din Brooklyn,
eram foarte încântată şi gata să încep serios să în-
vă. Vreo doisprezece cursani făceau tot soiul de exer-
ciii, supravegheai de Parker, care îi încuraja de
la marginea saltelelor. În clipa în care am apărut,
s-a îndreptat spre mine şi m-a dus într-un col mai
364 Sylvia Day
îndepărtat al zonei de antrenament, unde puteam să
lucrăm faă în faă.
– Cum merge treaba? l-am întrebat, mai mult ca
să scap de încordare.
El îmi zâmbi, punându-şi astfel în evidenă trăsătu-
rile foarte interesante şi atrăgătoare.
– Eşti agitată?
– Puin.
– O să lucrăm la fora şi vigoarea ta fi zică, dar şi la
sigurana de sine. O să te antrenez să nici nu încreme-
neşti ori să ezii în situaii neaşteptate.
Până să începem, crezusem că aveam destulă foră şi
vigoare fi zică, însă aveam să afl u că se poate şi mai bine.
Primul lucru a fost o scurtă prezentare a echipamen-
tului şi a spaiului, după care am trecut la explicarea
poziiilor de luptă şi a celor pasive sau neutre. Parker
mi-a făcut încălzirea cu câteva exerciii de bază, după
care a trecut la mişcări specifi ce, în timpul cărora fi eca re
încerca să-l apuce pe celălalt de umeri şi de genunchi,
stând faă în faă şi blocând contraloviturile.
Normal că Parker era extraordinar, însă până la
urmă mi-am dat seama şi eu ce să fac. Totuşi, cea mai
mare parte a timpului mi-am petrecut-o încercând să
mă adun de pe jos şi chiar m-am implicat cu încrânce-
nare în asta. Ştiam prea bine cum este să fi i la pământ,
în inferioritate.
Probabil că înverşunarea mea nu a trecut neobser-
vată pentru Parker, însă nu a zis nimic.
Gideon a ajuns la mine acasă în cursul serii şi m-a
găsit în cadă, încercând să-mi alin trupul îndurerat.
Deşi se vedea că tocmai făcuse duş, după ora pe care
o avusese cu antrenorul personal, şi-a dat încet jos
Atracfl ia 365
hainele şi s-a băgat lângă mine în cadă, înlănuindu-mă
cu mâinile şi cu picioarele. Am gemut, în timp ce el
mă legăna.
– Chiar aşa de bine e? m-a tachinat el, ronăindu-mi
lobul urechii.
– De unde era să ştiu că tăvălirea pe saltea, o oră
întreagă, cu un tip tare poate să fi e atât de epuizantă?
Cary avusese dreptate când îmi spusese că faci
vânătăi la Krav Maga; vedeam deja cum încep să-mi
apară pete albăstrui pe piele şi încă n-ajunsesem la miş-
cările dure.
– Aş putea să fi u gelos, şopti Gideon, dacă n-aş şti că
Smith e însurat şi are şi copii.
Am pufnit când mi-a oferit încă un exemplu din
lucrurile pe care n-ar fi trebuit să le ştie.
– Ştii cumva şi ce număr poartă la pantofi şi la
pălărie?
– Încă nu.
A început să râdă auzindu-mi geamătul de exaspe-
rare, iar eu nu mi-am putut reine un zâmbet la auzul
acestui sunet neobişnuit.
Într-o zi, cât de curând, urma să ajungem să stăm
de vorbă despre obsesia lui de a strânge informaii, dar
acum nu era deloc momentul. Ne certaserăm prea mult
în ultimul timp, iar sfatul lui Cary, de a face tot posibi-
lul ca să ne distrăm tot atât de mult pe cât ne certam,
era încă prezent în mintea mea.
În timp ce mă jucam cu inelul de pe degetul lui
Gideon, i-am povestit despre discuia pe care o avuse-
sem cu tata sâmbătă şi despre cum îl pisau la cap prie-
tenii lui poliişti în legătură cu bârfa că mă întâlneam
cu marele Gideon Cross.
– Îmi pare rău, oftă el.
366 Sylvia Day
M-am întors cu faa la el.
– Nu-i vina ta că eşti subiect de ştiri. Nu te poi
abine să fi i uluitor de atrăgător.
– Într-o zi, spuse el laconic, o să-mi dau seama dacă
faa mea e un blestem sau nu.
– Păi, dacă părerea mea are vreo importană, eu aş
zice că mai degrabă in la ea.
El zâmbi uşor, mângâindu-mi obrazul.
– Părerea ta e singura care contează. Şi a tatălui tău.
Aş vrea să mă placă, Eva, nu să creadă că din cauza mea
fi ica lui nu mai are parte de intimitate.
– O să-l dai gata. El nu vrea decât să fi u în sigurană
şi fericită.
Gideon mă trase mai aproape, ceva mai relaxat.
– Şi eu te fac fericită?
– Da, am răspuns, punându-mi capul pe inima lui.
Îmi place la nebunie când sunt cu tine. Iar când nu
suntem împreună, nu-mi doresc decât să te văd.
– Ai spus că nu vrei să ne mai certăm, îmi şopti el în
păr, şi asta mă roade. Ai obosit să mă vezi c-o dau tot
timpul în bară?
– N-o dai în bară tot timpul. Şi eu am făcut greşeli.
E greu să rămâi într-o relaie, Gideon. Majoritatea cu-
plurilor nu au parte de un sex atât de minunat ca noi.
Eu îl pun în coloana cu lucruri bune.
El luă apă în pumni şi începu să mi-o toarne
pe spate, fără încetare, alinându-mă cu scurgerea ei
sinuoasă.
– Eu nu mi-l amintesc cu adevărat pe tata.
– Nu?
Am încercat să nu mă încordez, ca să nu-mi tră-
dez surprinderea, nici agitaia şi dorina disperată de a
afl a mai multe despre el. Nu-mi vorbise niciodată până
Atracfl ia 367
acum despre familia lui. Mi-era îngrozitor de greu să
nu-l asaltez cu întrebări, însă nu voiam să împing lu-
crurile prea departe dacă el nu era pregătit...
El oftă, parcă din străfundurile sufl etului. Era ceva
în felul în care dăduse aerul afară din piept care m-a
făcut să ridic capul şi să uit intenia de a fi precaută.
I-am mângâiat pectoralii puternici.
– Vrei să vorbim despre ce îi aminteşti?
– Sunt doar... impresii. Nu prea dădea pe acasă.
Muncea foarte mult. Probabil că pe el îl moştenesc.
– Poate că avei în comun dependena de muncă –
aşa se spune? –, dar cred că doar atât.
– De unde ştii? replică el, în defensivă.
M-am tras mai aproape de el, dându-i la o parte
părul de pe faă.
– Îmi pare rău, Gideon, dar tatăl tău a fost un escroc
care a ales calea cea mai uşoară şi mai egoistă ca să
dispară. Tu nu eşti absolut deloc aşa.
– Nu, nu sunt aşa. Făcu o pauză, apoi continuă: Dar
nu cred că a învăat vreodată cum să interacioneze cu
oamenii, cum să-i pese şi de ceea ce nu inea de nevoile
lui imediate.
L-am studiat cu atenie.
– Crezi că asta e valabil şi pentru tine?
– Nu ştiu, răspunse el încet.
– Ei bine, eu ştiu, şi nu e deloc aşa, i-am spus, săru-
tându-l pe vârful nasului. Tu păstrezi ceea ce ai.
– Ar fi şi cazul. Îşi întări strânsoarea în care mă inea.
Eva, nici nu pot să mă gândesc că ai putea fi cu alt-
cineva. Numai gândul că alt bărbat ar putea să te vadă
cum te văd eu, să te vadă aşa... să pună mâna pe tine...
înnebunesc numai la gândul ăsta.
– N-o să se întâmple una ca asta, Gideon.
368 Sylvia Day
Ştiam prea bine cum se simea. Nici eu n-aş fi putut
îndura să-l ştiu în intimitate cu o altă femeie.
– Tu mi-ai schimbat cu totul viaa. Nu pot să suport
gândul că te-aş pierde.
L-am îmbrăişat şi eu.
– Sentimentul ăsta e reciproc.
Gideon îmi dădu capul pe spate, lipindu-şi gura de a
mea într-un sărut sălbatic. Şi în câteva clipe a devenit
foarte clar că în curând o să inundăm toată podeaua,
aşa că m-am tras înapoi.
– Trebuie să mănânc, diavole, dacă vrei s-o luăm
de la capăt.
– ... zise iubita mea, frecându-şi trupul ud şi gol de
mine, răspunse el cu un zâmbet păcătos.
– Hai să comandăm mâncare chinezească ieftină
şi s-o mâncăm cu beişoarele direct din cutie.
– Hai să comandăm mâncare chinezească bună şi
să facem asta!
Capitolul 19
Cary a venit şi el lângă noi în living şi am savurat
împreună excelenta mâncare chinezească, un vin dul-
ce de prune şi programul de luni seară de la televizor.
În timp ce baleiam printre canale, râzând de numele
ridicole ale unor spectacole de televiziune, am aruncat
o privire spre cei doi bărbai foarte importani din viaa
mea, care se relaxau şi se simeau bine unul în compa-
nia celuilalt. Se înelegeau bine, luându-se peste picior
şi aruncându-şi insulte în joacă, în felul specifi c băr-
bailor. Nu mai văzusem niciodată până acum această
latură a lui Gi deon, dar îmi plăcea la nebunie.
Eu acaparasem toată canapeaua, iar cei doi bărbai
stăteau pe jos cu picioarele încrucişate şi mâncau la
măsua de cafea. Erau amândoi în pantaloni de trening
şi tricouri mulate, iar eu mă delectam cu priveliştea.
Dacă nu eram norocoasă, atunci cum eram?
Cary şi-a trosnit degetele, pregătindu-se teatral să-şi
desfacă prăjitura cu răvaş.
370 Sylvia Day
– Ia să vedem! O să fi u bogat? Celebru? O să dau
peste domnul sau doamna Înalt(ă), Brunet(ă) şi Ape -
ti sant(ă)? O să călătoresc spre tărâmuri îndepărtate?
Voi ce-ai găsit?
– Al meu e vai de el, am spus. „În cele din urmă,
totul va fi cunoscut.“ Ha! N-aveam nevoie de un răvaş
ca să mă prind de asta.
Gideon şi-l deschise pe al lui şi citi:
– „Bogăia va bate curând la uşa ta“.
Eu am pufnit. Cary mi-a aruncat o privire.
– Gata, ştiu! Cross, ai şutit prăjiturica altcuiva.
– Ar face bine să nu se apropie de prăjiturica altcui-
va, am aruncat eu, laconic.
Gideon se aplecă şi-mi smulse din mână jumătate
din prăjitură.
– Nu-i face griji, îngeraş! Numai prăjitura ta o
vreau. Şi o băgă în gură, făcându-mi cu ochiul.
– Măi, oameni buni, mormăi Cary, luai-vă şi voi
o cameră! Pe urmă îşi deschise prăjiturica zâmbind, dar
imediat îi scăpă o înjurătură: Ce dracu’?
M-am aplecat spre el:
– Ce scrie?
– Confucius spune, improviză Gideon, că bărbatul
cu mâna în buzunar se simte mare şi tare plin de el.
Cary aruncă cu jumătatea lui de prăjitură în Gideon,
care o prinse cu îndemânare şi începu să rânjească.
– Dă-mi-l! Am smuls bileelul din mâna lui Gideon
şi l-am citit, după care m-a umfl at râsul.
– Du-te dracu’, Eva!
– Ei? mă îmboldi Gideon.
– „Mai ia o prăjitură!“
– Te-a făcut knockout un răvaş.
Cary aruncă jumătatea cealaltă a prăjiturii.
Atracfl ia 371
Mi-am amintit de alte seri asemănătoare pe care
le petrecusem alături de Cary pe când eram studen-
tă, iar asta m-a făcut să încerc să-mi închipui cum
fusese Gideon în timpul facultăii. Din articolele pe
care le citisem, ştiam că fusese student la Universi-
tatea Columbia, dar nu urmase un master, pentru că
începuse să se ocupe de afacerile care luau un avânt
tot mai mare.
Oare avusese legături cu ceilali studeni? Fusese
la petreceri ale fraternităilor, şi-o pusese cu cine se
nimerea şi/sau băuse la greu? Era un tip atât de con-
trolat, că mi-era greu să mi-l închipui atât de lipsit de
griji, dar exact aşa arăta acum, împreună cu mine şi
cu Cary.
În clipa aceea mi-a aruncat o privire, fără ca zâm-
betul să i se fi şters de pe faă, şi mi s-a oprit inima în
loc. Îşi arăta, în sfârşit, adevărata vârstă – părea tânăr,
foarte frumos şi atât de normal. În clipa aceea, eram
doar un cuplu de douăzeci şi ceva de ani, relaxându-se
acasă, împreună cu un coleg de cameră şi cu o teleco-
mandă. Era pur şi simplu prietenul meu şi ne simeam
bine împreună.
Totul era atât de plăcut şi lipsit de complicaii, iar
iluzia era tare emoionantă.
Pe urmă, cineva a sunat la interfon şi Cary a sărit în
picioare ca să deschidă, aruncându-mi un zâmbet.
– Poate e Trey.
Am ridicat o mână, arătându-i că-i in pumnii. Dar
peste câteva minute, când Cary a deschis uşa, cea care
a intrat pe uşă era blonda cu picioare lungi din urmă cu
câteva nopi.
– Salut, a zis ea, remarcând resturile cinei pe care le
aveam pe masă.
372 Sylvia Day
L-a apreciat pe Gideon cu o privire de cunoscător
când el s-a ridicat politicos în picioare, cu acea gra-
ie plină de foră care-i era proprie. Mie mi-a aruncat
un surâs maliios, după care l-a învăluit pe Gideon
într-un surâs strălucitor, de supermodel, şi i-a întins
încet mâna.
– Tatiana Cherlin.
El i-a strâns-o.
– Prietenul Evei.
Am ridicat din sprâncene, auzind o asemenea
prezentare. Oare îşi apăra identitatea? Sau spaiul per-
sonal? În orice caz, răspunsul lui îmi plăcea. Cary s-a
întors în cameră cu o sticlă de vin şi două pahare.
– Vino, i s-a adresat tipei, făcându-i semn către
holul care ducea spre dormitorul lui.
Tatiana ne-a făcut cu mâna şi a luat-o înaintea lui
Cary. În spatele ei, l-am întrebat pe el, doar din buze:
– Ce faci?
El mi-a făcut cu ochiul şi a şoptit:
– Trag altă prăjitură.
La puin timp după ei, eu şi Gideon am închis totul
şi ne-am dus în camera mea. În timp ce ne pregăteam
să ne băgăm în pat, i-am pus întrebarea care-mi trezise
curiozitatea mai devreme:
– Ai avut un cuibuşor de nebunii şi când erai în
facultate?
– Poftim? zise el, în timp ce-şi trăgea rapid tricoul
peste cap.
– Ştii, cum era camera de hotel. Eşti un tip senzu-
al. Mă întrebam dacă aveai şi atunci un aranjament
din ăsta.
El scutură din cap, în timp ce eu îi priveam plină de
dragoste bustul divin şi şoldurile fără pic de grăsime.
Atracfl ia 373
– De când te-am cunoscut pe tine am făcut sex cât
n-am făcut în ultimii doi ani, la un loc.
– Nu se poate!
– Muncesc din greu şi fac şi exerciii fi zice şi mai din
greu, iar ambele mă epuizează în mod plăcut în majori-
tatea timpului. Din când în când, am mai primit câte o
ofertă pe care n-am refuzat-o, însă altfel, am putut trăi
foarte bine fără sex până când te-am întâlnit pe tine.
– Ce aiureală! Îmi era imposibil să cred aşa ceva.
El mă privi scurt, după care se îndreptă spre baie, i-
nând în mână o gentuă neagră cu obiecte de toaletă.
– Mai îndoieşte-te tu de mine, Eva, şi-o să vezi ce
păeşti!
– Ce? l-am urmat, delectându-mă cu priveliştea
feselor lui minunate. O să-mi demonstrezi că poi trăi
foarte bine fără sex trăgându-mi-o din nou?
– Pentru asta e nevoie de doi, zise el, în timp ce sco-
tea o periuă de dini, punând-o în suportul meu de
periue. Şi tu ai iniiat partidele de sex între noi tot
atât de mult ca şi mine. Şi tu ai la fel de mare nevoie
de legătura asta.
– Ai dreptate. Doar că...
– Doar că ce?
Deschise un sertar, se încruntă, văzând că e plin şi
se dădu într-o parte ca să deschidă altul.
– Cealaltă chiuvetă, am zis, zâmbind, cu gândul la
presupunerea pe care o făcuse că va primi şi el sertare
în baia mea şi la încruntarea lui când nu le găsise. Toa-
te sunt ale tale.
Gideon se duse către cealaltă chiuvetă şi începu să
aranjeze în sertare coninutul gentuei.
– Doar că ce? repetă el, în timp ce-şi punea şampo-
nul şi gelul de duş lângă baie.
374 Sylvia Day
Stăteam rezemată cu un şold de chiuvetă, cu braele
încrucişate, şi-l priveam cum îşi marchează teritoriul
în toată baia mea. Era mai mult decât clar că asta face
după cum era la fel de clar că oricine ar fi intrat în
această baie şi-ar fi dat seama că există un bărbat
în viaa mea.
Atunci mi-am dat seama, şocată, că şi eu avusesem
aceeaşi pretenie asupra spaiului său personal. Perso-
nalul casei lui trebuia să afl e că şeful lor era implicat
de-acum într-o relaie serioasă. Gândul ăsta m-a în-
fi orat puin.
– M-am gândit mai devreme, în timp ce mâncam, la
cum erai în timpul facultăii, am continuat închipuin-
du-mi cum ar fi fost să te văd în campus. Cred că aş fi
fost obsedată de tine. Aş fi făcut tot posibilul ca să te
văd şi să mă delectez privindu-te. Aş fi încercat să merg
la acelaşi cursuri ca şi tine, pentru ca în timpul lor să
pot visa cu ochii deschişi cum să ajung în patul tău.
– Eşti o maniacă sexuală, mă sărută el pe nas când
trecu pe lângă mine, ca să se spele pe dini. Amândoi
ştim ce s-ar fi întâmplat din clipa în care te vedeam.
M-am spălat şi eu pe dini şi mi-am periat părul,
după care m-am spălat pe faă.
– Deci... ai avut un cuibuşor de nebunii pentru ra-
rele ocazii în care vreo puicuă norocoasă ajungea în
pa tul tău?
Privirea lui îmi admira refl exia plină de săpun din
oglindă.
– Mereu am folosit hotelul.
– Ăsta este unicul loc unde ai făcut sex? Înainte de
mine?
– Unicul loc unde am făcut sex liber consimit, răs-
punse el încetişor, înainte de tine.
Atracfl ia 375
– Oh! Simeam că mi se rupe inima.
Ne-am băgat în pat şi ne-am cuprins strâns în brae.
Mi-am îngropat faa în gâtul lui şi m-am cuibărit acolo
ca să respir. Avea un trup dur, însă îl simeam minunat
de confortabil aşa, lipit de al meu. Era atât de cald şi de
viguros, atât de puternic masculin. Numai gândul la el
şi mă făcea să-l doresc.
Mi-am trecut piciorul peste şoldurile lui şi m-am
căărat pe el, mângâindu-i muşchii abdomenului. Era
întuneric şi nu-i puteam vedea faa, dar nici n-aveam
nevoie. Oricât de mult îi iubeam chipul – cel pe care
el îl detesta uneori –, ceea ce mă emoiona cu adevărat
era felul în care mă atingea şi îmi şoptea, ca şi când
pentru el n-ar mai fi existat nimic pe lume, ca şi cum
n-ar fi dorit nimic mai mult pe lume.
– Gideon!
N-a fost nevoie să mai spun şi altceva.
S-a ridicat în şezut, m-a cuprins în brae şi m-a să-
rutat profund. După care m-a rostogolit sub el şi a făcut
dragoste cu mine plin de o posesivitate tandră, care mă
mişca până în străfundurile sufl etului.
M-am trezit tresărind surprinsă. Ceva greu mă zdro-
bea şi o voce aspră îmi scuipa în ureche cuvinte urâte,
oribile. Nu mai puteam să respir din cauza panicii.
Nu din nou... Nu... Te rog, nu...
Fratele meu vitreg îmi acoperise gura cu mâna şi-mi
depărta picioarele. I-am simit lucrul acela greu dintre
picioare izbindu-mă orbeşte, încercând să-şi facă loc în
trupul meu. ipetele îmi erau înăbuşite de palma lui
care îmi zdrobea buzele şi eu mă zbăteam, cu inima bă-
tându-mi să-mi sară din piept. Nathan era atât de greu!
376 Sylvia Day
Atât de greu şi de puternic! Nu-l puteam da jos de pe
mine. Nu puteam să-l împing.
Opreşte-te! Dă-te jos de pe mine! NU mă atinge!
O, Doamne! Te rog, nu-mi face din nou asta... nu din
nou... nu iarăşi...
Unde era mama? Ma-ma!
Am ipat, dar palma lui Nathan mi-a acoperit gura.
Se apăsa în mine, înfi gându-mi capul în pernă. Cu cât
mă zbăteam mai mult, cu atât era mai excitat. Gâfâind
ca un câine, se împingea în mine, iar şi iar... încercând
să se înfi gă în mine...
– O să afl i tu cum e.
Am îngheat. Cunoşteam glasul ăsta. Ştiam că nu
e al lui Nathan.
Nu era un vis. Dar tot un coşmar era.
Dumnezeule, nu! Clipeam înnebunită în întuneric,
străduindu-mă să zăresc ceva. Sângele îmi bubuia aşa
tare în urechi, că nu auzeam nimic.
Cunoşteam însă mirosul acestui trup. Cunoşteam
fi ecare atingere, chiar şi când era plină de cruzime. Şti-
am cum simeam trupul acesta în mine, chiar în timp
ce încerca să mă invadeze.
Erecia lui Gideon se clătina între coapsele mele.
Panicată, mi-am adunat toate puterile şi m-am ridi-
cat, aruncându-i mâna de pe faă. Am tras aer în piept
şi am început să ip.
Pieptul lui Gideon se ridica şi cobora spasmodic, în
timp ce lătra:
– Nu mai e aşa grozav când i-o iei tu!
– Crossfi re! am reuşit să icnesc.
O rază de lumină, venind de pe coridor, m-a orbit,
urmată imediat de îndepărtarea mult dorită a greutăii
lui Gideon de pe mine. M-am rostogolit în locul meu,
Atracfl ia 377
suspinând; cu ochii înecai în lacrimi, l-am zărit pe
Cary cum îl aruncă pe Gideon în zidul opus al camerei,
îndoind peretele de rigips.
– Eva! Ai păit ceva?
Cary se întoarse spre pat şi începu să înjure când
mă văzu, ghemuită în poziie fetală şi scuturată de sus-
pine violente.
Gideon s-a ridicat în picioare, însă Cary s-a dus
drept spre el:
– Dacă mişti măcar un muşchi până vine poliia,
o să te fac praf!
Înghiind cu greu nodul din gât, am reuşit să mă
ridic în şezut. Privirea mi s-a încrucişat cu a lui Gideon
şi am văzut cum ceaa somnului i se ridică de pe ochi,
înlocuii de o groază imensă.
– Vis, am reuşit să îngaim, sufocată, prinzându-l de
bra pe Cary, care se îndrepta spre telefon. Vi-visează.
Cary aruncă o privire spre Gideon, care se lăsase pe
vine gol pe podea, ca un animal sălbatic, şi lăsă braul
în jos.
– Dumnezeule, şopti el. Şi eu care credeam că eu
sunt distrus.
M-am tras spre marginea patului şi m-am ridicat.
Îmi tremurau picioarele şi mă simeam rău din cau-
za fricii de care încă nu scăpasem. Apoi mi s-au tăiat
genunchii şi Cary m-a prins în brae, îngenunchind
pe podea lângă mine şi inându-mă în brae în timp
ce plângeam.
– Eu o să dorm pe canapea.
Cary îşi trecu o mână prin părul ciufulit, sprijinin-
du-se de peretele coridorului. Uşa de la dormitor era
378 Sylvia Day
deschisă în spatele meu şi înăuntru se afl a Gideon, pa-
lid la faă, cu o privire bântuită.
– O să-i aduc şi lui câteva pături şi perne. Nu cred că
ar trebui să se ducă singur acasă. E varză.
– Îi mulumesc, Cary.
Îmi ineam braele strânse în jurul corpului.
– Tatiana e încă aici?
– Nu, ce dracu’! Noi doar ne-o tragem.
– Şi cu Trey cum e? am întrebat încetişor, cu mintea
înapoi la Gideon.
– Îl iubesc pe Trey. Cred că e omul cel mai bun pe
care l-am întâlnit vreodată, în afară de tine, zise el,
aplecându-se ca să mă sărute pe frunte. Iar ceea ce nu
ştie nu-l poate răni. Nu-i mai face probleme pentru
mine şi ai grijă de tine!
M-am uitat la el, cu ochii în lacrimi.
– Nu ştiu ce să fac.
Cary oftă, cu o privire cât se poate de serioasă în
ochii de un verde întunecat.
– Fetio, cred că venit vremea să te hotărăşti dacă
eşti îndrăgostită de el până peste cap. Unii oameni nu
pot fi reparai. Uită-te la mine! Am întâlnit un tip mi-
nunat, dar mi-o trag cu una pe care nu pot s-o sufăr.
– Cary... m-am apropiat de el, atingându-l pe umăr.
El m-a prins de mână şi mi-a strâns-o.
– Sunt aici dacă ai nevoie de mine.
Când m-am întors în camera mea, Gideon închi-
dea fermoarul genii cu obiecte de toaletă. Mi-a arun-
cat o privire şi spaima mi s-a strecurat în măruntaie.
Nu pentru mine, ci pentru el. Niciodată nu mai văzu-
sem pe cineva să arate aşa de disperat, atât de îngrozi-
tor de distrus. Parcă toată viaa îl părăsise. Era cenuşiu
Atracfl ia 379
ca un cadavru şi toate trăsăturile chipului minunat îi
erau umbrite de cearcăne adânci.
– Ce faci? am şoptit.
El se dădu înapoi, ca şi cum ar fi vrut să stea cât mai
departe de mine.
– Nu pot să rămân.
Ceea ce m-a îngrijorat a fost faptul că am simit o
undă de uşurare la gândul că voi rămâne singură.
– Am fost de acord să nu mai fugim.
– Asta a fost înainte să te atac, exclamă el, dând
primul semn că se întoarce la viaă, după o oră.
– Nu erai conştient.
– Eva, tu n-o să mai fi i niciodată victima cuiva.
Doamne... ce era să-i fac...
Se întoarse cu spatele la mine, cu umerii căzui în-
tr-un fel care mă speria tot atât de mult ca şi atacul de
mai devreme.
– Dacă pleci, o să ne pierdem unul pe altul şi trecu-
tul o să învingă.
Am văzut că vorbele mele l-au lovit ca un pumn.
În cameră, toate luminile erau aprinse, ca şi cum nu-
mai electricitatea ar fi putut să alunge umbrele pe care
le purtam în sufl ete.
– Dacă pleci acum, mi-e teamă că va fi mai uşor
pentru tine să te îndepărtezi şi pentru mine să te las s-o
faci. O să se termine, Gideon.
– Cum pot să rămân? De ce ai vrea s-o fac? Se în-
toarse spre mine, privindu-mă cu atâta dor, că mi-au
dat lacrimile. Mai bine mă omor înainte să-i fac rău.
Asta era una dintre temerile mele. Îmi fusese greu să
cred că Gideon, cel pe care-l cunoşteam eu – un bărbat
dominator, o adevărată foră a naturii –, ar putea să-şi
ia viaa, dar Gideon, cel care stătea acum în faa mea,
380 Sylvia Day
era o cu totul altă persoană. Şi era fi ul unui părinte
sinucigaş.
Trăgeam spasmodic cu degetele de marginea trico-
ului de pe mine.
– N-o să-mi faci niciodată rău.
– i-e frică de mine, spuse el, cu voce răguşită.
Se vede pe faa ta. Şi mie mi-e frică de mine. Mi-e fri-
că să dorm cu tine, să nu fac ceva care ne va distruge
pe amândoi.
Avea dreptate. Eram înfricoşată. Mă simeam în-
gheată de groază.
De-acum cunoşteam violena explozivă care zăcea
în el. Furia băltind ca puroiul. Şi eram atât de plini
de pasiune unul pentru celălalt! Iar eu îl pălmuisem la
petrecere, plină de violenă fi zică, eu, care nu făcusem
niciodată aşa ceva.
Era în natura relaiei noastre să fi e plină de patimă
şi de emoii, cât se poate de pământească, de primiti-
vă. Încrederea care ne inea împreună ne şi deschisese
unul pentru celălalt în feluri care ne făceau pe amândoi
vulnerabili şi periculoşi. Şi avea să fi e şi mai rău, înain-
te să ne fi e mai bine.
El îşi trecu o mână prin păr.
– Eva, eu...
– Te iubesc, Gideon.
– Dumnezeule!
Îmi aruncă o privire plină de ceva ce semăna a
dezgust, însă nu ştiam dacă e îndreptat spre mine ori
spre el.
– Cum poi să spui una ca asta?
– Pentru că e purul adevăr.
– Tu vezi doar asta, făcu el un gest, arătându-se pe
sine. Nu vezi dezastrul total dinăuntru.
Atracfl ia 381
Am tras cu putere aer în piept.
– Tu poi să-mi spui asta? Ştiind că şi eu sunt
distrusă?
– Poate că i-e dat să te legi de unul care să-i facă
numai rău, replică el pe un ton amar.
– Opreşte-te! Ştiu că vrei să mă răneşti, dar dacă
mă loveşti pe mine, nu vei face decât să dai şi mai rău
în tine.
Am aruncat în treacăt o privire către ceas. Se făcuse
patru dimineaa. M-am îndreptat spre el, simind ne-
voia să-mi înfrâng teama de a-l atinge şi de a fi atinsă
de el.
El ridică o mână, ca pentru a mă opri.
– Mă duc acasă, Eva.
– Rămâi să dormi aici pe canapea! Nu mă contrazi-
ce, Gideon! Te rog! O să mă îmbolnăvesc de îngrijo-
rare dacă pleci.
– O să fi i şi mai îngrijorată dacă rămân.
Se uita la mine, părând pierdut, furios şi plin de un
dor îngrozitor. Ochii lui îmi implorau iertarea, dar n-ar
fi primit-o dacă aş fi încercat să i-o dau.
M-am dus către el şi l-am luat de mână, străduin-
du-mă să resping valul de teamă care m-a cuprins când
l-am atins. Aveam încă nervii întinşi, gâtlejul şi gura
încă mă dureau, iar amintirea felului în care încerca-
se să mă penetreze – atât de asemănător cu cel al lui
Nathan – era încă foarte vie.
– O să trecem peste asta, i-am promis, supărată
că-mi tremura vocea. O să vorbeşti azi cu doctorul
Petersen şi o să pornim de aici.
El îşi ridică mâna, ca şi cum ar fi vrut să-mi atingă
cu delicatee faa.
– Dacă n-ar fi fost Cary aici...
382 Sylvia Day
– Dar a fost, şi o să fi u bine. Te iubesc. O să trecem
peste asta.
M-am apropiat şi mai mult de el şi l-am îmbrăişat,
băgându-mi mâinile pe sub tricou, ca să-i ating pielea.
– N-o să lăsăm trecutul să se pună în calea a ceea
ce avem.
Nu eram sigură însă pe cine încercam să conving.
– Eva! Îmi răspunse cu putere la îmbrăişare, cât pe
ce să mă lase fără aer. Îmi pare rău. Cele întâmplate mă
omoară. Te rog... iartă-mă... nu pot să te pierd.
– N-o să mă pierzi.
Am închis ochii, încercând să mă concentrez la fe-
lul în care îl simeam. La felul cum mirosea. Amintin-
du-mi că odată nu-mi fusese teamă de nimic când eram
cu el.
– Îmi pare atât de rău...
Mâinile lui mi se plimbau pe spate.
– O să fac orice...
– Şşşt! Te iubesc. O să fi e bine.
El îşi întoarse capul, sărutându-mă uşor.
– Iartă-mă, Eva! Am nevoie de tine. Mi-e groază de
ce-o să se întâmple cu mine dacă te pierd...
– Nu plec nicăieri, am zis, simind cum mă trec fi ori
sub mişcarea neastâmpărată a mâinilor lui pe spatele
meu. Sunt aici. Nu mai fug.
El se opri, pârjolindu-mi buzele cu sufl area lui arză-
toare. Pe urmă îşi lăsă capul în jos şi-mi pecetlui gura
cu a lui, iar trupul meu răspunse chemării dulci a săru-
tului său. M-am arcuit spre el fără voie, trăgându-l mai
aproape de mine.
El a început să-mi frământe sânii în mâini, mân-
gâindu-mi sfârcurile cu mişcări circulare ale degetelor
mari, până când s-au întărit, devenind dureroşi. Atunci
Atracfl ia 383
am gemut, într-un amestec de teamă şi de dorină, iar
la auzul acestui sunet pe el l-a străbătut un tremur.
– Eva?
– Eu... nu pot.
Amintirea felului în care mă trezisem era încă prea
proaspătă în mintea mea. Mă durea îngrozitor să-l
resping, căci ştiam că are nevoie de acelaşi lucru de
la mine cum avusesem şi eu când îi vorbisem despre
Nathan – de dovada că dorina nu-şi luase zborul, că,
indiferent cât de urâte ar fi fost cicatricile trecutului
nostru, ele nu aveau cum să distrugă ceea ce devenise-
răm unul pentru celălalt.
Eu însă nu puteam să-i ofer asta. Nu încă. Mă sim-
eam prea rănită, prea vulnerabilă.
– ine-mă doar în brae, Gideon, te rog!
El dădu din cap, cuprinzându-mă cu braele.
L-am făcut să se aşeze pe jos împreună cu mine,
sperând că-l pot ajuta să adoarmă. M-am cuibărit
în el, cu un picior peste al lui şi cu un bra cuprinzân-
du-i abdomenul puternic. El mă strângea uşor, apă-
sându-mi fruntea cu buzele, şoptindu-mi neîncetat
cât de rău îi pare.
– Nu mă părăsi, am murmurat. Rămâi!
Gideon n-a scos un sunet, nu mi-a promis nimic,
însă nici nu mi-a dat drumul.
M-am trezit ceva mai târziu, auzind bătăile ritmi-
ce ale inimii lui Gideon lângă ureche. Toate lumini-
le rămăseseră aprinse, iar covorul de pe jos era aspru
şi neconfortabil.
Gideon era lungit pe spate; chipul lui frumos părea
foarte tânăr în somn, iar tricoul i se ridicase numai
384 Sylvia Day
cât să lase la vedere buricul şi muşchii puternici ai
abdomenului.
Acesta era bărbatul pe care îl iubeam. Acesta era
bărbatul al cărui corp îmi oferea atâta plăcere, a cărui
delicatee mă mişca fără încetare. Şi era tot aici. Iar
după încruntarea care-i lăsase o cută între sprâncene,
era tot îndurerat.
Mi-am strecurat mâna în pantalonii lui. Pentru pri-
ma dată de când eram împreună, penisul nu-i era tare
ca oelul în mâinile mele, dar s-a umezit repede şi a în-
ceput să se îngroaşe, în timp ce eu îl frecam fără oprire,
de la cap până la rădăcină. Teama stătea la pândă în
spatele excitaiei, dar eram mult mai înspăimântată să
nu-l pierd decât să trăiesc cu demonii care-l bântuiau.
El a început să se agite, strângându-mă de mijloc.
– Eva...?
De data aceasta i-am răspuns aşa cum nu putusem
s-o fac înainte.
– Hai să uităm, i-am şoptit, cu buzele lipite de gura
lui. Ajută-ne să uităm!
– Eva!
El s-a răsucit spre mine, scoându-mi tricoul cu
mişcări pline de precauie. Eu eram la fel de atentă
să-l dezbrac. Ne apropiam unul de altul ca şi cum am
fi putut să ne spargem. Legătura dintre noi era atât
de fragilă acum şi amândurora ne era teamă de viitor
şi de rănile pe care ni le-am fi putut face cu muchiile
tăioase pe care le aveam.
Buzele lui mi-au cuprins sfârcul şi a început să su-
gă uşor, seducător, dar înfrânându-se. Mişcarea plină
de tandree era atât de minunată, că am icnit, arcuin-
du-mă în braele lui. El mă dezmierda, de la sâni până
Atracfl ia 385
pe coapse şi înapoi, iar şi iar, liniştindu-mă, în timp ce
inima îmi bătea nebuneşte.
Mi-a sărutat apoi sânii, trecând la celălalt sfârc,
murmurându-mi vorbe de iertare şi de dorină, cu
un glas în care se citeau regretul şi nefericirea. Limba
lui îmi freca uşor punctul întărit, făcându-l să tân-
jească, după care îl luă în stăpânire, sugându-l cu
buze arzătoare.
– Gideon!
Suptul lui delicat mă ademenea cu dibăcie, inun-
dându-mi de dorină mintea speriată. Trupul mi se
pierduse deja în al lui, căutând lacom plăcerea şi fru-
museea corpului său.
– Nu-i fi e frică de mine, şoptea el. Nu te retrage!
Îmi sărută buricul, apoi o luă tot mai jos, dezmier-
dându-mi cu părul pielea de pe stomac în timp ce-şi
găsea locul între picioarele mele. Mă deschise cu
mâini tremurânde şi îmi mângâie uşor clitorisul. Limba
lui îmi lingea uşor, înnebunitor, crăpătura, iar pene-
trările uşoare în sexul meu care zvâcnea mă duceau pe
marginea nebuniei.
Mi-am arcuit uşor spatele, implorându-l printre
gemete răguşite. Tensiunea mi se răspândise în tot
corpul, făcându-mă să zvâcnesc, până când am simit
că aş putea să explodez de atâta presiune. Iar apoi m-a
condus către orgasm cu o atingere incredibil de uşoară
a limbii.
Am scos un strigăt, în timp ce corpul mi se relaxa în
valul de căldură care mă zgâlâia.
– Nu pot să te las să mă părăseşti, Eva, spuse
Gideon, venind deasupra mea, în timp ce vibram de
plăcere. Nu pot.
386 Sylvia Day
I-am şters dârele de lacrimi de pe faă, cu privirea
pierdută în ochi-i înroşii. Era un adevărat chin pentru
mine să-l văd cum suferă, îmi sfâşia inima.
– Nu te-aş lăsa nici dacă ai vrea.
El îşi luă penisul în mână şi îl vârî încet şi cu gri-
jă în mine. Capul mi se apăsa tot mai puternic în
podea, în timp ce el intra tot mai mult, luându-mi
trupul în stăpânire cu fi ecare centimetru al mădula-
rului său gros.
După ce a intrat tot, a început să se mişte ritmic,
deliberat. Am închis ochii, concentrându-mă pe legă-
tura dintre noi. Apoi el se opri, lipindu-se de mine, iar
pulsul meu a luat-o razna, cuprins de panică. Înfricoşa-
tă, am şovăit.
– Uită-te la mine, Eva! Avea glasul atât de răguşit,
încât abia i l-am recunoscut.
Am făcut ce-mi cerea şi am văzut spaima din
ochii lui.
– Fă dragoste cu mine! mă imploră, într-o şoaptă
aproa pe neauzită. Iubeşte-mă tu! Atinge-mă, îngeraş!
Pune-i mâinile pe mine!
– Da...
I-am atins spatele cu palmele, după care, peste muş-
chii care-i zvâcneau, mi-am croit drum spre fesele lui
şi, strângând carnea lor tare în mână, l-am îndemnat să
se mişte mai repede, să intre mai adânc în mine.
Loviturile ritmice ale penisului său puternic în
adâncurile fremătătoare ale sexului meu mă inundau
cu valuri fi erbini după valuri de extaz. Era atât de bun!
Mi-am încolăcit picioarele în jurul şoldurilor sale, cu
respiraia tot mai accelerată, pe măsură ce nodul rece
din stomac începea să se topească. Ne sorbeam unul pe
altul din ochi.
Atracfl ia 387
Lacrimile mi se scurgeau pe tâmple.
– Te iubesc, Gideon.
– Te rog..., gemu el, închizându-şi strâns ochii.
– Te iubesc.
Apoi el mă duse iar spre orgasm rotindu-şi îndemâ-
natic şoldurile, agitându-şi mădularul în mine. Sexul
meu se strângea puternic, încercând să-l ină, să-l păs-
treze, pierdut adânc în mine.
– Dă-i drumul, Eva, icni el, lângă urechea mea.
Mă străduiam s-o fac, să depăşesc anxietatea care
nu mă părăsise de tot, ştiindu-l deasupra mea. Acea
anxietate amestecată cu dorină, care mă inea intuită
pe muchia plăcerii. El scoase un geamăt răguşit, plin de
durere şi regrete:
– Am nevoie să-i dai drumul, Eva... am nevoie să
te simt... te rog...
Îmi luase fesele în mâini, ridicându-mi şoldurile, şi
izbea fără contenire în locul acela sensibil din mine.
Era neobosit, insistent. M-a penetrat îndelung şi adânc,
până când mintea a fost nevoită să-mi elibereze corpul
şi mi-am dat drumul cu violenă. L-am muşcat de umăr
ca să-mi înăbuş ipetele în timp ce mă zguduiam sub
el, iar muşchii delicai din mine tremurau în culmea
extazului. El a gemut din adâncul pieptului, scoând un
sunet plin de o plăcere chinuită.
– Mai mult, mi-a ordonat apoi, izbindu-mă şi mai
adânc, pentru a-mi oferi acea muşcătură delicioasă de
durere. Iar faptul că a avut din nou încredere în amân-
doi ca să provoace acea mică durere mi-a alungat şi
ultima reinere. Indiferent cât de multă încredere
aveam unul în celălalt, trebuia să învăăm să avem în-
credere şi în instinctele noastre.
388 Sylvia Day
Şi orgasmul m-a zguduit iar, cu ferocitate, făcând să
mi se încordeze degetele de la picioare până când mi
s-au pus cârcei. Am simit cum aceeaşi tensiune cu-
noscută pune stăpânire pe Gideon şi mi-am strâns mai
puternic coapsele în jurul lui, îmboldindu-l, dorind cu
disperare să-l simt cum mă umple de sămâna lui.
– Nu!
El se rostogoli de pe mine, aruncându-se pe spa-
te, acoperindu-şi ochii cu mâna. Se pedepsea sin gur,
in terzicându-i corpului său delectarea şi plăcerea
corpu lui meu.
Pieptul i se zguduia, strălucind de sudoare, iar mădu-
larul îi zăcea greoi pe burtă, capul roşu şi mare, cu frân-
ghiile groase ale venelor dându-i un aspect animalic.
L-am apucat cu mâinile şi cu gura, fără să iau în
seamă înjurătura lui. L-am intuit de podea, sprijinin-
du-mă cu un bra de el, iar cu cealaltă mână, făcută
pumn, am început să-l frec şi să-i sug fl ămândă capul
sensibil. Coapsele îi tremurau şi dădea din picioare
fără oprire.
– La dracu’, Eva! Fir-ar să fi e! Înepenise şi icnea, cu
mâinile înfi pte în părul meu şi dând din şolduri. O, la
dracu’! Suge-o tare... Dumnezeule!
A explodat într-un puhoi puternic care aproape că
m-a făcut să mă înec, dându-şi drumul cu foră şi inun-
dându-mi gura. Am primit totul, în timp ce pumnul
meu îl mulgea, frecându-l pe toată lungimea penisului
care zvâcnea, înghiind iar şi iar, până când a început
să tremure, copleşit de ce simea, şi m-a implorat să
mă opresc.
M-am ridicat în şezut, iar Gideon a făcut acelaşi
lucru şi m-a cuprins în brae. Apoi m-a tras iar în jos
Atracfl ia 389
pe podea, unde şi-a îngropat faa la pieptul meu şi a
plâns până în zori.
Pentru ziua de mari, mi-am pus o bluză de mătase
neagră, cu mâneci lungi, şi pantaloni, căci simeam ne-
voia să pun o barieră între mine şi lume. În bucătărie,
Gideon mi-a luat faa în mâini şi şi-a frecat uşor buzele
de ale mele, cu o tandree sfâşietoare. Privirea îi rămâ-
nea bântuită.
– Prânzul? l-am întrebat. Simeam că avem nevoie
să întărim conexiunea dintre noi.
– Am un prânz de afaceri, îşi trecu el degetele prin
părul meu desfăcut. Vrei să vii? O să am grijă să te ducă
Angus înapoi la timp.
– Mi-ar plăcea foarte mult să vin.
M-am gândit la programul evenimentelor de seară
şi al întâlnirilor pe care mi-l trimisese pe telefon.
– Şi mâine-seară avem un dineu caritabil la
Waldorf-Astoria?
Auzindu-mă, privirea i se mai îmblânzi. Aşa cum
era îmbrăcat pentru serviciu, părea serios, dar liniştit.
Ştiam însă că nu era nici pe departe aşa.
– Spune-mi, tu chiar n-o să mă laşi, nu-i aşa? mă
întrebă încetişor.
Mi-am ridicat mâna dreaptă şi i-am arătat inelul.
– Nu mai scapi tu de mine, Cross. Obişnuieşte-te cu
gândul ăsta!
Pe drumul spre serviciu, m-a inut în brae şi a făcut
la fel şi când ne-am îndreptat spre prânzul de la Jean
Georges. Cât a durat masa, n-am scos mai mult de o
duzină de cuvinte; Gideon a comandat pentru mine şi
mâncarea mi-a plăcut enorm.
390 Sylvia Day
Am stat tăcută lângă el, odihnindu-mi mâna stân-
gă pe coapsa-i tare pe sub masă, într-o afi rmare fără
cuvinte a dăruirii pentru el. Pentru noi. Iar el şi-a i-
nut o mână caldă şi puternică peste a mea, în timp ce
discuta despre o nouă proprietate care se dezvolta pe
St. Croix. Am meninut această legătură cât timp a du-
rat prânzul, alegând amândoi să mâncăm mai degrabă
cu o singură mână decât să ne despărim.
Cu fi ecare oră care se scurgea, simeam cum se şter-
ge din noi groaza nopii trecute. Avea să fi e încă o ci-
catrice printre ale lui, încă o amintire amară pe care o
va purta veşnic cu el, o amintire pe care o împărtăşeam
şi de care mă temeam împreună cu el, însă n-avea să
pună stăpânire pe noi. N-aveam s-o lăsăm.
La sfârşitul zilei, Angus m-a aşteptat ca să mă ducă
acasă. Gideon lucra până mai târziu, după care urma
să plece de la Crossfi re direct la cabinetul doctorului
Petersen. Am profi tat de cât a durat drumul ca să mă
întăresc în aşteptarea unei noi şedine de antrenament
cu Parker. Îmi cam venea s-o sar, dar în cele din urmă
m-am convins că e important să mă in de program.
În clipa aceea, în viaa mea existau mult prea multe
lucruri incontrolabile, iar a mă ine de un program era
printre puinele care stăteau cu totul în puterea mea.
După o oră şi jumătate de exerciii cu Parker,
Clancy m-a lăsat acasă, iar eu m-am simit uşurată şi
mândră de mine că făcusem sport, deşi era ultimul lu-
cru din lume pe care mi-l doream.
Când am intrat în holul clădirii, l-am găsit pe Trey,
care vorbea cu cei de la recepie.
– Bună! l-am salutat. Urci?
Atracfl ia 391
El s-a întors spre mine, cu un zâmbet cald în ochii-i
căprui. Trey avea în el o amabilitate, un fel de naivi-
tate onestă care era diferită de toate celelalte relaii pe
care le avusese Cary până atunci. Sau poate că ar trebui
să spun că Trey era „normal“, cum erau atât de puini
oameni din viaa mea şi a lui Cary.
– Cary nu-i acasă, m-a informat el. Tocmai l-au
sunat.
– Atunci poi să urci cu mine şi să-l aştepi. Eu nu
mai ies în seara asta.
– Dacă nu te deranjează... I-am adus ceva.
Şi veni spre mine, în timp ce-i salutam pe cei de la
recepie. Ne-am îndreptat către lifturi.
– Nu mă deranjează deloc, l-am asigurat, întorcân-
du-i zâmbetul.
El se uită la pantalonii mei de yoga şi la tricou.
– Ai fost la sală?
– Da. Deşi e una dintre zilele alea în care aş fi făcut
orice altceva.
El începu să râdă în timp ce intram în lift.
– Cunosc senzaia asta.
Cât am urcat, s-a lăsat tăcerea. Era clar că avea ceva
pe sufl et.
– Totul e-n ordine? l-am întrebat.
– Păi... îşi aranjă el cureaua rucsacului. Cary a părut
cam distant în ultimele zile.
– Da? am exclamat, muşcându-mi buza. Cum adică?
– Nu ştiu. Mi-e greu să-i explic. Simt doar că e ceva
cu el şi nu-mi dau seama ce.
Mie mi-a zburat gândul la blondă şi am tresărit fără
să vreau.
392 Sylvia Day
– Poate că e stresat cu jobul pentru Grey Isles şi nu
vrea să te bată pe tine la cap cu ea. Ştie că eşti foarte
ocupat cu serviciul şi cu şcoala.
Încordarea din umerii lui se mai domoli puin.
– Poate că asta era. Pare destul de logic. În regulă,
îi mulumesc.
L-am poftit în apartament şi i-am spus să se simtă ca
acasă, aşa că Trey s-a îndreptat către camera lui Cary
să-şi lase lucrurile, iar eu m-am îndreptat spre telefon,
ca să verifi c mesageria vocală.
Un strigăt care venea de pe coridor m-a făcut însă
să mă îndrept spre telefon din alt motiv, căci inima îmi
bubuia la gândul unor intruşi şi al unui pericol iminent.
Au urmat şi alte ipete, iar una dintre voci era fără
îndoială a lui Cary.
Am răsufl at uşurată, după care, cu telefonul în
mână, m-am aventurat să văd ce se petrece. Dar era să
mă ciocnesc cu Tatiana, care luase colul pe coridor,
încheindu-şi nasturii de la bluză.
– Ups! a exclamat ea, rânjind fără să se scuze.
Ne mai vedem!
Nici n-am auzit-o când a închis uşa, din cauza stri-
gătelor lui Trey:
– Du-te dracului, Cary! Am vorbit despre asta!
Mi-ai promis!
– Faci din ânar armăsar! zbiera Cary. Nu este ce
crezi tu.
Trey a ieşit din camera lui Cary în asemenea viteză,
că m-am lipit de perete, ca să-i fac loc. În urma lui ve-
nea Cary, cu un cearşaf în jurul mijlocului. În timp ce
trecea pe lângă mine, i-am aruncat o privire urâtă, care
l-a făcut să-mi arate degetul mijlociu.
Atracfl ia 393
I-am lăsat singuri pe cei doi şi m-am băgat la duş,
supărată pe Cary că distrugea iarăşi ceva bun din viaa
lui. Era un tipar la care tot mai speram să renune, dar
el nu părea să reuşească.
Peste o jumătate de oră, când am ieşit ca să mă duc
în bucătărie, apartamentul era cufundat într-o tăcere
absolută. M-am concentrat pe prepararea cinei, hotă-
rând să gătesc friptură de porc cu garnitură de cartofi
noi şi sparanghel, una dintre mâncărurile preferate ale
lui Cary, în caz că se întorcea la cină şi avea nevoie de
ceva care să-l înveselească.
Vederea lui Trey ieşind pe hol, în timp ce puneam
friptura în cuptor, m-a luat prin surprindere, apoi însă
m-a întristat. Nu mi-a plăcut deloc să-l văd plecând
aşa, îmbujorat, cu hainele în dezordine şi plângând.
Mila mea s-a transformat într-o imensă dezamăgire
când Cary a intrat în bucătărie mirosind a sudoare băr-
bătească şi a sex. Mi-a aruncat o privire urâtă când a
trecut spre mine, în drum spre frigiderul pentru vin.
I-am tăiat calea, cu braele încrucişate.
– Dacă i-o tragi unui iubit căruia i-ai frânt inima,
îmbrăcat în aceleaşi haine în care te-a prins că-l înşeli,
n-o să faci lucrurile să meargă mai bine.
– Mai taci, Eva!
– Probabil că acum se urăşte pe sine pentru că a
cedat.
– Am zis să taci dracului!
– Bine.
I-am întors spatele, ocupându-mă să condimentez
cartofi i ca să-i bag în cuptor, lângă friptură. Cary scoase
nişte pahare din dulap.
394 Sylvia Day
– Simt că mă judeci. Opreşte-te! N-ar fi fost nici
pe jumătate la fel de supărat dacă mă prindea cu
un bărbat.
– Deci e vina lui, nu?
– Ultimele ştiri: nici viaa ta amoroasă nu-i perfectă.
– Slab, Cary. N-am de gând să fi u sacul tău de box
în cazul ăsta. Ai făcut-o de oaie şi acum distrugi şi mai
mult totul. E în tine.
– Ia nu te mai da aşa de mare! Tu te culci cu un
bărbat care poate să te violeze în orice clipă.
– Nu-i deloc aşa!
El pufni, rezemându-se de blat; în ochii verzi i se
citeau durerea şi furia.
– Dacă ai de gând să-i găseşti scuze pentru că doar-
me atunci când te atacă, atunci găseşte aceleaşi scuze şi
pentru beivi şi drogai. Nici ei nu ştiu ce fac.
Adevărul spuselor lui m-a lovit în moalele capului,
ca şi faptul că încerca din răsputeri să mă rănească.
– Poi să renuni la sticlă, dar nu poi să nu dormi.
Cary deschise sticla pe care o luase din frigider şi
turnă în două pahare, împingând unul spre mine.
– Dacă ştie cineva pe lume cum e să stai cu oameni
care te rănesc, ăla-s eu. Tu îl iubeşti. Vrei să-l salvezi.
Dar pe tine cine o să te salveze, Eva? Eu n-o să fi u me-
reu în preajma ta când eşti cu el, iar omul ăsta este o
bombă cu ceas.
– Vrei să vorbeşti despre cum e să fi i într-o relaie
care doare, Cary? am ripostat, îndepărtându-l de la
adevărurile care mă chinuiau. I-ai tras clapa lui Trey
ca să te aperi pe tine? i-ai închipuit că o să-l arunci la
gunoi înainte să aibă el şansa să te dezamăgească?
Gura i se strâmbă cu amărăciune. Ciocni paharul de
al meu, pe care încă nu-l luasem de pe blat.
Atracfl ia 395
– În sănătatea noastră, a celor duşi rău cu pluta. Mă-
car ne avem unul pe altul.
Pe urmă a ieşit anoş din cameră, iar eu m-am dez-
umfl at. Ştiusem că aşa avea să se întâmple: destrămarea
unei combinaii de împrejurări prea frumoase ca să fi e
adevărate. Mulumirea şi fericirea nu existau în lumea
mea decât câteva momente şi erau, fără doar şi poate,
numai iluzii.
Întotdeauna exista ceva ascuns, care stătea la pândă,
aşteptând să âşnească la suprafaă şi să distrugă totul.
Dimineile de luni puteau să fi e extraordinare când
începeau cu Gideon Cross. În limuzina care mă ducea
la serviciu m-am sprijinit cu spatele de el, în timp ce el
îmi inea o mână pe după umăr, astfel încât degetele să
ne rămână împletite.
În vreme ce el se juca absent cu inelul pe care mi-l
dăruise, am întins picioarele şi am admirat pantofi i cla-
sici pe care mi-i cumpărase, împreună cu câteva haine
cu care să mă îmbrac după nopile pe care le petreceam
cu el. Pentru începutul unei noi săptămâni, hotărâsem
să aleg o rochie pe corp, neagră cu dungulie subiri,
la care asortasem o curea îngustă şi albastră, care îmi
amintea de ochii lui. Avea gusturi excelente, trebuia
să recunosc.
Asta în cazul în care n-o trimitea la cumpărături pe
vreuna dintre „cunoştinele“ lui brunete... Am alungat
însă gândul supărător.
Când cercetasem sertarele pe care mi le rezervase
în baia lui, găsisem în ele toate cosmeticele pe care
354 Sylvia Day
le foloseam de obicei, în toate nuanele mele obişnuite.
Nu m-am obosit să-l întreb de unde ştiuse, căci aş fi
putut să mă îngrozesc, preferând să consider că asta era
o dovadă a interesului pe care mi-l purta. Se gândise
la toate.
Momentul cel mai plăcut al dimineii fusese să-l ajut
pe Gideon să se îmbrace cu unul dintre costumele lui
sobre şi atât de sexy. Îi închisesem nasturii la cămaşă,
iar el îşi aranjase cureaua. Îi trăsesem fermoarul la pan-
taloni, în timp ce el îşi lega cravata. Îşi pusese sacoul,
iar eu îi netezisem materialul bine croit peste cămaşa la
fel de fi nă, descoperind cu uimire că să-l îmbrac putea
fi ceva la fel de erotic ca şi să-l dezbrac. Mă simeam ca
şi cum mi-aş fi împachetat propriul cadou.
Lumea avea să vadă frumuseea ambalajului, dar
numai eu cunoşteam omul de dinăuntru şi ştiam cât
este de nepreuit. Zâmbetele lui intime şi râsul pro-
fund, dulceaa atingerilor sale şi ferocitatea pasiunii,
toate îmi erau rezervate numai mie.
Bentley-ul s-a balansat uşor peste o adâncitură
din asfalt, ceea ce l-a făcut pe Gideon să mă strângă
mai tare.
– Care-i planul după lucru?
– Azi o să încep orele de Krav Maga.
Nu-mi puteam ascunde încântarea din voce.
– A, da, aşa e. Îmi dezmierdă tâmpla cu buzele. Ştiu
că o să vin să te văd la exerciii. Numai la gândul ăsta
şi mă excit.
– N-am hotărât deja că pe tine totul te excită? l-am
tachinat, împingându-l uşor cu cotul.
– Tot ce are legătură cu tine. Ceea ce e un mare
noroc pentru noi, pentru că tu eşti o nesătulă. Dă-mi
un mesaj când termini şi ne întâlnim la tine.
Atracfl ia 355
Am scotocit în geantă şi mi-am luat telefonul, ca
să văd dacă mai ine bateria. Atunci am văzut un me-
saj de la Cary. L-am deschis, observând o înregistrare
video şi un text: „X ştie că fratele lui e un cretin? Nu te
apropia de CV, fetio * pupici *“.
Am pornit înregistrarea, dar mi-a trebuit un mi-
nut ca să îneleg ce văd. Iar când am priceput, am
îngheat.
– Ce e? mă întrebă Gideon, cu buzele în părul meu.
Apoi l-am simit cum se încordează în spatele meu şi
mi-am dat seama că se uita peste umărul meu.
Cary fi lmase la petrecerea din grădină de la Vidal.
Judecând după gardul viu înalt de doi metri din fun-
dal, Cary părea că se afl ă în labirint, iar frunzele care
încadrau ecranul îmi spuneau că se ascunde. Starul
spectacolului era un cuplu surprins într-o îmbrăişare
pasională. Femeia era în lacrimi şi foarte frumoasă, în
timp ce bărbatul o săruta, ca să-i potolească vorbele
agitate, şi o consola, mângâind-o uşor pe spate.
Cei doi vorbeau despre mine şi despre Gideon, des-
pre cum mă foloseam de trupul meu ca să pun mâna pe
milioanele lui.
– Nu-i face prea multe griji, îi murmura Christo-
pher lui Magdalene, care părea extrem de supărată. Ştii
că Gideon se plictiseşte repede.
– Cu ea e altceva. Cred... cred că o iubeşte.
El o sărută pe frunte.
– Nu-i genul lui.
Mi-am încleştat degetele pe care Gideon mi le
i nea strâns.
În timp ce ne uitam, am observat că postura lui
Magdalene se schimbase încet. Începuse să se alinte
sub mâinile lui Christopher, să-şi îmblânzească vocea
356 Sylvia Day
şi să-l caute cu gura. Şi pentru un observator oareca-
re era mai mult decât evident că el îi cunoaşte foarte
bine corpul, ştie unde s-o mângâie şi unde s-o frece. Iar
când ea a reacionat la seducia lui dibace, el i-a ridicat
rochia şi i-a tras-o. Era foarte clar că el profi ta de ea.
Se vedea din privirea triumfătoare şi plină de dispre
de pe chipul lui în timp ce o penetra, până a adus-o pe
culmile plăcerii.
Nu-l recunoşteam pe acel Christopher pe care-l
vedeam pe ecran. Chipul, postura, glasul lui... părea să
fi e cu totul altă persoană.
M-am bucurat când telefonul mi-a murit brusc şi
ecranul s-a întunecat. Gideon m-a prins în brae.
– Bleah, am şoptit, cuibărindu-mă cu grijă la pieptul
lui, ca să nu-i pătez sacoul cu machiajul. Înfi orător de
scârbos. Îmi pare rău pentru ea.
– Ăsta-i Christopher, oftă el cu putere.
– Ticălosul! Ce sufi cienă i se citea pe faă... îhh!
M-am cutremurat.
El mă sărută pe păr, şoptindu-mi:
– Credeam că Maggie o să fi e la adăpost de el. Ma-
mele noastre se cunosc de ani de zile. Uitasem cât de
mult mă urăşte.
– De ce?
M-am întrebat în treacăt dacă visele urâte ale lui
Gideon aveau vreo legătură cu Christopher, după care
am respins gândul. Era imposibil. Gideon era mai mare
cu câiva ani şi fusese mereu mai puternic. I-ar fi rupt
spinarea lui Christopher.
– Crede că eu primeam toată atenia când eram
mici, spuse Gideon cu grijă, pentru că toi erau în-
grijorai în legătură cu felul în care reacionam faă
Atracfl ia 357
de sinuciderea tatălui meu. Aşa că îşi doreşte ce-i al
meu. Vrea tot pe ce poate pune mâna.
M-am întors spre el, vârându-mi mâinile pe sub sa-
coul lui, ca să-l trag cât mai aproape. În glasul lui se
simea ceva care mă făcu să-i simt durerea. Casa fami-
liei lui era un loc despre care îmi spusese că-i bântuia
visele şi era teribil de distant faă de familia lui.
Nu fusese iubit niciodată. Era cât se poate de sim-
plu... şi de complicat.
– Gideon?
– Hmm?
M-am dat uşor în spate ca să-l privesc şi, înălân-
du-mi mâna, i-am mângâiat uşor arcul mândru al
frunii, spunând:
– Te iubesc.
El fu străbătut de un tremur atât de violent, că mă
zgudui şi pe mine.
– Nu vreau să te sperii, m-am grăbit să-l liniştesc,
fe rindu-mi privirea, ca să-i las puină intimitate.
Nu trebuie să faci nimic în privina asta. Pur şi simplu
nu mai voiam să treacă nici un minut fără să ştii ce simt
pentru tine. Acum poi să uii de asta.
Cu una dintre mâini mă apucă de ceafă, iar cu
cea laltă mă prinse de talie aşa de tare, că aproape mă
durea. Rămase inându-mă aşa, imobilizată, lipită de
el, ca şi cum aş fi putut să explodez. N-a mai scos nici
un cuvânt cât a durat drumul, dar nici nu şi-a slăbit
deloc strânsoarea.
Plănuiam să i-o spun din nou cândva, în viitor,
însă, în ceea ce priveşte această primă dată, mă gân-
deam că amândoi ne descurcaserăm destul de bine.
La zece fi x, am trimis un buchet imens cu treizeci
şi şase de trandafi ri roşii cu coadă lungă la biroul lui
358 Sylvia Day
Gideon, cu biletul: „În cins tea rochiilor roşii şi a că-
lătoriilor cu limuzina“.
Peste zece minute, am primit un plic de la biroul
lui, cu un bilet pe care scria: „Hai s-o facem din nou.
Curând“.
La ora unsprezece, i-am trimis un aranjament cu
cale albe cu negru şi un bilet: „În cinstea rochiilor
alb cu negru de la petrecerile în grădină şi a sexului
în biblioteci...“
Peste zece minute, am primit şi răspunsul:
„Abia aştept să te am pe podea“...
La prânz, am plecat la cumpărături. După un inel.
Am scotocit îndelung prin şase magazine până când
am găsit unul care mi s-a părut absolut perfect. Era un
inel din platină gravată şi bătută în diamante negre,
care avea un aspect sobru şi mă trimitea cu gândul la
putere şi la supunere. Era un inel dominator, foarte
îndrăzne şi masculin. A trebuit să deschid un cont
de credit la magazin ca să acopăr preul piperat, dar
m-am gândit că lunile în care voi plăti rate la el me-
rită tot efortul.
Am sunat apoi la biroul lui Gideon şi am vorbit cu
Scott, care m-a ajutat să găsesc o fereastră de un sfert
de oră în programul încărcat al lui Gideon, ca să pot
trece pe la el.
– Îi mulumesc foarte mult pentru ajutor, Scott.
– Cu foarte multă plăcere. M-am bucurat să-l văd
când a primit fl orile de la tine, azi. Nu cred că l-am
văzut vreodată zâmbind aşa.
Un fl uviu fi erbinte de iubire curgea prin mine.
Voiam să-l fac fericit. După cum ar fi spus el, trăiam
pentru asta.
Atracfl ia 359
M-am întors la lucru cu zâmbetul pe faă. La ora
două, am trimis la biroul lui Gideon un aranjament
de crini imperiali, urmat de un bilet, trimis prin curiera-
tul intern: „Drept mulumire pentru sexul sălbatic“.
Răspunsul lui: „Renună la Krav Maga. Fac eu
exer ciii cu tine.“
La trei şi jumătate, cu cinci minute înaintea întâl-
nirii cu Gideon, m-au cuprins emoiile. M-am ridicat
de pe scaun cu picioare nesigure şi am urcat în lift, spre
biroul lui. Acum, că venise timpul să-i dau cadoul, mă
temeam că poate nu-i plac inelele... la urma urmelor,
nu purta aşa ceva.
Nu cumva era o dovadă prea mare de impertinenă
şi posesivitate din partea mea să vreau ca el să poarte
unul, numai pentru că eu purtam?
Recepionera roşcată nu a încercat să mă oprească
la intrare, iar când Scott m-a zărit, s-a ridicat de la bi-
roul lui şi m-a salutat cu un zâmbet larg. Am intrat în
biroul lui Gideon şi Scott a închis uşa după mine.
Am fost de îndată izbită de parfumul minunat
al fl orilor şi de felul în care îi încălzeau biroul atât
de modern.
Gideon m-a privit pe deasupra monitorului şi a
înălat mirat din sprâncene văzându-mă. S-a ridicat
apoi imediat în picioare.
– Eva! S-a întâmplat ceva?
Am observat cum i se schimbă atitudinea, trecând
de la cea profesională la una personală, iar ochii i s-au
îmblânzit uitându-se la mine.
– Nu. Numai că... am tras aer în piept şi m-am în-
dreptat spre el. Am ceva pentru tine.
– Încă ceva? Am uitat cumva, este vreo ocazie
specială?
360 Sylvia Day
Am pus cutiua pe biroul lui, după care m-am întors
cu spatele, cumplit de emoionată. Mă îndoiam foarte
tare de înelepciunea cadoului meu, pe care i-l făcusem
plină de nesăbuină. Acum mi se părea o idee prosteas-
că. Ce-aş fi putut să-i spun ca să-l absolv de vina de a
nu-l dori? De parcă nu era deja destul de rău că arunca-
sem bomba cu „I“ în cursul dimineii; mai trebuise să şi
plusez cu un afurisit de inel. Probabil că se simea deja
cu ghiuleaua şi lanul de picior, în timp ce se chinuia
s-o ia la fugă. Iar laul se tot strângea...
Am auzit cum deschide încet cutiua şi cum i se taie
răsufl area.
– Eva!
Glasul îi era întunecat şi primejdios. M-am întors
cu grijă şi am tresărit zărindu-i chipul auster şi sobrie-
tatea din privire. Încheieturile degetelor i se albiseră
pe cutie.
– Prea mult? am întrebat cu voce răguşită.
– Da. Puse jos cutiua şi înconjură biroul. Mult prea
mult. Nu pot sta liniştit, nu mă pot concentra. Nu pot
să mi te scot din minte. Nu-mi găsesc locul şi eu ni-
ciodată nu sunt aşa când mă afl u la birou. Sunt prea
ocupat. Iar tu m-ai pus sub asediu.
Ştiam al naibii de bine cât de solicitantă trebuie să
fi fost munca lui, dar nu mă gândisem deloc la asta când
îmi trecuse prin cap cum pot să-l surprind, iar şi iar.
– Îmi pare rău, Gideon, nu m-am gândit.
El se apropie de mine cu paşii aceia ademenitori
care dădeau o idee despre cât de bine arată gol.
– Să nu-i pară rău. A fost cea mai frumoasă zi din
viaa mea.
Atracfl ia 361
– Serios? am exclamat, uitându-mă cum îşi pune
inelul pe inelarul mâinii drepte. Am vrut să-i fac o
plăcere. Se potriveşte? Am fost nevoită să ghicesc...
– E perfect. Tu eşti perfectă.
Şi Gideon îmi luă mâinile, sărutându-mi inelul,
apoi m-a privit, în timp ce eu făceam la fel cu al lui.
– Eva, felul în care mă faci să mă simt... mă doare
de-a dreptul.
Mi-a sărit inima din loc.
– Aşa de rău e?
– E minunat.
Apoi mi-a luat faa în palme şi am simit răceala
inelului pe obraz. M-a sărutat plin de patimă, pene-
trându-mi gura cu limba-i pervers de abilă.
Aş fi vrut mai mult, însă m-am înfrânat, gândin-
du-mă că deja sărisem prea mult calul pentru o singură
zi. În plus, el fusese mult prea surprins de apariia mea
pe neaşteptate ca să mai şi opacizeze peretele de sticlă,
astfel încât să avem parte de intimitate.
– Spune-mi iar ce mi-ai spus în maşină, şopti el.
– Hmm... nu ştiu.
L-am mângâiat pe sacou cu mâna liberă. Mi-era tea-
mă să-i spun iar că-l iubesc. Îi fusese greu să audă prima
dată şi nu ştiam dacă înelesese cu adevărat ce însemna
asta pentru noi. Pentru el.
– Eşti ridicol de arătos, să ştii. De fi ecare dată când
te văd parcă mă loveşti în moalele capului. În orice
caz... nu vreau să risc să te sperii şi să te fac s-o iei
la fugă.
El se aplecă spre mine, sprijinindu-şi fruntea de
a mea.
– Regrei ce mi-ai spus, aşa-i? Şi fl orile, inelul...
362 Sylvia Day
– Chiar îi place? l-am întrebat neliniştită, dân -
du-mă înapoi ca să-i studiez chipul şi să-mi dau seama
dacă nu cumva mă minte. Nu vreau să-l pori doar de
dragul meu dacă nu-i place.
Degetele lui se jucau cu conturul urechii mele.
– Este perfect. E exact aşa cum mă vezi tu pe mine.
Sunt mândru să-l port.
Am fost încântată că înelesese. Evident, asta se în -
tâmplase pentru că mă înelegea pe mine.
– Dacă încerci să îndulceşti lovitura de a retrage
ceea ce mi-ai spus... continuă el, iar privirea lui trăda o
anxietate surprinzătoare.
N-am putut să rezist implorării tăcute din ochii lui.
– Cred cu tărie în cel mai mic cuvinel pe care l-am
spus, Gideon.
– O să te fac eu s-o spui din nou, mă amenină cu
acel tors seducător în glas. Şi când o să termin cu tine,
o să strigi asta.
Am rânjit şi m-am îndepărtat.
– Înapoi la treabă, diavole!
– La cinci o să te conduc acasă, zise el, pe când mă
îndreptam spre uşă. Vreau să ai păsărica udă şi goală
când cobori la maşină. Dacă te atingi singură ca să te
uzi, să nu cumva să ajungi la orgasm, altfel vei supor ta
consecinele.
Consecine. Mă străbătu un uşor fi or, dar era o
teamă pe care puteam s-o suport. Aveam încredere în
Gideon, care ştia până unde să întindă coarda.
– Dar tu o să fi i gata excitat?
– Când nu sunt eu cu tine? zâmbi el într-un col al
gurii. Îi mulumesc pentru ziua de azi, Eva. Pentru fi e-
care minut al ei.
Atracfl ia 363
I-am făcut o bezea şi am văzut cum i se tulbură
privirea. Ochii lui nu mi-au mai ieşit din minte tot res-
tul zilei.
Se făcuse ora şase când am ajuns în sfârşit la apar-
tamentul meu, într-o neorânduială totală, după o
partidă zdravănă de sex. Ştiam ce mă aşteaptă când am
zărit limuzina lui Gideon parcată lângă trotuar, în lo-
cul Bentley-ului. Aproape că a sărit pe mine încă din
clipa în care am urcat, după care s-a apucat să-mi facă
o demonstraie a extraordinarelor sale aptitudini orale,
înainte să mă intuiască pe banchetă cu un entuziasm
plin de vigoare.
Eram bucuroasă că eram în formă, căci altfel apetitul
sexual insaiabil al lui Gideon, combinat cu rezisten-
a lui ce părea nesfârşită m-ar fi putut epuiza cu totul.
Nu că m-aş fi plâns. Era doar o observaie.
Când am intrat grăbită în holul clădirii unde lo-
cuiam, Clancy era deja acolo, aşteptându-mă. Chiar
dacă a observat cât de şifonată îmi era rochia, îmbu-
jorarea din obraji şi părul ciufulit, s-a prefăcut că nu
vede absolut nimic. M-am schimbat în grabă şi ne-am
îndreptat spre sala lui Parker. Spe ram că o s-o ia uşor
cu încălzirea, pentru că îmi simeam încă picioarele
cam moi după două orgasme care mă zguduiseră până
în vârful degetelor.
La sosirea în depozitul transformat din Brooklyn,
eram foarte încântată şi gata să încep serios să în-
vă. Vreo doisprezece cursani făceau tot soiul de exer-
ciii, supravegheai de Parker, care îi încuraja de
la marginea saltelelor. În clipa în care am apărut,
s-a îndreptat spre mine şi m-a dus într-un col mai
364 Sylvia Day
îndepărtat al zonei de antrenament, unde puteam să
lucrăm faă în faă.
– Cum merge treaba? l-am întrebat, mai mult ca
să scap de încordare.
El îmi zâmbi, punându-şi astfel în evidenă trăsătu-
rile foarte interesante şi atrăgătoare.
– Eşti agitată?
– Puin.
– O să lucrăm la fora şi vigoarea ta fi zică, dar şi la
sigurana de sine. O să te antrenez să nici nu încreme-
neşti ori să ezii în situaii neaşteptate.
Până să începem, crezusem că aveam destulă foră şi
vigoare fi zică, însă aveam să afl u că se poate şi mai bine.
Primul lucru a fost o scurtă prezentare a echipamen-
tului şi a spaiului, după care am trecut la explicarea
poziiilor de luptă şi a celor pasive sau neutre. Parker
mi-a făcut încălzirea cu câteva exerciii de bază, după
care a trecut la mişcări specifi ce, în timpul cărora fi eca re
încerca să-l apuce pe celălalt de umeri şi de genunchi,
stând faă în faă şi blocând contraloviturile.
Normal că Parker era extraordinar, însă până la
urmă mi-am dat seama şi eu ce să fac. Totuşi, cea mai
mare parte a timpului mi-am petrecut-o încercând să
mă adun de pe jos şi chiar m-am implicat cu încrânce-
nare în asta. Ştiam prea bine cum este să fi i la pământ,
în inferioritate.
Probabil că înverşunarea mea nu a trecut neobser-
vată pentru Parker, însă nu a zis nimic.
Gideon a ajuns la mine acasă în cursul serii şi m-a
găsit în cadă, încercând să-mi alin trupul îndurerat.
Deşi se vedea că tocmai făcuse duş, după ora pe care
o avusese cu antrenorul personal, şi-a dat încet jos
Atracfl ia 365
hainele şi s-a băgat lângă mine în cadă, înlănuindu-mă
cu mâinile şi cu picioarele. Am gemut, în timp ce el
mă legăna.
– Chiar aşa de bine e? m-a tachinat el, ronăindu-mi
lobul urechii.
– De unde era să ştiu că tăvălirea pe saltea, o oră
întreagă, cu un tip tare poate să fi e atât de epuizantă?
Cary avusese dreptate când îmi spusese că faci
vânătăi la Krav Maga; vedeam deja cum încep să-mi
apară pete albăstrui pe piele şi încă n-ajunsesem la miş-
cările dure.
– Aş putea să fi u gelos, şopti Gideon, dacă n-aş şti că
Smith e însurat şi are şi copii.
Am pufnit când mi-a oferit încă un exemplu din
lucrurile pe care n-ar fi trebuit să le ştie.
– Ştii cumva şi ce număr poartă la pantofi şi la
pălărie?
– Încă nu.
A început să râdă auzindu-mi geamătul de exaspe-
rare, iar eu nu mi-am putut reine un zâmbet la auzul
acestui sunet neobişnuit.
Într-o zi, cât de curând, urma să ajungem să stăm
de vorbă despre obsesia lui de a strânge informaii, dar
acum nu era deloc momentul. Ne certaserăm prea mult
în ultimul timp, iar sfatul lui Cary, de a face tot posibi-
lul ca să ne distrăm tot atât de mult pe cât ne certam,
era încă prezent în mintea mea.
În timp ce mă jucam cu inelul de pe degetul lui
Gideon, i-am povestit despre discuia pe care o avuse-
sem cu tata sâmbătă şi despre cum îl pisau la cap prie-
tenii lui poliişti în legătură cu bârfa că mă întâlneam
cu marele Gideon Cross.
– Îmi pare rău, oftă el.
366 Sylvia Day
M-am întors cu faa la el.
– Nu-i vina ta că eşti subiect de ştiri. Nu te poi
abine să fi i uluitor de atrăgător.
– Într-o zi, spuse el laconic, o să-mi dau seama dacă
faa mea e un blestem sau nu.
– Păi, dacă părerea mea are vreo importană, eu aş
zice că mai degrabă in la ea.
El zâmbi uşor, mângâindu-mi obrazul.
– Părerea ta e singura care contează. Şi a tatălui tău.
Aş vrea să mă placă, Eva, nu să creadă că din cauza mea
fi ica lui nu mai are parte de intimitate.
– O să-l dai gata. El nu vrea decât să fi u în sigurană
şi fericită.
Gideon mă trase mai aproape, ceva mai relaxat.
– Şi eu te fac fericită?
– Da, am răspuns, punându-mi capul pe inima lui.
Îmi place la nebunie când sunt cu tine. Iar când nu
suntem împreună, nu-mi doresc decât să te văd.
– Ai spus că nu vrei să ne mai certăm, îmi şopti el în
păr, şi asta mă roade. Ai obosit să mă vezi c-o dau tot
timpul în bară?
– N-o dai în bară tot timpul. Şi eu am făcut greşeli.
E greu să rămâi într-o relaie, Gideon. Majoritatea cu-
plurilor nu au parte de un sex atât de minunat ca noi.
Eu îl pun în coloana cu lucruri bune.
El luă apă în pumni şi începu să mi-o toarne
pe spate, fără încetare, alinându-mă cu scurgerea ei
sinuoasă.
– Eu nu mi-l amintesc cu adevărat pe tata.
– Nu?
Am încercat să nu mă încordez, ca să nu-mi tră-
dez surprinderea, nici agitaia şi dorina disperată de a
afl a mai multe despre el. Nu-mi vorbise niciodată până
Atracfl ia 367
acum despre familia lui. Mi-era îngrozitor de greu să
nu-l asaltez cu întrebări, însă nu voiam să împing lu-
crurile prea departe dacă el nu era pregătit...
El oftă, parcă din străfundurile sufl etului. Era ceva
în felul în care dăduse aerul afară din piept care m-a
făcut să ridic capul şi să uit intenia de a fi precaută.
I-am mângâiat pectoralii puternici.
– Vrei să vorbim despre ce îi aminteşti?
– Sunt doar... impresii. Nu prea dădea pe acasă.
Muncea foarte mult. Probabil că pe el îl moştenesc.
– Poate că avei în comun dependena de muncă –
aşa se spune? –, dar cred că doar atât.
– De unde ştii? replică el, în defensivă.
M-am tras mai aproape de el, dându-i la o parte
părul de pe faă.
– Îmi pare rău, Gideon, dar tatăl tău a fost un escroc
care a ales calea cea mai uşoară şi mai egoistă ca să
dispară. Tu nu eşti absolut deloc aşa.
– Nu, nu sunt aşa. Făcu o pauză, apoi continuă: Dar
nu cred că a învăat vreodată cum să interacioneze cu
oamenii, cum să-i pese şi de ceea ce nu inea de nevoile
lui imediate.
L-am studiat cu atenie.
– Crezi că asta e valabil şi pentru tine?
– Nu ştiu, răspunse el încet.
– Ei bine, eu ştiu, şi nu e deloc aşa, i-am spus, săru-
tându-l pe vârful nasului. Tu păstrezi ceea ce ai.
– Ar fi şi cazul. Îşi întări strânsoarea în care mă inea.
Eva, nici nu pot să mă gândesc că ai putea fi cu alt-
cineva. Numai gândul că alt bărbat ar putea să te vadă
cum te văd eu, să te vadă aşa... să pună mâna pe tine...
înnebunesc numai la gândul ăsta.
– N-o să se întâmple una ca asta, Gideon.
368 Sylvia Day
Ştiam prea bine cum se simea. Nici eu n-aş fi putut
îndura să-l ştiu în intimitate cu o altă femeie.
– Tu mi-ai schimbat cu totul viaa. Nu pot să suport
gândul că te-aş pierde.
L-am îmbrăişat şi eu.
– Sentimentul ăsta e reciproc.
Gideon îmi dădu capul pe spate, lipindu-şi gura de a
mea într-un sărut sălbatic. Şi în câteva clipe a devenit
foarte clar că în curând o să inundăm toată podeaua,
aşa că m-am tras înapoi.
– Trebuie să mănânc, diavole, dacă vrei s-o luăm
de la capăt.
– ... zise iubita mea, frecându-şi trupul ud şi gol de
mine, răspunse el cu un zâmbet păcătos.
– Hai să comandăm mâncare chinezească ieftină
şi s-o mâncăm cu beişoarele direct din cutie.
– Hai să comandăm mâncare chinezească bună şi
să facem asta!
Capitolul 19
Cary a venit şi el lângă noi în living şi am savurat
împreună excelenta mâncare chinezească, un vin dul-
ce de prune şi programul de luni seară de la televizor.
În timp ce baleiam printre canale, râzând de numele
ridicole ale unor spectacole de televiziune, am aruncat
o privire spre cei doi bărbai foarte importani din viaa
mea, care se relaxau şi se simeau bine unul în compa-
nia celuilalt. Se înelegeau bine, luându-se peste picior
şi aruncându-şi insulte în joacă, în felul specifi c băr-
bailor. Nu mai văzusem niciodată până acum această
latură a lui Gi deon, dar îmi plăcea la nebunie.
Eu acaparasem toată canapeaua, iar cei doi bărbai
stăteau pe jos cu picioarele încrucişate şi mâncau la
măsua de cafea. Erau amândoi în pantaloni de trening
şi tricouri mulate, iar eu mă delectam cu priveliştea.
Dacă nu eram norocoasă, atunci cum eram?
Cary şi-a trosnit degetele, pregătindu-se teatral să-şi
desfacă prăjitura cu răvaş.
370 Sylvia Day
– Ia să vedem! O să fi u bogat? Celebru? O să dau
peste domnul sau doamna Înalt(ă), Brunet(ă) şi Ape -
ti sant(ă)? O să călătoresc spre tărâmuri îndepărtate?
Voi ce-ai găsit?
– Al meu e vai de el, am spus. „În cele din urmă,
totul va fi cunoscut.“ Ha! N-aveam nevoie de un răvaş
ca să mă prind de asta.
Gideon şi-l deschise pe al lui şi citi:
– „Bogăia va bate curând la uşa ta“.
Eu am pufnit. Cary mi-a aruncat o privire.
– Gata, ştiu! Cross, ai şutit prăjiturica altcuiva.
– Ar face bine să nu se apropie de prăjiturica altcui-
va, am aruncat eu, laconic.
Gideon se aplecă şi-mi smulse din mână jumătate
din prăjitură.
– Nu-i face griji, îngeraş! Numai prăjitura ta o
vreau. Şi o băgă în gură, făcându-mi cu ochiul.
– Măi, oameni buni, mormăi Cary, luai-vă şi voi
o cameră! Pe urmă îşi deschise prăjiturica zâmbind, dar
imediat îi scăpă o înjurătură: Ce dracu’?
M-am aplecat spre el:
– Ce scrie?
– Confucius spune, improviză Gideon, că bărbatul
cu mâna în buzunar se simte mare şi tare plin de el.
Cary aruncă cu jumătatea lui de prăjitură în Gideon,
care o prinse cu îndemânare şi începu să rânjească.
– Dă-mi-l! Am smuls bileelul din mâna lui Gideon
şi l-am citit, după care m-a umfl at râsul.
– Du-te dracu’, Eva!
– Ei? mă îmboldi Gideon.
– „Mai ia o prăjitură!“
– Te-a făcut knockout un răvaş.
Cary aruncă jumătatea cealaltă a prăjiturii.
Atracfl ia 371
Mi-am amintit de alte seri asemănătoare pe care
le petrecusem alături de Cary pe când eram studen-
tă, iar asta m-a făcut să încerc să-mi închipui cum
fusese Gideon în timpul facultăii. Din articolele pe
care le citisem, ştiam că fusese student la Universi-
tatea Columbia, dar nu urmase un master, pentru că
începuse să se ocupe de afacerile care luau un avânt
tot mai mare.
Oare avusese legături cu ceilali studeni? Fusese
la petreceri ale fraternităilor, şi-o pusese cu cine se
nimerea şi/sau băuse la greu? Era un tip atât de con-
trolat, că mi-era greu să mi-l închipui atât de lipsit de
griji, dar exact aşa arăta acum, împreună cu mine şi
cu Cary.
În clipa aceea mi-a aruncat o privire, fără ca zâm-
betul să i se fi şters de pe faă, şi mi s-a oprit inima în
loc. Îşi arăta, în sfârşit, adevărata vârstă – părea tânăr,
foarte frumos şi atât de normal. În clipa aceea, eram
doar un cuplu de douăzeci şi ceva de ani, relaxându-se
acasă, împreună cu un coleg de cameră şi cu o teleco-
mandă. Era pur şi simplu prietenul meu şi ne simeam
bine împreună.
Totul era atât de plăcut şi lipsit de complicaii, iar
iluzia era tare emoionantă.
Pe urmă, cineva a sunat la interfon şi Cary a sărit în
picioare ca să deschidă, aruncându-mi un zâmbet.
– Poate e Trey.
Am ridicat o mână, arătându-i că-i in pumnii. Dar
peste câteva minute, când Cary a deschis uşa, cea care
a intrat pe uşă era blonda cu picioare lungi din urmă cu
câteva nopi.
– Salut, a zis ea, remarcând resturile cinei pe care le
aveam pe masă.
372 Sylvia Day
L-a apreciat pe Gideon cu o privire de cunoscător
când el s-a ridicat politicos în picioare, cu acea gra-
ie plină de foră care-i era proprie. Mie mi-a aruncat
un surâs maliios, după care l-a învăluit pe Gideon
într-un surâs strălucitor, de supermodel, şi i-a întins
încet mâna.
– Tatiana Cherlin.
El i-a strâns-o.
– Prietenul Evei.
Am ridicat din sprâncene, auzind o asemenea
prezentare. Oare îşi apăra identitatea? Sau spaiul per-
sonal? În orice caz, răspunsul lui îmi plăcea. Cary s-a
întors în cameră cu o sticlă de vin şi două pahare.
– Vino, i s-a adresat tipei, făcându-i semn către
holul care ducea spre dormitorul lui.
Tatiana ne-a făcut cu mâna şi a luat-o înaintea lui
Cary. În spatele ei, l-am întrebat pe el, doar din buze:
– Ce faci?
El mi-a făcut cu ochiul şi a şoptit:
– Trag altă prăjitură.
La puin timp după ei, eu şi Gideon am închis totul
şi ne-am dus în camera mea. În timp ce ne pregăteam
să ne băgăm în pat, i-am pus întrebarea care-mi trezise
curiozitatea mai devreme:
– Ai avut un cuibuşor de nebunii şi când erai în
facultate?
– Poftim? zise el, în timp ce-şi trăgea rapid tricoul
peste cap.
– Ştii, cum era camera de hotel. Eşti un tip senzu-
al. Mă întrebam dacă aveai şi atunci un aranjament
din ăsta.
El scutură din cap, în timp ce eu îi priveam plină de
dragoste bustul divin şi şoldurile fără pic de grăsime.
Atracfl ia 373
– De când te-am cunoscut pe tine am făcut sex cât
n-am făcut în ultimii doi ani, la un loc.
– Nu se poate!
– Muncesc din greu şi fac şi exerciii fi zice şi mai din
greu, iar ambele mă epuizează în mod plăcut în majori-
tatea timpului. Din când în când, am mai primit câte o
ofertă pe care n-am refuzat-o, însă altfel, am putut trăi
foarte bine fără sex până când te-am întâlnit pe tine.
– Ce aiureală! Îmi era imposibil să cred aşa ceva.
El mă privi scurt, după care se îndreptă spre baie, i-
nând în mână o gentuă neagră cu obiecte de toaletă.
– Mai îndoieşte-te tu de mine, Eva, şi-o să vezi ce
păeşti!
– Ce? l-am urmat, delectându-mă cu priveliştea
feselor lui minunate. O să-mi demonstrezi că poi trăi
foarte bine fără sex trăgându-mi-o din nou?
– Pentru asta e nevoie de doi, zise el, în timp ce sco-
tea o periuă de dini, punând-o în suportul meu de
periue. Şi tu ai iniiat partidele de sex între noi tot
atât de mult ca şi mine. Şi tu ai la fel de mare nevoie
de legătura asta.
– Ai dreptate. Doar că...
– Doar că ce?
Deschise un sertar, se încruntă, văzând că e plin şi
se dădu într-o parte ca să deschidă altul.
– Cealaltă chiuvetă, am zis, zâmbind, cu gândul la
presupunerea pe care o făcuse că va primi şi el sertare
în baia mea şi la încruntarea lui când nu le găsise. Toa-
te sunt ale tale.
Gideon se duse către cealaltă chiuvetă şi începu să
aranjeze în sertare coninutul gentuei.
– Doar că ce? repetă el, în timp ce-şi punea şampo-
nul şi gelul de duş lângă baie.
374 Sylvia Day
Stăteam rezemată cu un şold de chiuvetă, cu braele
încrucişate, şi-l priveam cum îşi marchează teritoriul
în toată baia mea. Era mai mult decât clar că asta face
după cum era la fel de clar că oricine ar fi intrat în
această baie şi-ar fi dat seama că există un bărbat
în viaa mea.
Atunci mi-am dat seama, şocată, că şi eu avusesem
aceeaşi pretenie asupra spaiului său personal. Perso-
nalul casei lui trebuia să afl e că şeful lor era implicat
de-acum într-o relaie serioasă. Gândul ăsta m-a în-
fi orat puin.
– M-am gândit mai devreme, în timp ce mâncam, la
cum erai în timpul facultăii, am continuat închipuin-
du-mi cum ar fi fost să te văd în campus. Cred că aş fi
fost obsedată de tine. Aş fi făcut tot posibilul ca să te
văd şi să mă delectez privindu-te. Aş fi încercat să merg
la acelaşi cursuri ca şi tine, pentru ca în timpul lor să
pot visa cu ochii deschişi cum să ajung în patul tău.
– Eşti o maniacă sexuală, mă sărută el pe nas când
trecu pe lângă mine, ca să se spele pe dini. Amândoi
ştim ce s-ar fi întâmplat din clipa în care te vedeam.
M-am spălat şi eu pe dini şi mi-am periat părul,
după care m-am spălat pe faă.
– Deci... ai avut un cuibuşor de nebunii pentru ra-
rele ocazii în care vreo puicuă norocoasă ajungea în
pa tul tău?
Privirea lui îmi admira refl exia plină de săpun din
oglindă.
– Mereu am folosit hotelul.
– Ăsta este unicul loc unde ai făcut sex? Înainte de
mine?
– Unicul loc unde am făcut sex liber consimit, răs-
punse el încetişor, înainte de tine.
Atracfl ia 375
– Oh! Simeam că mi se rupe inima.
Ne-am băgat în pat şi ne-am cuprins strâns în brae.
Mi-am îngropat faa în gâtul lui şi m-am cuibărit acolo
ca să respir. Avea un trup dur, însă îl simeam minunat
de confortabil aşa, lipit de al meu. Era atât de cald şi de
viguros, atât de puternic masculin. Numai gândul la el
şi mă făcea să-l doresc.
Mi-am trecut piciorul peste şoldurile lui şi m-am
căărat pe el, mângâindu-i muşchii abdomenului. Era
întuneric şi nu-i puteam vedea faa, dar nici n-aveam
nevoie. Oricât de mult îi iubeam chipul – cel pe care
el îl detesta uneori –, ceea ce mă emoiona cu adevărat
era felul în care mă atingea şi îmi şoptea, ca şi când
pentru el n-ar mai fi existat nimic pe lume, ca şi cum
n-ar fi dorit nimic mai mult pe lume.
– Gideon!
N-a fost nevoie să mai spun şi altceva.
S-a ridicat în şezut, m-a cuprins în brae şi m-a să-
rutat profund. După care m-a rostogolit sub el şi a făcut
dragoste cu mine plin de o posesivitate tandră, care mă
mişca până în străfundurile sufl etului.
M-am trezit tresărind surprinsă. Ceva greu mă zdro-
bea şi o voce aspră îmi scuipa în ureche cuvinte urâte,
oribile. Nu mai puteam să respir din cauza panicii.
Nu din nou... Nu... Te rog, nu...
Fratele meu vitreg îmi acoperise gura cu mâna şi-mi
depărta picioarele. I-am simit lucrul acela greu dintre
picioare izbindu-mă orbeşte, încercând să-şi facă loc în
trupul meu. ipetele îmi erau înăbuşite de palma lui
care îmi zdrobea buzele şi eu mă zbăteam, cu inima bă-
tându-mi să-mi sară din piept. Nathan era atât de greu!
376 Sylvia Day
Atât de greu şi de puternic! Nu-l puteam da jos de pe
mine. Nu puteam să-l împing.
Opreşte-te! Dă-te jos de pe mine! NU mă atinge!
O, Doamne! Te rog, nu-mi face din nou asta... nu din
nou... nu iarăşi...
Unde era mama? Ma-ma!
Am ipat, dar palma lui Nathan mi-a acoperit gura.
Se apăsa în mine, înfi gându-mi capul în pernă. Cu cât
mă zbăteam mai mult, cu atât era mai excitat. Gâfâind
ca un câine, se împingea în mine, iar şi iar... încercând
să se înfi gă în mine...
– O să afl i tu cum e.
Am îngheat. Cunoşteam glasul ăsta. Ştiam că nu
e al lui Nathan.
Nu era un vis. Dar tot un coşmar era.
Dumnezeule, nu! Clipeam înnebunită în întuneric,
străduindu-mă să zăresc ceva. Sângele îmi bubuia aşa
tare în urechi, că nu auzeam nimic.
Cunoşteam însă mirosul acestui trup. Cunoşteam
fi ecare atingere, chiar şi când era plină de cruzime. Şti-
am cum simeam trupul acesta în mine, chiar în timp
ce încerca să mă invadeze.
Erecia lui Gideon se clătina între coapsele mele.
Panicată, mi-am adunat toate puterile şi m-am ridi-
cat, aruncându-i mâna de pe faă. Am tras aer în piept
şi am început să ip.
Pieptul lui Gideon se ridica şi cobora spasmodic, în
timp ce lătra:
– Nu mai e aşa grozav când i-o iei tu!
– Crossfi re! am reuşit să icnesc.
O rază de lumină, venind de pe coridor, m-a orbit,
urmată imediat de îndepărtarea mult dorită a greutăii
lui Gideon de pe mine. M-am rostogolit în locul meu,
Atracfl ia 377
suspinând; cu ochii înecai în lacrimi, l-am zărit pe
Cary cum îl aruncă pe Gideon în zidul opus al camerei,
îndoind peretele de rigips.
– Eva! Ai păit ceva?
Cary se întoarse spre pat şi începu să înjure când
mă văzu, ghemuită în poziie fetală şi scuturată de sus-
pine violente.
Gideon s-a ridicat în picioare, însă Cary s-a dus
drept spre el:
– Dacă mişti măcar un muşchi până vine poliia,
o să te fac praf!
Înghiind cu greu nodul din gât, am reuşit să mă
ridic în şezut. Privirea mi s-a încrucişat cu a lui Gideon
şi am văzut cum ceaa somnului i se ridică de pe ochi,
înlocuii de o groază imensă.
– Vis, am reuşit să îngaim, sufocată, prinzându-l de
bra pe Cary, care se îndrepta spre telefon. Vi-visează.
Cary aruncă o privire spre Gideon, care se lăsase pe
vine gol pe podea, ca un animal sălbatic, şi lăsă braul
în jos.
– Dumnezeule, şopti el. Şi eu care credeam că eu
sunt distrus.
M-am tras spre marginea patului şi m-am ridicat.
Îmi tremurau picioarele şi mă simeam rău din cau-
za fricii de care încă nu scăpasem. Apoi mi s-au tăiat
genunchii şi Cary m-a prins în brae, îngenunchind
pe podea lângă mine şi inându-mă în brae în timp
ce plângeam.
– Eu o să dorm pe canapea.
Cary îşi trecu o mână prin părul ciufulit, sprijinin-
du-se de peretele coridorului. Uşa de la dormitor era
378 Sylvia Day
deschisă în spatele meu şi înăuntru se afl a Gideon, pa-
lid la faă, cu o privire bântuită.
– O să-i aduc şi lui câteva pături şi perne. Nu cred că
ar trebui să se ducă singur acasă. E varză.
– Îi mulumesc, Cary.
Îmi ineam braele strânse în jurul corpului.
– Tatiana e încă aici?
– Nu, ce dracu’! Noi doar ne-o tragem.
– Şi cu Trey cum e? am întrebat încetişor, cu mintea
înapoi la Gideon.
– Îl iubesc pe Trey. Cred că e omul cel mai bun pe
care l-am întâlnit vreodată, în afară de tine, zise el,
aplecându-se ca să mă sărute pe frunte. Iar ceea ce nu
ştie nu-l poate răni. Nu-i mai face probleme pentru
mine şi ai grijă de tine!
M-am uitat la el, cu ochii în lacrimi.
– Nu ştiu ce să fac.
Cary oftă, cu o privire cât se poate de serioasă în
ochii de un verde întunecat.
– Fetio, cred că venit vremea să te hotărăşti dacă
eşti îndrăgostită de el până peste cap. Unii oameni nu
pot fi reparai. Uită-te la mine! Am întâlnit un tip mi-
nunat, dar mi-o trag cu una pe care nu pot s-o sufăr.
– Cary... m-am apropiat de el, atingându-l pe umăr.
El m-a prins de mână şi mi-a strâns-o.
– Sunt aici dacă ai nevoie de mine.
Când m-am întors în camera mea, Gideon închi-
dea fermoarul genii cu obiecte de toaletă. Mi-a arun-
cat o privire şi spaima mi s-a strecurat în măruntaie.
Nu pentru mine, ci pentru el. Niciodată nu mai văzu-
sem pe cineva să arate aşa de disperat, atât de îngrozi-
tor de distrus. Parcă toată viaa îl părăsise. Era cenuşiu
Atracfl ia 379
ca un cadavru şi toate trăsăturile chipului minunat îi
erau umbrite de cearcăne adânci.
– Ce faci? am şoptit.
El se dădu înapoi, ca şi cum ar fi vrut să stea cât mai
departe de mine.
– Nu pot să rămân.
Ceea ce m-a îngrijorat a fost faptul că am simit o
undă de uşurare la gândul că voi rămâne singură.
– Am fost de acord să nu mai fugim.
– Asta a fost înainte să te atac, exclamă el, dând
primul semn că se întoarce la viaă, după o oră.
– Nu erai conştient.
– Eva, tu n-o să mai fi i niciodată victima cuiva.
Doamne... ce era să-i fac...
Se întoarse cu spatele la mine, cu umerii căzui în-
tr-un fel care mă speria tot atât de mult ca şi atacul de
mai devreme.
– Dacă pleci, o să ne pierdem unul pe altul şi trecu-
tul o să învingă.
Am văzut că vorbele mele l-au lovit ca un pumn.
În cameră, toate luminile erau aprinse, ca şi cum nu-
mai electricitatea ar fi putut să alunge umbrele pe care
le purtam în sufl ete.
– Dacă pleci acum, mi-e teamă că va fi mai uşor
pentru tine să te îndepărtezi şi pentru mine să te las s-o
faci. O să se termine, Gideon.
– Cum pot să rămân? De ce ai vrea s-o fac? Se în-
toarse spre mine, privindu-mă cu atâta dor, că mi-au
dat lacrimile. Mai bine mă omor înainte să-i fac rău.
Asta era una dintre temerile mele. Îmi fusese greu să
cred că Gideon, cel pe care-l cunoşteam eu – un bărbat
dominator, o adevărată foră a naturii –, ar putea să-şi
ia viaa, dar Gideon, cel care stătea acum în faa mea,
380 Sylvia Day
era o cu totul altă persoană. Şi era fi ul unui părinte
sinucigaş.
Trăgeam spasmodic cu degetele de marginea trico-
ului de pe mine.
– N-o să-mi faci niciodată rău.
– i-e frică de mine, spuse el, cu voce răguşită.
Se vede pe faa ta. Şi mie mi-e frică de mine. Mi-e fri-
că să dorm cu tine, să nu fac ceva care ne va distruge
pe amândoi.
Avea dreptate. Eram înfricoşată. Mă simeam în-
gheată de groază.
De-acum cunoşteam violena explozivă care zăcea
în el. Furia băltind ca puroiul. Şi eram atât de plini
de pasiune unul pentru celălalt! Iar eu îl pălmuisem la
petrecere, plină de violenă fi zică, eu, care nu făcusem
niciodată aşa ceva.
Era în natura relaiei noastre să fi e plină de patimă
şi de emoii, cât se poate de pământească, de primiti-
vă. Încrederea care ne inea împreună ne şi deschisese
unul pentru celălalt în feluri care ne făceau pe amândoi
vulnerabili şi periculoşi. Şi avea să fi e şi mai rău, înain-
te să ne fi e mai bine.
El îşi trecu o mână prin păr.
– Eva, eu...
– Te iubesc, Gideon.
– Dumnezeule!
Îmi aruncă o privire plină de ceva ce semăna a
dezgust, însă nu ştiam dacă e îndreptat spre mine ori
spre el.
– Cum poi să spui una ca asta?
– Pentru că e purul adevăr.
– Tu vezi doar asta, făcu el un gest, arătându-se pe
sine. Nu vezi dezastrul total dinăuntru.
Atracfl ia 381
Am tras cu putere aer în piept.
– Tu poi să-mi spui asta? Ştiind că şi eu sunt
distrusă?
– Poate că i-e dat să te legi de unul care să-i facă
numai rău, replică el pe un ton amar.
– Opreşte-te! Ştiu că vrei să mă răneşti, dar dacă
mă loveşti pe mine, nu vei face decât să dai şi mai rău
în tine.
Am aruncat în treacăt o privire către ceas. Se făcuse
patru dimineaa. M-am îndreptat spre el, simind ne-
voia să-mi înfrâng teama de a-l atinge şi de a fi atinsă
de el.
El ridică o mână, ca pentru a mă opri.
– Mă duc acasă, Eva.
– Rămâi să dormi aici pe canapea! Nu mă contrazi-
ce, Gideon! Te rog! O să mă îmbolnăvesc de îngrijo-
rare dacă pleci.
– O să fi i şi mai îngrijorată dacă rămân.
Se uita la mine, părând pierdut, furios şi plin de un
dor îngrozitor. Ochii lui îmi implorau iertarea, dar n-ar
fi primit-o dacă aş fi încercat să i-o dau.
M-am dus către el şi l-am luat de mână, străduin-
du-mă să resping valul de teamă care m-a cuprins când
l-am atins. Aveam încă nervii întinşi, gâtlejul şi gura
încă mă dureau, iar amintirea felului în care încerca-
se să mă penetreze – atât de asemănător cu cel al lui
Nathan – era încă foarte vie.
– O să trecem peste asta, i-am promis, supărată
că-mi tremura vocea. O să vorbeşti azi cu doctorul
Petersen şi o să pornim de aici.
El îşi ridică mâna, ca şi cum ar fi vrut să-mi atingă
cu delicatee faa.
– Dacă n-ar fi fost Cary aici...
382 Sylvia Day
– Dar a fost, şi o să fi u bine. Te iubesc. O să trecem
peste asta.
M-am apropiat şi mai mult de el şi l-am îmbrăişat,
băgându-mi mâinile pe sub tricou, ca să-i ating pielea.
– N-o să lăsăm trecutul să se pună în calea a ceea
ce avem.
Nu eram sigură însă pe cine încercam să conving.
– Eva! Îmi răspunse cu putere la îmbrăişare, cât pe
ce să mă lase fără aer. Îmi pare rău. Cele întâmplate mă
omoară. Te rog... iartă-mă... nu pot să te pierd.
– N-o să mă pierzi.
Am închis ochii, încercând să mă concentrez la fe-
lul în care îl simeam. La felul cum mirosea. Amintin-
du-mi că odată nu-mi fusese teamă de nimic când eram
cu el.
– Îmi pare atât de rău...
Mâinile lui mi se plimbau pe spate.
– O să fac orice...
– Şşşt! Te iubesc. O să fi e bine.
El îşi întoarse capul, sărutându-mă uşor.
– Iartă-mă, Eva! Am nevoie de tine. Mi-e groază de
ce-o să se întâmple cu mine dacă te pierd...
– Nu plec nicăieri, am zis, simind cum mă trec fi ori
sub mişcarea neastâmpărată a mâinilor lui pe spatele
meu. Sunt aici. Nu mai fug.
El se opri, pârjolindu-mi buzele cu sufl area lui arză-
toare. Pe urmă îşi lăsă capul în jos şi-mi pecetlui gura
cu a lui, iar trupul meu răspunse chemării dulci a săru-
tului său. M-am arcuit spre el fără voie, trăgându-l mai
aproape de mine.
El a început să-mi frământe sânii în mâini, mân-
gâindu-mi sfârcurile cu mişcări circulare ale degetelor
mari, până când s-au întărit, devenind dureroşi. Atunci
Atracfl ia 383
am gemut, într-un amestec de teamă şi de dorină, iar
la auzul acestui sunet pe el l-a străbătut un tremur.
– Eva?
– Eu... nu pot.
Amintirea felului în care mă trezisem era încă prea
proaspătă în mintea mea. Mă durea îngrozitor să-l
resping, căci ştiam că are nevoie de acelaşi lucru de
la mine cum avusesem şi eu când îi vorbisem despre
Nathan – de dovada că dorina nu-şi luase zborul, că,
indiferent cât de urâte ar fi fost cicatricile trecutului
nostru, ele nu aveau cum să distrugă ceea ce devenise-
răm unul pentru celălalt.
Eu însă nu puteam să-i ofer asta. Nu încă. Mă sim-
eam prea rănită, prea vulnerabilă.
– ine-mă doar în brae, Gideon, te rog!
El dădu din cap, cuprinzându-mă cu braele.
L-am făcut să se aşeze pe jos împreună cu mine,
sperând că-l pot ajuta să adoarmă. M-am cuibărit
în el, cu un picior peste al lui şi cu un bra cuprinzân-
du-i abdomenul puternic. El mă strângea uşor, apă-
sându-mi fruntea cu buzele, şoptindu-mi neîncetat
cât de rău îi pare.
– Nu mă părăsi, am murmurat. Rămâi!
Gideon n-a scos un sunet, nu mi-a promis nimic,
însă nici nu mi-a dat drumul.
M-am trezit ceva mai târziu, auzind bătăile ritmi-
ce ale inimii lui Gideon lângă ureche. Toate lumini-
le rămăseseră aprinse, iar covorul de pe jos era aspru
şi neconfortabil.
Gideon era lungit pe spate; chipul lui frumos părea
foarte tânăr în somn, iar tricoul i se ridicase numai
384 Sylvia Day
cât să lase la vedere buricul şi muşchii puternici ai
abdomenului.
Acesta era bărbatul pe care îl iubeam. Acesta era
bărbatul al cărui corp îmi oferea atâta plăcere, a cărui
delicatee mă mişca fără încetare. Şi era tot aici. Iar
după încruntarea care-i lăsase o cută între sprâncene,
era tot îndurerat.
Mi-am strecurat mâna în pantalonii lui. Pentru pri-
ma dată de când eram împreună, penisul nu-i era tare
ca oelul în mâinile mele, dar s-a umezit repede şi a în-
ceput să se îngroaşe, în timp ce eu îl frecam fără oprire,
de la cap până la rădăcină. Teama stătea la pândă în
spatele excitaiei, dar eram mult mai înspăimântată să
nu-l pierd decât să trăiesc cu demonii care-l bântuiau.
El a început să se agite, strângându-mă de mijloc.
– Eva...?
De data aceasta i-am răspuns aşa cum nu putusem
s-o fac înainte.
– Hai să uităm, i-am şoptit, cu buzele lipite de gura
lui. Ajută-ne să uităm!
– Eva!
El s-a răsucit spre mine, scoându-mi tricoul cu
mişcări pline de precauie. Eu eram la fel de atentă
să-l dezbrac. Ne apropiam unul de altul ca şi cum am
fi putut să ne spargem. Legătura dintre noi era atât
de fragilă acum şi amândurora ne era teamă de viitor
şi de rănile pe care ni le-am fi putut face cu muchiile
tăioase pe care le aveam.
Buzele lui mi-au cuprins sfârcul şi a început să su-
gă uşor, seducător, dar înfrânându-se. Mişcarea plină
de tandree era atât de minunată, că am icnit, arcuin-
du-mă în braele lui. El mă dezmierda, de la sâni până
Atracfl ia 385
pe coapse şi înapoi, iar şi iar, liniştindu-mă, în timp ce
inima îmi bătea nebuneşte.
Mi-a sărutat apoi sânii, trecând la celălalt sfârc,
murmurându-mi vorbe de iertare şi de dorină, cu
un glas în care se citeau regretul şi nefericirea. Limba
lui îmi freca uşor punctul întărit, făcându-l să tân-
jească, după care îl luă în stăpânire, sugându-l cu
buze arzătoare.
– Gideon!
Suptul lui delicat mă ademenea cu dibăcie, inun-
dându-mi de dorină mintea speriată. Trupul mi se
pierduse deja în al lui, căutând lacom plăcerea şi fru-
museea corpului său.
– Nu-i fi e frică de mine, şoptea el. Nu te retrage!
Îmi sărută buricul, apoi o luă tot mai jos, dezmier-
dându-mi cu părul pielea de pe stomac în timp ce-şi
găsea locul între picioarele mele. Mă deschise cu
mâini tremurânde şi îmi mângâie uşor clitorisul. Limba
lui îmi lingea uşor, înnebunitor, crăpătura, iar pene-
trările uşoare în sexul meu care zvâcnea mă duceau pe
marginea nebuniei.
Mi-am arcuit uşor spatele, implorându-l printre
gemete răguşite. Tensiunea mi se răspândise în tot
corpul, făcându-mă să zvâcnesc, până când am simit
că aş putea să explodez de atâta presiune. Iar apoi m-a
condus către orgasm cu o atingere incredibil de uşoară
a limbii.
Am scos un strigăt, în timp ce corpul mi se relaxa în
valul de căldură care mă zgâlâia.
– Nu pot să te las să mă părăseşti, Eva, spuse
Gideon, venind deasupra mea, în timp ce vibram de
plăcere. Nu pot.
386 Sylvia Day
I-am şters dârele de lacrimi de pe faă, cu privirea
pierdută în ochi-i înroşii. Era un adevărat chin pentru
mine să-l văd cum suferă, îmi sfâşia inima.
– Nu te-aş lăsa nici dacă ai vrea.
El îşi luă penisul în mână şi îl vârî încet şi cu gri-
jă în mine. Capul mi se apăsa tot mai puternic în
podea, în timp ce el intra tot mai mult, luându-mi
trupul în stăpânire cu fi ecare centimetru al mădula-
rului său gros.
După ce a intrat tot, a început să se mişte ritmic,
deliberat. Am închis ochii, concentrându-mă pe legă-
tura dintre noi. Apoi el se opri, lipindu-se de mine, iar
pulsul meu a luat-o razna, cuprins de panică. Înfricoşa-
tă, am şovăit.
– Uită-te la mine, Eva! Avea glasul atât de răguşit,
încât abia i l-am recunoscut.
Am făcut ce-mi cerea şi am văzut spaima din
ochii lui.
– Fă dragoste cu mine! mă imploră, într-o şoaptă
aproa pe neauzită. Iubeşte-mă tu! Atinge-mă, îngeraş!
Pune-i mâinile pe mine!
– Da...
I-am atins spatele cu palmele, după care, peste muş-
chii care-i zvâcneau, mi-am croit drum spre fesele lui
şi, strângând carnea lor tare în mână, l-am îndemnat să
se mişte mai repede, să intre mai adânc în mine.
Loviturile ritmice ale penisului său puternic în
adâncurile fremătătoare ale sexului meu mă inundau
cu valuri fi erbini după valuri de extaz. Era atât de bun!
Mi-am încolăcit picioarele în jurul şoldurilor sale, cu
respiraia tot mai accelerată, pe măsură ce nodul rece
din stomac începea să se topească. Ne sorbeam unul pe
altul din ochi.
Atracfl ia 387
Lacrimile mi se scurgeau pe tâmple.
– Te iubesc, Gideon.
– Te rog..., gemu el, închizându-şi strâns ochii.
– Te iubesc.
Apoi el mă duse iar spre orgasm rotindu-şi îndemâ-
natic şoldurile, agitându-şi mădularul în mine. Sexul
meu se strângea puternic, încercând să-l ină, să-l păs-
treze, pierdut adânc în mine.
– Dă-i drumul, Eva, icni el, lângă urechea mea.
Mă străduiam s-o fac, să depăşesc anxietatea care
nu mă părăsise de tot, ştiindu-l deasupra mea. Acea
anxietate amestecată cu dorină, care mă inea intuită
pe muchia plăcerii. El scoase un geamăt răguşit, plin de
durere şi regrete:
– Am nevoie să-i dai drumul, Eva... am nevoie să
te simt... te rog...
Îmi luase fesele în mâini, ridicându-mi şoldurile, şi
izbea fără contenire în locul acela sensibil din mine.
Era neobosit, insistent. M-a penetrat îndelung şi adânc,
până când mintea a fost nevoită să-mi elibereze corpul
şi mi-am dat drumul cu violenă. L-am muşcat de umăr
ca să-mi înăbuş ipetele în timp ce mă zguduiam sub
el, iar muşchii delicai din mine tremurau în culmea
extazului. El a gemut din adâncul pieptului, scoând un
sunet plin de o plăcere chinuită.
– Mai mult, mi-a ordonat apoi, izbindu-mă şi mai
adânc, pentru a-mi oferi acea muşcătură delicioasă de
durere. Iar faptul că a avut din nou încredere în amân-
doi ca să provoace acea mică durere mi-a alungat şi
ultima reinere. Indiferent cât de multă încredere
aveam unul în celălalt, trebuia să învăăm să avem în-
credere şi în instinctele noastre.
388 Sylvia Day
Şi orgasmul m-a zguduit iar, cu ferocitate, făcând să
mi se încordeze degetele de la picioare până când mi
s-au pus cârcei. Am simit cum aceeaşi tensiune cu-
noscută pune stăpânire pe Gideon şi mi-am strâns mai
puternic coapsele în jurul lui, îmboldindu-l, dorind cu
disperare să-l simt cum mă umple de sămâna lui.
– Nu!
El se rostogoli de pe mine, aruncându-se pe spa-
te, acoperindu-şi ochii cu mâna. Se pedepsea sin gur,
in terzicându-i corpului său delectarea şi plăcerea
corpu lui meu.
Pieptul i se zguduia, strălucind de sudoare, iar mădu-
larul îi zăcea greoi pe burtă, capul roşu şi mare, cu frân-
ghiile groase ale venelor dându-i un aspect animalic.
L-am apucat cu mâinile şi cu gura, fără să iau în
seamă înjurătura lui. L-am intuit de podea, sprijinin-
du-mă cu un bra de el, iar cu cealaltă mână, făcută
pumn, am început să-l frec şi să-i sug fl ămândă capul
sensibil. Coapsele îi tremurau şi dădea din picioare
fără oprire.
– La dracu’, Eva! Fir-ar să fi e! Înepenise şi icnea, cu
mâinile înfi pte în părul meu şi dând din şolduri. O, la
dracu’! Suge-o tare... Dumnezeule!
A explodat într-un puhoi puternic care aproape că
m-a făcut să mă înec, dându-şi drumul cu foră şi inun-
dându-mi gura. Am primit totul, în timp ce pumnul
meu îl mulgea, frecându-l pe toată lungimea penisului
care zvâcnea, înghiind iar şi iar, până când a început
să tremure, copleşit de ce simea, şi m-a implorat să
mă opresc.
M-am ridicat în şezut, iar Gideon a făcut acelaşi
lucru şi m-a cuprins în brae. Apoi m-a tras iar în jos
Atracfl ia 389
pe podea, unde şi-a îngropat faa la pieptul meu şi a
plâns până în zori.
Pentru ziua de mari, mi-am pus o bluză de mătase
neagră, cu mâneci lungi, şi pantaloni, căci simeam ne-
voia să pun o barieră între mine şi lume. În bucătărie,
Gideon mi-a luat faa în mâini şi şi-a frecat uşor buzele
de ale mele, cu o tandree sfâşietoare. Privirea îi rămâ-
nea bântuită.
– Prânzul? l-am întrebat. Simeam că avem nevoie
să întărim conexiunea dintre noi.
– Am un prânz de afaceri, îşi trecu el degetele prin
părul meu desfăcut. Vrei să vii? O să am grijă să te ducă
Angus înapoi la timp.
– Mi-ar plăcea foarte mult să vin.
M-am gândit la programul evenimentelor de seară
şi al întâlnirilor pe care mi-l trimisese pe telefon.
– Şi mâine-seară avem un dineu caritabil la
Waldorf-Astoria?
Auzindu-mă, privirea i se mai îmblânzi. Aşa cum
era îmbrăcat pentru serviciu, părea serios, dar liniştit.
Ştiam însă că nu era nici pe departe aşa.
– Spune-mi, tu chiar n-o să mă laşi, nu-i aşa? mă
întrebă încetişor.
Mi-am ridicat mâna dreaptă şi i-am arătat inelul.
– Nu mai scapi tu de mine, Cross. Obişnuieşte-te cu
gândul ăsta!
Pe drumul spre serviciu, m-a inut în brae şi a făcut
la fel şi când ne-am îndreptat spre prânzul de la Jean
Georges. Cât a durat masa, n-am scos mai mult de o
duzină de cuvinte; Gideon a comandat pentru mine şi
mâncarea mi-a plăcut enorm.
390 Sylvia Day
Am stat tăcută lângă el, odihnindu-mi mâna stân-
gă pe coapsa-i tare pe sub masă, într-o afi rmare fără
cuvinte a dăruirii pentru el. Pentru noi. Iar el şi-a i-
nut o mână caldă şi puternică peste a mea, în timp ce
discuta despre o nouă proprietate care se dezvolta pe
St. Croix. Am meninut această legătură cât timp a du-
rat prânzul, alegând amândoi să mâncăm mai degrabă
cu o singură mână decât să ne despărim.
Cu fi ecare oră care se scurgea, simeam cum se şter-
ge din noi groaza nopii trecute. Avea să fi e încă o ci-
catrice printre ale lui, încă o amintire amară pe care o
va purta veşnic cu el, o amintire pe care o împărtăşeam
şi de care mă temeam împreună cu el, însă n-avea să
pună stăpânire pe noi. N-aveam s-o lăsăm.
La sfârşitul zilei, Angus m-a aşteptat ca să mă ducă
acasă. Gideon lucra până mai târziu, după care urma
să plece de la Crossfi re direct la cabinetul doctorului
Petersen. Am profi tat de cât a durat drumul ca să mă
întăresc în aşteptarea unei noi şedine de antrenament
cu Parker. Îmi cam venea s-o sar, dar în cele din urmă
m-am convins că e important să mă in de program.
În clipa aceea, în viaa mea existau mult prea multe
lucruri incontrolabile, iar a mă ine de un program era
printre puinele care stăteau cu totul în puterea mea.
După o oră şi jumătate de exerciii cu Parker,
Clancy m-a lăsat acasă, iar eu m-am simit uşurată şi
mândră de mine că făcusem sport, deşi era ultimul lu-
cru din lume pe care mi-l doream.
Când am intrat în holul clădirii, l-am găsit pe Trey,
care vorbea cu cei de la recepie.
– Bună! l-am salutat. Urci?
Atracfl ia 391
El s-a întors spre mine, cu un zâmbet cald în ochii-i
căprui. Trey avea în el o amabilitate, un fel de naivi-
tate onestă care era diferită de toate celelalte relaii pe
care le avusese Cary până atunci. Sau poate că ar trebui
să spun că Trey era „normal“, cum erau atât de puini
oameni din viaa mea şi a lui Cary.
– Cary nu-i acasă, m-a informat el. Tocmai l-au
sunat.
– Atunci poi să urci cu mine şi să-l aştepi. Eu nu
mai ies în seara asta.
– Dacă nu te deranjează... I-am adus ceva.
Şi veni spre mine, în timp ce-i salutam pe cei de la
recepie. Ne-am îndreptat către lifturi.
– Nu mă deranjează deloc, l-am asigurat, întorcân-
du-i zâmbetul.
El se uită la pantalonii mei de yoga şi la tricou.
– Ai fost la sală?
– Da. Deşi e una dintre zilele alea în care aş fi făcut
orice altceva.
El începu să râdă în timp ce intram în lift.
– Cunosc senzaia asta.
Cât am urcat, s-a lăsat tăcerea. Era clar că avea ceva
pe sufl et.
– Totul e-n ordine? l-am întrebat.
– Păi... îşi aranjă el cureaua rucsacului. Cary a părut
cam distant în ultimele zile.
– Da? am exclamat, muşcându-mi buza. Cum adică?
– Nu ştiu. Mi-e greu să-i explic. Simt doar că e ceva
cu el şi nu-mi dau seama ce.
Mie mi-a zburat gândul la blondă şi am tresărit fără
să vreau.
392 Sylvia Day
– Poate că e stresat cu jobul pentru Grey Isles şi nu
vrea să te bată pe tine la cap cu ea. Ştie că eşti foarte
ocupat cu serviciul şi cu şcoala.
Încordarea din umerii lui se mai domoli puin.
– Poate că asta era. Pare destul de logic. În regulă,
îi mulumesc.
L-am poftit în apartament şi i-am spus să se simtă ca
acasă, aşa că Trey s-a îndreptat către camera lui Cary
să-şi lase lucrurile, iar eu m-am îndreptat spre telefon,
ca să verifi c mesageria vocală.
Un strigăt care venea de pe coridor m-a făcut însă
să mă îndrept spre telefon din alt motiv, căci inima îmi
bubuia la gândul unor intruşi şi al unui pericol iminent.
Au urmat şi alte ipete, iar una dintre voci era fără
îndoială a lui Cary.
Am răsufl at uşurată, după care, cu telefonul în
mână, m-am aventurat să văd ce se petrece. Dar era să
mă ciocnesc cu Tatiana, care luase colul pe coridor,
încheindu-şi nasturii de la bluză.
– Ups! a exclamat ea, rânjind fără să se scuze.
Ne mai vedem!
Nici n-am auzit-o când a închis uşa, din cauza stri-
gătelor lui Trey:
– Du-te dracului, Cary! Am vorbit despre asta!
Mi-ai promis!
– Faci din ânar armăsar! zbiera Cary. Nu este ce
crezi tu.
Trey a ieşit din camera lui Cary în asemenea viteză,
că m-am lipit de perete, ca să-i fac loc. În urma lui ve-
nea Cary, cu un cearşaf în jurul mijlocului. În timp ce
trecea pe lângă mine, i-am aruncat o privire urâtă, care
l-a făcut să-mi arate degetul mijlociu.
Atracfl ia 393
I-am lăsat singuri pe cei doi şi m-am băgat la duş,
supărată pe Cary că distrugea iarăşi ceva bun din viaa
lui. Era un tipar la care tot mai speram să renune, dar
el nu părea să reuşească.
Peste o jumătate de oră, când am ieşit ca să mă duc
în bucătărie, apartamentul era cufundat într-o tăcere
absolută. M-am concentrat pe prepararea cinei, hotă-
rând să gătesc friptură de porc cu garnitură de cartofi
noi şi sparanghel, una dintre mâncărurile preferate ale
lui Cary, în caz că se întorcea la cină şi avea nevoie de
ceva care să-l înveselească.
Vederea lui Trey ieşind pe hol, în timp ce puneam
friptura în cuptor, m-a luat prin surprindere, apoi însă
m-a întristat. Nu mi-a plăcut deloc să-l văd plecând
aşa, îmbujorat, cu hainele în dezordine şi plângând.
Mila mea s-a transformat într-o imensă dezamăgire
când Cary a intrat în bucătărie mirosind a sudoare băr-
bătească şi a sex. Mi-a aruncat o privire urâtă când a
trecut spre mine, în drum spre frigiderul pentru vin.
I-am tăiat calea, cu braele încrucişate.
– Dacă i-o tragi unui iubit căruia i-ai frânt inima,
îmbrăcat în aceleaşi haine în care te-a prins că-l înşeli,
n-o să faci lucrurile să meargă mai bine.
– Mai taci, Eva!
– Probabil că acum se urăşte pe sine pentru că a
cedat.
– Am zis să taci dracului!
– Bine.
I-am întors spatele, ocupându-mă să condimentez
cartofi i ca să-i bag în cuptor, lângă friptură. Cary scoase
nişte pahare din dulap.
394 Sylvia Day
– Simt că mă judeci. Opreşte-te! N-ar fi fost nici
pe jumătate la fel de supărat dacă mă prindea cu
un bărbat.
– Deci e vina lui, nu?
– Ultimele ştiri: nici viaa ta amoroasă nu-i perfectă.
– Slab, Cary. N-am de gând să fi u sacul tău de box
în cazul ăsta. Ai făcut-o de oaie şi acum distrugi şi mai
mult totul. E în tine.
– Ia nu te mai da aşa de mare! Tu te culci cu un
bărbat care poate să te violeze în orice clipă.
– Nu-i deloc aşa!
El pufni, rezemându-se de blat; în ochii verzi i se
citeau durerea şi furia.
– Dacă ai de gând să-i găseşti scuze pentru că doar-
me atunci când te atacă, atunci găseşte aceleaşi scuze şi
pentru beivi şi drogai. Nici ei nu ştiu ce fac.
Adevărul spuselor lui m-a lovit în moalele capului,
ca şi faptul că încerca din răsputeri să mă rănească.
– Poi să renuni la sticlă, dar nu poi să nu dormi.
Cary deschise sticla pe care o luase din frigider şi
turnă în două pahare, împingând unul spre mine.
– Dacă ştie cineva pe lume cum e să stai cu oameni
care te rănesc, ăla-s eu. Tu îl iubeşti. Vrei să-l salvezi.
Dar pe tine cine o să te salveze, Eva? Eu n-o să fi u me-
reu în preajma ta când eşti cu el, iar omul ăsta este o
bombă cu ceas.
– Vrei să vorbeşti despre cum e să fi i într-o relaie
care doare, Cary? am ripostat, îndepărtându-l de la
adevărurile care mă chinuiau. I-ai tras clapa lui Trey
ca să te aperi pe tine? i-ai închipuit că o să-l arunci la
gunoi înainte să aibă el şansa să te dezamăgească?
Gura i se strâmbă cu amărăciune. Ciocni paharul de
al meu, pe care încă nu-l luasem de pe blat.
Atracfl ia 395
– În sănătatea noastră, a celor duşi rău cu pluta. Mă-
car ne avem unul pe altul.
Pe urmă a ieşit anoş din cameră, iar eu m-am dez-
umfl at. Ştiusem că aşa avea să se întâmple: destrămarea
unei combinaii de împrejurări prea frumoase ca să fi e
adevărate. Mulumirea şi fericirea nu existau în lumea
mea decât câteva momente şi erau, fără doar şi poate,
numai iluzii.
Întotdeauna exista ceva ascuns, care stătea la pândă,
aşteptând să âşnească la suprafaă şi să distrugă totul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)