Capitolul 8
Gideon şi-a trecut o mână prin păr, pufnind supărat.
– Nu gândeşti cu adevărat una ca asta.
M-am simit dintr-odată foarte obosită, epuizată de
lupta pe care o duceam cu mine, ca să scap de el.
– Ba da, întru totul. Tu şi cu mine... a fost o greşeală.
M-am uitat la el, aâată de duritatea cu care negase.
Nu vorbesc despre sex, Gideon. Vorbesc despre faptul
că am fost de acord cu înelegerea asta dintre noi, de
tip străini-care-profi tă-de-relaie. Am ştiut că nu e bine
încă de la început. Ar fi trebuit să-mi ascult instinctul.
– Vrei să fi i cu mine, Eva?
– Nu. De asta...
– Nu aşa cum am discutat la bar. Mai mult.
Mi s-a oprit inima în loc.
– Despre ce vorbeşti?
– Despre tot, spuse el, apropiindu-se de mine. Vreau
să fi u cu tine.
– Sâmbătă nu păreai să fi i de aceeaşi părere, am zis,
înconjurându-mă strâns cu braele.
– Eram... ameit.
– Şi ce-i cu asta? Şi eu eram.
El şi-a pus întâi mâinile în şold, după care s-a cu-
prins cu ele, la fel ca mine.
– Dumnezeule, Eva!
Mă uitam la el, aşa stânjenit cum era, şi am simit o
undă de sperană.
– Dacă asta e tot ce-ai simit, atunci am terminat.
– Am terminat pe dracu’!
– Dacă ai de gând să o iei razna de fi ecare dacă când
ne-o tragem, atunci am ajuns deja într-o fundătură.
Era clar că se chinuieşte să spună ce avea de zis.
– Sunt obişnuit ca eu să am controlul. Am nevoie
de asta. Iar în limuzină tu ai aruncat totul în aer. N-am
reuşit să mă port normal.
– Nu, zău!
– Eva! S-a apropiat el de mine. N-am trăit niciodată
aşa ceva. Nu credeam că e cu putină pentru mine. Iar
acum, că am avut asta... trebuie să mai am. Trebuie să
te am pe tine.
– A fost doar sex, Gideon. Sex incredibil de bun,
dar care te poate duce la scrânteală serioasă dacă cei
implicai nu sunt ceea ce trebuie unul pentru celălalt.
– Prostii! Doar am recunoscut că am dat-o-n bară.
Nu pot să schimb ce s-a întâmplat, dar pot să mă înfurii
dincolo de orice limită dacă vrei să-mi dai papucii din
cauza asta. Mi-ai pus în faă regulile tale şi eu m-am
adaptat la ele, însă tu n-ai de gând să faci nici cea mai
neînsemnată concesie pentru mine. Trebuie să mergi
şi tu până la jumătatea drumului. Înaintează măcar un
amărât de centimetru!
158 Sylvia Day
Chipul i se întunecase de frustrare. M-am uitat
la el, încercând să-mi dau seama ce face, unde vrea
să ajungă.
– Ce vrei, Gideon? l-am întrebat, pe un ton blând.
El m-a luat în brae, cuprinzându-mi uşor obrazul
în palmă.
– Vreau să continui să mă simt aşa cum mă simt
când sunt cu tine. Spune-mi doar ce să fac. Şi dă-mi
voie şi să greşesc. N-am mai făcut niciodată aşa ceva.
Există o curbă a învăării.
Mi-am pus palma pe inima lui, simindu-i bătăile
ritmice. Era nerăbdător şi plin de pasiune, iar asta m-a
adus pe muchie de cuit. Cum trebuia să reacionez?
Să mă las târâtă de patimă sau condusă de bunul-sim?
– Ce n-ai mai făcut până acum?
– Orice e necesar ca să petrec cât mai mult timp cu
tine. În pat şi nu numai.
Valul de încântare care mă cuprinse era ridicol de
puternic.
– Gideon, tu îi dai seama cât de mult va trebui
să ne străduim şi cât timp va dura pentru ca relaia
dintre noi să meargă? Eu sunt deja epuizată. Pe lângă
faptul că am şi nişte probleme personale, plus slujba...
şi mama mea nebună... I-am acoperit gura cu degete-
le, înainte să poată vorbi. Dar tu merii din plin totul
şi te vreau cu disperare. Prin urmare, cred că n-am de
ales, nu-i aşa?
– Fir-ai tu să fi i, Eva!
Gideon mă ridică în brae, susinându-mă cu o mâ-
nă de fund, ca să mă facă să-mi încolăcesc picioarele în
jurul taliei lui, şi mă sărută cu putere, frecându-şi nasul
de al meu.
– O să ne descurcăm noi.
– Ai spus-o de parcă ar fi ceva foarte uşor.
Ştiam că sunt greu de strunit şi era mai mult decât
evident că şi el era la fel.
– Lucrurile uşoare sunt plictisitoare.
M-a dus în brae până la bar şi m-a aşezat pe un
scaun, după care a ridicat capacul de pe tava din drep-
tul meu, descoperind un cheeseburger imens cu cartofi
prăjii. Încă nu se răciseră, datorită lespezii fi erbini de
granit pe care fusese pusă farfuria.
– Miam, miam, am murmurat, dându-mi seama cât
îmi era de foame. Acum, după ce stătuserăm de vorbă,
pofta mea de mâncare îşi reintrase în drepturi.
El a desfăcut un şervet şi mi l-a aşezat în poală,
strângându-mă uşor de genunchi, după care s-a aşezat
pe scaunul alăturat.
– Cum procedezi cu ăsta?
– Păi, îl iei cu amândouă mâinile şi-l bagi în gură.
Mi-a aruncat o privire ironică, făcându-mă să zâm-
besc. Mi-era bine să zâmbesc. Mi-era bine să fi u cu
el. Era bine de obicei... pentru un timp. Am luat o
gură din burger, mormăind de plăcere când i-am sim-
it aroma. Era un cheeseburger obişnuit, dar avea un
gust divin.
– E bun, nu-i aşa? a întrebat el.
– Foarte bun. De fapt, ar merita întru totul să păstrez
doar pentru mine un tip care se pricepe aşa de bine la
cheeseburgeri. M-am şters la gură şi pe mâini, intere-
sându-mă: Ce părere ai despre exclusivitate?
El a lăsat burgerul jos, cufundat într-o nemişcare
ciudată. Sub nici o formă nu reuşeam să-mi dau seama
la ce se gândeşte.
– Am presupus că este de la sine îneleasă în aran-
jamentul nostru. Dar, ca să evităm orice neînelegeri,
160 Sylvia Day
o să-i spun foarte clar că n-o să accept să te vezi şi cu
ali bărbai, Eva.
La auzul hotărârii din vocea lui şi observându-i
pri virea de gheaă, m-au luat fi orii. Ştiam că în el
există şi o parte întunecată; de mult timp învăasem
să recunosc şi să evit bărbaii care purtau umbre pri-
mejdioase în ochi. Însă clopoeii de alarmă pe care îi
cunoşteam nu sunau în preajma lui Gideon, aşa cum
ar fi fost cazul.
– Dar cu femei se poate? am întrebat, ca să mai des-
tind atmosfera.
El a ridicat sprâncenele.
– Din câte ştiu eu, colegul tău de apartament este
bisexual. Şi tu eşti?
– Te-ar deranja?
– Mă deranjează să te împart. Aici n-ai nici o opiu-
ne. Trupul tău îmi aparine, Eva.
– Dar al tău, îmi aparine? În exclusivitate?
O fl acără i se aprinse în ochi:
– Da, şi mă aştept să profi i în mod frecvent şi exce-
siv de pe urma lui.
Bun, atunci...
– Dar tu m-ai văzut goală, l-am tachinat, cu glas
răguşit. Ştii cu ce te-ai ales. Eu, nu. Pările pe care
le-am văzut până acum din tine îmi plac la nebunie,
dar tot n-am văzut întreg ansamblul.
– Putem să remediem situaia chiar acum.
Gândul că el avea să se dezbrace pentru mine m-a
făcut să mă foiesc pe scaun, fapt pe care el l-a observat
şi pe chip i s-a ivit un zâmbet răutăcios.
– Mai bine nu, l-am refuzat, plină de regrete. Vineri
mi-am revenit foarte greu.
– Atunci diseară.
– Absolut, am răspuns, înghiind în sec de plăcere.
– O să fac tot posibilul să-mi termin treburile până
la cinci, a zis el, terminând de mâncat, fără să fi e deloc
încurcat de faptul că tocmai notaserăm amândoi „sex
de să ne sară ochii din cap“ în agenda zilei pe care o
aveam în minte.
– Nu-i nevoie, i-am zis, în timp ce deschideam sti-
clua de ketchup de lângă farfuria mea. Trebuie să merg
la sală după lucru.
– Serios?
Am întors sticla cu susu-n jos, bătându-i fundul cu
palma. El mi-a luat-o din mână, ajutându-se de cuit
ca să convingă ketchupul să se scurgă în farfurie.
– Probabil că pentru mine e cel mai bine să mai
scapi de energie până când o să te văd goală. Sunt sigur
că mâine o să vrei să fi i în stare să mergi.
M-am uitat lung la el, uluită de nepăsarea cu care
făcuse această declaraie, însă veselia combinată cu o
undă de remuşcare care i se citea pe faă mi-a spus că
nu glumea întru totul. Iar păsărica mea a zvâcnit, anti-
cipând plăcerile delicioase. Îmi venea foarte uşor să mă
imaginez dependentă de Gideon Cross.
Am ronăit câiva cartofi , gândindu-mă la o altă
persoană dependentă de Gideon.
– Magdalene ar putea să devină o problemă neplă-
cută pentru mine.
El mai luă o gură de burger, după care bău un pic de
apă, înainte să răspundă:
– Mi-a spus că a vorbit cu tine şi că lucrurile nu au
mers foarte bine.
Mi-am amintit de intrigile ei şi de încercarea in-
teligentă pe care o făcuse de a mă da la o parte. Trebuia
să fi u foarte atentă cu ea, iar Gideon trebuia să facă
162 Sylvia Day
ceva în privina asta; de exemplu, s-o termine pur şi
simplu cu ea.
– Nu, n-au mers bine, am recunoscut. Dar nici nu
muream de nerăbdare să mi se spună că tu nu respeci
femeile cu care te culci şi că din clipa în care mi-ai
tras-o ai şi terminat cu mine.
Gideon încremeni.
– i-a spus ea una ca asta?
– Cuvânt cu cuvânt. Mi-a spus şi că pe ea o ii la
păstrare până când o să fi i gata să te aşezi la casa ta.
– Chiar aşa a zis?
În glas i se simea o undă de gheaă, care a făcut să
mi se strângă stomacul, pentru că simeam că lucrurile
aveau să meargă fi e foarte bine, fi e foarte prost, în func-
ie de ce avea să spună Gideon în continuare.
– Nu mă crezi?
– Bineîneles că te cred.
– Ea ar putea să fi e o problemă pentru mine, am
repetat, nevrând să scap ocazia.
– N-o să fi e o problemă. O să vorbesc eu cu ea.
Uram gândul că avea să stea de vorbă cu ea, pentru
că mă făcea să înnebunesc de gelozie. M-am gândit că
ăsta e un subiect pe care trebuia să-l discut cinstit.
– Gideon...
– Da?
El îşi terminase burgerul şi trecuse la cartofi i prăjii
şi la salată.
– Eu sunt o femeie foarte geloasă. Pot să-mi pierd
chiar şi minile, am zis, în timp ce împungeam burgerul
cu un cartof prăjit. Poate că vrei să refl ectezi la acest lu-
cru şi să nu te încurci cu o persoană care are asemenea
probleme cu respectul de sine, cum e cazul meu. Ăsta a
fost unul dintre lucrurile care m-au făcut să dau înapoi
când mi-ai făcut propunerea, pentru că ştiam că o s-o
iau razna văzând că femeilor li se scurg ochii după tine
şi că eu nu am dreptul să zic nimic.
– Acum îl ai.
– Nu mă iei în serios, am zis, scuturând din cap, şi
am mai luat o gură din cheeseburger.
– În viaa mea n-am fost mai serios ca acum. A ve-
nit mai aproape de mine, mi-a şters colul gurii, unde
rămăsese un pic de sos, după care şi-a lins degetul.
Nu eşti singura fi ină de pe lume care e posesivă. Şi eu
sunt foarte încrâncenat faă de ceea ce-mi aparine.
Nu mă îndoisem de asta nici măcar o clipă.
Am mai luat o gură din burger, cu gândurile pierdu-
te la noaptea care urma. Abia aşteptam. Eram ridicol
de nerăbdătoare. Muream de poftă să-l văd gol pe
Gideon. Muream de dorina de a-mi pune mâinile şi
buzele pe tot trupul lui. Muream să îl înnebunesc de
dorină. Şi aproape că ardeam de dorina disperată de a
fi sub el, de a-l simi întins peste mine, de a simi cum
se înfi ge în mine, cum îşi dă drumul cu putere, adânc
în mine...
– Dacă-i mai trec asemenea gânduri prin cap, mi se
adresă el, răguşit, o să întârzii din nou.
L-am privit uluită.
– De unde ştii la ce mă gândeam?
– Ai o anumită expresie când eşti excitată. Şi eu in-
tenionez să te fac să ai expresia asta cât mai des.
Îşi acoperi apoi farfuria şi se ridică, scoând din
buzunar o carte de vizită pe care mi-o întinse. Am ob-
servat că scrisese pe ea numărul lui de acasă şi pe cel
de celular.
164 Sylvia Day
– Mă simt cam aiurea că te întreb asta acum, dacă
mă gândesc la conversaia pe care tocmai am avut-o,
însă am nevoie de numărul tău de mobil.
– O!
M-am smuls cu greu din reveria legată de dormitor.
– Mai întâi trebuie să-mi iau unul. E pe lista lucruri-
lor pe care le am de făcut.
– Ce s-a întâmplat cu telefonul de pe care dădeai
mesaje săptămâna trecută?
– Mama mea, m-am strâmbat eu, îl folosea ca să-mi
urmărească mişcările prin oraş. Este puin cam... prea
protectoare.
– Îneleg.
Îmi mângâie uşor obrazul cu dosul degetelor.
– Despre asta vorbeai când ai spus că mama ta te
urmăreşte.
– Da, din păcate.
– Bine, atunci. O să ne ocupăm de problema telefo-
nului când pleci de la lucru, înainte să mergem la sală.
E mai sigur pentru tine să ai unul. Şi vreau să te pot
suna de fi ecare dată când simt nevoia.
Am lăsat jos burgerul, căci mâncasem destul, şi
m-am şters pe mâini şi la gură.
– A fost delicios. Mulumesc.
– Plăcerea a fost de partea mea, spuse el, aplecân-
du-se spre mine şi dându-mi un sărut fugar. Vrei să
mergi la baie?
– Da. Îmi trebuie şi periua de dini din geantă.
Peste câteva minute, stăteam în picioare în baia as-
cunsă de o uşă care se confunda cu totul cu panourile
de mahon din spatele ecranelor de televizor. Ne-am
spălat amândoi pe dini, unul lângă altul, la chiuveta
dublă, încrucişându-ne privirile în oglindă. Era ceva
atât de casnic, atât de normal, însă amândoi păream că
ne topim de plăcere făcând asta.
– Te conduc jos, m-a anunat el, ducându-se să-şi ia
sacoul din cuier.
L-am urmat, dar când am ajuns lângă biroul lui,
m-am apropiat şi am pus mâna pe spaiul gol din faa
scaunului său.
– Aici stai tu în cea mai mare parte a zilei?
– Da, răspunse el, în timp ce-şi punea sacoul.
Îmi venea să-l muşc, atât era de adorabil.
M-am căărat în schimb pe birou chiar în faa scau-
nului. Ceasul îmi arăta că mai am cinci minute la dis-
poziie. Abia dacă aveam timp să mă întorc la lucru,
dar nu puteam să rezist impulsului de a-mi exercita no-
ile drepturi. Am arătat către scaunul lui.
– Stai jos!
El a ridicat o sprânceană, dar s-a supus fără o vorbă
şi s-a aşezat cu o mişcare plină de graie. Mi-am înde-
părtat picioarele, făcându-i semn cu degetul.
– Mai aproape!
Gideon şi-a dat scaunul puin mai în faă, până
când a ocupat tot spaiul dintre coapsele mele, apoi
mi-a înconjurat şoldurile cu braele, uitându-se în sus
spre mine.
– Eva, într-o zi, cât de curând, o să ne-o punem
chiar aici.
– Deocamdată doar un sărut, am murmurat, aple-
cându-mă spre el să-i ating gura.
Mi-am pus mâinile pe umerii lui, ca să-mi păstrez
echilibrul, şi am început să-i ling buzele întredeschise,
după care mi-am strecurat limba în gura lui şi am înce-
put să-l mângâi cu blândee. El a gemut, sărutându-mă
166 Sylvia Day
şi mai profund, într-un fel care mă făcea să mă ud toa-
tă şi să tânjesc după el.
– Într-o zi, curând, am murmurat, continuând să-l
sărut, o să îngenunchez în faa biroului şi o să i-o
sug. Poate chiar când o să vorbeşti la telefon, jucân-
du-te cu milioanele tale ca la Monopoly. Tu, domnule
Cross, o să treci de căsua „GO“ şi o să primeşti două
sute de dolari.
Buzele i se arcuiră într-un zâmbet.
– Văd deja cum o să fi e. O să mă faci să-mi pierd
minile şi să-mi dau drumul oriunde o să pot în trupul
tău strâmt şi sexy.
– Şi te plângi de asta?
– Îngeraş, îmi lasă gura apă.
Dezmierdarea lui mă uluise, deşi îmi plăcea cât era
de dulce.
– Îngeraş?
El a mormăit aprobator, continuând să mă sărute.
Nu-mi venea să cred ce schimbare marcase o singu-
ră oră. Am părăsit biroul lui Gideon într-o dispoziie cu
totul şi cu totul diferită de cea în care intrasem. Mâna
pe care mi-o inea pe mijloc îmi făcea acum trupul să
se înfi oare de o aşteptare nerăbdătoare, care luase locul
nefericirii pe care o simisem atunci când venisem sus.
I-am făcut cu mâna lui Scott şi i-am adresat un zâm-
bet strălucitor recepionerei foarte serioase.
– Cred că nu-i place de mine, i-am spus lui Gideon,
în timp ce aşteptam liftul.
– Cui?
– Recepionerei tale.
El a aruncat o privire în direcia ei, iar fata imediat
s-a luminat.
– Ei, da, am şoptit eu. De tine îi place.
– Doar îi plătesc salariul.
– Da, sunt sigură că asta era, am zâmbit eu. N-are
cum să aibă nici cea mai mică legătură cu faptul că eşti
cel mai sexy bărbat din lume.
– Acum sunt aşa?
Mă lipise încet de perete, intuindu-mă cu o privire
arzătoare.
Mi-am pus mâinile pe abdomenul lui, trecându-mi
limba peste buza de jos în clipa în care i-am simit muş-
chii întărindu-se sub atingerea mea.
– Era doar o observaie.
– Mie îmi place de tine, mi-a zis, cu palmele spriji-
nite de perete, în dreptul capului meu, apoi s-a aplecat
şi m-a sărutat uşor.
– Şi mie îmi place de tine. Îi dai seama că eşti în
timpul serviciului, nu?
– La ce bun să fi i şef dacă nu poi să faci ce vrei?
– Hmmm...
La sosirea liftului, m-am strecurat pe sub braul lui
Gideon şi am intrat. El a venit după mine şi m-a în-
lănuit ca un prădător, trăgându-mă spre el, până m-a
lipit cu spatele de el. Mâinile lui îmi presau buzunarele
din faă, odihnindu-se pe oasele şoldurilor, inându-mă
strâns lipită de el. Căldura atingerii sale, atât de aproa-
pe de locul care mă durea de cât îl jinduiam, reprezenta
un o tortură rafi nată. Drept răspuns, mi-am mişcat las-
civ fundul de el, zâmbind când respiraia i-a devenit
şuierătoare, simindu-l cum se întăreşte.
– Fii cuminte, m-a admonestat cu asprime. Am o
întâlnire peste cinci minute.
– O să te gândeşti la mine acum când vei sta la bi-
roul tău?
168 Sylvia Day
– Fără îndoială. Iar tu evident că te vei gândi la
mine în timp ce vei sta la biroul tău. Este un ordin,
domnişoară Tramell.
Mi-am lăsat capul pe pieptul lui, încântată de tonul
autoritar al glasului său.
– Nu văd cum aş putea face altfel, domnule Cross,
din moment ce mă gândesc la dumneavoastră oriunde
m-aş duce.
Când am ajuns la etajul douăzeci, el a ieşit din lift
împreună cu mine, spunând:
– Îi mulumesc pentru prânz.
– Cred că asta era replica mea, i-am răspuns. Ne ve-
dem mai târziu, Domnule Întunecat şi Primejdios.
El a ridicat din sprâncene, la auzul numelui pe care
i-l dădusem.
– La cinci fi x. Să nu mă laşi să aştept.
Unul dintre lifturile din stânga s-a oprit şi din el a
ieşit Megumi. Gideon intră în el, fără să-şi dezlipească
privirea de la mine până la închiderea uşilor.
– Uau, spuse ea. Ăsta da, succes! Sunt verde de
invidie.
Nu mi-a venit nimic în minte drept răspuns. Totul
era atât de nou şi mi-era tare teamă să nu fi e doar o ilu-
zie. Ceva, în adâncul minii, îmi spunea că sentimentul
ăsta de fericire nu poate să dureze. Totul mergea mult
prea bine.
M-am grăbit să mă întorc la biroul meu şi m-am
apucat să lucrez.
– Eva, mă chemă glasul lui Mark, din pragul biroului
său. Putem să stăm de vorbă câteva minute?
– Evident.
Mi-am luat tableta, deşi tonul şi chipul lui întune-
cat m-au avertizat că era posibil să n-am nevoie de ea.
Iar neliniştea mi s-a accentuat când am văzut că el în-
chide uşa în urma mea.
– Totul e-n regulă?
– Da.
A aşteptat până când am luat loc, după care s-a
aşezat şi el, însă pe scaunul de lângă mine, nu la bi-
roul lui.
– Nu ştiu cum să spun ce am de spus...
– Atunci spune pur şi simplu! O să îneleg.
El îmi aruncă o privire în care se citeau compătimi-
rea şi o urmă de stânjeneală.
– Nu-i treaba mea să mă bag. Nu sunt decât şeful tău
şi asta impune nişte limite între noi, însă o să le încalc
pentru că îmi place de tine, Eva, şi vreau să lucrezi aici
cât mai mult timp.
Am simit cum mi se pune un nod în stomac.
– Asta-i foarte bine. Pentru că şi mie îmi place foar-
te mult slujba mea.
– Bine. Bine, mă bucur, zîmbi el repede. Dar te rog
să ai grijă cu Cross, da?
Am clipit, uimită de întorsătura pe care o luase
discuia.
– În regulă.
– E un om foarte inteligent, bogat şi sexy, şi în-
eleg foarte bine cât e de atrăgător. Deşi îl iubesc pe
Steven, şi eu sunt un pic tulburat de prezena lui. Este
exact genul care farmecă pe toată lumea. Mark vorbea
repede, fără să respire, vizibil stânjenit. Şi-mi pot da
perfect seama de ce e atras de tine. Eşti frumoasă, de-
şteaptă, cinstită, amabilă... şi aş putea continua, pen-
tru că eşti extraordinară.
– Mulumesc, am spus încet, sperând că nu arăt
deloc cât de prost mă simeam.
170 Sylvia Day
Avertismentul acesta venit de la un prieten şi fap-
tul că-mi dădeam seama că toi ceilali aveau să mă
considere încă o puicuă pentru vreo săptămână era
exact ceea ce săpa la temelia încrederii în mine.
– Pur şi simplu, nu vreau să fi i rănită, murmură el,
părând la fel de supărat ca şi mine. Recunosc că spun
asta în parte şi din egoism. Nu vreau să pierd o asisten-
tă grozavă pentru că ea nu mai vrea să lucreze într-o
clădire deinută de un fost iubit.
– Mark, nici nu ştii cât de mult înseamnă pentru
mine faptul că-i pasă de mine şi că te bucuri că lucrăm
împreună. Dar n-ai de ce să-i faci griji pentru mine.
Sunt majoră, crede-mă! Şi, în plus, nimic n-o să mă
poată face să renun la slujba asta.
El oftă din greu, vizibil uşurat.
– În regulă. Atunci, hai să ne întoarcem la lucru!
Aşa am şi făcut amândoi, numai că eu m-am gândit
să mă torturez în continuare, setând Google-ul să-mi
trimită alerte zilnice în legătură cu numele lui Gideon.
Iar la ora cinci, conştiina numeroaselor nepotriviri
din tre noi se întindea peste fericirea mea ca o pată.
Gideon a fost punctual, exact aşa cum mă ame-
ninase, şi n-a părut să-şi dea seama de dispoziia mea
meditativă, în timp ce coboram în liftul aglomerat.
Aproape toate femeile aruncau priviri furişe spre el,
însă mie nu-mi era de asta acum. Arăta trăsnet. Aş fi
fost uimită dacă nu s-ar fi uitat.
Când am ajuns la turnichete, el m-a luat de mână,
împletindu-şi degetele cu ale mele. Acest gest simplu
şi atât de intim însemna atât de mult pentru mine în
acel moment, încât l-am prins şi eu strâns. Şi chiar
era mare nevoie să fi u foarte atentă. Clipa în care
deveneam recunoscătoare că-şi petrece timpul cu mine
ar fi însemnat începutul sfârşitului. Nici el, nici eu n-aş
mai fi avut pic de respect pentru mine dacă s-ar fi în-
tâmplat aşa ceva.
SUV-ul Bentley era parcat lângă trotuar şi şoferul
lui Gideon stătea în picioare lângă portiera din spate.
Gideon s-a uitat la mine.
– Am cerut să mi se împacheteze şi să-mi fi e aduse
câteva haine de sport, în caz că vrei să mergi la sală.
La Equinox, nu? Sau putem să mergem la a mea.
– Care-i a ta?
– Eu prefer să merg la CrossTrainer, pe Thirty-three
Street.
Curiozitatea care-mi fusese trezită auzind că ştie la
ce sală merg se topi auzind numele Cross în denumirea
sălii lui de sport.
– Nu cumva eşti din întâmplare proprietarul ei, nu?
– Al lanului, a zâmbit el cu gura până la urechi.
De obicei, fac arte mariale combinate cu un antrenor
personal, dar din când în când mai merg şi la sală.
– Al lanului, am repetat eu. Evident.
– Alege tu, propuse el, amabil. Merg unde vrei.
– Desigur, hai la sala ta!
Mi-a deschis portiera şi am urcat. Mi-am pus geanta
în poală, aruncând o privire pe fereastră, în timp ce
maşina se punea în mişcare. Sedanul de lângă noi rula
atât de aproape, că n-ar fi trebuit să mă aplec prea mult
ca să-l ating. Încă nu reuşisem să mă obişnuiesc cu ora
de vârf în Manhattan. Şi în California de Sud trafi cul
era uneori tot bară la bară, dar maşinile se târau în ritm
de melc. Aici, la New York, viteza şi aglomeraia se
combinau într-un fel care mă făcea de multe ori să în-
chid ochii şi să mă rog să supravieuiesc călătoriei.
172 Sylvia Day
Era o lume cu totul şi cu totul nouă. Un oraş nou,
un apartament nou, o slujbă nouă şi un iubit nou. Era
prea mult de suportat dintr-odată. Cred că era de îne-
les dacă mă simeam cam zdruncinată.
I-am aruncat o privire lui Gideon, observând că
mă măsura cu o expresie inscrutabilă. Şi în clipa aceea
m-am topit toată într-un vârtej de plăcere sălbatică şi
de nelinişte vibrantă. N-aveam nici o idee ce făceam
împreună cu el, ştiam doar că nu mă puteam opri, chiar
dacă aş fi vrut.
Capitolul 9
Am trecut mai întâi pe la magazinul de telefoane.
Vânzătoarea care ne-a ajutat părea mai mult decât im-
presionată de atracia magnetică a lui Gideon. Practic,
începea să se dea peste cap din clipa în care el ma-
nifesta cel mai mic interes pentru orice, lansându-se
de îndată în explicaii detaliate şi invadându-i până şi
spaiul personal ca să-i facă demonstraii.
Am încercat să mă despart de ei şi să găsesc pe ci-
neva care să mă ajute pe mine, dar strânsoarea în care
Gideon îmi inea prizonieră mâna nu mă lăsa să mă
mişc prea departe de el. După aceea ne-am contrazis în
privina cui să plătească, pentru că el părea să creadă
că trebuie să fi e el, deşi telefonul şi abonamentul urmau
să fi e ale mele.
– Tu ai făcut cum ai vrut când mi-ai ales furnizorul
de servicii, am punctat eu, dându-i cardul la o parte şi
întinzându-i-l fetei pe al meu.
174 Sylvia Day
– Pentru că e practic. O să fi m în aceeaşi reea, aşa
că o să mă suni fără să plăteşti un cent, a replicat el,
înlocuindu-mi îndemânatic cardul cu al lui.
– Ba n-o să te sun deloc dacă nu-i iei cardul ăla
de-acolo!
Ameninarea asta a mers, deşi îmi dădeam bine
seama că nu era prea mulumit. Dar trebuia să treacă
peste asta.
Când ne-am întors în Bentley, se părea că-i reveni-
se buna dispoziie.
– Poi să ne duci la sală acum, Angus, i-a cerut
şoferului, pe când se aşeza.
După care şi-a scos telefonul din buzunar, mi-a sal-
vat numărul în lista de contacte, apoi mi-a luat noul
telefon din mână şi mi-a introdus în listă numerele lui
de telefon de acasă, de la birou şi de mobil.
Nici nu terminase bine, că am şi ajuns la
CrossTrainer. Deloc surprinzător, centrul de fi tness
pe trei etaje era visul unui pasionat de sănătate. Eram
impresionată de fi ecare centimetru din el – lucios,
modern, de ultimă generaie. Până şi vestiarul femeilor
era scos parcă din tr-un fi lm SF.
Însă admiraia pentru cele din jur a fost eclipsată
întru totul chiar de Gideon; după ce m-am schimbat,
l-am găsit aşteptându-mă în hol. Îşi pusese un şort lung
şi un tricou fără mâneci, şi am putut astfel să arunc o
primă privire asupra braelor şi picioarelor lui goale.
M-am oprit atât de brusc, încât o persoană care ve-
nea din spate s-a împiedicat de mine. Aproape că nici
n-am fost în stare să mă scuz, atât eram de prinsă să
mănânc din ochi trupul uluitor al lui Gideon. Avea
picioare tonifi ate, puternice, perfect proporionate
cu şoldurile şi talia. Braele lui mă făceau să-mi lase
gura apă. Bicepşii îi erau modelai cu precizie, iar ante-
braele, vrâstate cu vene groase, care îl făceau să arate
în acelaşi timp foarte dur şi al naibii de sexy. Îşi strân-
sese părul la spate, descoperindu-şi astfel gâtul, trăsătu-
rile şi contururile sculptate ale feei.
Dumnezeule! Îl cunoscusem intim pe acest bărbat.
Mintea mea nu putea să conceapă un asemenea fapt
acum, confruntată cu dovada incontestabilă a unei fru-
musei atât de unice.
Iar el se uita încruntat la mine.
S-a desprins de peretele de care se sprijinise, ve-
nind direct spre mine, şi a început să-mi dea roată,
pi păindu-mi în acelaşi timp abdomenul dezgolit, um-
plându-mă de fi ori. Când s-a oprit în faa mea, i-am
înconjurat gâtul cu braele şi l-am tras în jos, sărutân-
du-l uşor şi zgomotos, în joacă.
– Ce dracu’ ai pe tine? m-a întrebat, părând doar
uşor calmat de salutul meu entuziast.
– Haine.
– Cu topul ăsta ai zice că n-ai nimic pe tine.
– Credeam că îi place să mă vezi goală.
Eram încântată în taină de alegerea pe care o fă-
cusem în acea dimineaă, înainte să ştiu că el va fi cu
mine. Topul era un triunghi cu bretele lungi pe umeri
şi pe coaste, care erau prinse cu arici şi puteau să fi e
aranjate în tot felul de combinaii, pentru ca persoana
care îl purta să-şi dea seama unde sânii aveau o mai
mare nevoie de sprijin. Fusese creat special pentru fe-
meile care aveau forme mai pline şi era primul top care
mă ajuta să nu mi se mai bălăngăne sânii tot timpul.
Gi deon însă avea obiecii faă de faptul că topul era de
culoarea pielii, asortându-se cu dungile de pe pantalo-
nii de yoga negri.
176 Sylvia Day
– Îmi place să te văd goală când suntem singuri,
mormăi el. Va trebui să vin cu tine de fi ecare dată când
o să mergi la sală.
– Nu mă plâng, mai ales că-mi place atât de mult
priveliştea la care am acces acum.
În plus, mă şi simeam excitată în mod pervers de
posesivitatea lui, după cât mă rănise sâmbătă seară,
prin plecarea lui. Două extreme foarte diferite – prime-
le dintre multe altele, puteam să bag mâna-n foc.
– Hai să terminăm cu asta!
M-a luat de mână şi am ieşit din vestiar, înhăând
două prosoape cu logoul sălii în clipa în care treceam
pe lângă ele.
– Am nevoie să i-o trag.
– Şi eu am nevoie să mi-o tragi.
– Doamne, Eva! făcu el, strângându-mă atât de tare
de mână, că mă durea. Ce alegem? Greutăi? Aparate?
Banda de alergare?
– Banda. Vreau să alerg un pic.
M-a condus în direcia respectivă. În timp ce mer-
geam, am observat cum îl urmăreau femeile cu privi-
rea, după care şi cu picioarele. Toate voiau să-l urmeze,
oriunde s-ar fi dus, şi nu puteam să le condamn. Şi eu
muream de dorina de a-l vedea în aciune.
Am ajuns la capătul şirului nesfârşit de benzi de
alergare şi biciclete, fără să găsim două benzi libere una
lângă alta. Gideon s-a îndreptat atunci către un bărbat
care lucra între două benzi libere.
– V-aş fi foarte îndatorat dacă v-ai muta la una din-
tre benzile de lângă dumneavoastră.
Tipul mi-a aruncat o privire şi a zâmbit larg.
– Da, cum să nu!
– Mulumesc, vă sunt recunoscător.
Gideon şi-a ales banda de alergare eliberată de
acel bărbat şi m-a condus la cea de lângă el. Înain-
te să-şi programeze aparatul, m-am aplecat spre el,
şoptindu-i:
– Nu consuma prea multă energie! Te vreau mai
întâi în poziia misionarului. Am tot avut o fantezie
cu tine deasupra mea, trăgându-mi-o de-mi ies ochii
din cap.
– Eva, habar n-ai tu, mă sfredeli el cu privirea.
Eram aproape ameită de nerăbdare şi mă simeam
plină de o putere feminină când am început să lucrez
la banda de alergare. Am început cu un ritm rapid.
În timp ce-mi făceam încălzirea, mi-am fi xat iPodul
să aleagă melodii la întâmplare, iar când a început
Sexy Back a lui Justin Timberlake, am schimbat mersul
cu alergarea. Pentru mine, alergarea era un exerciiu
atât fi zic, cât şi mintal. Uneori, îmi doream ca o alerga-
re pe cinste să mă ducă departe de toate necazurile.
După douăzeci de minute am încetinit, apoi m-am
oprit, riscând în sfârşit să arunc o privire în direcia lui
Gideon, care alerga cu uşurina unei maşini bine unse.
Se uita la CNN pe ecranele de deasupra noastră, dar
mi-a aruncat un zâmbet în timp ce mă ştergeam pe faă.
Am tras o duşcă din sticla mea cu apă în vreme ce mă
duceam spre aparate şi am ales unul care-mi permitea
să-l văd foarte bine.
A rămas fi x treizeci de minute pe banda de alergare,
după care s-a dus la greutăi, fără să mă piardă nici o
clipă din ochi. În timp ce lucra, alert şi efi cient, nu mă
puteam împiedica să nu mă gândesc cât era de viril.
Îmi era de mare ajutor şi faptul că ştiam ce are în pan-
taloni, însă, dincolo de asta, era un bărbat care făcea
178 Sylvia Day
o muncă de birou, dar care îşi păstra corpul într-o for-
mă de luptă.
Mă dusesem să-mi iau o minge de fi tness ca să fac
câteva abdomene, când unul dintre antrenori s-a în-
dreptat spre mine. Aşa cum te-ai aştepta de la o per-
soană care lucrează într-o sală de sport ultimul răcnet,
tipul era arătos şi foarte bine clădit.
– Bună, m-a salutat el, cu un zâmbet de vedetă de
cinema, care-i punea în evidenă dinii perfeci. Avea
părul de un castaniu-închis şi ochii aproape de aceeaşi
culoare. Eşti pentru prima dată aici? Nu te-am mai
văzut până acum. Eu sunt Daniel.
Mi-a întins mâna. M-am prezentat şi eu.
– Ai găsit tot ce-i trebuie, Eva?
– Până acum da, mulumesc.
– Ce băutură răcoritoare i-ai ales?
– Poftim? am întrebat, fără să pricep.
– Vorbesc de băuturile răcoritoare gratuite care se
dau când i se face prezentarea sălii, mi-a explicat el,
încrucişându-şi braele, iar manşetele tricoului polo
s-au întins sub presiunea bicepşilor groşi. Nu i s-a dat
una la barul de jos, când ai intrat? Aşa se face.
– A, am îneles, am ridicat din umeri, cu timiditate.
Nu mi s-a făcut prezentarea obişnuită.
– i s-a făcut turul? Dacă nu, mă ocup eu de asta,
mi-a propus el, atingându-mi uşor cotul şi arătându-mi
scările. Ai şi o oră gratis cu un antrenor personal. Poi
s-o faci chiar în seara asta ori să-i faci programare pen-
tru altă zi. Şi ar fi plăcerea mea să te duc la barul de jos
şi să rezolvăm şi problema băuturii.
– Din păcate, chiar nu pot, am refuzat eu. Nu sunt
membră aici.
– Am priceput, mi-a făcut el cu ochiul. Ai doar un
permis de intrare temporară? E-n regulă. Nu-i poi
face cu adevărat o idee dacă nu ai parte de serviciul
complet. Dar pot să te asigur că sala CrossTrainer este
cea mai bună din Manhattan.
Gideon se apropiase de Daniel.
– Serviciul complet este inclus, a spus el, trecând în
spatele meu şi înconjurându-mi talia cu braele, dacă
eşti prietena patronului.
Cuvântul „prietenă“ vibra în mine, injectându-mă
cu un val nebunesc de adrenalină. Pecetluia şi mai bine
legătura la care ajunseserăm, însă nu mă puteam să nu
mă gândesc că denumirea sună atât de bine.
– Domnule Cross !
Daniel se îndreptă şi făcu un pas înapoi, după care
îi întinse mâna.
– E o onoare să vă cunosc.
– Daniel mi-a prezentat locul, i-am explicat eu lui
Gideon, în timp ce ei dădeau mâna.
– Credeam că am făcut-o eu.
Avea părul ud de transpiraie şi răspândea un miros
divin. Nu mai văzusem niciodată un bărbat transpirat
care să miroasă atât de apetisant.
Mâinile lui mi-au mângâiat antebraele şi m-a săru-
tat pe creştet.
– Să mergem! Ne vedem mai încolo, Daniel.
– Mulumesc, Daniel, i-am făcut şi eu cu mâna, în
timp ce ne îndepărtam.
– Cu plăcere.
– Cum să nu! mormăi Gideon. Nu-şi putea lua ochii
de la âele tale.
– Am âe foarte frumoase.
180 Sylvia Day
El a scos un mârâit, făcându-mă să-mi ascund un
zâmbet. Apoi mi-a dat o palmă la fund destul de tare
încât să mă arunce un pas înainte şi să mă usture, chiar
şi prin pantaloni.
– Leucoplastul ăla afurisit pe care tu îl numeşti tri-
cou nu prea lasă mult loc pentru imaginaie. Nu sta
prea mult la duş! O să fi i iar lac de sudoare.
– Stai! L-am prins eu de bra, chiar înainte să se în-
drepte spre vestiarul bărbailor. i s-ar părea scârbos
dacă îi spun că nu vreau să faci duş? Dacă îi spun că
vreau să găsesc un loc sufi cient de aproape unde să sar
pe tine cât mai eşti încă leoarcă de sudoare?
El îşi încleştă maxilarul, iar privirea i se înnegură în
mod primejdios.
– Încep să mă tem pentru sigurana ta, Eva. Ia-i lu-
crurile! E un hotel după col.
Nu ne-am mai schimbat deloc şi m-am grăbit ca să
in pasul cu el. Iar când el s-a oprit brusc, s-a întors
şi mi-a oferit un sărut grozav şi fi erbinte, chiar pe tro-
tuar, am fost atât de uluită, că n-am mai putut decât să
mă agă de el. Ne-am contopit gurile într-o încleştare
fl ămândă, plină de patimă şi de o spontaneitate atât
de dulce, încât aproape că mă durea sufl etul. În jurul
nostru au izbucnit aplauze.
M-a pus apoi iar în picioare, lăsându-mă fără sufl are,
absolut ameită.
– Ce-a fost asta? am bâiguit.
– Un preludiu.
Şi m-a dus iar în grabă spre cel mai apropiat hotel,
al cărui nume nu l-am reinut; am trecut rapid pe lân-
gă portar şi ne-am dus drept spre ascensoare. Mi-a fost
mai mult decât clar că-i aparine lui Gideon, cu mult
înainte ca directorul să-l salute, spunându-i pe nume,
chiar înainte ca uşile să se închidă.
Gideon şi-a aruncat lucrurile pe podea şi s-a repe-
zit la mine, chinuindu-se să-mi scoată topul. Tocmai îl
pocneam peste mâini când uşile s-au deschis şi el şi-a
aruncat geanta afară. Nu aştepta nimeni la etajul nos-
tru şi nu se vedea picior de om pe hol. El a scos, de cine
ştie unde, o cheie principală şi o clipă mai târziu eram
într-o cameră. M-am năpustit la el, băgându-mi mâini-
le pe sub tricoul lui, ca să-i simt pielea şi muşchii tari.
– Dezbracă-te! Acum!
A început să râdă, în timp ce-şi scotea pantalonii şi
maioul de sport.
O, Doamne... pentru mine, să-l văd gol-golu, după
ce tricoul a aterizat pe podea, era absolut demenial.
Nu avea pe nicăieri vreun gram de grăsime; era făcut
doar din muşchi. Avea pătrăele şi acei muşchi su-
perbi în V pe pelvis cărora Cary le spunea Fileul lui
Apollo. Nu-şi epila părul de pe piept, precum Cary, dar
îl îngrijea cu aceeaşi atenie ca şi restul corpului. Era
un adevărat mascul alfa, întruchiparea tuturor viselor,
dorinelor şi fanteziilor mele.
– Am murit şi am ajuns în rai, am şoptit, uitân-
du-mă la el fără pic de ruşine.
– Tu încă nu te-ai dezbrăcat.
S-a năpustit asupra hainelor mele, smulgându-mi
topul care se desfăcuse înainte să am măcar timp să
respir. Pantalonii au zburat şi ei şi mi-am scos panto-
fi i aşa de grăbită, că mi-am pierdut echilibrul şi m-am
prăbuşit pe pat. Abia ce mi-am regăsit sufl ul, că a şi fost
deasu pra mea.
Ne-am rostogolit pe pat într-o adevărată învălmă-
şeală. Oriunde mă atingea mă umplea de jar. Mirosul
182 Sylvia Day
curat al pielii lui asudate era un afrodiziac şi un drog,
biciuindu-mi dorina, până când am simit că o să-mi
pierd minile.
– Eşti atât de frumoasă, Eva, murmură el, luându-mi
sânul şi acoperindu-mi sfârcul cu buzele.
Am scos un strigăt simind căldura fi erbinte şi bi-
ciuirea limbii lui, iar pe măsură ce mă sugea, lăuntruri-
le mele se zvârcoleau, tot mai nerăbdătoare. Cu mâini
lacome, am alunecat de-a lungul corpului scăldat în
sudoare, pipăindu-l, frământându-l, în căutarea locu-
rilor care-l făceau să mârâie şi să geamă. Mi-am încru-
cişat picioarele cu ale lui şi am încercat să-l rostogolesc,
dar era mult prea greu şi puternic.
El şi-a luat capul de pe sân şi mi-a zâmbit:
– Acum e rândul meu.
Ceea ce simeam pentru el în clipa aceea, văzân-
du-i zâmbetul şi focul din privire, era atât de intens, că
mă durea. Prea repede, m-am gândit. Mă îndrăgostesc
prea repede.
– Gideon...
M-a sărutat profund, lingându-mi interiorul gurii în
felul lui, atât de caracteristic. Mă gândeam că mă poa-
te aduce la orgasm numai sărutându-mă, dacă o făcea
destul de mult timp. Totul la el mă excita, începând cu
felul în care arăta, în care îl simeam sub mâinile mele,
până la modul în care mă privea şi mă atingea. Lăco-
mia lui şi comenzile tăcute pe care le adresa trupului
meu, puterea cu care îmi dădea plăcere şi îşi lua şi el
plăcerea de la mine, toate mă scoteau din mini.
Mi-am plimbat mâinile prin mătasea udă a părului
său. Perii aspri de pe piept îmi gâdilau sfârcurile în-
tărite şi numai simplul fapt că-i simeam corpul tare
ca piatra lipit de al meu era de ajuns ca să mă ude toată
şi să mă facă să-l doresc la nebunie.
– Îmi place grozav trupul tău, mi-a şoptit el, plim-
bându-şi buzele dinspre obraji către gât, în timp ce-mi
mângâia torsul, de la sâni până la şolduri. Nu mă mai
satur de el.
– Nici n-ai avut încă parte prea mult de el, l-am
tachinat.
– Nu cred c-o să mă satur vreodată.
Îmi ronăi şi linse în trecere umărul după care, co-
borând, îmi prinse în dini celălalt sfârc, iar durerea
uşoară mă făcu să-mi arcuiesc spatele, cu un ipăt uşor.
El îşi înmuie strânsoarea sugând uşor, după care mă
sărută, luând-o tot mai jos.
– N-am vrut niciodată ceva cu atâta poftă.
– Atunci bagă-mi-o!
– Nu încă, murmură el, mergând şi mai jos, lingân-
du-mi buricul cu vârful limbii. Încă nu eşti pregătită.
– Cum? Doamne... nu pot fi mai pregătită decât atât,
am zis, luându-l de păr, încercând să-l trag spre mine.
Gideon mă prinse însă de încheieturi, intuindu-mă
de cearşaf.
– Păsărica ta e mică şi strâmtă, Eva. O să-i fac
vânătăi dacă nu eşti moale şi relaxată.
Un fi or violent de excitare mă zgudui. Îmi pier-
deam capul când îl auzeam vorbind atât de direct
despre sex. Pe urmă alunecă şi mai jos, făcându-mă
să mă încordez.
– Nu, Gideon. Trebuie să fac duş pentru asta.
Drept răspuns, el îşi îngropă brusc faa în crăpătu-
ra mea. M-am zbătut ca să scap, cuprinsă deodată de
ruşine. El mă ciupi uşor cu dinii de partea interioară
a coapselor.
184 Sylvia Day
– Opreşte-te! Nu, te rog! Nu trebuie să faci asta.
El îmi aruncă o privire, făcându-mă să-mi contenesc
mişcările disperate.
– Crezi că eu simt altceva pentru trupul tău decât
simi tu pentru al meu? mă întrebă cu voce răguşită.
Te vreau, Eva.
Mi-am lins buzele arse, simindu-mă atât de înnebu-
nitor de excitată de pofta lui animalică, încât nu eram
în stare să scot nici măcar un cuvânt. Cu un mormăit
uşor, el s-a pierdut în carnea netedă dintre picioarele
mele. Mă împingea cu limba, mă lingea şi-mi desfăcea
esuturile gingaşe. Şoldurile mi se zvârcoleau neîncetat,
iar trupul meu îl implora în tăcere să-i dea mai mult.
Mă simeam atât de bine, că-mi venea să plâng.
– Doamne, Eva! În fi ecare zi, de când ne-am întâl-
nit, am tânjit să-mi pun gura pe păsărica ta.
Limba lui moale şi catifelată se plimba peste clitori-
sul meu întărit, făcându-mă să-mi apăs cu putere capul
în perne.
– Da... aşa... fă-mă să-mi dau drumul!
Şi asta a făcut, sugându-mi-l cu blândee şi lingân-
du-mă cu putere. M-am încordat, scuturată de valul
orgasmului, cu lăuntrurile zguduindu-mi-se cu violenă
şi tremurând din toate mădularele. Limba lui şi-a găsit
drumul în sexul meu, făcându-l să se convulsioneze,
să tremure la această penetrare uşoară, încercând s-o
ademenească şi mai înăuntru. Gemetele lui îmi trans-
miteau vibraii pe pielea asudată, făcând astfel ca orgas-
mul să nu se mai sfârşească. Din ochi au început să-mi
curgă lacrimi, scurgându-se spre tâmple, căci plăcerea
fi zică demolase zidul care-mi zăgăzuia emoiile.
Iar Gideon nu se opri. Cu vârful limbii, îmi de -
senă conturul tremurător al porii către trupul meu,
lingându-mi din nou clitorisul care zvâcnea până când
m-am trezit iar la viaă. Şi-a introdus două degete
în mine, arcuindu-le şi mângâindu-mă. Devenisem
atât de sensibilă, că am început să mă zbat în acest
atac. Iar când s-a întors la clitoris, sugându-l cu pu-
tere şi ritmic, am ajuns iar la orgasm, ipând răguşită.
Pe urmă şi-a băgat trei degete în mine, răsucindu-le ca
să mă deschidă.
– Nu! am clătinat din cap, căci fi ecare centimetru
de piele mă ardea de dorină. Nu mai vreau.
– Încă o dată, m-a convins el, tot răguşit. Încă o
dată şi pe urmă mi-o bag.
– Nu pot...
– O să poi.
Sufl ă uşor peste pielea mea udă, iar răceala pe care
o răspândea peste corpul cuprins de arşiă îmi trezi iar
nervii la viaă.
– Îmi place la nebunie să văd cum îi dai drumul,
Eva. Înnebunesc să aud sunetele pe care le scoi, să văd
cum i se cutremură trupul...
Începuse iar să-mi mângâie o zonă ultrasensibilă din
mine şi un nou orgasm mă străbătu, pulsând într-o ros-
togolire înceată şi toridă de încântare, la fel de devas-
tator în calmul lui ca şi celelalte de dinainte.
Apoi greutatea şi căldura lui Gideon mă părăsiră o
clipă. Într-un col al minii mele am auzit sunetul unui
sertar care se deschidea, urmat îndată de cel al unei fo-
lii sfâşiate. Am simit salteaua afundându-se când s-a
întors şi m-a tras cu mâini aspre către mijlocul patului.
S-a întins peste mine, intuindu-mă, punându-şi ante-
braele pe lângă bicepşii mei şi imobilizându-mă astfel.
Rămăsesem cu privirea lipită de chipul lui de o fru-
musee austeră. Trăsăturile îi deveniseră aspre de atâta
186 Sylvia Day
dorină, căci pomeii şi maxilarul erau foarte în corda -
te. Pupilele i se deschiseseră atât de mult şi erau atât
de întunecate, că ochii îi păreau de-a dreptul negri, şi,
privindu-l, mi-am dat seama că am în faă un om care
îşi depăşise cu mult limitele până la care se putea con-
trola. Era important pentru mine că se stăpânise atâta
de dragul meu şi că o făcuse ca să-mi ofere plăcere şi să
mă pregătească pentru ceea ce ştiam că va fi o partidă
de sex sălbatic.
Mi-am înfi pt mâinile în cearşafuri, aşteptând ne-
răbdătoare. El se asigurase că mă adusese iar şi iar pe
culmile plăcerii. Acum era însă rândul lui.
– Trage-mi-o! i-am ordonat, privindu-l provocator.
– Eva! mi-a gemut el numele, în timp ce se înfi -
gea în mine, până la rădăcină, dintr-o singură mişcare
sălbatică.
Am icnit. Penisul lui era mare, tare ca piatra şi in-
credibil de lung. Legătura dintre noi mă făcea să tremur,
atât era de intensă, din punct de vedere emoional şi
mintal. Nu mă simisem niciodată atât de complet de...
prinsă. De posedată.
Nu-mi trecuse niciodată prin cap că, având în ve-
dere trecutul meu, aş putea suporta să fi u imobilizată în
timpul sexului, dar dominaia totală pe care Gideon o
exercita asupra trupului meu sporise la un nivel absolut
nefi resc. În viaa mea nu fusesem atât de ahtiată după
sex, fapt care părea de-a dreptul bolnăvicios, după tot
ceea ce trăisem deja cu el.
M-am agăat de el, desfătându-mă să-l simt în mine,
umplându-mă.
Şoldurile i se lipiră de ale mele, izbindu-mă, ca şi
cum ar fi spus: „Mă simi? Sunt în tine. Eşti a mea.“
Trupul i se făcuse tare ca piatra, muşchii pieptului
şi ai braelor încordându-se ca nişte funii în timp ce
se împingea în mine. Şi numai rigiditatea muşchilor
abdominali m-a avertizat înainte ca el să se înfi gă cu o
imensă putere în adâncul meu.
Am scos un strigăt, iar din piept i-a scăpat un muget
scăzut, primitiv.
– Doamne... eşti atât de bună!
Apoi, strângându-mă şi mai tare, a început să mi-o
tragă, intuindu-mi şoldurile de saltea cu o foră înspăi-
mântătoare. Plăcerea m-a sfâşiat iar, răspândindu-se în
mine cu fi ecare izbitură fi erbinte a trupului său. Aşa,
mi-am spus în gând. Aşa te vreau.
El şi-a îngropat faa în gâtul meu, fără să-şi slăbească
deloc strânsoarea, afundându-se în mine tare şi repede,
şoptindu-mi cuvinte dure şi pline de patimă, care mă
înnebuneau de dorină:
– N-am avut-o niciodată aşa de tare şi de groasă.
Am intrat adânc în tine... Pot s-o simt în stomac... simt
cum te zdrobesc cu mădularul meu.
Aş fi crezut că acum era rândul lui, însă el tot nu
mă pierdea din ochi, concentrat, rotindu-şi şoldurile ca
să mă umple de plăcere până în străfunduri. Am scos
un sunet şoptit, plin de o dorină nestăvilită, iar el
şi-a lăsat gura peste a mea. Îl doream cu disperare; îmi
înfi psesem unghiile în şoldurile care mă izbeau, luptân-
du-mă cu nevoia feroce de a-i veni în întâmpinare, ca
să mă înfi g cu totul în penisul lui enorm.
Eram scăldai în sudoare, înfi erbântai şi alunecoşi,
şi tânjeam după aer. În mine se pregătea un orgasm,
apropiindu-se ca o furtună, făcându-mi lăuntrurile să
se încordeze, să-l apuce, strângându-l. El scoase un stri -
găt, punându-şi o mână sub coapsele mele, luându-mă
188 Sylvia Day
de fund şi ridicându-mă spre el, astfel încât penisul
lui să dezmierde necontenit acel loc care tânjea
după el.
– Dă-i drumul, Eva, îmi comandă, răguşit. Dă-i
drumul acum!
Am atins orgasmul cu o grabă care m-a făcut să iz-
bucnesc în plâns, strigându-i numele printre suspine,
iar senzaia era şi mai puternică şi intensifi cată de felul
în care îmi inea strâns corpul. Îşi dăduse capul pe spa-
te, tremurând.
– O, Eva! Mă strângea atât de tare, că nici nu mai
puteam să respir, iar şoldurile i s-au înfi pt şi mai mult în
mine în timp ce şi-a dat drumul, îndelung şi cu foră.
Habar n-am cât timp am rămas aşa, culcai, cu gura
lipită de umărul celuilalt, ca să ne liniştim. Mă treceau
fi ori prin tot corpul.
– Uau! am reuşit să îngaim în sfârşit.
– O să mă omori, mi-a şoptit el, cu buzele lipite de
maxilarul meu. O să ajungem să ne-o tragem până când
o să ne omorâm unul pe altul.
– Eu? Eu n-am făcut nimic.
Doar el mă controlase tot timpul; cât de înspăimân-
tător de sexy putea să fi e aşa ceva?
– Respiri. E de ajuns.
Am început să râd, strângându-l în brae. El şi-a
ridicat capul, frecându-şi nasul de al meu.
– Mergem să mâncăm şi pe urmă o facem din nou.
– Poi s-o faci iar? am întrebat, uimită.
– Toată noaptea.
Apoi şi-a rotit şoldurile, ceea ce mi-a dat ocazia să
observ că încă era destul de tare.
– Eşti o maşinărie, i-am zis. Sau un zeu.
– Datorită ie.
M-a sărutat blând şi s-a ridicat. Şi-a scos prezerva-
tivul, l-a înfăşurat într-un şerveel de pe noptieră şi l-a
aruncat în coşul de gunoi de lângă pat.
– O să facem un duş şi comandăm ceva de la restau-
rantul de jos. Asta dacă nu vrei să mergem noi acolo.
– Nu cred că sunt în stare să merg.
Zâmbetul lui larg mi-a oprit o clipă inima în loc.
– Mă bucur că nu sunt singurul.
– Tu arăi bine.
– Mă simt fenomenal.
Se aşeză iar pe marginea patului, dându-mi părul la
o parte din ochi. Chipul îi era plin de blândee şi mă
privea plin de căldură şi de tandree.
Am avut însă impresia că mai zăresc şi altceva în
ochii lui şi această posibilitate mi-a tăiat respiraia.
Mă speria.
– Hai să facem duş împreună, mi-a cerut, mângâin-
du-mă pe bra.
– Lasă-mă un minut să-mi vin în fi re şi o să ajung
şi eu.
– În regulă.
S-a îndreptat spre baie, oferindu-mi o privelişte de
nota zece asupra spatelui său sculptat şi a fundului per-
fect. Am oftat, plină de o admiraie pur feminină în
faa unui bărbat superb.
S-a auzit apa pornind la duş. Am reuşit să mă ridic
în capul oaselor şi să-mi las picioarele pe podea, simin-
du-mă delicios de ameită. Mi-am furişat apoi privirea
către sertarul întredeschis de lângă pat şi am văzut înă-
untru câteva prezervative.
Mi s-a întors stomacul pe dos. Hotelul ăsta era mult
prea elegant ca să fi e de genul celor unde găseai prezer-
vative lângă Biblia obligatorie.
190 Sylvia Day
Cu o mână care începuse să-mi tremure uşor, am
deschis şi mai mult sertarul, descoperind o cantitate
apreciabilă de mijloace de contracepie, printre care
un lubrifi ant feminin şi un gel spermicid. Inima îmi
bătea cu furie. Am refăcut mintal traseul goanei noas-
tre mânate de dorină prin hotel. Gideon nu întrebase
ce camere sunt libere. Indiferent dacă avea sau nu o
cheie principală, tot trebuia să ştie ce camere sunt ocu-
pate, înainte să aleagă una... asta dacă nu ştia dinainte
că această cameră anume avea să fi e liberă.
Nu era nici un dubiu că era camera lui, un cuibu-
şor de nebunii prevăzut cu tot ce avea nevoie ca să se
distreze cu femeile care corespundeau acestui scop în
viaa lui.
În timp ce mă ridicam în picioare, ducându-mă
spre şifonier, am auzit uşa de sticlă de la cabina de duş
deschizându-se şi apoi închizându-se la loc. Am tras
de mânerele celor două uşi ale şifonierului de nuc şi
le-am deschis. De barele de metal atârnau câteva hai-
ne bărbăteşti, nişte cămăşi şi pantaloni de birou, dar şi
nişte pantaloni kaki şi blugi. Am simit că înghe
şi o nefericire bolnăvicioasă a izgonit senzaia de feri-
cire orgasmică.
În partea dreaptă, pe rafturi, se afl au tricouri fru-
mos împăturite, boxeri şi şosete. Pe raftul de sus se
găseau jucării sexuale, încă nescoase din ambalajul
lor. Nu m-am mai uitat şi la rafturile de mai jos. Văzu-
sem destul.
Mi-am tras pantalonii pe mine şi am înşfăcat unul
dintre tricourile lui Gideon. În timp ce mă îmbrăcam,
mintea îmi recita paşii pe care îi învăasem la tera-
pie: „Vorbeşte! Explică-i partenerului tău ce i-a creat
sentimentele negative. Confruntă-te cu cauza proble-
mei şi încearcă s-o rezolvi.“
Poate că dacă aş fi fost mai puin distrusă de inten-
sitatea sentimentelor mele pentru Gideon, aş fi putut
să fac asta. Poate că dacă n-am fi terminat chiar atunci
o partidă de sex demenial, m-aş fi simit mai puin lo-
vită, mai puin vulnerabilă. N-o să pot şti niciodată.
Atunci însă, m-am simit oarecum murdărită, oarecum
folosită şi îngrozitor de rănită. Descoperirea aceea mă
lovise cu o foră înfi orătoare şi, la fel ca un copil, voiam
să-l lovesc şi eu, drept răspuns.
Am adunat prezervativele, lubrifi anii şi jucăriile şi
le-am aruncat pe pat. Apoi, chiar în clipa în care el mă
striga, cu un glas vesel şi ispititor, mi-am luat geanta şi
am plecat.
Gideon şi-a trecut o mână prin păr, pufnind supărat.
– Nu gândeşti cu adevărat una ca asta.
M-am simit dintr-odată foarte obosită, epuizată de
lupta pe care o duceam cu mine, ca să scap de el.
– Ba da, întru totul. Tu şi cu mine... a fost o greşeală.
M-am uitat la el, aâată de duritatea cu care negase.
Nu vorbesc despre sex, Gideon. Vorbesc despre faptul
că am fost de acord cu înelegerea asta dintre noi, de
tip străini-care-profi tă-de-relaie. Am ştiut că nu e bine
încă de la început. Ar fi trebuit să-mi ascult instinctul.
– Vrei să fi i cu mine, Eva?
– Nu. De asta...
– Nu aşa cum am discutat la bar. Mai mult.
Mi s-a oprit inima în loc.
– Despre ce vorbeşti?
– Despre tot, spuse el, apropiindu-se de mine. Vreau
să fi u cu tine.
– Sâmbătă nu păreai să fi i de aceeaşi părere, am zis,
înconjurându-mă strâns cu braele.
– Eram... ameit.
– Şi ce-i cu asta? Şi eu eram.
El şi-a pus întâi mâinile în şold, după care s-a cu-
prins cu ele, la fel ca mine.
– Dumnezeule, Eva!
Mă uitam la el, aşa stânjenit cum era, şi am simit o
undă de sperană.
– Dacă asta e tot ce-ai simit, atunci am terminat.
– Am terminat pe dracu’!
– Dacă ai de gând să o iei razna de fi ecare dacă când
ne-o tragem, atunci am ajuns deja într-o fundătură.
Era clar că se chinuieşte să spună ce avea de zis.
– Sunt obişnuit ca eu să am controlul. Am nevoie
de asta. Iar în limuzină tu ai aruncat totul în aer. N-am
reuşit să mă port normal.
– Nu, zău!
– Eva! S-a apropiat el de mine. N-am trăit niciodată
aşa ceva. Nu credeam că e cu putină pentru mine. Iar
acum, că am avut asta... trebuie să mai am. Trebuie să
te am pe tine.
– A fost doar sex, Gideon. Sex incredibil de bun,
dar care te poate duce la scrânteală serioasă dacă cei
implicai nu sunt ceea ce trebuie unul pentru celălalt.
– Prostii! Doar am recunoscut că am dat-o-n bară.
Nu pot să schimb ce s-a întâmplat, dar pot să mă înfurii
dincolo de orice limită dacă vrei să-mi dai papucii din
cauza asta. Mi-ai pus în faă regulile tale şi eu m-am
adaptat la ele, însă tu n-ai de gând să faci nici cea mai
neînsemnată concesie pentru mine. Trebuie să mergi
şi tu până la jumătatea drumului. Înaintează măcar un
amărât de centimetru!
158 Sylvia Day
Chipul i se întunecase de frustrare. M-am uitat
la el, încercând să-mi dau seama ce face, unde vrea
să ajungă.
– Ce vrei, Gideon? l-am întrebat, pe un ton blând.
El m-a luat în brae, cuprinzându-mi uşor obrazul
în palmă.
– Vreau să continui să mă simt aşa cum mă simt
când sunt cu tine. Spune-mi doar ce să fac. Şi dă-mi
voie şi să greşesc. N-am mai făcut niciodată aşa ceva.
Există o curbă a învăării.
Mi-am pus palma pe inima lui, simindu-i bătăile
ritmice. Era nerăbdător şi plin de pasiune, iar asta m-a
adus pe muchie de cuit. Cum trebuia să reacionez?
Să mă las târâtă de patimă sau condusă de bunul-sim?
– Ce n-ai mai făcut până acum?
– Orice e necesar ca să petrec cât mai mult timp cu
tine. În pat şi nu numai.
Valul de încântare care mă cuprinse era ridicol de
puternic.
– Gideon, tu îi dai seama cât de mult va trebui
să ne străduim şi cât timp va dura pentru ca relaia
dintre noi să meargă? Eu sunt deja epuizată. Pe lângă
faptul că am şi nişte probleme personale, plus slujba...
şi mama mea nebună... I-am acoperit gura cu degete-
le, înainte să poată vorbi. Dar tu merii din plin totul
şi te vreau cu disperare. Prin urmare, cred că n-am de
ales, nu-i aşa?
– Fir-ai tu să fi i, Eva!
Gideon mă ridică în brae, susinându-mă cu o mâ-
nă de fund, ca să mă facă să-mi încolăcesc picioarele în
jurul taliei lui, şi mă sărută cu putere, frecându-şi nasul
de al meu.
– O să ne descurcăm noi.
– Ai spus-o de parcă ar fi ceva foarte uşor.
Ştiam că sunt greu de strunit şi era mai mult decât
evident că şi el era la fel.
– Lucrurile uşoare sunt plictisitoare.
M-a dus în brae până la bar şi m-a aşezat pe un
scaun, după care a ridicat capacul de pe tava din drep-
tul meu, descoperind un cheeseburger imens cu cartofi
prăjii. Încă nu se răciseră, datorită lespezii fi erbini de
granit pe care fusese pusă farfuria.
– Miam, miam, am murmurat, dându-mi seama cât
îmi era de foame. Acum, după ce stătuserăm de vorbă,
pofta mea de mâncare îşi reintrase în drepturi.
El a desfăcut un şervet şi mi l-a aşezat în poală,
strângându-mă uşor de genunchi, după care s-a aşezat
pe scaunul alăturat.
– Cum procedezi cu ăsta?
– Păi, îl iei cu amândouă mâinile şi-l bagi în gură.
Mi-a aruncat o privire ironică, făcându-mă să zâm-
besc. Mi-era bine să zâmbesc. Mi-era bine să fi u cu
el. Era bine de obicei... pentru un timp. Am luat o
gură din burger, mormăind de plăcere când i-am sim-
it aroma. Era un cheeseburger obişnuit, dar avea un
gust divin.
– E bun, nu-i aşa? a întrebat el.
– Foarte bun. De fapt, ar merita întru totul să păstrez
doar pentru mine un tip care se pricepe aşa de bine la
cheeseburgeri. M-am şters la gură şi pe mâini, intere-
sându-mă: Ce părere ai despre exclusivitate?
El a lăsat burgerul jos, cufundat într-o nemişcare
ciudată. Sub nici o formă nu reuşeam să-mi dau seama
la ce se gândeşte.
– Am presupus că este de la sine îneleasă în aran-
jamentul nostru. Dar, ca să evităm orice neînelegeri,
160 Sylvia Day
o să-i spun foarte clar că n-o să accept să te vezi şi cu
ali bărbai, Eva.
La auzul hotărârii din vocea lui şi observându-i
pri virea de gheaă, m-au luat fi orii. Ştiam că în el
există şi o parte întunecată; de mult timp învăasem
să recunosc şi să evit bărbaii care purtau umbre pri-
mejdioase în ochi. Însă clopoeii de alarmă pe care îi
cunoşteam nu sunau în preajma lui Gideon, aşa cum
ar fi fost cazul.
– Dar cu femei se poate? am întrebat, ca să mai des-
tind atmosfera.
El a ridicat sprâncenele.
– Din câte ştiu eu, colegul tău de apartament este
bisexual. Şi tu eşti?
– Te-ar deranja?
– Mă deranjează să te împart. Aici n-ai nici o opiu-
ne. Trupul tău îmi aparine, Eva.
– Dar al tău, îmi aparine? În exclusivitate?
O fl acără i se aprinse în ochi:
– Da, şi mă aştept să profi i în mod frecvent şi exce-
siv de pe urma lui.
Bun, atunci...
– Dar tu m-ai văzut goală, l-am tachinat, cu glas
răguşit. Ştii cu ce te-ai ales. Eu, nu. Pările pe care
le-am văzut până acum din tine îmi plac la nebunie,
dar tot n-am văzut întreg ansamblul.
– Putem să remediem situaia chiar acum.
Gândul că el avea să se dezbrace pentru mine m-a
făcut să mă foiesc pe scaun, fapt pe care el l-a observat
şi pe chip i s-a ivit un zâmbet răutăcios.
– Mai bine nu, l-am refuzat, plină de regrete. Vineri
mi-am revenit foarte greu.
– Atunci diseară.
– Absolut, am răspuns, înghiind în sec de plăcere.
– O să fac tot posibilul să-mi termin treburile până
la cinci, a zis el, terminând de mâncat, fără să fi e deloc
încurcat de faptul că tocmai notaserăm amândoi „sex
de să ne sară ochii din cap“ în agenda zilei pe care o
aveam în minte.
– Nu-i nevoie, i-am zis, în timp ce deschideam sti-
clua de ketchup de lângă farfuria mea. Trebuie să merg
la sală după lucru.
– Serios?
Am întors sticla cu susu-n jos, bătându-i fundul cu
palma. El mi-a luat-o din mână, ajutându-se de cuit
ca să convingă ketchupul să se scurgă în farfurie.
– Probabil că pentru mine e cel mai bine să mai
scapi de energie până când o să te văd goală. Sunt sigur
că mâine o să vrei să fi i în stare să mergi.
M-am uitat lung la el, uluită de nepăsarea cu care
făcuse această declaraie, însă veselia combinată cu o
undă de remuşcare care i se citea pe faă mi-a spus că
nu glumea întru totul. Iar păsărica mea a zvâcnit, anti-
cipând plăcerile delicioase. Îmi venea foarte uşor să mă
imaginez dependentă de Gideon Cross.
Am ronăit câiva cartofi , gândindu-mă la o altă
persoană dependentă de Gideon.
– Magdalene ar putea să devină o problemă neplă-
cută pentru mine.
El mai luă o gură de burger, după care bău un pic de
apă, înainte să răspundă:
– Mi-a spus că a vorbit cu tine şi că lucrurile nu au
mers foarte bine.
Mi-am amintit de intrigile ei şi de încercarea in-
teligentă pe care o făcuse de a mă da la o parte. Trebuia
să fi u foarte atentă cu ea, iar Gideon trebuia să facă
162 Sylvia Day
ceva în privina asta; de exemplu, s-o termine pur şi
simplu cu ea.
– Nu, n-au mers bine, am recunoscut. Dar nici nu
muream de nerăbdare să mi se spună că tu nu respeci
femeile cu care te culci şi că din clipa în care mi-ai
tras-o ai şi terminat cu mine.
Gideon încremeni.
– i-a spus ea una ca asta?
– Cuvânt cu cuvânt. Mi-a spus şi că pe ea o ii la
păstrare până când o să fi i gata să te aşezi la casa ta.
– Chiar aşa a zis?
În glas i se simea o undă de gheaă, care a făcut să
mi se strângă stomacul, pentru că simeam că lucrurile
aveau să meargă fi e foarte bine, fi e foarte prost, în func-
ie de ce avea să spună Gideon în continuare.
– Nu mă crezi?
– Bineîneles că te cred.
– Ea ar putea să fi e o problemă pentru mine, am
repetat, nevrând să scap ocazia.
– N-o să fi e o problemă. O să vorbesc eu cu ea.
Uram gândul că avea să stea de vorbă cu ea, pentru
că mă făcea să înnebunesc de gelozie. M-am gândit că
ăsta e un subiect pe care trebuia să-l discut cinstit.
– Gideon...
– Da?
El îşi terminase burgerul şi trecuse la cartofi i prăjii
şi la salată.
– Eu sunt o femeie foarte geloasă. Pot să-mi pierd
chiar şi minile, am zis, în timp ce împungeam burgerul
cu un cartof prăjit. Poate că vrei să refl ectezi la acest lu-
cru şi să nu te încurci cu o persoană care are asemenea
probleme cu respectul de sine, cum e cazul meu. Ăsta a
fost unul dintre lucrurile care m-au făcut să dau înapoi
când mi-ai făcut propunerea, pentru că ştiam că o s-o
iau razna văzând că femeilor li se scurg ochii după tine
şi că eu nu am dreptul să zic nimic.
– Acum îl ai.
– Nu mă iei în serios, am zis, scuturând din cap, şi
am mai luat o gură din cheeseburger.
– În viaa mea n-am fost mai serios ca acum. A ve-
nit mai aproape de mine, mi-a şters colul gurii, unde
rămăsese un pic de sos, după care şi-a lins degetul.
Nu eşti singura fi ină de pe lume care e posesivă. Şi eu
sunt foarte încrâncenat faă de ceea ce-mi aparine.
Nu mă îndoisem de asta nici măcar o clipă.
Am mai luat o gură din burger, cu gândurile pierdu-
te la noaptea care urma. Abia aşteptam. Eram ridicol
de nerăbdătoare. Muream de poftă să-l văd gol pe
Gideon. Muream de dorina de a-mi pune mâinile şi
buzele pe tot trupul lui. Muream să îl înnebunesc de
dorină. Şi aproape că ardeam de dorina disperată de a
fi sub el, de a-l simi întins peste mine, de a simi cum
se înfi ge în mine, cum îşi dă drumul cu putere, adânc
în mine...
– Dacă-i mai trec asemenea gânduri prin cap, mi se
adresă el, răguşit, o să întârzii din nou.
L-am privit uluită.
– De unde ştii la ce mă gândeam?
– Ai o anumită expresie când eşti excitată. Şi eu in-
tenionez să te fac să ai expresia asta cât mai des.
Îşi acoperi apoi farfuria şi se ridică, scoând din
buzunar o carte de vizită pe care mi-o întinse. Am ob-
servat că scrisese pe ea numărul lui de acasă şi pe cel
de celular.
164 Sylvia Day
– Mă simt cam aiurea că te întreb asta acum, dacă
mă gândesc la conversaia pe care tocmai am avut-o,
însă am nevoie de numărul tău de mobil.
– O!
M-am smuls cu greu din reveria legată de dormitor.
– Mai întâi trebuie să-mi iau unul. E pe lista lucruri-
lor pe care le am de făcut.
– Ce s-a întâmplat cu telefonul de pe care dădeai
mesaje săptămâna trecută?
– Mama mea, m-am strâmbat eu, îl folosea ca să-mi
urmărească mişcările prin oraş. Este puin cam... prea
protectoare.
– Îneleg.
Îmi mângâie uşor obrazul cu dosul degetelor.
– Despre asta vorbeai când ai spus că mama ta te
urmăreşte.
– Da, din păcate.
– Bine, atunci. O să ne ocupăm de problema telefo-
nului când pleci de la lucru, înainte să mergem la sală.
E mai sigur pentru tine să ai unul. Şi vreau să te pot
suna de fi ecare dată când simt nevoia.
Am lăsat jos burgerul, căci mâncasem destul, şi
m-am şters pe mâini şi la gură.
– A fost delicios. Mulumesc.
– Plăcerea a fost de partea mea, spuse el, aplecân-
du-se spre mine şi dându-mi un sărut fugar. Vrei să
mergi la baie?
– Da. Îmi trebuie şi periua de dini din geantă.
Peste câteva minute, stăteam în picioare în baia as-
cunsă de o uşă care se confunda cu totul cu panourile
de mahon din spatele ecranelor de televizor. Ne-am
spălat amândoi pe dini, unul lângă altul, la chiuveta
dublă, încrucişându-ne privirile în oglindă. Era ceva
atât de casnic, atât de normal, însă amândoi păream că
ne topim de plăcere făcând asta.
– Te conduc jos, m-a anunat el, ducându-se să-şi ia
sacoul din cuier.
L-am urmat, dar când am ajuns lângă biroul lui,
m-am apropiat şi am pus mâna pe spaiul gol din faa
scaunului său.
– Aici stai tu în cea mai mare parte a zilei?
– Da, răspunse el, în timp ce-şi punea sacoul.
Îmi venea să-l muşc, atât era de adorabil.
M-am căărat în schimb pe birou chiar în faa scau-
nului. Ceasul îmi arăta că mai am cinci minute la dis-
poziie. Abia dacă aveam timp să mă întorc la lucru,
dar nu puteam să rezist impulsului de a-mi exercita no-
ile drepturi. Am arătat către scaunul lui.
– Stai jos!
El a ridicat o sprânceană, dar s-a supus fără o vorbă
şi s-a aşezat cu o mişcare plină de graie. Mi-am înde-
părtat picioarele, făcându-i semn cu degetul.
– Mai aproape!
Gideon şi-a dat scaunul puin mai în faă, până
când a ocupat tot spaiul dintre coapsele mele, apoi
mi-a înconjurat şoldurile cu braele, uitându-se în sus
spre mine.
– Eva, într-o zi, cât de curând, o să ne-o punem
chiar aici.
– Deocamdată doar un sărut, am murmurat, aple-
cându-mă spre el să-i ating gura.
Mi-am pus mâinile pe umerii lui, ca să-mi păstrez
echilibrul, şi am început să-i ling buzele întredeschise,
după care mi-am strecurat limba în gura lui şi am înce-
put să-l mângâi cu blândee. El a gemut, sărutându-mă
166 Sylvia Day
şi mai profund, într-un fel care mă făcea să mă ud toa-
tă şi să tânjesc după el.
– Într-o zi, curând, am murmurat, continuând să-l
sărut, o să îngenunchez în faa biroului şi o să i-o
sug. Poate chiar când o să vorbeşti la telefon, jucân-
du-te cu milioanele tale ca la Monopoly. Tu, domnule
Cross, o să treci de căsua „GO“ şi o să primeşti două
sute de dolari.
Buzele i se arcuiră într-un zâmbet.
– Văd deja cum o să fi e. O să mă faci să-mi pierd
minile şi să-mi dau drumul oriunde o să pot în trupul
tău strâmt şi sexy.
– Şi te plângi de asta?
– Îngeraş, îmi lasă gura apă.
Dezmierdarea lui mă uluise, deşi îmi plăcea cât era
de dulce.
– Îngeraş?
El a mormăit aprobator, continuând să mă sărute.
Nu-mi venea să cred ce schimbare marcase o singu-
ră oră. Am părăsit biroul lui Gideon într-o dispoziie cu
totul şi cu totul diferită de cea în care intrasem. Mâna
pe care mi-o inea pe mijloc îmi făcea acum trupul să
se înfi oare de o aşteptare nerăbdătoare, care luase locul
nefericirii pe care o simisem atunci când venisem sus.
I-am făcut cu mâna lui Scott şi i-am adresat un zâm-
bet strălucitor recepionerei foarte serioase.
– Cred că nu-i place de mine, i-am spus lui Gideon,
în timp ce aşteptam liftul.
– Cui?
– Recepionerei tale.
El a aruncat o privire în direcia ei, iar fata imediat
s-a luminat.
– Ei, da, am şoptit eu. De tine îi place.
– Doar îi plătesc salariul.
– Da, sunt sigură că asta era, am zâmbit eu. N-are
cum să aibă nici cea mai mică legătură cu faptul că eşti
cel mai sexy bărbat din lume.
– Acum sunt aşa?
Mă lipise încet de perete, intuindu-mă cu o privire
arzătoare.
Mi-am pus mâinile pe abdomenul lui, trecându-mi
limba peste buza de jos în clipa în care i-am simit muş-
chii întărindu-se sub atingerea mea.
– Era doar o observaie.
– Mie îmi place de tine, mi-a zis, cu palmele spriji-
nite de perete, în dreptul capului meu, apoi s-a aplecat
şi m-a sărutat uşor.
– Şi mie îmi place de tine. Îi dai seama că eşti în
timpul serviciului, nu?
– La ce bun să fi i şef dacă nu poi să faci ce vrei?
– Hmmm...
La sosirea liftului, m-am strecurat pe sub braul lui
Gideon şi am intrat. El a venit după mine şi m-a în-
lănuit ca un prădător, trăgându-mă spre el, până m-a
lipit cu spatele de el. Mâinile lui îmi presau buzunarele
din faă, odihnindu-se pe oasele şoldurilor, inându-mă
strâns lipită de el. Căldura atingerii sale, atât de aproa-
pe de locul care mă durea de cât îl jinduiam, reprezenta
un o tortură rafi nată. Drept răspuns, mi-am mişcat las-
civ fundul de el, zâmbind când respiraia i-a devenit
şuierătoare, simindu-l cum se întăreşte.
– Fii cuminte, m-a admonestat cu asprime. Am o
întâlnire peste cinci minute.
– O să te gândeşti la mine acum când vei sta la bi-
roul tău?
168 Sylvia Day
– Fără îndoială. Iar tu evident că te vei gândi la
mine în timp ce vei sta la biroul tău. Este un ordin,
domnişoară Tramell.
Mi-am lăsat capul pe pieptul lui, încântată de tonul
autoritar al glasului său.
– Nu văd cum aş putea face altfel, domnule Cross,
din moment ce mă gândesc la dumneavoastră oriunde
m-aş duce.
Când am ajuns la etajul douăzeci, el a ieşit din lift
împreună cu mine, spunând:
– Îi mulumesc pentru prânz.
– Cred că asta era replica mea, i-am răspuns. Ne ve-
dem mai târziu, Domnule Întunecat şi Primejdios.
El a ridicat din sprâncene, la auzul numelui pe care
i-l dădusem.
– La cinci fi x. Să nu mă laşi să aştept.
Unul dintre lifturile din stânga s-a oprit şi din el a
ieşit Megumi. Gideon intră în el, fără să-şi dezlipească
privirea de la mine până la închiderea uşilor.
– Uau, spuse ea. Ăsta da, succes! Sunt verde de
invidie.
Nu mi-a venit nimic în minte drept răspuns. Totul
era atât de nou şi mi-era tare teamă să nu fi e doar o ilu-
zie. Ceva, în adâncul minii, îmi spunea că sentimentul
ăsta de fericire nu poate să dureze. Totul mergea mult
prea bine.
M-am grăbit să mă întorc la biroul meu şi m-am
apucat să lucrez.
– Eva, mă chemă glasul lui Mark, din pragul biroului
său. Putem să stăm de vorbă câteva minute?
– Evident.
Mi-am luat tableta, deşi tonul şi chipul lui întune-
cat m-au avertizat că era posibil să n-am nevoie de ea.
Iar neliniştea mi s-a accentuat când am văzut că el în-
chide uşa în urma mea.
– Totul e-n regulă?
– Da.
A aşteptat până când am luat loc, după care s-a
aşezat şi el, însă pe scaunul de lângă mine, nu la bi-
roul lui.
– Nu ştiu cum să spun ce am de spus...
– Atunci spune pur şi simplu! O să îneleg.
El îmi aruncă o privire în care se citeau compătimi-
rea şi o urmă de stânjeneală.
– Nu-i treaba mea să mă bag. Nu sunt decât şeful tău
şi asta impune nişte limite între noi, însă o să le încalc
pentru că îmi place de tine, Eva, şi vreau să lucrezi aici
cât mai mult timp.
Am simit cum mi se pune un nod în stomac.
– Asta-i foarte bine. Pentru că şi mie îmi place foar-
te mult slujba mea.
– Bine. Bine, mă bucur, zîmbi el repede. Dar te rog
să ai grijă cu Cross, da?
Am clipit, uimită de întorsătura pe care o luase
discuia.
– În regulă.
– E un om foarte inteligent, bogat şi sexy, şi în-
eleg foarte bine cât e de atrăgător. Deşi îl iubesc pe
Steven, şi eu sunt un pic tulburat de prezena lui. Este
exact genul care farmecă pe toată lumea. Mark vorbea
repede, fără să respire, vizibil stânjenit. Şi-mi pot da
perfect seama de ce e atras de tine. Eşti frumoasă, de-
şteaptă, cinstită, amabilă... şi aş putea continua, pen-
tru că eşti extraordinară.
– Mulumesc, am spus încet, sperând că nu arăt
deloc cât de prost mă simeam.
170 Sylvia Day
Avertismentul acesta venit de la un prieten şi fap-
tul că-mi dădeam seama că toi ceilali aveau să mă
considere încă o puicuă pentru vreo săptămână era
exact ceea ce săpa la temelia încrederii în mine.
– Pur şi simplu, nu vreau să fi i rănită, murmură el,
părând la fel de supărat ca şi mine. Recunosc că spun
asta în parte şi din egoism. Nu vreau să pierd o asisten-
tă grozavă pentru că ea nu mai vrea să lucreze într-o
clădire deinută de un fost iubit.
– Mark, nici nu ştii cât de mult înseamnă pentru
mine faptul că-i pasă de mine şi că te bucuri că lucrăm
împreună. Dar n-ai de ce să-i faci griji pentru mine.
Sunt majoră, crede-mă! Şi, în plus, nimic n-o să mă
poată face să renun la slujba asta.
El oftă din greu, vizibil uşurat.
– În regulă. Atunci, hai să ne întoarcem la lucru!
Aşa am şi făcut amândoi, numai că eu m-am gândit
să mă torturez în continuare, setând Google-ul să-mi
trimită alerte zilnice în legătură cu numele lui Gideon.
Iar la ora cinci, conştiina numeroaselor nepotriviri
din tre noi se întindea peste fericirea mea ca o pată.
Gideon a fost punctual, exact aşa cum mă ame-
ninase, şi n-a părut să-şi dea seama de dispoziia mea
meditativă, în timp ce coboram în liftul aglomerat.
Aproape toate femeile aruncau priviri furişe spre el,
însă mie nu-mi era de asta acum. Arăta trăsnet. Aş fi
fost uimită dacă nu s-ar fi uitat.
Când am ajuns la turnichete, el m-a luat de mână,
împletindu-şi degetele cu ale mele. Acest gest simplu
şi atât de intim însemna atât de mult pentru mine în
acel moment, încât l-am prins şi eu strâns. Şi chiar
era mare nevoie să fi u foarte atentă. Clipa în care
deveneam recunoscătoare că-şi petrece timpul cu mine
ar fi însemnat începutul sfârşitului. Nici el, nici eu n-aş
mai fi avut pic de respect pentru mine dacă s-ar fi în-
tâmplat aşa ceva.
SUV-ul Bentley era parcat lângă trotuar şi şoferul
lui Gideon stătea în picioare lângă portiera din spate.
Gideon s-a uitat la mine.
– Am cerut să mi se împacheteze şi să-mi fi e aduse
câteva haine de sport, în caz că vrei să mergi la sală.
La Equinox, nu? Sau putem să mergem la a mea.
– Care-i a ta?
– Eu prefer să merg la CrossTrainer, pe Thirty-three
Street.
Curiozitatea care-mi fusese trezită auzind că ştie la
ce sală merg se topi auzind numele Cross în denumirea
sălii lui de sport.
– Nu cumva eşti din întâmplare proprietarul ei, nu?
– Al lanului, a zâmbit el cu gura până la urechi.
De obicei, fac arte mariale combinate cu un antrenor
personal, dar din când în când mai merg şi la sală.
– Al lanului, am repetat eu. Evident.
– Alege tu, propuse el, amabil. Merg unde vrei.
– Desigur, hai la sala ta!
Mi-a deschis portiera şi am urcat. Mi-am pus geanta
în poală, aruncând o privire pe fereastră, în timp ce
maşina se punea în mişcare. Sedanul de lângă noi rula
atât de aproape, că n-ar fi trebuit să mă aplec prea mult
ca să-l ating. Încă nu reuşisem să mă obişnuiesc cu ora
de vârf în Manhattan. Şi în California de Sud trafi cul
era uneori tot bară la bară, dar maşinile se târau în ritm
de melc. Aici, la New York, viteza şi aglomeraia se
combinau într-un fel care mă făcea de multe ori să în-
chid ochii şi să mă rog să supravieuiesc călătoriei.
172 Sylvia Day
Era o lume cu totul şi cu totul nouă. Un oraş nou,
un apartament nou, o slujbă nouă şi un iubit nou. Era
prea mult de suportat dintr-odată. Cred că era de îne-
les dacă mă simeam cam zdruncinată.
I-am aruncat o privire lui Gideon, observând că
mă măsura cu o expresie inscrutabilă. Şi în clipa aceea
m-am topit toată într-un vârtej de plăcere sălbatică şi
de nelinişte vibrantă. N-aveam nici o idee ce făceam
împreună cu el, ştiam doar că nu mă puteam opri, chiar
dacă aş fi vrut.
Capitolul 9
Am trecut mai întâi pe la magazinul de telefoane.
Vânzătoarea care ne-a ajutat părea mai mult decât im-
presionată de atracia magnetică a lui Gideon. Practic,
începea să se dea peste cap din clipa în care el ma-
nifesta cel mai mic interes pentru orice, lansându-se
de îndată în explicaii detaliate şi invadându-i până şi
spaiul personal ca să-i facă demonstraii.
Am încercat să mă despart de ei şi să găsesc pe ci-
neva care să mă ajute pe mine, dar strânsoarea în care
Gideon îmi inea prizonieră mâna nu mă lăsa să mă
mişc prea departe de el. După aceea ne-am contrazis în
privina cui să plătească, pentru că el părea să creadă
că trebuie să fi e el, deşi telefonul şi abonamentul urmau
să fi e ale mele.
– Tu ai făcut cum ai vrut când mi-ai ales furnizorul
de servicii, am punctat eu, dându-i cardul la o parte şi
întinzându-i-l fetei pe al meu.
174 Sylvia Day
– Pentru că e practic. O să fi m în aceeaşi reea, aşa
că o să mă suni fără să plăteşti un cent, a replicat el,
înlocuindu-mi îndemânatic cardul cu al lui.
– Ba n-o să te sun deloc dacă nu-i iei cardul ăla
de-acolo!
Ameninarea asta a mers, deşi îmi dădeam bine
seama că nu era prea mulumit. Dar trebuia să treacă
peste asta.
Când ne-am întors în Bentley, se părea că-i reveni-
se buna dispoziie.
– Poi să ne duci la sală acum, Angus, i-a cerut
şoferului, pe când se aşeza.
După care şi-a scos telefonul din buzunar, mi-a sal-
vat numărul în lista de contacte, apoi mi-a luat noul
telefon din mână şi mi-a introdus în listă numerele lui
de telefon de acasă, de la birou şi de mobil.
Nici nu terminase bine, că am şi ajuns la
CrossTrainer. Deloc surprinzător, centrul de fi tness
pe trei etaje era visul unui pasionat de sănătate. Eram
impresionată de fi ecare centimetru din el – lucios,
modern, de ultimă generaie. Până şi vestiarul femeilor
era scos parcă din tr-un fi lm SF.
Însă admiraia pentru cele din jur a fost eclipsată
întru totul chiar de Gideon; după ce m-am schimbat,
l-am găsit aşteptându-mă în hol. Îşi pusese un şort lung
şi un tricou fără mâneci, şi am putut astfel să arunc o
primă privire asupra braelor şi picioarelor lui goale.
M-am oprit atât de brusc, încât o persoană care ve-
nea din spate s-a împiedicat de mine. Aproape că nici
n-am fost în stare să mă scuz, atât eram de prinsă să
mănânc din ochi trupul uluitor al lui Gideon. Avea
picioare tonifi ate, puternice, perfect proporionate
cu şoldurile şi talia. Braele lui mă făceau să-mi lase
gura apă. Bicepşii îi erau modelai cu precizie, iar ante-
braele, vrâstate cu vene groase, care îl făceau să arate
în acelaşi timp foarte dur şi al naibii de sexy. Îşi strân-
sese părul la spate, descoperindu-şi astfel gâtul, trăsătu-
rile şi contururile sculptate ale feei.
Dumnezeule! Îl cunoscusem intim pe acest bărbat.
Mintea mea nu putea să conceapă un asemenea fapt
acum, confruntată cu dovada incontestabilă a unei fru-
musei atât de unice.
Iar el se uita încruntat la mine.
S-a desprins de peretele de care se sprijinise, ve-
nind direct spre mine, şi a început să-mi dea roată,
pi păindu-mi în acelaşi timp abdomenul dezgolit, um-
plându-mă de fi ori. Când s-a oprit în faa mea, i-am
înconjurat gâtul cu braele şi l-am tras în jos, sărutân-
du-l uşor şi zgomotos, în joacă.
– Ce dracu’ ai pe tine? m-a întrebat, părând doar
uşor calmat de salutul meu entuziast.
– Haine.
– Cu topul ăsta ai zice că n-ai nimic pe tine.
– Credeam că îi place să mă vezi goală.
Eram încântată în taină de alegerea pe care o fă-
cusem în acea dimineaă, înainte să ştiu că el va fi cu
mine. Topul era un triunghi cu bretele lungi pe umeri
şi pe coaste, care erau prinse cu arici şi puteau să fi e
aranjate în tot felul de combinaii, pentru ca persoana
care îl purta să-şi dea seama unde sânii aveau o mai
mare nevoie de sprijin. Fusese creat special pentru fe-
meile care aveau forme mai pline şi era primul top care
mă ajuta să nu mi se mai bălăngăne sânii tot timpul.
Gi deon însă avea obiecii faă de faptul că topul era de
culoarea pielii, asortându-se cu dungile de pe pantalo-
nii de yoga negri.
176 Sylvia Day
– Îmi place să te văd goală când suntem singuri,
mormăi el. Va trebui să vin cu tine de fi ecare dată când
o să mergi la sală.
– Nu mă plâng, mai ales că-mi place atât de mult
priveliştea la care am acces acum.
În plus, mă şi simeam excitată în mod pervers de
posesivitatea lui, după cât mă rănise sâmbătă seară,
prin plecarea lui. Două extreme foarte diferite – prime-
le dintre multe altele, puteam să bag mâna-n foc.
– Hai să terminăm cu asta!
M-a luat de mână şi am ieşit din vestiar, înhăând
două prosoape cu logoul sălii în clipa în care treceam
pe lângă ele.
– Am nevoie să i-o trag.
– Şi eu am nevoie să mi-o tragi.
– Doamne, Eva! făcu el, strângându-mă atât de tare
de mână, că mă durea. Ce alegem? Greutăi? Aparate?
Banda de alergare?
– Banda. Vreau să alerg un pic.
M-a condus în direcia respectivă. În timp ce mer-
geam, am observat cum îl urmăreau femeile cu privi-
rea, după care şi cu picioarele. Toate voiau să-l urmeze,
oriunde s-ar fi dus, şi nu puteam să le condamn. Şi eu
muream de dorina de a-l vedea în aciune.
Am ajuns la capătul şirului nesfârşit de benzi de
alergare şi biciclete, fără să găsim două benzi libere una
lângă alta. Gideon s-a îndreptat atunci către un bărbat
care lucra între două benzi libere.
– V-aş fi foarte îndatorat dacă v-ai muta la una din-
tre benzile de lângă dumneavoastră.
Tipul mi-a aruncat o privire şi a zâmbit larg.
– Da, cum să nu!
– Mulumesc, vă sunt recunoscător.
Gideon şi-a ales banda de alergare eliberată de
acel bărbat şi m-a condus la cea de lângă el. Înain-
te să-şi programeze aparatul, m-am aplecat spre el,
şoptindu-i:
– Nu consuma prea multă energie! Te vreau mai
întâi în poziia misionarului. Am tot avut o fantezie
cu tine deasupra mea, trăgându-mi-o de-mi ies ochii
din cap.
– Eva, habar n-ai tu, mă sfredeli el cu privirea.
Eram aproape ameită de nerăbdare şi mă simeam
plină de o putere feminină când am început să lucrez
la banda de alergare. Am început cu un ritm rapid.
În timp ce-mi făceam încălzirea, mi-am fi xat iPodul
să aleagă melodii la întâmplare, iar când a început
Sexy Back a lui Justin Timberlake, am schimbat mersul
cu alergarea. Pentru mine, alergarea era un exerciiu
atât fi zic, cât şi mintal. Uneori, îmi doream ca o alerga-
re pe cinste să mă ducă departe de toate necazurile.
După douăzeci de minute am încetinit, apoi m-am
oprit, riscând în sfârşit să arunc o privire în direcia lui
Gideon, care alerga cu uşurina unei maşini bine unse.
Se uita la CNN pe ecranele de deasupra noastră, dar
mi-a aruncat un zâmbet în timp ce mă ştergeam pe faă.
Am tras o duşcă din sticla mea cu apă în vreme ce mă
duceam spre aparate şi am ales unul care-mi permitea
să-l văd foarte bine.
A rămas fi x treizeci de minute pe banda de alergare,
după care s-a dus la greutăi, fără să mă piardă nici o
clipă din ochi. În timp ce lucra, alert şi efi cient, nu mă
puteam împiedica să nu mă gândesc cât era de viril.
Îmi era de mare ajutor şi faptul că ştiam ce are în pan-
taloni, însă, dincolo de asta, era un bărbat care făcea
178 Sylvia Day
o muncă de birou, dar care îşi păstra corpul într-o for-
mă de luptă.
Mă dusesem să-mi iau o minge de fi tness ca să fac
câteva abdomene, când unul dintre antrenori s-a în-
dreptat spre mine. Aşa cum te-ai aştepta de la o per-
soană care lucrează într-o sală de sport ultimul răcnet,
tipul era arătos şi foarte bine clădit.
– Bună, m-a salutat el, cu un zâmbet de vedetă de
cinema, care-i punea în evidenă dinii perfeci. Avea
părul de un castaniu-închis şi ochii aproape de aceeaşi
culoare. Eşti pentru prima dată aici? Nu te-am mai
văzut până acum. Eu sunt Daniel.
Mi-a întins mâna. M-am prezentat şi eu.
– Ai găsit tot ce-i trebuie, Eva?
– Până acum da, mulumesc.
– Ce băutură răcoritoare i-ai ales?
– Poftim? am întrebat, fără să pricep.
– Vorbesc de băuturile răcoritoare gratuite care se
dau când i se face prezentarea sălii, mi-a explicat el,
încrucişându-şi braele, iar manşetele tricoului polo
s-au întins sub presiunea bicepşilor groşi. Nu i s-a dat
una la barul de jos, când ai intrat? Aşa se face.
– A, am îneles, am ridicat din umeri, cu timiditate.
Nu mi s-a făcut prezentarea obişnuită.
– i s-a făcut turul? Dacă nu, mă ocup eu de asta,
mi-a propus el, atingându-mi uşor cotul şi arătându-mi
scările. Ai şi o oră gratis cu un antrenor personal. Poi
s-o faci chiar în seara asta ori să-i faci programare pen-
tru altă zi. Şi ar fi plăcerea mea să te duc la barul de jos
şi să rezolvăm şi problema băuturii.
– Din păcate, chiar nu pot, am refuzat eu. Nu sunt
membră aici.
– Am priceput, mi-a făcut el cu ochiul. Ai doar un
permis de intrare temporară? E-n regulă. Nu-i poi
face cu adevărat o idee dacă nu ai parte de serviciul
complet. Dar pot să te asigur că sala CrossTrainer este
cea mai bună din Manhattan.
Gideon se apropiase de Daniel.
– Serviciul complet este inclus, a spus el, trecând în
spatele meu şi înconjurându-mi talia cu braele, dacă
eşti prietena patronului.
Cuvântul „prietenă“ vibra în mine, injectându-mă
cu un val nebunesc de adrenalină. Pecetluia şi mai bine
legătura la care ajunseserăm, însă nu mă puteam să nu
mă gândesc că denumirea sună atât de bine.
– Domnule Cross !
Daniel se îndreptă şi făcu un pas înapoi, după care
îi întinse mâna.
– E o onoare să vă cunosc.
– Daniel mi-a prezentat locul, i-am explicat eu lui
Gideon, în timp ce ei dădeau mâna.
– Credeam că am făcut-o eu.
Avea părul ud de transpiraie şi răspândea un miros
divin. Nu mai văzusem niciodată un bărbat transpirat
care să miroasă atât de apetisant.
Mâinile lui mi-au mângâiat antebraele şi m-a săru-
tat pe creştet.
– Să mergem! Ne vedem mai încolo, Daniel.
– Mulumesc, Daniel, i-am făcut şi eu cu mâna, în
timp ce ne îndepărtam.
– Cu plăcere.
– Cum să nu! mormăi Gideon. Nu-şi putea lua ochii
de la âele tale.
– Am âe foarte frumoase.
180 Sylvia Day
El a scos un mârâit, făcându-mă să-mi ascund un
zâmbet. Apoi mi-a dat o palmă la fund destul de tare
încât să mă arunce un pas înainte şi să mă usture, chiar
şi prin pantaloni.
– Leucoplastul ăla afurisit pe care tu îl numeşti tri-
cou nu prea lasă mult loc pentru imaginaie. Nu sta
prea mult la duş! O să fi i iar lac de sudoare.
– Stai! L-am prins eu de bra, chiar înainte să se în-
drepte spre vestiarul bărbailor. i s-ar părea scârbos
dacă îi spun că nu vreau să faci duş? Dacă îi spun că
vreau să găsesc un loc sufi cient de aproape unde să sar
pe tine cât mai eşti încă leoarcă de sudoare?
El îşi încleştă maxilarul, iar privirea i se înnegură în
mod primejdios.
– Încep să mă tem pentru sigurana ta, Eva. Ia-i lu-
crurile! E un hotel după col.
Nu ne-am mai schimbat deloc şi m-am grăbit ca să
in pasul cu el. Iar când el s-a oprit brusc, s-a întors
şi mi-a oferit un sărut grozav şi fi erbinte, chiar pe tro-
tuar, am fost atât de uluită, că n-am mai putut decât să
mă agă de el. Ne-am contopit gurile într-o încleştare
fl ămândă, plină de patimă şi de o spontaneitate atât
de dulce, încât aproape că mă durea sufl etul. În jurul
nostru au izbucnit aplauze.
M-a pus apoi iar în picioare, lăsându-mă fără sufl are,
absolut ameită.
– Ce-a fost asta? am bâiguit.
– Un preludiu.
Şi m-a dus iar în grabă spre cel mai apropiat hotel,
al cărui nume nu l-am reinut; am trecut rapid pe lân-
gă portar şi ne-am dus drept spre ascensoare. Mi-a fost
mai mult decât clar că-i aparine lui Gideon, cu mult
înainte ca directorul să-l salute, spunându-i pe nume,
chiar înainte ca uşile să se închidă.
Gideon şi-a aruncat lucrurile pe podea şi s-a repe-
zit la mine, chinuindu-se să-mi scoată topul. Tocmai îl
pocneam peste mâini când uşile s-au deschis şi el şi-a
aruncat geanta afară. Nu aştepta nimeni la etajul nos-
tru şi nu se vedea picior de om pe hol. El a scos, de cine
ştie unde, o cheie principală şi o clipă mai târziu eram
într-o cameră. M-am năpustit la el, băgându-mi mâini-
le pe sub tricoul lui, ca să-i simt pielea şi muşchii tari.
– Dezbracă-te! Acum!
A început să râdă, în timp ce-şi scotea pantalonii şi
maioul de sport.
O, Doamne... pentru mine, să-l văd gol-golu, după
ce tricoul a aterizat pe podea, era absolut demenial.
Nu avea pe nicăieri vreun gram de grăsime; era făcut
doar din muşchi. Avea pătrăele şi acei muşchi su-
perbi în V pe pelvis cărora Cary le spunea Fileul lui
Apollo. Nu-şi epila părul de pe piept, precum Cary, dar
îl îngrijea cu aceeaşi atenie ca şi restul corpului. Era
un adevărat mascul alfa, întruchiparea tuturor viselor,
dorinelor şi fanteziilor mele.
– Am murit şi am ajuns în rai, am şoptit, uitân-
du-mă la el fără pic de ruşine.
– Tu încă nu te-ai dezbrăcat.
S-a năpustit asupra hainelor mele, smulgându-mi
topul care se desfăcuse înainte să am măcar timp să
respir. Pantalonii au zburat şi ei şi mi-am scos panto-
fi i aşa de grăbită, că mi-am pierdut echilibrul şi m-am
prăbuşit pe pat. Abia ce mi-am regăsit sufl ul, că a şi fost
deasu pra mea.
Ne-am rostogolit pe pat într-o adevărată învălmă-
şeală. Oriunde mă atingea mă umplea de jar. Mirosul
182 Sylvia Day
curat al pielii lui asudate era un afrodiziac şi un drog,
biciuindu-mi dorina, până când am simit că o să-mi
pierd minile.
– Eşti atât de frumoasă, Eva, murmură el, luându-mi
sânul şi acoperindu-mi sfârcul cu buzele.
Am scos un strigăt simind căldura fi erbinte şi bi-
ciuirea limbii lui, iar pe măsură ce mă sugea, lăuntruri-
le mele se zvârcoleau, tot mai nerăbdătoare. Cu mâini
lacome, am alunecat de-a lungul corpului scăldat în
sudoare, pipăindu-l, frământându-l, în căutarea locu-
rilor care-l făceau să mârâie şi să geamă. Mi-am încru-
cişat picioarele cu ale lui şi am încercat să-l rostogolesc,
dar era mult prea greu şi puternic.
El şi-a luat capul de pe sân şi mi-a zâmbit:
– Acum e rândul meu.
Ceea ce simeam pentru el în clipa aceea, văzân-
du-i zâmbetul şi focul din privire, era atât de intens, că
mă durea. Prea repede, m-am gândit. Mă îndrăgostesc
prea repede.
– Gideon...
M-a sărutat profund, lingându-mi interiorul gurii în
felul lui, atât de caracteristic. Mă gândeam că mă poa-
te aduce la orgasm numai sărutându-mă, dacă o făcea
destul de mult timp. Totul la el mă excita, începând cu
felul în care arăta, în care îl simeam sub mâinile mele,
până la modul în care mă privea şi mă atingea. Lăco-
mia lui şi comenzile tăcute pe care le adresa trupului
meu, puterea cu care îmi dădea plăcere şi îşi lua şi el
plăcerea de la mine, toate mă scoteau din mini.
Mi-am plimbat mâinile prin mătasea udă a părului
său. Perii aspri de pe piept îmi gâdilau sfârcurile în-
tărite şi numai simplul fapt că-i simeam corpul tare
ca piatra lipit de al meu era de ajuns ca să mă ude toată
şi să mă facă să-l doresc la nebunie.
– Îmi place grozav trupul tău, mi-a şoptit el, plim-
bându-şi buzele dinspre obraji către gât, în timp ce-mi
mângâia torsul, de la sâni până la şolduri. Nu mă mai
satur de el.
– Nici n-ai avut încă parte prea mult de el, l-am
tachinat.
– Nu cred c-o să mă satur vreodată.
Îmi ronăi şi linse în trecere umărul după care, co-
borând, îmi prinse în dini celălalt sfârc, iar durerea
uşoară mă făcu să-mi arcuiesc spatele, cu un ipăt uşor.
El îşi înmuie strânsoarea sugând uşor, după care mă
sărută, luând-o tot mai jos.
– N-am vrut niciodată ceva cu atâta poftă.
– Atunci bagă-mi-o!
– Nu încă, murmură el, mergând şi mai jos, lingân-
du-mi buricul cu vârful limbii. Încă nu eşti pregătită.
– Cum? Doamne... nu pot fi mai pregătită decât atât,
am zis, luându-l de păr, încercând să-l trag spre mine.
Gideon mă prinse însă de încheieturi, intuindu-mă
de cearşaf.
– Păsărica ta e mică şi strâmtă, Eva. O să-i fac
vânătăi dacă nu eşti moale şi relaxată.
Un fi or violent de excitare mă zgudui. Îmi pier-
deam capul când îl auzeam vorbind atât de direct
despre sex. Pe urmă alunecă şi mai jos, făcându-mă
să mă încordez.
– Nu, Gideon. Trebuie să fac duş pentru asta.
Drept răspuns, el îşi îngropă brusc faa în crăpătu-
ra mea. M-am zbătut ca să scap, cuprinsă deodată de
ruşine. El mă ciupi uşor cu dinii de partea interioară
a coapselor.
184 Sylvia Day
– Opreşte-te! Nu, te rog! Nu trebuie să faci asta.
El îmi aruncă o privire, făcându-mă să-mi contenesc
mişcările disperate.
– Crezi că eu simt altceva pentru trupul tău decât
simi tu pentru al meu? mă întrebă cu voce răguşită.
Te vreau, Eva.
Mi-am lins buzele arse, simindu-mă atât de înnebu-
nitor de excitată de pofta lui animalică, încât nu eram
în stare să scot nici măcar un cuvânt. Cu un mormăit
uşor, el s-a pierdut în carnea netedă dintre picioarele
mele. Mă împingea cu limba, mă lingea şi-mi desfăcea
esuturile gingaşe. Şoldurile mi se zvârcoleau neîncetat,
iar trupul meu îl implora în tăcere să-i dea mai mult.
Mă simeam atât de bine, că-mi venea să plâng.
– Doamne, Eva! În fi ecare zi, de când ne-am întâl-
nit, am tânjit să-mi pun gura pe păsărica ta.
Limba lui moale şi catifelată se plimba peste clitori-
sul meu întărit, făcându-mă să-mi apăs cu putere capul
în perne.
– Da... aşa... fă-mă să-mi dau drumul!
Şi asta a făcut, sugându-mi-l cu blândee şi lingân-
du-mă cu putere. M-am încordat, scuturată de valul
orgasmului, cu lăuntrurile zguduindu-mi-se cu violenă
şi tremurând din toate mădularele. Limba lui şi-a găsit
drumul în sexul meu, făcându-l să se convulsioneze,
să tremure la această penetrare uşoară, încercând s-o
ademenească şi mai înăuntru. Gemetele lui îmi trans-
miteau vibraii pe pielea asudată, făcând astfel ca orgas-
mul să nu se mai sfârşească. Din ochi au început să-mi
curgă lacrimi, scurgându-se spre tâmple, căci plăcerea
fi zică demolase zidul care-mi zăgăzuia emoiile.
Iar Gideon nu se opri. Cu vârful limbii, îmi de -
senă conturul tremurător al porii către trupul meu,
lingându-mi din nou clitorisul care zvâcnea până când
m-am trezit iar la viaă. Şi-a introdus două degete
în mine, arcuindu-le şi mângâindu-mă. Devenisem
atât de sensibilă, că am început să mă zbat în acest
atac. Iar când s-a întors la clitoris, sugându-l cu pu-
tere şi ritmic, am ajuns iar la orgasm, ipând răguşită.
Pe urmă şi-a băgat trei degete în mine, răsucindu-le ca
să mă deschidă.
– Nu! am clătinat din cap, căci fi ecare centimetru
de piele mă ardea de dorină. Nu mai vreau.
– Încă o dată, m-a convins el, tot răguşit. Încă o
dată şi pe urmă mi-o bag.
– Nu pot...
– O să poi.
Sufl ă uşor peste pielea mea udă, iar răceala pe care
o răspândea peste corpul cuprins de arşiă îmi trezi iar
nervii la viaă.
– Îmi place la nebunie să văd cum îi dai drumul,
Eva. Înnebunesc să aud sunetele pe care le scoi, să văd
cum i se cutremură trupul...
Începuse iar să-mi mângâie o zonă ultrasensibilă din
mine şi un nou orgasm mă străbătu, pulsând într-o ros-
togolire înceată şi toridă de încântare, la fel de devas-
tator în calmul lui ca şi celelalte de dinainte.
Apoi greutatea şi căldura lui Gideon mă părăsiră o
clipă. Într-un col al minii mele am auzit sunetul unui
sertar care se deschidea, urmat îndată de cel al unei fo-
lii sfâşiate. Am simit salteaua afundându-se când s-a
întors şi m-a tras cu mâini aspre către mijlocul patului.
S-a întins peste mine, intuindu-mă, punându-şi ante-
braele pe lângă bicepşii mei şi imobilizându-mă astfel.
Rămăsesem cu privirea lipită de chipul lui de o fru-
musee austeră. Trăsăturile îi deveniseră aspre de atâta
186 Sylvia Day
dorină, căci pomeii şi maxilarul erau foarte în corda -
te. Pupilele i se deschiseseră atât de mult şi erau atât
de întunecate, că ochii îi păreau de-a dreptul negri, şi,
privindu-l, mi-am dat seama că am în faă un om care
îşi depăşise cu mult limitele până la care se putea con-
trola. Era important pentru mine că se stăpânise atâta
de dragul meu şi că o făcuse ca să-mi ofere plăcere şi să
mă pregătească pentru ceea ce ştiam că va fi o partidă
de sex sălbatic.
Mi-am înfi pt mâinile în cearşafuri, aşteptând ne-
răbdătoare. El se asigurase că mă adusese iar şi iar pe
culmile plăcerii. Acum era însă rândul lui.
– Trage-mi-o! i-am ordonat, privindu-l provocator.
– Eva! mi-a gemut el numele, în timp ce se înfi -
gea în mine, până la rădăcină, dintr-o singură mişcare
sălbatică.
Am icnit. Penisul lui era mare, tare ca piatra şi in-
credibil de lung. Legătura dintre noi mă făcea să tremur,
atât era de intensă, din punct de vedere emoional şi
mintal. Nu mă simisem niciodată atât de complet de...
prinsă. De posedată.
Nu-mi trecuse niciodată prin cap că, având în ve-
dere trecutul meu, aş putea suporta să fi u imobilizată în
timpul sexului, dar dominaia totală pe care Gideon o
exercita asupra trupului meu sporise la un nivel absolut
nefi resc. În viaa mea nu fusesem atât de ahtiată după
sex, fapt care părea de-a dreptul bolnăvicios, după tot
ceea ce trăisem deja cu el.
M-am agăat de el, desfătându-mă să-l simt în mine,
umplându-mă.
Şoldurile i se lipiră de ale mele, izbindu-mă, ca şi
cum ar fi spus: „Mă simi? Sunt în tine. Eşti a mea.“
Trupul i se făcuse tare ca piatra, muşchii pieptului
şi ai braelor încordându-se ca nişte funii în timp ce
se împingea în mine. Şi numai rigiditatea muşchilor
abdominali m-a avertizat înainte ca el să se înfi gă cu o
imensă putere în adâncul meu.
Am scos un strigăt, iar din piept i-a scăpat un muget
scăzut, primitiv.
– Doamne... eşti atât de bună!
Apoi, strângându-mă şi mai tare, a început să mi-o
tragă, intuindu-mi şoldurile de saltea cu o foră înspăi-
mântătoare. Plăcerea m-a sfâşiat iar, răspândindu-se în
mine cu fi ecare izbitură fi erbinte a trupului său. Aşa,
mi-am spus în gând. Aşa te vreau.
El şi-a îngropat faa în gâtul meu, fără să-şi slăbească
deloc strânsoarea, afundându-se în mine tare şi repede,
şoptindu-mi cuvinte dure şi pline de patimă, care mă
înnebuneau de dorină:
– N-am avut-o niciodată aşa de tare şi de groasă.
Am intrat adânc în tine... Pot s-o simt în stomac... simt
cum te zdrobesc cu mădularul meu.
Aş fi crezut că acum era rândul lui, însă el tot nu
mă pierdea din ochi, concentrat, rotindu-şi şoldurile ca
să mă umple de plăcere până în străfunduri. Am scos
un sunet şoptit, plin de o dorină nestăvilită, iar el
şi-a lăsat gura peste a mea. Îl doream cu disperare; îmi
înfi psesem unghiile în şoldurile care mă izbeau, luptân-
du-mă cu nevoia feroce de a-i veni în întâmpinare, ca
să mă înfi g cu totul în penisul lui enorm.
Eram scăldai în sudoare, înfi erbântai şi alunecoşi,
şi tânjeam după aer. În mine se pregătea un orgasm,
apropiindu-se ca o furtună, făcându-mi lăuntrurile să
se încordeze, să-l apuce, strângându-l. El scoase un stri -
găt, punându-şi o mână sub coapsele mele, luându-mă
188 Sylvia Day
de fund şi ridicându-mă spre el, astfel încât penisul
lui să dezmierde necontenit acel loc care tânjea
după el.
– Dă-i drumul, Eva, îmi comandă, răguşit. Dă-i
drumul acum!
Am atins orgasmul cu o grabă care m-a făcut să iz-
bucnesc în plâns, strigându-i numele printre suspine,
iar senzaia era şi mai puternică şi intensifi cată de felul
în care îmi inea strâns corpul. Îşi dăduse capul pe spa-
te, tremurând.
– O, Eva! Mă strângea atât de tare, că nici nu mai
puteam să respir, iar şoldurile i s-au înfi pt şi mai mult în
mine în timp ce şi-a dat drumul, îndelung şi cu foră.
Habar n-am cât timp am rămas aşa, culcai, cu gura
lipită de umărul celuilalt, ca să ne liniştim. Mă treceau
fi ori prin tot corpul.
– Uau! am reuşit să îngaim în sfârşit.
– O să mă omori, mi-a şoptit el, cu buzele lipite de
maxilarul meu. O să ajungem să ne-o tragem până când
o să ne omorâm unul pe altul.
– Eu? Eu n-am făcut nimic.
Doar el mă controlase tot timpul; cât de înspăimân-
tător de sexy putea să fi e aşa ceva?
– Respiri. E de ajuns.
Am început să râd, strângându-l în brae. El şi-a
ridicat capul, frecându-şi nasul de al meu.
– Mergem să mâncăm şi pe urmă o facem din nou.
– Poi s-o faci iar? am întrebat, uimită.
– Toată noaptea.
Apoi şi-a rotit şoldurile, ceea ce mi-a dat ocazia să
observ că încă era destul de tare.
– Eşti o maşinărie, i-am zis. Sau un zeu.
– Datorită ie.
M-a sărutat blând şi s-a ridicat. Şi-a scos prezerva-
tivul, l-a înfăşurat într-un şerveel de pe noptieră şi l-a
aruncat în coşul de gunoi de lângă pat.
– O să facem un duş şi comandăm ceva de la restau-
rantul de jos. Asta dacă nu vrei să mergem noi acolo.
– Nu cred că sunt în stare să merg.
Zâmbetul lui larg mi-a oprit o clipă inima în loc.
– Mă bucur că nu sunt singurul.
– Tu arăi bine.
– Mă simt fenomenal.
Se aşeză iar pe marginea patului, dându-mi părul la
o parte din ochi. Chipul îi era plin de blândee şi mă
privea plin de căldură şi de tandree.
Am avut însă impresia că mai zăresc şi altceva în
ochii lui şi această posibilitate mi-a tăiat respiraia.
Mă speria.
– Hai să facem duş împreună, mi-a cerut, mângâin-
du-mă pe bra.
– Lasă-mă un minut să-mi vin în fi re şi o să ajung
şi eu.
– În regulă.
S-a îndreptat spre baie, oferindu-mi o privelişte de
nota zece asupra spatelui său sculptat şi a fundului per-
fect. Am oftat, plină de o admiraie pur feminină în
faa unui bărbat superb.
S-a auzit apa pornind la duş. Am reuşit să mă ridic
în capul oaselor şi să-mi las picioarele pe podea, simin-
du-mă delicios de ameită. Mi-am furişat apoi privirea
către sertarul întredeschis de lângă pat şi am văzut înă-
untru câteva prezervative.
Mi s-a întors stomacul pe dos. Hotelul ăsta era mult
prea elegant ca să fi e de genul celor unde găseai prezer-
vative lângă Biblia obligatorie.
190 Sylvia Day
Cu o mână care începuse să-mi tremure uşor, am
deschis şi mai mult sertarul, descoperind o cantitate
apreciabilă de mijloace de contracepie, printre care
un lubrifi ant feminin şi un gel spermicid. Inima îmi
bătea cu furie. Am refăcut mintal traseul goanei noas-
tre mânate de dorină prin hotel. Gideon nu întrebase
ce camere sunt libere. Indiferent dacă avea sau nu o
cheie principală, tot trebuia să ştie ce camere sunt ocu-
pate, înainte să aleagă una... asta dacă nu ştia dinainte
că această cameră anume avea să fi e liberă.
Nu era nici un dubiu că era camera lui, un cuibu-
şor de nebunii prevăzut cu tot ce avea nevoie ca să se
distreze cu femeile care corespundeau acestui scop în
viaa lui.
În timp ce mă ridicam în picioare, ducându-mă
spre şifonier, am auzit uşa de sticlă de la cabina de duş
deschizându-se şi apoi închizându-se la loc. Am tras
de mânerele celor două uşi ale şifonierului de nuc şi
le-am deschis. De barele de metal atârnau câteva hai-
ne bărbăteşti, nişte cămăşi şi pantaloni de birou, dar şi
nişte pantaloni kaki şi blugi. Am simit că înghe
şi o nefericire bolnăvicioasă a izgonit senzaia de feri-
cire orgasmică.
În partea dreaptă, pe rafturi, se afl au tricouri fru-
mos împăturite, boxeri şi şosete. Pe raftul de sus se
găseau jucării sexuale, încă nescoase din ambalajul
lor. Nu m-am mai uitat şi la rafturile de mai jos. Văzu-
sem destul.
Mi-am tras pantalonii pe mine şi am înşfăcat unul
dintre tricourile lui Gideon. În timp ce mă îmbrăcam,
mintea îmi recita paşii pe care îi învăasem la tera-
pie: „Vorbeşte! Explică-i partenerului tău ce i-a creat
sentimentele negative. Confruntă-te cu cauza proble-
mei şi încearcă s-o rezolvi.“
Poate că dacă aş fi fost mai puin distrusă de inten-
sitatea sentimentelor mele pentru Gideon, aş fi putut
să fac asta. Poate că dacă n-am fi terminat chiar atunci
o partidă de sex demenial, m-aş fi simit mai puin lo-
vită, mai puin vulnerabilă. N-o să pot şti niciodată.
Atunci însă, m-am simit oarecum murdărită, oarecum
folosită şi îngrozitor de rănită. Descoperirea aceea mă
lovise cu o foră înfi orătoare şi, la fel ca un copil, voiam
să-l lovesc şi eu, drept răspuns.
Am adunat prezervativele, lubrifi anii şi jucăriile şi
le-am aruncat pe pat. Apoi, chiar în clipa în care el mă
striga, cu un glas vesel şi ispititor, mi-am luat geanta şi
am plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu