Capitolul 4
Îngrozită de încălcarea bruscă a intimităii noastre,
am âşnit în sus, lipindu-mă de spătarul canapelei şi
trăgându-mi fusta în jos.
– ... programarea de la ora două e aici.
După o clipă nesfârşită, mi-am dat seama, în cele
din urmă, că eu şi Cross eram tot singuri în încăpere
şi că vocea pe care o auzisem venea dintr-un inter-
fon. Cross stătea la celălalt capăt al canapelei, roşu la
faă şi încruntat, respirând greu. Nodul de la cra -
vată îi era slăbit, iar prin prohab i se ghicea o erecie
impresionantă.
În minte mi-a apărut viziunea de coşmar a felului în
care arătam eu. Şi mai şi întârziasem la lucru.
– Dumnezeule! îşi fl utură el mâinile în aer. E miezul
afurisitei de zile! În afurisitul meu de birou!
M-am ridicat în picioare, încercând să mă aranjez.
El se îndreptă iar spre mine, sufl ecându-mi iar fusta.
– Vino!
68 Sylvia Day
Eram furioasă pentru că lăsasem să se întâmple una
ca asta, când trebuia să fi u înapoi la lucru, aşa că l-am
plesnit peste mâini.
– Opreşte-te! Lasă-mă-n pace!
– Taci, Eva, mârâi el, prinzându-mă de tivul bluzei
de mătase neagră şi aranjând-o, în aşa fel încât nas-
turii să formeze iar o linie dreaptă între sâni. Pe ur-
mă îmi trase fusta în jos, netezind-o cu mâini calme,
de expert. Aranjează-i părul!
Apoi îşi luă sacoul şi se îmbrăcă din nou, după
care îşi aranjă cravata. Amândoi am ajuns la uşă în
acelaşi timp şi, când m-am aplecat să-mi iau geanta,
s-a aplecat şi el şi m-a prins de bărbie, obligându-mă
să-l privesc.
– Hei, mi s-a adresat cu glas blând, spune-mi te
simi bine?
Mă ustura gâtul, eram excitată, furioasă şi cât
se poate de stânjenită. Nu-mi pierdusem niciodată
minile în halul ăsta. Şi uram faptul că mi se întâm-
plase asta cu el, cu un bărbat care privea intimita-
tea sexuală într-un mod atât de distant, încât numai
gândul la asta şi mă arunca în depresie. Am scuturat
din cap.
– Arăt ca şi cum m-aş simi bine?
– Arăi frumoasă şi numai bună să i-o trag. Te vreau
atât de rău, că mă doare. Sunt periculos de aproape de
punctul în care te-aş arunca înapoi pe canapea şi te-aş
aduce la atâtea orgasme până când ai să te rogi de mine
să mă opresc.
– N-ai cum să fi i acuzat că ai un limbaj delicat, am
murmurat, dându-mi seama că nu mă simeam jignită.
De fapt, grosolănia poftei lui de mine aciona ca un
afrodisiac puternic. Mi-am luat geanta şi m-am ridicat
Atracfl ia 69
nesigură în picioare. Trebuia să mă îndepărtez de el.
Iar după ce aveam să plec de la lucru, trebuia să rămân
singură, cu un pahar mare de vin. Cross se ridică odată
cu mine.
– Termin la ora cinci şi vin să te iau atunci.
– Nu, în nici un caz. Asta nu schimbă nimic.
– Pe naiba că nu!
– Nu te umfl a în pene, Cross! Mi-am pierdut capul
pentru o secundă, dar tot nu vreau ce vrei tu.
Degetele lui strângeau clana.
– Ba da, vrei. Numai că nu vrei în felul în care vreau
să-i dau eu. Aşa că vom revizui şi vom corecta.
Iar afaceri! Tranşant. M-am înfoiat toată.
Mi-am pus mâna peste a lui şi am tras de clană,
strecurându-mă pe sub braul lui ca să pot ieşi pe uşă.
Asistentul lui se ridică rapid, rămânând cu gura căsca-
tă, urmat de femeia şi de cei doi bărbai care îl aşteptau
pe Crosss. În timp ce mă îndepărtam, l-am auzit vor-
bind cu ei.
– Scott vă va conduce în biroul meu. Vin şi eu
imediat.
M-a ajuns din urmă la recepie, cuprinzându-mă de
talie, cu mâna furişată spre şold. N-aveam nici un chef
să fac vreo scenă, aşa că am aşteptat până am ajuns la
lifturi, ca să-l pot respinge. El rămase calm şi apăsă pe
butonul de chemare a liftului.
– La cinci, Eva.
– Sunt ocupată, am replicat, cu ochii aintii asupra
butonului aprins.
– Atunci mâine.
– Sunt ocupată tot weekendul.
– Cu cine? întrebă el încordat, făcând un pas în
faa mea.
70 Sylvia Day
– Nu e treaba...
Mâna lui îmi acoperi gura.
– Opreşte-te! Atunci spune-mi când. Şi înainte să
spui că niciodată, uită-te bine la mine şi zi-mi dacă vezi
în faa ta un bărbat uşor de descurajat.
Chipul îi era dur, iar privirea din ochii îngustai,
cât se poate de hotărâtă. M-a trecut un fi or. Nu eram
sigură că pot câştiga o bătălie a voinelor împotriva lui
Gi deon Cross. Am înghiit în sec, aşteptând până şi-a
lăsat mâna jos, după care am spus:
– Cred că avem nevoie amândoi să ne calmăm un
pic. Am nevoie de câteva zile ca să mă gândesc.
– Luni, după lucru, insistă el.
Sosise liftul şi am urcat, iar apoi, întorcându-mă
spre el, am contraatacat:
– Luni la prânz.
Aveam doar o oră la dispoziie, ceea ce reprezenta
o scăpare garantată. Chiar înainte să se închidă uşile,
el a punctat:
– O s-o facem, Eva.
Dar asta suna la fel de mult a ameninare, cât şi
a promisiune.
– Nu te agita, Eva, mi se adresă Mark la două şi un
sfert, când m-am întors la lucru. N-ai pierdut nimic.
Am luat prânzul mai târziu cu domnul Leaman. Acum
am picat şi eu.
– Mulumesc.
Indiferent ce mi-ar fi zis, tot mă simeam îngrozitor.
Dimineaa de vineri, în care muncisem pe rupte, părea
să fi trecut în urmă cu o lună.
Am lucrat fără oprire până la cinci, discutând despre
un fast-food care ne era client şi gândindu-ne la câteva
Atracfl ia 71
întorsături pentru o reclamă la un lan de magazine cu
legume organice.
– Ia te uită ce combinaie ciudată! se amuzase Mark,
fără să ştie câtă dreptate avea cu replica asta în ceea ce
priveşte viaa mea personală.
Abia îmi închisesem computerul şi îmi scoteam
geanta din dulap, când a început să-mi sune telefonul.
Am aruncat o ocheadă către ceas, am văzut că e cinci
fi x şi, o clipă, m-am gândit să-l ignor pentru că, din
punct de vedere tehnic, ziua de lucru se terminase.
Numai că încă mă simeam foarte prost pentru că
lipsisem atât de mult la prânz, aşa că mi-am zis că asta
face parte din pedeapsă şi am răspuns.
– Biroul lui Mark...
– Eva, draga mea! Richard zice că i-ai uitat mobilul
la biroul lui.
Am oftat şi m-am prăbuşit pe scaun. Îmi şi imagi-
nam batista mototolită care era nedespărită de obicei
de tonul plin de anxietate al mamei. Mă umplea de o
mie de nervi şi, în acelaşi timp, îmi rupea inima.
– Bună, mamă! Ce mai faci?
– Eu sunt foarte bine. Mulumesc.
Vocea mamei părea în acelaşi timp copilărească
şi senzuală, ca o combinaie de Marilyn Monroe şi
Scarlett Johansson.
– Clancy i-a lăsat mobilul la portar, la tine acasă.
N-ar trebui să pleci nicăieri fără el. Nu ştii niciodată
când ai nevoie să dai un telefon...
Mă gândisem cum să fac să păstrez mobilul ăla şi să
redirecionez convorbirile la un număr nou, pe care
să nu i-l dau mamei, însă nu asta mă preocupa acum.
– Ce spune doctorul Petersen despre faptul că mi-ai
pus mobilul sub urmărire?
72 Sylvia Day
Tăcerea care se lăsase la celălalt capăt al liniei era
mai mult decât grăitoare.
– Doctorul Petersen ştie că-mi fac griji pentru tine.
Mi-am frecat puntea nasului, anunând-o:
– Mamă, cred că este timpul să avem încă o şedină
în trei.
– A... da, cum să nu! El mi-a şi zis că ar vrea să te
vadă din nou.
„Probabil pentru că o fi bănuind că tu nu-i spui prea
multe.“ Am schimbat subiectul:
– Îmi place foarte mult la noua mea slujbă.
– Asta este excelent, Eva! Şeful tău se poartă bine
cu tine?
– Da, e un tip minunat. Nici nu puteam să-mi do-
resc ceva mai bun.
– E frumos?
– Da, foarte, am zâmbit eu. Şi e luat.
– Fir-ar să fi e! Aşa se întâmplă mereu cu ăia buni,
râse ea, făcându-mă să zâmbesc şi mai mult.
Îmi plăcea enorm s-o văd fericită. Doream să fi e
fericită cât mai des.
– Abia aştept să te văd mâine la dineul de bine-
facere.
Monica Tramell Barker Mitchell Stanton era în
elementul ei la reuniunile sociale; era o frumusee stră-
lucitoare, poleită cu aur, căreia nu-i lipsise niciodată
atenia bărbailor.
– Hai să ne petrecem toată ziua împreună, propuse
mama pe nerăsufl ate. Tu, eu şi Cary. O să mergem la
un spa, ne aranjăm şi ne înfrumuseăm. Sunt sigură că
nu te dai în lături de la un masaj după ce-ai muncit aşa
din greu.
Atracfl ia 73
– Sigur că n-o să refuz aşa ceva. Şi ştiu că şi lui Cary
o să-i placă la nebunie.
– Abia aştept! Să trimit maşina după voi pe la ora
unsprezece?
– O să fi m gata.
După ce am închis, m-am lăsat pe spate, oftând;
tânjeam după o baie fi erbinte şi după un orgasm.
Nu-mi păsa deloc dacă Gideon Cross ar fi afl at, cine
ştie cum, că mă masturbam cu gândul la el. Faptul că
mă simeam frustrată din punct de vedere sexual îmi
slăbea poziia şi ştiam prea bine că el nu simea acelaşi
lucru. N-aveam nici un dubiu că, la sfârşitul zilei, el
avea la dispoziie un orifi ciu preaprobat.
În timp ce-mi scoteam pantofi i, ca să-i pun pe cei
de stradă, telefonul a sunat din nou. Rareori reuşeai
să-i distragi atenia mamei pentru mult timp. Cele
cinci minute care trecuseră de când închisesem fuse-
seră de ajuns pentru ea ca să-şi dea seama că problema
mobilului încă nu fusese rezolvată. M-am gândit din
nou să ignor sunetul soneriei, însă nu voiam să iau
acasă nimic din mizeria acestei zile. Am răspuns cu
salutul obişnuit, însă fără aplombul pe care îl aveam
de obicei.
– Încă mă gândesc la tine.
Răguşeala catifelată a vocii lui Cross, care mă inun-
da de atâta uşurare, m-a făcut să-mi dau seama că spe-
rasem s-o aud din nou. Astăzi.
Dumnezeule! Dorina era atât de acută, încât mi-am
dat seama că devenise un drog pentru corpul meu, sursa
primară a unei ameeli foarte profunde.
– Te simt încă, Eva. Îi simt gustul. Sunt în erec-
ie încă de când ai plecat, deşi am avut două întâlniri
74 Sylvia Day
şi o teleconferină. Ai câştigat un avantaj, spune-mi
ce ceri.
– A, am şoptit. Stai să mă gândesc.
L-am lăsat să aştepte puin, zâmbind la amintirea
comentariului lui Cary despre învineirea bijuteriilor
de familie.
– Hmm... nu-mi vine nimic în minte. Dar am un
sfat prietenesc. Du-te şi distrează-te cu vreo femeie
care îi salivează la picioare şi te face să te simi ca un
zeu. Tra ge-i-o până nu mai putei să mergei. Când o
să ne întâlnim luni vei fi scăpat de toată nebunia, iar
viaa ta o să se întoarcă la ordinea ei obsesiv-compul-
sivă obişnuită.
În receptor se auzi un scârâit de piele, aşa că mi-am
închipuit că se se lăsase pe spate în fotoliu.
– Eva, ai avut un singur permis de liberă trecere.
Data viitoare când o să-i bai joc de inteligena mea,
o să primeşti o bătaie la fund.
– Nu-mi plac lucrurile astea.
Totuşi, avertismentul, dat pe vocea asta, mă exci-
tase enorm. Fără îndoială, vorbise Domnul Întunecat
şi Primejdios.
– O să discutăm. Între timp, spune-mi ce îi place.
M-am ridicat.
– Cu sigurană că ai vocea potrivită pentru sexul la
telefon, dar trebuie să plec. Am întâlnire cu vibrato-
rul meu.
Ar fi trebuit să închid, ca să mă bucur din plin de
efectul refuzului categoric, însă n-am putut rezista im-
pulsului de a afl a dacă jubila, aşa cum îmi închipuiam.
Pe lângă asta, era şi amuzant să vorbesc cu el.
– O, Eva! îmi rosti el numele, torcând voluptuos.
Eşti hotărâtă să mă faci să cad în genunchi, nu-i aşa?
Atracfl ia 75
Cât o să-mi ia ca să ajungem într-o partidă în trei
cu BOB1
?
Am ignorat ambele întrebări, aruncându-mi pe
umăr geanta, bucuroasă că n-are cum să vadă în ce hal
îmi tremură mâinile. Nu pentru că vorbisem cu Gideon
Cross despre Iubii Acionai de Ba terii. În viaa mea
nu discutasem deschis cu vreun bărbat despre mastur-
bare, ca să nu mai vorbesc de un băr bat care era un
străin pentru mine din toate punctele de vedere.
– Eu şi BOB suntem împreună de mult timp; ştim
foarte bine care dintre noi a fost mai mai folosit şi nu
sunt eu aceea. Noapte bună, Gideon!
Am închis şi am luat-o în jos pe scări, hotărând că
o coborâre de douăzeci de etaje poate îndeplini dublul
scop de tactică de evitare şi de înlocuire a unei vizite
la sala de sport.
Eram atât de încântată că am ajuns acasă după ziua
pe care o avusesem, încât am intrat dansând pe uşa
apartamentului. Inima îmi cânta de bucurie că sunt
acasă, iar opăielile mele au fost de ajuns ca să-i facă să
tresară pe cei doi de pe canapea.
– Oh! am exclamat, tresărind la rândul meu, din
cauza propriei prostii.
Cary nu se afl a într-o poziie compromiătoare
cu oaspetele său când am intrat, dar stăteau destul
de aproape unul de celălalt pentru ca asta să sugereze
intimitate.
M-am gândit plină de invidie la Gideon Cross, care
preferase să smulgă toată intimitatea din cel mai in-
tim act pe care mi-l puteam închipui. Avusesem aven-
turi de o noapte şi prieteni sexuali, şi nimeni nu ştia
1 Battery Operated Boyfriend – denumire ironică pentru vibrator
76 Sylvia Day
mai bine decât mine că a face sex şi a face dragoste
sunt două lucruri foarte diferite, însă nu mă gândisem
niciodată că aş putea să văd sexul ca pe o strângere de
mână. Mi se părea trist că aşa vedea lucrurile Cross,
chiar dacă el nu era nici pe departe un bărbat care să
inspire milă ori compătimire.
– Bună, fetio! mă salută Cary, ridicându-se în pi-
cioare. Speram să ajungi înainte ca Trey să plece.
– Am curs peste o oră, explică Trey, înconjurând
măsua de cafea, în timp ce eu îmi lăsam geanta pe un
scaun de lângă barul unde luam micul dejun. Dar mă
bucur că am putut să te întâlnesc înainte să plec.
– Şi eu mă bucur.
I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese, măsurân-
du-l cu o privire rapidă. Am bănuit că e cam de vârsta
mea. Înălime medie şi destul de musculos. Avea părul
blond ciufulit, ochi căprui şi blânzi şi un nas care cu
sigurană că fusese rupt cândva.
– Vă deranjează dacă beau şi eu un pahar de vin?
Am avut o zi grea.
– Dă-i drumul, veni replica lui Trey.
– Îmi torn şi eu unul.
Şi Cary veni lângă noi la bar. Purta nişte blugi negri
largi şi un pulover lăsat pe un umăr. Arăta nonşalant
şi elegant în acelaşi timp şi reuşise în mod nemaipo-
menit să-şi pună în valoare părul închis la culoare şi
ochii de smarald.
M-am dus la frigiderul unde ineam vinul şi am scos
o sticlă la întâmplare.
Cu mâinile vârâte în buzunarele blugilor, Trey se
întorsese pe călcâie, vorbind încetişor cu Cary, în timp
ce eu scoteam dopul şi turnam în pahare. Telefonul
sună, aşa că am ridicat receptorul agăat de perete.
Atracfl ia 77
– Alo?
– Alo, Eva? Sunt Parker Smith.
– Bună, Parker! am răspuns, sprijinindu-mă de blat.
Ce mai faci?
– Sper că nu te superi că te-am sunat. Tatăl tău vi-
treg mi-a dat numărul ăsta.
Uf! Avusesem o porie zdravănă de Stanton pentru
o singură zi.
– Nu mă supăr deloc. Ce s-a întâmplat?
– Sincer? Totul pare desprins dintr-o poveste acum.
Tatăl tău e ca zâna cea bună pentru mine. Face nişte
schimbări legate de securitate la sala mea, precum şi
nişte îmbunătăiri de care aveam mare nevoie. De-asta
am sunat. Toată săptămâna viitoare, sala n-o să poată fi
folosită. O să reluăm orele luni, peste o săptămână.
Am închis ochii, străduindu-mă să înăbuş o izbuc-
nire de exasperare. Nu era vina lui Parker că Stanton
şi mama erau ultraprotectori şi disperai să aibă contro-
lul. Fără îndoială că nu-şi dădeau seama de ironia fap-
tului că mă apărau în timp ce eu eram înconjurată de
oameni care se antrenau ca să facă exact acest lucru.
– Sună bine. Abia aştept. Îmi place foarte mult ide-
ea să mă antrenez cu tine.
– Şi eu abia aştept. Să ştii că o să te pun la lucru din
greu, Eva. Părinii tăi n-o să regrete nici un bănu.
Am pus un pahar plin în faa lui Cary şi am luat o
înghiitură zdravănă din al meu. Niciodată nu încetase
să mă uimească faptul că banii îi puteau face pe oameni
să coopereze aşa de bine. Dar nu era vina lui Parker.
– N-am de ce să mă plâng.
– O să începem săptămâna viitoare. Şoferul tău are
programul.
– Perfect, ne vedem atunci.
78 Sylvia Day
Am închis, remarcând fără să vreau ocheada pe care
Trey i-o aruncase lui Cary atunci când credea că nici
unul dintre noi nu se uită la el. Era o privire blândă,
plină de un dulce dor, şi mi-a adus aminte că probleme-
le mele pot să aştepte.
– Trey, îmi pare rău că te-am prins chiar pe picior
de plecare. Ai timp pentru o pizza miercuri seară?
Mi-ar plăcea să ne spunem mai mult decât „bună“ şi
„la revedere“.
– Am ore, îmi zâmbi el cu regret, privindu-l iar pie-
ziş pe Cary. Dar aş putea veni mari.
– Ar fi perfect, i-am întors şi eu zâmbetul. Putem să
comandăm o pizza şi să ne uităm la un fi lm.
– Da, mi-ar plăcea.
Cary mi-a trimis o bezea drept răsplată, în timp ce-l
conducea pe Trey. Întors în bucătărie, îşi luă vinul
şi-mi zise:
– OK, acum dă totul afară, Eva! Pari stresată.
– Chiar aşa sunt, am răspuns, înhăând sticla de vin
şi îndreptându-mă spre living.
– Din cauza lui Gideon Cross, nu?
– Evident, dar nu vreau să vorbesc de el.
Deşi felul în care mă urmărea îmi tăia respiraia,
scopul lui mi se părea oribil.
– Mai bine hai să vorbim despre tine şi Trey. Cum
v-ai cunoscut?
– L-am întâlnit la un job. Lucrează cu jumătate
de normă ca asistent al unui fotograf. Arată bine,
nu? mă întrebă Cary, cu ochi strălucitori de fericire.
Şi este un adevărat gentleman. În felul ăla de mo -
dă veche.
– Cine ar fi crezut că a mai rămas vreunul în viaă?
am mormăit, după care mi-am golit primul pahar.
Atracfl ia 79
– Ce înseamnă asta?
– Nimic. Îmi pare rău, Cary. Pare un tip grozav şi
e evident că te place mult. Studiază fotografi a?
– Medicină veterinară.
– Uau! Super!
– Şi eu cred la fel. Dar hai să-l lăsăm un minut pe
Trey. Mai bine spune-mi ce te roade. Zi-mi tot!
– Mama, am oftat. A afl at despre interesul meu pen-
tru sala lui Parker şi acum a luat-o razna.
– Ce? Dar cum a afl at? Jur că eu n-am spus nimic
nimănui.
– Ştiu că n-ai spus. Nici măcar nu mi-a trecut prin
minte aşa ceva. Am luat sticla şi mi-am umplut încă
un pahar, apoi am continuat: Ce zici de asta? Mi-a pus
telefonul sub urmărire.
– Serios? îşi înălă Cary sprâncenele, uimit. Asta îi
dă fi ori reci.
– Ştiu, nu-i aşa? Asta i-am zis şi eu lui Stanton, dar
nici n-a vrut să audă.
– Ei, la dracu’! făcu el, trecându-şi o mână prin bre-
tonul lung. Şi ce-o să faci?
– Îmi iau un alt telefon. Şi o să am o întâlnire cu
dr. Petersen, ca să văd dacă n-o poate face să-şi bage un
pic minile în cap.
– Bună mişcare! Arunci pisica în curtea psihanalis-
tului ei. Şi cu slujba ta cum stai? E-n regulă? Continuă
să-i placă?
– Absolut.
Mi-am lăsat capul pe pernele canapelei şi am închis
ochii.
– Slujba şi cu tine suntei colacul meu de salvare
acum.
80 Sylvia Day
– Şi ce-i cu tânărul ăla sexy şi jdemiliardar care
vrea să i-o tragă? Hai, Eva! Ştii că mor de curiozitate.
Ce s-a întâmplat?
Normal că i-am povestit totul. Voiam foarte mult să
afl u ce părere are despre asta. Însă, când am terminat,
a rămas tăcut. Am ridicat capul să mă uit la el şi am
observat că ochii îi străluceau şi-şi muşca buzele.
– Cary? La ce te gândeşti?
– Simt că din povestea asta cam ies scântei, râse el,
iar sunetul cald şi masculin alungă în parte enervarea
pe care o simeam. Trebuie să fi e tare confuz acum.
Aş fi dat o avere să-i văd mutra când i-ai dat peste nas
cu faza aia când voia să te bată la fund.
– Nu-mi vine să cred că a putut să-mi spună una
ca asta.
Numai amintirea vocii lui Cross când aruncase
ameninarea aceea îmi umezise palmele atât de mult,
că lăsasem urme pe pahar.
– Ce plăceri ciudate are individul ăsta?
– Bătaia la fund nu este perversiune. În plus, pe
canapea era cât pe-aci să adopte poziia misionarului,
aşa că sigur nu e împotriva chestiilor de bază.
Se trânti şi el alături de mine, cu chipul frumos lu-
minat de un zâmbet strălucitor.
– Tu eşti o provocare uriaşă pentru un tip care cu
sigurană are parte de multe. Şi e gata să facă şi conce-
sii, numai ca să te aibă, chestie cu care pot să pariez că
nu-i deloc obişnuit. Aşa că spune-i ce vrei.
Am turnat restul de vin în pahare, simindu-mă
ceva mai bine cu un pic de alcool în sânge.
– Ce vreau eu? În afară de ceea ce-i foarte clar? Sun-
tem total incompatibili.
– Aşa ai numi tu ceea ce s-a petrecut pe canapea?
Atracfl ia 81
– Hai, Cary, las-o baltă! M-a luat pe sus şi mi-a ce-
rut să mi-o trag cu el. Exact aşa au stat lucrurile. Până
şi un tip pe care-l agă în vreun bar se poartă cu mai
multă delicatee. „Bună, cum te cheamă? Vii des pe
aici? Cine e prietenul tău? Ce bei? Ai vrea să dansezi?
Lucrezi prin apropiere?“
– Bine, bine, am priceput, zise el, punându-şi pa-
harul pe masă. Hai să ieşim! Mergem într-un bar.
Dansăm până picăm. Şi poate găsim nişte tipi cu care
să vorbeşti.
– Sau care măcar să îmi facă cinste cu un pahar.
– Hai, că şi Cross i-a oferit unul la el în birou.
Am scuturat din cap şi m-am ridicat.
– Cum zici tu. Stai să fac un duş şi mergem.
M-am aruncat în vâltoarea vieii de club de parcă
mi-era teamă că o să dispară a doua zi. Eu şi Cary
am bătut cluburile de prin tot centrul oraşului, de la
Tribeca până în East Village, aruncând prosteşte banii
pe consumaie şi distrându-ne de minune. Am dansat
până am ajuns să simt c-o să-mi cadă picioarele, dar
m-am încăpăânat s-o in tot aşa până când şi Cary a
început să se plângă că îl rod ghetele.
Tocmai ne împleticeam la ieşirea dintr-un club
techno-pop, plănuind să mergem să-mi cumpăr nişte
papuci fl ip-fl op dintr-un magazin Walgreen din apropi-
ere, când am dat peste un tip care făcea reclamă la un
lounge bar afl at la câteva străzi distană.
– E un loc excelent ca să vă odihnii o vreme, ne
informă, fără obişnuitul zâmbet strălucitor sau agitaia
exagerată la care recurg majoritatea celor care fac re-
clamă pe stradă.
Hainele lui – blugi negri şi un pulover pe gât –
erau mai elegante decât în mod obişnuit, fapt care m-a
82 Sylvia Day
intrigat. Şi nu avea nici fl uturaşi sau materiale promo-
ionale. Îmi înmânase doar o carte de vizită din hârtie
tip papirus, cu un font auriu ce refl ecta lumina fi rmelor
din jurul nostru. Mi-am pus în minte s-o păstrez, ca pe
un exemplu excelent de reclamă tipărită.
Un val de trecători grăbii forfotea în jurul nostru.
Cary se zgâia la literele reclamei, căci băuse ceva mai
mult decât mine.
– Pare şic.
– Arătai-le cartea asta de vizită, ne îndemnă tipul
care făcea promoie. Aşa o să avei intrarea liberă.
– Ce drăgu! Cary mă luă de bra, trăgându-mă după
el. Poate că într-un local şic o să dai şi tu peste un tip
de calitate.
Când am ajuns în locul cu pricina, picioarele mă
terminaseră de-a dreptul, dar am încetat să mă plâng
la vederea intrării superbe. Coada făcută de cei care
voiau să intre era foarte lungă, întinzându-se de-a
lungul străzii până după col. Vocea emoionantă
a lui Amy Wine house răzbătea dinăuntru, iar pe
uşile deschise ieşeau, cu zâmbete largi, clieni foarte
bine îmbrăcai.
Exact aşa cum ne spusese bărbatul, cartea de vizită
s-a dovedit a fi cheia fermecată care ne-a permis intrarea
imediată şi liberă. Una dintre hostese, o tipă superbă,
ne-a dus sus, la un bar liniştit, destinat VIP-urilor, care
dădea către scenă şi către ringul de dans de dedesubt.
Am fost conduşi către un loc micu, lângă balcon, şi
ne-am aşezat la o masă mărginită de două canapele de
catifea, în formă de semilună. Fata ne-a pus pe masă un
meniu de băuturi şi ne-a anunat:
– Băuturile sunt din partea casei. Distracie plăcută!
– Uau! fl uieră Cary. Ne-am scos.
Atracfl ia 83
– Cred că tipul cu promoia te-o fi recunoscut, pro-
babil, dintr-o reclamă.
– N-ar fi tare? a rânjit el. Doamne, asta chiar că-i o
noap te bestială! M-am distrat cu prietena mea cea mai
bună şi m-am îndrăgostit de un tip nemaipomenit.
– Cum?
– Cred că m-am hotărât să văd până unde merg lu-
crurile cu Trey.
Vestea asta m-a bucurat enorm. Aveam impresia că
aştept de o veşnicie să-l văd că găseşte un bărbat care
să se poarte frumos cu el.
– i-a cerut să ieşii împreună?
– Nu, dar nu cred că e din cauză că nu vrea. Dădu
din umeri, netezindu-şi tricoul sfâşiat artistic. Arăta
foarte sexy şi sălbatic, în pantaloni negri de piele şi
brăări cu inte. Cred că vrea să-şi dea mai întâi seama
cum stă treaba cu tine. S-a cam înnegrit la faă când
i-am spus că locuiesc cu o femeie şi că am venit din
celălalt capăt al ării ca să fi u cu tine. Se teme să nu fi u
bisexual şi amorezat în secret de tine. De-asta am vrut
să vă întâlnii azi, ca să-şi dea seama cum suntem noi
doi împreună.
– Îmi pare rău, Cary. O să încerc să-l liniştesc în pri-
vina asta.
– Nu-i vina ta. Nu-i face probleme! Lucrurile o să
se rezolve dacă va fi să fi e.
În ciuda asigurărilor lui, nu mă simeam deloc mai
bine. Încercam să-mi dau seama dacă pot să-l ajut în
vreun fel.
Doi tipi se opriră lângă masa noastră.
– Putem să ne aşezăm şi noi aici? întrebă cel mai
înalt dintre ei.
84 Sylvia Day
M-am uitat la Cary, apoi la cei doi. Ai fi zis că sunt
frai şi erau foarte atrăgători. Amândoi zâmbeau încre-
zători, arătând siguri pe ei, cu o atitudine nonşalantă.
Era cât pe-aci să spun „Sigur că da!“, când o mână cal-
dă mi se aşeză pe umărul gol, într-o strânsoare fermă.
– Cea de aici nu e liberă.
În faa mea, Cary rămăsese cu gura căscată, în timp
ce Gideon Cross înconjura grăbit canapeaua şi-i în-
tindea mâna.
– Taylor. Gideon Cross, se prezentă el.
– Cary Taylor, preciză prietenul meu, strângându-i
mâna lui Gideon cu un zâmbet larg. Dar ştiai deja.
Mă bucur să te întâlnesc. Am auzit multe despre tine.
Îmi venea să-l omor. Chiar mă gândeam serios s-o
fac în acel moment.
– E bine de ştiut.
Gideon se aşezase pe locul de lângă mine, cu mâna
întinsă pe la spatele meu, ca să-mi poată mângâia din
când în când, ca din întâmplare, posesiv, braul.
– Atunci poate că mai este vreo sperană pentru
mine.
Răsucindu-mă, m-am întors cu faa spre el, şuierân-
du-i nervoasă:
– Ce faci?
El îmi aruncă o privire grea.
– Tot ce trebuie.
– Eu mă duc să dansez, ne anună Cary, în picioare,
cu un zâmbet şmecher pe chip. Mă întorc repede.
Şi fără să ia în seamă privirea mea rugătoare, priete-
nul meu cel mai bun îmi trimise o bezea şi plecă, împre-
ună cu cei doi tipi. Mă uitam după ei cu inima bătând
nebuneşte. După încă un minut, ideea de a-l ignora pe
Gideon devenise nu numai ridicolă, ci şi imposibilă.
Atracfl ia 85
L-am măsurat din priviri. Purta pantaloni de un ce-
nuşiu ca grafi tul şi un pulover negru, cu anchior, iar
efectul general era de sofi sticare neglijentă. Îmi plăcea
la nebunie cum arată şi mă simeam atrasă de blânde-
ea pe care i-o oferea, deşi ştiam prea bine că nu era
decât o iluzie. Era un tip dur în foarte multe privine.
Am inspirat adânc, simind că trebuie să fac un
efort ca să socializez cu el. La urma urmelor, nu de asta
fusesem nemulumită în primul rând? De faptul că voia
să sară peste etapa cunoaşterii reciproce şi să ajungă
direct în pat?
– Arăi... şi am făcut o pauză.
„Fantastic. Nemaipomenit. Uluitor. Al dracu’ de
se xy...“ În cele din urmă, am găsit o replică prăpădită:
– Îmi place cum arăi.
– Ia te uită, îi place şi la mine ceva, îşi arcui el o
sprânceană. Să îneleg că e vorba despre ansamblu, în
general? Sau îi plac doar hainele? Numai puloverul?
Ori poate pantalonii?
Tonul ironic pe care rostise aceste cuvinte m-a scos
din sărite:
– Şi dacă spun că-mi place doar puloverul?
– Atunci îmi cumpăr douăsprezece la fel şi le port
în fi ecare zi.
– Ar fi păcat.
– Nu-i place puloverul?
Se bosumfl ase şi arunca frazele într-o avalanşă
rapidă. Eu îmi frământam fără contenire mâinile
în poală.
– Îmi place puloverul, dar îmi plac şi costumele.
S-a uitat lung la mine timp de un minut, după care
a încuviinat din cap.
– Cum a fost întâlnirea cu BOB?
86 Sylvia Day
La dracu’! I-am evitat privirea. Era mult mai uşor
să trăncăneşti despre masturbare la telefon. Însă mu-
ream de ruşine să vorbesc sub privirea aceea albastră
scormonitoare.
– Eu nu sunt genul care povesteşte la toi ce face.
Îmi atinse uşor obrazul cu degetele, murmurând:
– Te-ai înroşit.
Se simea din vocea lui că era amuzat de asta, aşa că
am schimbat repede subiectul.
– Vii des pe aici?
Rahat! De unde-oi fi scos şi clişeul ăsta?
El mă apucă de una dintre mâinile pe care le ineam
în poală, mângâindu-mi uşor palma.
– Numai când e necesar.
Fiorul rece al geloziei mă făcu să încremenesc. M-am
uitat la el, chiar dacă eram furioasă pe mine că-mi păsa
de asta.
– Cum adică? Atunci când umbli după vreuna?
Buzele lui Gideon se arcuiră într-un zâmbet sincer,
care mă izbi de-a dreptul.
– Când trebuie să iau decizii care costă foarte mult.
Clubul ăsta e al meu, Eva.
Evident că era al lui. Fir-ar!
O chelneriă drăguă puse pe masă două băuturi
rozalii cu gheaă, servite în pahare pătrate. Îl privi pe
Gideon, adresându-i un zâmbet ce promitea un fl irt.
– Poftii, domnule Cross. Două pahare de Stoli Elite
cu coacăze. Vă mai pot aduce şi altceva?
– Atât, deocamdată. Mulumesc.
Se vedea de la o poştă că fata tânjea să intre pe lista
preaprobatelor şi m-am zbârlit, dar gândul mi-a fugit
repede la băuturile servite. Era băutura mea preferată
când mergeam în cluburi; asta băusem toată noaptea.
Atracfl ia 87
Aveam nervii întinşi la maximum. Mă uitam la el;
a luat o gură din pahar, a plimbat-o pe limbă ca pe un
vin de soi, după care a înghiit. Felul în care i se mişca
mărul lui Adam îmi provoca o excitare imensă, dar asta
nu era nimic în comparaie cu intensitatea privirii în
care mă învăluise.
– Nu-i rău, murmură. Să-mi spui dacă îl preparăm
bine aici.
Şi m-a sărutat. S-a mişcat repede, însă mi-am dat
seama că vine spre mine şi nu m-am ferit. Avea gura
rece, plină de aroma coacăzelor în alcool. Delicios!
Toate emoiile şi energiile haotice care se zvârcoleau
în mine au devenit deodată prea intense ca să le mai
pot suporta. Mi-am înfi pt mâna în părul lui superb şi
m-am agăat strâns de el, făcându-l să rămână nemiş-
cat, în timp ce-i sugeam limba. Geamătul pe care îl
scoase era cel mai erotic sunet pe care îl auzisem vreo-
dată, făcându-mi coapsele să se strângă dureros.
Apoi m-am smuls, înghiind cu lăcomie aerul,
şocată de violena reaciei pe care o avusesem.
Gideon însă m-a urmat, frecându-şi nasul de obra-
zul meu şi mângâindu-mi urechea cu buzele. Şi el res-
pira greu, iar sunetul pe care îl făcea gheaa în paharul
lui, lovindu-se de sticlă, îmi ducea la paroxism simu-
rile înnebunite.
– Trebuie să intru în tine, Eva, îmi şopti răguşit.
Tânjesc după tine.
Privirea îmi căzu pe băutura de pe masă, în timp ce
gândurile îmi goneau frenetic prin cap, ca o sarabandă
de impresii, amintiri şi confuzie.
– De unde ai ştiut?
Limba lui îmi desena conturul urechii, făcându-mă
să tremur din tot corpul. Simeam că fi ecare celulă din
88 Sylvia Day
trupul meu năzuieşte spre el. Strădania de a-i rezista
îmi cerea o imensă energie, secătuindu-mă de puteri,
epuizându-mă.
– Ce să ştiu? a întrebat.
– Ce-mi place să beau. Cum îl cheamă pe Cary.
El inspiră adânc, după care se îndepărtă de mine.
Îşi aşeză paharul pe masă şi îşi schimbă poziia, punân-
du-şi un genunchi pe canapea, între noi, ca să mă poată
privi în faă.
– Ceva mai devreme ai fost în alt club care-mi apar-
ine. Cardul tău a fost observat şi ceea ce ai băut a fost
înregistrat. Iar Cary Taylor este înregistrat în contrac-
tul de închiriere pentru apartamentul tău.
Camera se învârtea cu mine. Nu se poate... Telefonul
meu mobil. Cardul meu. Afurisitul meu de apartament.
Nici nu mai puteam să respir. Blocată între mama şi
Gideon, începeam să mă simt cuprinsă de claustrofobie.
– Eva! Dumnezeule, te-ai albit ca varul! Îmi dădu
un pahar. Bea!
Era Stolichnaya cu coacăze. L-am dat pe gât, go-
lindu-l. Stomacul mi s-a revoltat o clipă, apoi totul a
revenit la normal.
– Tu eşti şi proprietarul clădirii în care locuiesc?
aproape că am gemut.
– În mod destul de ciudat, da.
Se mută, aşezându-se la masă cu faa la mine şi în-
conjurându-mă cu picioarele. Îmi luă paharul din mână
şi-l puse pe masă, încălzindu-mi mâinile îngheate cu
ale lui.
– Gideon, tu eşti nebun?
– Asta e o întrebare serioasă? întrebă el, cu urma
unui zâmbet pe faă.
Atracfl ia 89
– Da. Da, este. Mama mea mă urmăreşte la tot pasul
şi se duce la un psihiatru. Ai şi tu unul?
– Nu în momentul de faă, însă m-ai înnebunit des-
tul ca să iau în considerare posibilitatea asta.
– Prin urmare, nu te pori aşa de obicei? Sau da?
Inima îmi bătea atât de puternic, încât puteam să
aud sângele bubuindu-mi în timpane. El îşi trecu o
mână prin păr, aranjându-şi şuviele pe care i le răvăşi-
sem când îl sărutasem.
– Am accesat informaiile pe care mi le-ai pus la dis-
poziie în mod voluntar.
– Nu ie! Nu pentru ceea ce le-ai folosit! Asta cu
sigurană că violează vreo lege a intimităii. Mă uitam
la el, confuză cum nu mai fusesem niciodată. De ce ai
vrut să faci asta?
A avut măcar bunul-sim să pară enervat:
– Ca să-mi pot da seama cine eşti, la dracu’!
– De ce nu m-ai întrebat pur şi şi simplu, Gideon?
Să întrebi ceva a ajuns aşa de al dracului de greu în
zile le noastre?
El îşi luă paharul şi-l dădu pe gât aproape pe tot.
– Da, în cazul tău. Nu pot să te întâlnesc singură
mai mult de cinci minute.
– Pentru că singurul lucru despre care vrei să vorbim
este ce trebuie să faci ca să te culci cu mine!
– Doamne, Eva, şopti el, strângându-mă de mână.
Vorbeşte mai încet!
Am început să-l studiez, oprindu-mă la fi ecare linie,
la fi ecare detaliu al feei. Din nefericire însă, faptul că-i
puteam cataloga fi ecare trăsătură nu făcea să dispară
nici o fărâmă din admiraia enormă pe care o simeam.
Începeam să bănuiesc că n-aveam să încetez niciodată
să rămân uluită de felul în care arăta.
90 Sylvia Day
Şi nici măcar nu eram singură; văzusem cum reac-
io nau celelalte femei la vederea lui. Şi era putred de
bogat, iar calitatea asta îi face atrăgători până şi pe tipii
în vârstă cu chelie şi burtă. Nu-i de mirare că e obişnuit
să pocnească din degete şi să obină un orgasm.
– De ce te uii aşa la mine? mă întrebă el, scrutân-
du-mă cu privirea.
– Mă gândesc.
– La ce? Strânse din dini. Şi te previn că dacă spui
ceva despre orifi cii, preaprobări sau emisii de spermă,
n-o să mai fi u răspunzător pentru faptele mele.
Asta aproape că mi-a smuls un zâmbet.
– Vreau să pricep câteva lucruri, pentru că mă gân-
desc că se poate să nu-i fi acordat destul credit.
– Şi eu vreau să pricep câteva lucruri, murmură el.
– Presupun că, în general, ai mare succes cu aborda-
rea „Vreau să i-o trag“.
Pe chipul impasibil al lui Gideon nu se putea citi
nimic.
– Nu răspund la aşa ceva, Eva.
– Bine. Vrei să-i dai seama ce trebuie să faci ca să
mă aduci în patul tău. De asta te afl i acum în clubul
ăsta? Pentru mine? Şi să nu-mi spui ce crezi tu că vreau
să aud.
Privirea lui era liniştită şi fermă când îmi răspunse:
– Da, sunt aici pentru tine. Am aranjat totul.
Deodată, mi-am dat seama ce era cu felul în care era
îmbrăcat tipul cu promoia. Fuseserăm acostai de un
angajat al Cross Industries.
– i-ai închipuit că dacă mă aduci aici o să ai parte
de o partidă de sex?
– Mereu există sperană, răspunse el, străduindu-se
să-şi ascundă un zâmbet, dar sunt sigur că o să fi e nevoie
Atracfl ia 91
de ceva mai mult decât de o întâlnire întâmplătoare la
un pahar.
– Ai dreptate. Prin urmare, de ce-ai făcut asta? De ce
n-ai aşteptat până luni, la prânz?
– Pentru că erai în oraş, ieşită la agăat. Nu pot să
fac nimic în privina lui BOB, dar pot să te împiedic
să dai peste cine ştie ce nenorocit în vreun bar. Dacă
vrei să agăi pe cineva, Eva, uite-mă!
– N-am ieşit la agăat. Am vrut doar să scap de
tensiune, după o zi foarte stresantă.
– Nu eşti singura, replică el, jucându-se cu unul din-
tre cerceii mei lungi de argint. Prin urmare, când eşti
tensionată, bei şi dansezi. Eu, în schimb, mă apuc să
rezolv problema care mă stresează.
Vocea îi deveni mai blândă, răscolind în mine o
dorină care mă speria.
– Asta sunt eu? O problemă?
– Evident.
Pe buzele lui fl utura însă umbra unui surâs. Ştiam că
lucrul ăsta era foarte atrăgător pentru el. Gideon Cross
n-ar fi fost ce era, şi încă atât de tânăr, dacă ar fi accep-
tat uşor să fi e refuzat.
– Cum defi neşti tu întâlnirile?
O cută uşoară îi apăru între sprâncene.
– Un timp interminabil petrecut în compania unei
femei, în timpul căruia nu ne-o tragem.
– Nu-i place compania femeilor?
Cuta se transformase acum în încruntare.
– Ba da, cu condiia să nu aibă aşteptări exagerate
ori să-mi ceară să le dau prea mult din timpul meu.
Tocmai am descoperit că modul cel mai bun de a scăpa
de aceste inconveniente este să împărim relaiile în
exclusiv sexuale şi exclusiv prieteneşti.
92 Sylvia Day
Iar ajunsese la enervantele alea de „aşteptări exage-
rate“. E clar că îl rodeau în mod special.
– Prin urmare, ai prietene femei?
– Bineîneles. Unde bai cu asta? Şi îşi încolăci mai
strâns picioarele în jurul meu, luându-mă prizonieră.
– Faci diferena între sex şi restul existenei tale.
Îl separi de prietenie, de slujbă, de... orice.
– Am motive serioase ca să procedez aşa.
– Sunt sigură că ai. Bine, să-i spun ce cred eu. Şi am
început, deşi mi-era foarte greu să mă concentrez, stând
atât de aproape de el. i-am spus că nu vreau să merg
la întâlniri şi chiar nu vreau. Slujba mea este priorita-
tea numărul unu, iar viaa mea perso nală – de femeie
singură – vine imediat pe locul doi. Nu vreau să sacrifi c
nici o părticică din timpul meu într-o relaie şi n-a mai
rămas aproape nimic ca să strecor şi ceva stabil.
– Sunt întru totul de aceeaşi părere.
– Însă îmi place să fac sex.
– Bine. Fă-l cu mine!
Zâmbetul lui îmi adresa o invitaie plină de erotism.
I-am dat un ghiont în umăr.
– Am nevoie să stabilesc o legătură personală cu
bărbaii cu care mă culc. Nu e nevoie să fi e prea intensă
sau prea profundă, însă pentru mine, sexul trebuie să fi e
mai mult decât o tranzacie lipsită de orice sentiment.
– De ce?
Îmi dădeam seama că nu întreba cu frivolitate. Ori-
cât de ciudată putea să pară conversaia asta pentru el,
Gideon o lua în serios.
– Poi să zici că-i o ciudăenie a mea şi nu o mărtu-
risesc cu inimă uşoară. Pur şi simplu, mă umple de furie
să mă simt folosită pentru sex. Mă simt înjosită.
– Nu poi să consideri că tu mă foloseşti pentru sex?
Atracfl ia 93
– Nu pe tine.
Era mult prea puternic, prea dominator.
În clipa în care mi-am mărturisit slăbiciunea pe care
o aveam pentru el, în ochi i s-a aprins o sclipire inten-
să, o privire fl ămândă, de prădător.
– În plus, am continuat repede, asta-i o problemă
de sens. Am nevoie de un schimb egal în relaiile mele
sexuale. Ori să am un avantaj.
– Bine.
– Bine? Ai zis-o prea repede, mai ales având în ve-
dere că eu îi spun că am nevoie să combin două lu-
cruri pe care tu te străduieşti din greu să evii să le pui
la un loc.
– Nu mă simt în largul meu în felul ăsta şi nici nu
pretind că aş înelege, însă te ascult – este un subiect.
Spune-mi cum să-l rezolvăm.
Mi s-a tăiat respiraia. Nu mă aşteptasem la aşa
ceva. Era un bărbat care nu voia complicaii în sex, iar
eu, o femeie căreia sexul i se părea ceva complicat, însă
nu dădea înapoi. Încă.
– Trebuie să fi m prieteni, Gideon. Nu cei mai buni
prieteni, nu să ne facem confi dene, ci pur şi simplu
doi oameni care ştiu ceva mai multe unul despre altul
decât anatomia lor. Pentru mine, asta înseamnă că tre-
buie să petrecem timp împreună atunci când nu ne-o
tragem. Şi mă tem că va trebui să ne petrecem timpul
în care nu ne-o tragem în locuri unde suntem obligai
să ne abinem.
– Şi nu facem chiar acum asta?
– Ba da. Şi, după cum vezi, exact la asta mă şi
refer. Nu mi-ai inspirat încredere astfel. Ar fi trebu-
it să te apropii de mine într-un mod ceva mai puin
ciudat. I-am acoperit buzele cu mâna, căci încerca
94 Sylvia Day
să mă oprească, şi am continuat: Recunosc însă că ai
încercat să găseşti un moment în care să stăm de vorbă,
iar eu nu te-am ajutat deloc.
El m-a muşcat de degete, smulgându-mi un strigăt
de durere şi făcându-mă să-mi retrag iute mâna.
– Ce-a fost asta?
Mi-a dus mâna la buze şi a sărutat degetele muşcate,
lingându-le uşor, ca să aline durerea. Şi să mă excite.
Instinctul de autoapărare m-a făcut să-mi ascund mâna
în poală. Încă nu eram pe deplin convinsă că pusese-
răm lucrurile la punct.
– În felul ăsta, tu ştii că nu am aşteptări exagerate,
că atunci când petrecem ceva timp împreună, fără să
ne-o tragem, mie n-o să-mi treacă prin cap că avem o
întâlnire. Ai îneles?
– E-n regulă pentru mine.
Gideon zâmbi, întărindu-mi şi mai mult hotărârea
de a fi cu el. Surâsul lui era ca un fulger în bezna nopii,
orbitor, minunat şi misterios, iar eu îl doream atât de
mult, încât simeam o durere fi zică.
Mâinile lui alunecară spre coapsele mele. Mă strân-
se uşor, aducându-mă ceva mai aproape de el. Rochi-
a mea neagră şi scurtă, cu bretele, se ridicase aproape
indecent de mult, iar el nu-şi lua ochii de la carnea pe
care o expusese astfel. Îşi trecu limba peste buze cu un
gest atât de senzual şi de sugestiv, încât aproape că-i
simeam mângâierea pe piele.
Pe scena de sub noi, Duffy începuse să se tângu-
iască, cerând îndurare. Pieptul îmi tresăltă, sub povara
unei dureri pe care nu o voiam şi pe care am încercat
din răsputeri s-o alung. Băusem deja destul de mult, dar
m-am trezit spunând:
– Vreau să mai beau ceva.
Îngrozită de încălcarea bruscă a intimităii noastre,
am âşnit în sus, lipindu-mă de spătarul canapelei şi
trăgându-mi fusta în jos.
– ... programarea de la ora două e aici.
După o clipă nesfârşită, mi-am dat seama, în cele
din urmă, că eu şi Cross eram tot singuri în încăpere
şi că vocea pe care o auzisem venea dintr-un inter-
fon. Cross stătea la celălalt capăt al canapelei, roşu la
faă şi încruntat, respirând greu. Nodul de la cra -
vată îi era slăbit, iar prin prohab i se ghicea o erecie
impresionantă.
În minte mi-a apărut viziunea de coşmar a felului în
care arătam eu. Şi mai şi întârziasem la lucru.
– Dumnezeule! îşi fl utură el mâinile în aer. E miezul
afurisitei de zile! În afurisitul meu de birou!
M-am ridicat în picioare, încercând să mă aranjez.
El se îndreptă iar spre mine, sufl ecându-mi iar fusta.
– Vino!
68 Sylvia Day
Eram furioasă pentru că lăsasem să se întâmple una
ca asta, când trebuia să fi u înapoi la lucru, aşa că l-am
plesnit peste mâini.
– Opreşte-te! Lasă-mă-n pace!
– Taci, Eva, mârâi el, prinzându-mă de tivul bluzei
de mătase neagră şi aranjând-o, în aşa fel încât nas-
turii să formeze iar o linie dreaptă între sâni. Pe ur-
mă îmi trase fusta în jos, netezind-o cu mâini calme,
de expert. Aranjează-i părul!
Apoi îşi luă sacoul şi se îmbrăcă din nou, după
care îşi aranjă cravata. Amândoi am ajuns la uşă în
acelaşi timp şi, când m-am aplecat să-mi iau geanta,
s-a aplecat şi el şi m-a prins de bărbie, obligându-mă
să-l privesc.
– Hei, mi s-a adresat cu glas blând, spune-mi te
simi bine?
Mă ustura gâtul, eram excitată, furioasă şi cât
se poate de stânjenită. Nu-mi pierdusem niciodată
minile în halul ăsta. Şi uram faptul că mi se întâm-
plase asta cu el, cu un bărbat care privea intimita-
tea sexuală într-un mod atât de distant, încât numai
gândul la asta şi mă arunca în depresie. Am scuturat
din cap.
– Arăt ca şi cum m-aş simi bine?
– Arăi frumoasă şi numai bună să i-o trag. Te vreau
atât de rău, că mă doare. Sunt periculos de aproape de
punctul în care te-aş arunca înapoi pe canapea şi te-aş
aduce la atâtea orgasme până când ai să te rogi de mine
să mă opresc.
– N-ai cum să fi i acuzat că ai un limbaj delicat, am
murmurat, dându-mi seama că nu mă simeam jignită.
De fapt, grosolănia poftei lui de mine aciona ca un
afrodisiac puternic. Mi-am luat geanta şi m-am ridicat
Atracfl ia 69
nesigură în picioare. Trebuia să mă îndepărtez de el.
Iar după ce aveam să plec de la lucru, trebuia să rămân
singură, cu un pahar mare de vin. Cross se ridică odată
cu mine.
– Termin la ora cinci şi vin să te iau atunci.
– Nu, în nici un caz. Asta nu schimbă nimic.
– Pe naiba că nu!
– Nu te umfl a în pene, Cross! Mi-am pierdut capul
pentru o secundă, dar tot nu vreau ce vrei tu.
Degetele lui strângeau clana.
– Ba da, vrei. Numai că nu vrei în felul în care vreau
să-i dau eu. Aşa că vom revizui şi vom corecta.
Iar afaceri! Tranşant. M-am înfoiat toată.
Mi-am pus mâna peste a lui şi am tras de clană,
strecurându-mă pe sub braul lui ca să pot ieşi pe uşă.
Asistentul lui se ridică rapid, rămânând cu gura căsca-
tă, urmat de femeia şi de cei doi bărbai care îl aşteptau
pe Crosss. În timp ce mă îndepărtam, l-am auzit vor-
bind cu ei.
– Scott vă va conduce în biroul meu. Vin şi eu
imediat.
M-a ajuns din urmă la recepie, cuprinzându-mă de
talie, cu mâna furişată spre şold. N-aveam nici un chef
să fac vreo scenă, aşa că am aşteptat până am ajuns la
lifturi, ca să-l pot respinge. El rămase calm şi apăsă pe
butonul de chemare a liftului.
– La cinci, Eva.
– Sunt ocupată, am replicat, cu ochii aintii asupra
butonului aprins.
– Atunci mâine.
– Sunt ocupată tot weekendul.
– Cu cine? întrebă el încordat, făcând un pas în
faa mea.
70 Sylvia Day
– Nu e treaba...
Mâna lui îmi acoperi gura.
– Opreşte-te! Atunci spune-mi când. Şi înainte să
spui că niciodată, uită-te bine la mine şi zi-mi dacă vezi
în faa ta un bărbat uşor de descurajat.
Chipul îi era dur, iar privirea din ochii îngustai,
cât se poate de hotărâtă. M-a trecut un fi or. Nu eram
sigură că pot câştiga o bătălie a voinelor împotriva lui
Gi deon Cross. Am înghiit în sec, aşteptând până şi-a
lăsat mâna jos, după care am spus:
– Cred că avem nevoie amândoi să ne calmăm un
pic. Am nevoie de câteva zile ca să mă gândesc.
– Luni, după lucru, insistă el.
Sosise liftul şi am urcat, iar apoi, întorcându-mă
spre el, am contraatacat:
– Luni la prânz.
Aveam doar o oră la dispoziie, ceea ce reprezenta
o scăpare garantată. Chiar înainte să se închidă uşile,
el a punctat:
– O s-o facem, Eva.
Dar asta suna la fel de mult a ameninare, cât şi
a promisiune.
– Nu te agita, Eva, mi se adresă Mark la două şi un
sfert, când m-am întors la lucru. N-ai pierdut nimic.
Am luat prânzul mai târziu cu domnul Leaman. Acum
am picat şi eu.
– Mulumesc.
Indiferent ce mi-ar fi zis, tot mă simeam îngrozitor.
Dimineaa de vineri, în care muncisem pe rupte, părea
să fi trecut în urmă cu o lună.
Am lucrat fără oprire până la cinci, discutând despre
un fast-food care ne era client şi gândindu-ne la câteva
Atracfl ia 71
întorsături pentru o reclamă la un lan de magazine cu
legume organice.
– Ia te uită ce combinaie ciudată! se amuzase Mark,
fără să ştie câtă dreptate avea cu replica asta în ceea ce
priveşte viaa mea personală.
Abia îmi închisesem computerul şi îmi scoteam
geanta din dulap, când a început să-mi sune telefonul.
Am aruncat o ocheadă către ceas, am văzut că e cinci
fi x şi, o clipă, m-am gândit să-l ignor pentru că, din
punct de vedere tehnic, ziua de lucru se terminase.
Numai că încă mă simeam foarte prost pentru că
lipsisem atât de mult la prânz, aşa că mi-am zis că asta
face parte din pedeapsă şi am răspuns.
– Biroul lui Mark...
– Eva, draga mea! Richard zice că i-ai uitat mobilul
la biroul lui.
Am oftat şi m-am prăbuşit pe scaun. Îmi şi imagi-
nam batista mototolită care era nedespărită de obicei
de tonul plin de anxietate al mamei. Mă umplea de o
mie de nervi şi, în acelaşi timp, îmi rupea inima.
– Bună, mamă! Ce mai faci?
– Eu sunt foarte bine. Mulumesc.
Vocea mamei părea în acelaşi timp copilărească
şi senzuală, ca o combinaie de Marilyn Monroe şi
Scarlett Johansson.
– Clancy i-a lăsat mobilul la portar, la tine acasă.
N-ar trebui să pleci nicăieri fără el. Nu ştii niciodată
când ai nevoie să dai un telefon...
Mă gândisem cum să fac să păstrez mobilul ăla şi să
redirecionez convorbirile la un număr nou, pe care
să nu i-l dau mamei, însă nu asta mă preocupa acum.
– Ce spune doctorul Petersen despre faptul că mi-ai
pus mobilul sub urmărire?
72 Sylvia Day
Tăcerea care se lăsase la celălalt capăt al liniei era
mai mult decât grăitoare.
– Doctorul Petersen ştie că-mi fac griji pentru tine.
Mi-am frecat puntea nasului, anunând-o:
– Mamă, cred că este timpul să avem încă o şedină
în trei.
– A... da, cum să nu! El mi-a şi zis că ar vrea să te
vadă din nou.
„Probabil pentru că o fi bănuind că tu nu-i spui prea
multe.“ Am schimbat subiectul:
– Îmi place foarte mult la noua mea slujbă.
– Asta este excelent, Eva! Şeful tău se poartă bine
cu tine?
– Da, e un tip minunat. Nici nu puteam să-mi do-
resc ceva mai bun.
– E frumos?
– Da, foarte, am zâmbit eu. Şi e luat.
– Fir-ar să fi e! Aşa se întâmplă mereu cu ăia buni,
râse ea, făcându-mă să zâmbesc şi mai mult.
Îmi plăcea enorm s-o văd fericită. Doream să fi e
fericită cât mai des.
– Abia aştept să te văd mâine la dineul de bine-
facere.
Monica Tramell Barker Mitchell Stanton era în
elementul ei la reuniunile sociale; era o frumusee stră-
lucitoare, poleită cu aur, căreia nu-i lipsise niciodată
atenia bărbailor.
– Hai să ne petrecem toată ziua împreună, propuse
mama pe nerăsufl ate. Tu, eu şi Cary. O să mergem la
un spa, ne aranjăm şi ne înfrumuseăm. Sunt sigură că
nu te dai în lături de la un masaj după ce-ai muncit aşa
din greu.
Atracfl ia 73
– Sigur că n-o să refuz aşa ceva. Şi ştiu că şi lui Cary
o să-i placă la nebunie.
– Abia aştept! Să trimit maşina după voi pe la ora
unsprezece?
– O să fi m gata.
După ce am închis, m-am lăsat pe spate, oftând;
tânjeam după o baie fi erbinte şi după un orgasm.
Nu-mi păsa deloc dacă Gideon Cross ar fi afl at, cine
ştie cum, că mă masturbam cu gândul la el. Faptul că
mă simeam frustrată din punct de vedere sexual îmi
slăbea poziia şi ştiam prea bine că el nu simea acelaşi
lucru. N-aveam nici un dubiu că, la sfârşitul zilei, el
avea la dispoziie un orifi ciu preaprobat.
În timp ce-mi scoteam pantofi i, ca să-i pun pe cei
de stradă, telefonul a sunat din nou. Rareori reuşeai
să-i distragi atenia mamei pentru mult timp. Cele
cinci minute care trecuseră de când închisesem fuse-
seră de ajuns pentru ea ca să-şi dea seama că problema
mobilului încă nu fusese rezolvată. M-am gândit din
nou să ignor sunetul soneriei, însă nu voiam să iau
acasă nimic din mizeria acestei zile. Am răspuns cu
salutul obişnuit, însă fără aplombul pe care îl aveam
de obicei.
– Încă mă gândesc la tine.
Răguşeala catifelată a vocii lui Cross, care mă inun-
da de atâta uşurare, m-a făcut să-mi dau seama că spe-
rasem s-o aud din nou. Astăzi.
Dumnezeule! Dorina era atât de acută, încât mi-am
dat seama că devenise un drog pentru corpul meu, sursa
primară a unei ameeli foarte profunde.
– Te simt încă, Eva. Îi simt gustul. Sunt în erec-
ie încă de când ai plecat, deşi am avut două întâlniri
74 Sylvia Day
şi o teleconferină. Ai câştigat un avantaj, spune-mi
ce ceri.
– A, am şoptit. Stai să mă gândesc.
L-am lăsat să aştepte puin, zâmbind la amintirea
comentariului lui Cary despre învineirea bijuteriilor
de familie.
– Hmm... nu-mi vine nimic în minte. Dar am un
sfat prietenesc. Du-te şi distrează-te cu vreo femeie
care îi salivează la picioare şi te face să te simi ca un
zeu. Tra ge-i-o până nu mai putei să mergei. Când o
să ne întâlnim luni vei fi scăpat de toată nebunia, iar
viaa ta o să se întoarcă la ordinea ei obsesiv-compul-
sivă obişnuită.
În receptor se auzi un scârâit de piele, aşa că mi-am
închipuit că se se lăsase pe spate în fotoliu.
– Eva, ai avut un singur permis de liberă trecere.
Data viitoare când o să-i bai joc de inteligena mea,
o să primeşti o bătaie la fund.
– Nu-mi plac lucrurile astea.
Totuşi, avertismentul, dat pe vocea asta, mă exci-
tase enorm. Fără îndoială, vorbise Domnul Întunecat
şi Primejdios.
– O să discutăm. Între timp, spune-mi ce îi place.
M-am ridicat.
– Cu sigurană că ai vocea potrivită pentru sexul la
telefon, dar trebuie să plec. Am întâlnire cu vibrato-
rul meu.
Ar fi trebuit să închid, ca să mă bucur din plin de
efectul refuzului categoric, însă n-am putut rezista im-
pulsului de a afl a dacă jubila, aşa cum îmi închipuiam.
Pe lângă asta, era şi amuzant să vorbesc cu el.
– O, Eva! îmi rosti el numele, torcând voluptuos.
Eşti hotărâtă să mă faci să cad în genunchi, nu-i aşa?
Atracfl ia 75
Cât o să-mi ia ca să ajungem într-o partidă în trei
cu BOB1
?
Am ignorat ambele întrebări, aruncându-mi pe
umăr geanta, bucuroasă că n-are cum să vadă în ce hal
îmi tremură mâinile. Nu pentru că vorbisem cu Gideon
Cross despre Iubii Acionai de Ba terii. În viaa mea
nu discutasem deschis cu vreun bărbat despre mastur-
bare, ca să nu mai vorbesc de un băr bat care era un
străin pentru mine din toate punctele de vedere.
– Eu şi BOB suntem împreună de mult timp; ştim
foarte bine care dintre noi a fost mai mai folosit şi nu
sunt eu aceea. Noapte bună, Gideon!
Am închis şi am luat-o în jos pe scări, hotărând că
o coborâre de douăzeci de etaje poate îndeplini dublul
scop de tactică de evitare şi de înlocuire a unei vizite
la sala de sport.
Eram atât de încântată că am ajuns acasă după ziua
pe care o avusesem, încât am intrat dansând pe uşa
apartamentului. Inima îmi cânta de bucurie că sunt
acasă, iar opăielile mele au fost de ajuns ca să-i facă să
tresară pe cei doi de pe canapea.
– Oh! am exclamat, tresărind la rândul meu, din
cauza propriei prostii.
Cary nu se afl a într-o poziie compromiătoare
cu oaspetele său când am intrat, dar stăteau destul
de aproape unul de celălalt pentru ca asta să sugereze
intimitate.
M-am gândit plină de invidie la Gideon Cross, care
preferase să smulgă toată intimitatea din cel mai in-
tim act pe care mi-l puteam închipui. Avusesem aven-
turi de o noapte şi prieteni sexuali, şi nimeni nu ştia
1 Battery Operated Boyfriend – denumire ironică pentru vibrator
76 Sylvia Day
mai bine decât mine că a face sex şi a face dragoste
sunt două lucruri foarte diferite, însă nu mă gândisem
niciodată că aş putea să văd sexul ca pe o strângere de
mână. Mi se părea trist că aşa vedea lucrurile Cross,
chiar dacă el nu era nici pe departe un bărbat care să
inspire milă ori compătimire.
– Bună, fetio! mă salută Cary, ridicându-se în pi-
cioare. Speram să ajungi înainte ca Trey să plece.
– Am curs peste o oră, explică Trey, înconjurând
măsua de cafea, în timp ce eu îmi lăsam geanta pe un
scaun de lângă barul unde luam micul dejun. Dar mă
bucur că am putut să te întâlnesc înainte să plec.
– Şi eu mă bucur.
I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese, măsurân-
du-l cu o privire rapidă. Am bănuit că e cam de vârsta
mea. Înălime medie şi destul de musculos. Avea părul
blond ciufulit, ochi căprui şi blânzi şi un nas care cu
sigurană că fusese rupt cândva.
– Vă deranjează dacă beau şi eu un pahar de vin?
Am avut o zi grea.
– Dă-i drumul, veni replica lui Trey.
– Îmi torn şi eu unul.
Şi Cary veni lângă noi la bar. Purta nişte blugi negri
largi şi un pulover lăsat pe un umăr. Arăta nonşalant
şi elegant în acelaşi timp şi reuşise în mod nemaipo-
menit să-şi pună în valoare părul închis la culoare şi
ochii de smarald.
M-am dus la frigiderul unde ineam vinul şi am scos
o sticlă la întâmplare.
Cu mâinile vârâte în buzunarele blugilor, Trey se
întorsese pe călcâie, vorbind încetişor cu Cary, în timp
ce eu scoteam dopul şi turnam în pahare. Telefonul
sună, aşa că am ridicat receptorul agăat de perete.
Atracfl ia 77
– Alo?
– Alo, Eva? Sunt Parker Smith.
– Bună, Parker! am răspuns, sprijinindu-mă de blat.
Ce mai faci?
– Sper că nu te superi că te-am sunat. Tatăl tău vi-
treg mi-a dat numărul ăsta.
Uf! Avusesem o porie zdravănă de Stanton pentru
o singură zi.
– Nu mă supăr deloc. Ce s-a întâmplat?
– Sincer? Totul pare desprins dintr-o poveste acum.
Tatăl tău e ca zâna cea bună pentru mine. Face nişte
schimbări legate de securitate la sala mea, precum şi
nişte îmbunătăiri de care aveam mare nevoie. De-asta
am sunat. Toată săptămâna viitoare, sala n-o să poată fi
folosită. O să reluăm orele luni, peste o săptămână.
Am închis ochii, străduindu-mă să înăbuş o izbuc-
nire de exasperare. Nu era vina lui Parker că Stanton
şi mama erau ultraprotectori şi disperai să aibă contro-
lul. Fără îndoială că nu-şi dădeau seama de ironia fap-
tului că mă apărau în timp ce eu eram înconjurată de
oameni care se antrenau ca să facă exact acest lucru.
– Sună bine. Abia aştept. Îmi place foarte mult ide-
ea să mă antrenez cu tine.
– Şi eu abia aştept. Să ştii că o să te pun la lucru din
greu, Eva. Părinii tăi n-o să regrete nici un bănu.
Am pus un pahar plin în faa lui Cary şi am luat o
înghiitură zdravănă din al meu. Niciodată nu încetase
să mă uimească faptul că banii îi puteau face pe oameni
să coopereze aşa de bine. Dar nu era vina lui Parker.
– N-am de ce să mă plâng.
– O să începem săptămâna viitoare. Şoferul tău are
programul.
– Perfect, ne vedem atunci.
78 Sylvia Day
Am închis, remarcând fără să vreau ocheada pe care
Trey i-o aruncase lui Cary atunci când credea că nici
unul dintre noi nu se uită la el. Era o privire blândă,
plină de un dulce dor, şi mi-a adus aminte că probleme-
le mele pot să aştepte.
– Trey, îmi pare rău că te-am prins chiar pe picior
de plecare. Ai timp pentru o pizza miercuri seară?
Mi-ar plăcea să ne spunem mai mult decât „bună“ şi
„la revedere“.
– Am ore, îmi zâmbi el cu regret, privindu-l iar pie-
ziş pe Cary. Dar aş putea veni mari.
– Ar fi perfect, i-am întors şi eu zâmbetul. Putem să
comandăm o pizza şi să ne uităm la un fi lm.
– Da, mi-ar plăcea.
Cary mi-a trimis o bezea drept răsplată, în timp ce-l
conducea pe Trey. Întors în bucătărie, îşi luă vinul
şi-mi zise:
– OK, acum dă totul afară, Eva! Pari stresată.
– Chiar aşa sunt, am răspuns, înhăând sticla de vin
şi îndreptându-mă spre living.
– Din cauza lui Gideon Cross, nu?
– Evident, dar nu vreau să vorbesc de el.
Deşi felul în care mă urmărea îmi tăia respiraia,
scopul lui mi se părea oribil.
– Mai bine hai să vorbim despre tine şi Trey. Cum
v-ai cunoscut?
– L-am întâlnit la un job. Lucrează cu jumătate
de normă ca asistent al unui fotograf. Arată bine,
nu? mă întrebă Cary, cu ochi strălucitori de fericire.
Şi este un adevărat gentleman. În felul ăla de mo -
dă veche.
– Cine ar fi crezut că a mai rămas vreunul în viaă?
am mormăit, după care mi-am golit primul pahar.
Atracfl ia 79
– Ce înseamnă asta?
– Nimic. Îmi pare rău, Cary. Pare un tip grozav şi
e evident că te place mult. Studiază fotografi a?
– Medicină veterinară.
– Uau! Super!
– Şi eu cred la fel. Dar hai să-l lăsăm un minut pe
Trey. Mai bine spune-mi ce te roade. Zi-mi tot!
– Mama, am oftat. A afl at despre interesul meu pen-
tru sala lui Parker şi acum a luat-o razna.
– Ce? Dar cum a afl at? Jur că eu n-am spus nimic
nimănui.
– Ştiu că n-ai spus. Nici măcar nu mi-a trecut prin
minte aşa ceva. Am luat sticla şi mi-am umplut încă
un pahar, apoi am continuat: Ce zici de asta? Mi-a pus
telefonul sub urmărire.
– Serios? îşi înălă Cary sprâncenele, uimit. Asta îi
dă fi ori reci.
– Ştiu, nu-i aşa? Asta i-am zis şi eu lui Stanton, dar
nici n-a vrut să audă.
– Ei, la dracu’! făcu el, trecându-şi o mână prin bre-
tonul lung. Şi ce-o să faci?
– Îmi iau un alt telefon. Şi o să am o întâlnire cu
dr. Petersen, ca să văd dacă n-o poate face să-şi bage un
pic minile în cap.
– Bună mişcare! Arunci pisica în curtea psihanalis-
tului ei. Şi cu slujba ta cum stai? E-n regulă? Continuă
să-i placă?
– Absolut.
Mi-am lăsat capul pe pernele canapelei şi am închis
ochii.
– Slujba şi cu tine suntei colacul meu de salvare
acum.
80 Sylvia Day
– Şi ce-i cu tânărul ăla sexy şi jdemiliardar care
vrea să i-o tragă? Hai, Eva! Ştii că mor de curiozitate.
Ce s-a întâmplat?
Normal că i-am povestit totul. Voiam foarte mult să
afl u ce părere are despre asta. Însă, când am terminat,
a rămas tăcut. Am ridicat capul să mă uit la el şi am
observat că ochii îi străluceau şi-şi muşca buzele.
– Cary? La ce te gândeşti?
– Simt că din povestea asta cam ies scântei, râse el,
iar sunetul cald şi masculin alungă în parte enervarea
pe care o simeam. Trebuie să fi e tare confuz acum.
Aş fi dat o avere să-i văd mutra când i-ai dat peste nas
cu faza aia când voia să te bată la fund.
– Nu-mi vine să cred că a putut să-mi spună una
ca asta.
Numai amintirea vocii lui Cross când aruncase
ameninarea aceea îmi umezise palmele atât de mult,
că lăsasem urme pe pahar.
– Ce plăceri ciudate are individul ăsta?
– Bătaia la fund nu este perversiune. În plus, pe
canapea era cât pe-aci să adopte poziia misionarului,
aşa că sigur nu e împotriva chestiilor de bază.
Se trânti şi el alături de mine, cu chipul frumos lu-
minat de un zâmbet strălucitor.
– Tu eşti o provocare uriaşă pentru un tip care cu
sigurană are parte de multe. Şi e gata să facă şi conce-
sii, numai ca să te aibă, chestie cu care pot să pariez că
nu-i deloc obişnuit. Aşa că spune-i ce vrei.
Am turnat restul de vin în pahare, simindu-mă
ceva mai bine cu un pic de alcool în sânge.
– Ce vreau eu? În afară de ceea ce-i foarte clar? Sun-
tem total incompatibili.
– Aşa ai numi tu ceea ce s-a petrecut pe canapea?
Atracfl ia 81
– Hai, Cary, las-o baltă! M-a luat pe sus şi mi-a ce-
rut să mi-o trag cu el. Exact aşa au stat lucrurile. Până
şi un tip pe care-l agă în vreun bar se poartă cu mai
multă delicatee. „Bună, cum te cheamă? Vii des pe
aici? Cine e prietenul tău? Ce bei? Ai vrea să dansezi?
Lucrezi prin apropiere?“
– Bine, bine, am priceput, zise el, punându-şi pa-
harul pe masă. Hai să ieşim! Mergem într-un bar.
Dansăm până picăm. Şi poate găsim nişte tipi cu care
să vorbeşti.
– Sau care măcar să îmi facă cinste cu un pahar.
– Hai, că şi Cross i-a oferit unul la el în birou.
Am scuturat din cap şi m-am ridicat.
– Cum zici tu. Stai să fac un duş şi mergem.
M-am aruncat în vâltoarea vieii de club de parcă
mi-era teamă că o să dispară a doua zi. Eu şi Cary
am bătut cluburile de prin tot centrul oraşului, de la
Tribeca până în East Village, aruncând prosteşte banii
pe consumaie şi distrându-ne de minune. Am dansat
până am ajuns să simt c-o să-mi cadă picioarele, dar
m-am încăpăânat s-o in tot aşa până când şi Cary a
început să se plângă că îl rod ghetele.
Tocmai ne împleticeam la ieşirea dintr-un club
techno-pop, plănuind să mergem să-mi cumpăr nişte
papuci fl ip-fl op dintr-un magazin Walgreen din apropi-
ere, când am dat peste un tip care făcea reclamă la un
lounge bar afl at la câteva străzi distană.
– E un loc excelent ca să vă odihnii o vreme, ne
informă, fără obişnuitul zâmbet strălucitor sau agitaia
exagerată la care recurg majoritatea celor care fac re-
clamă pe stradă.
Hainele lui – blugi negri şi un pulover pe gât –
erau mai elegante decât în mod obişnuit, fapt care m-a
82 Sylvia Day
intrigat. Şi nu avea nici fl uturaşi sau materiale promo-
ionale. Îmi înmânase doar o carte de vizită din hârtie
tip papirus, cu un font auriu ce refl ecta lumina fi rmelor
din jurul nostru. Mi-am pus în minte s-o păstrez, ca pe
un exemplu excelent de reclamă tipărită.
Un val de trecători grăbii forfotea în jurul nostru.
Cary se zgâia la literele reclamei, căci băuse ceva mai
mult decât mine.
– Pare şic.
– Arătai-le cartea asta de vizită, ne îndemnă tipul
care făcea promoie. Aşa o să avei intrarea liberă.
– Ce drăgu! Cary mă luă de bra, trăgându-mă după
el. Poate că într-un local şic o să dai şi tu peste un tip
de calitate.
Când am ajuns în locul cu pricina, picioarele mă
terminaseră de-a dreptul, dar am încetat să mă plâng
la vederea intrării superbe. Coada făcută de cei care
voiau să intre era foarte lungă, întinzându-se de-a
lungul străzii până după col. Vocea emoionantă
a lui Amy Wine house răzbătea dinăuntru, iar pe
uşile deschise ieşeau, cu zâmbete largi, clieni foarte
bine îmbrăcai.
Exact aşa cum ne spusese bărbatul, cartea de vizită
s-a dovedit a fi cheia fermecată care ne-a permis intrarea
imediată şi liberă. Una dintre hostese, o tipă superbă,
ne-a dus sus, la un bar liniştit, destinat VIP-urilor, care
dădea către scenă şi către ringul de dans de dedesubt.
Am fost conduşi către un loc micu, lângă balcon, şi
ne-am aşezat la o masă mărginită de două canapele de
catifea, în formă de semilună. Fata ne-a pus pe masă un
meniu de băuturi şi ne-a anunat:
– Băuturile sunt din partea casei. Distracie plăcută!
– Uau! fl uieră Cary. Ne-am scos.
Atracfl ia 83
– Cred că tipul cu promoia te-o fi recunoscut, pro-
babil, dintr-o reclamă.
– N-ar fi tare? a rânjit el. Doamne, asta chiar că-i o
noap te bestială! M-am distrat cu prietena mea cea mai
bună şi m-am îndrăgostit de un tip nemaipomenit.
– Cum?
– Cred că m-am hotărât să văd până unde merg lu-
crurile cu Trey.
Vestea asta m-a bucurat enorm. Aveam impresia că
aştept de o veşnicie să-l văd că găseşte un bărbat care
să se poarte frumos cu el.
– i-a cerut să ieşii împreună?
– Nu, dar nu cred că e din cauză că nu vrea. Dădu
din umeri, netezindu-şi tricoul sfâşiat artistic. Arăta
foarte sexy şi sălbatic, în pantaloni negri de piele şi
brăări cu inte. Cred că vrea să-şi dea mai întâi seama
cum stă treaba cu tine. S-a cam înnegrit la faă când
i-am spus că locuiesc cu o femeie şi că am venit din
celălalt capăt al ării ca să fi u cu tine. Se teme să nu fi u
bisexual şi amorezat în secret de tine. De-asta am vrut
să vă întâlnii azi, ca să-şi dea seama cum suntem noi
doi împreună.
– Îmi pare rău, Cary. O să încerc să-l liniştesc în pri-
vina asta.
– Nu-i vina ta. Nu-i face probleme! Lucrurile o să
se rezolve dacă va fi să fi e.
În ciuda asigurărilor lui, nu mă simeam deloc mai
bine. Încercam să-mi dau seama dacă pot să-l ajut în
vreun fel.
Doi tipi se opriră lângă masa noastră.
– Putem să ne aşezăm şi noi aici? întrebă cel mai
înalt dintre ei.
84 Sylvia Day
M-am uitat la Cary, apoi la cei doi. Ai fi zis că sunt
frai şi erau foarte atrăgători. Amândoi zâmbeau încre-
zători, arătând siguri pe ei, cu o atitudine nonşalantă.
Era cât pe-aci să spun „Sigur că da!“, când o mână cal-
dă mi se aşeză pe umărul gol, într-o strânsoare fermă.
– Cea de aici nu e liberă.
În faa mea, Cary rămăsese cu gura căscată, în timp
ce Gideon Cross înconjura grăbit canapeaua şi-i în-
tindea mâna.
– Taylor. Gideon Cross, se prezentă el.
– Cary Taylor, preciză prietenul meu, strângându-i
mâna lui Gideon cu un zâmbet larg. Dar ştiai deja.
Mă bucur să te întâlnesc. Am auzit multe despre tine.
Îmi venea să-l omor. Chiar mă gândeam serios s-o
fac în acel moment.
– E bine de ştiut.
Gideon se aşezase pe locul de lângă mine, cu mâna
întinsă pe la spatele meu, ca să-mi poată mângâia din
când în când, ca din întâmplare, posesiv, braul.
– Atunci poate că mai este vreo sperană pentru
mine.
Răsucindu-mă, m-am întors cu faa spre el, şuierân-
du-i nervoasă:
– Ce faci?
El îmi aruncă o privire grea.
– Tot ce trebuie.
– Eu mă duc să dansez, ne anună Cary, în picioare,
cu un zâmbet şmecher pe chip. Mă întorc repede.
Şi fără să ia în seamă privirea mea rugătoare, priete-
nul meu cel mai bun îmi trimise o bezea şi plecă, împre-
ună cu cei doi tipi. Mă uitam după ei cu inima bătând
nebuneşte. După încă un minut, ideea de a-l ignora pe
Gideon devenise nu numai ridicolă, ci şi imposibilă.
Atracfl ia 85
L-am măsurat din priviri. Purta pantaloni de un ce-
nuşiu ca grafi tul şi un pulover negru, cu anchior, iar
efectul general era de sofi sticare neglijentă. Îmi plăcea
la nebunie cum arată şi mă simeam atrasă de blânde-
ea pe care i-o oferea, deşi ştiam prea bine că nu era
decât o iluzie. Era un tip dur în foarte multe privine.
Am inspirat adânc, simind că trebuie să fac un
efort ca să socializez cu el. La urma urmelor, nu de asta
fusesem nemulumită în primul rând? De faptul că voia
să sară peste etapa cunoaşterii reciproce şi să ajungă
direct în pat?
– Arăi... şi am făcut o pauză.
„Fantastic. Nemaipomenit. Uluitor. Al dracu’ de
se xy...“ În cele din urmă, am găsit o replică prăpădită:
– Îmi place cum arăi.
– Ia te uită, îi place şi la mine ceva, îşi arcui el o
sprânceană. Să îneleg că e vorba despre ansamblu, în
general? Sau îi plac doar hainele? Numai puloverul?
Ori poate pantalonii?
Tonul ironic pe care rostise aceste cuvinte m-a scos
din sărite:
– Şi dacă spun că-mi place doar puloverul?
– Atunci îmi cumpăr douăsprezece la fel şi le port
în fi ecare zi.
– Ar fi păcat.
– Nu-i place puloverul?
Se bosumfl ase şi arunca frazele într-o avalanşă
rapidă. Eu îmi frământam fără contenire mâinile
în poală.
– Îmi place puloverul, dar îmi plac şi costumele.
S-a uitat lung la mine timp de un minut, după care
a încuviinat din cap.
– Cum a fost întâlnirea cu BOB?
86 Sylvia Day
La dracu’! I-am evitat privirea. Era mult mai uşor
să trăncăneşti despre masturbare la telefon. Însă mu-
ream de ruşine să vorbesc sub privirea aceea albastră
scormonitoare.
– Eu nu sunt genul care povesteşte la toi ce face.
Îmi atinse uşor obrazul cu degetele, murmurând:
– Te-ai înroşit.
Se simea din vocea lui că era amuzat de asta, aşa că
am schimbat repede subiectul.
– Vii des pe aici?
Rahat! De unde-oi fi scos şi clişeul ăsta?
El mă apucă de una dintre mâinile pe care le ineam
în poală, mângâindu-mi uşor palma.
– Numai când e necesar.
Fiorul rece al geloziei mă făcu să încremenesc. M-am
uitat la el, chiar dacă eram furioasă pe mine că-mi păsa
de asta.
– Cum adică? Atunci când umbli după vreuna?
Buzele lui Gideon se arcuiră într-un zâmbet sincer,
care mă izbi de-a dreptul.
– Când trebuie să iau decizii care costă foarte mult.
Clubul ăsta e al meu, Eva.
Evident că era al lui. Fir-ar!
O chelneriă drăguă puse pe masă două băuturi
rozalii cu gheaă, servite în pahare pătrate. Îl privi pe
Gideon, adresându-i un zâmbet ce promitea un fl irt.
– Poftii, domnule Cross. Două pahare de Stoli Elite
cu coacăze. Vă mai pot aduce şi altceva?
– Atât, deocamdată. Mulumesc.
Se vedea de la o poştă că fata tânjea să intre pe lista
preaprobatelor şi m-am zbârlit, dar gândul mi-a fugit
repede la băuturile servite. Era băutura mea preferată
când mergeam în cluburi; asta băusem toată noaptea.
Atracfl ia 87
Aveam nervii întinşi la maximum. Mă uitam la el;
a luat o gură din pahar, a plimbat-o pe limbă ca pe un
vin de soi, după care a înghiit. Felul în care i se mişca
mărul lui Adam îmi provoca o excitare imensă, dar asta
nu era nimic în comparaie cu intensitatea privirii în
care mă învăluise.
– Nu-i rău, murmură. Să-mi spui dacă îl preparăm
bine aici.
Şi m-a sărutat. S-a mişcat repede, însă mi-am dat
seama că vine spre mine şi nu m-am ferit. Avea gura
rece, plină de aroma coacăzelor în alcool. Delicios!
Toate emoiile şi energiile haotice care se zvârcoleau
în mine au devenit deodată prea intense ca să le mai
pot suporta. Mi-am înfi pt mâna în părul lui superb şi
m-am agăat strâns de el, făcându-l să rămână nemiş-
cat, în timp ce-i sugeam limba. Geamătul pe care îl
scoase era cel mai erotic sunet pe care îl auzisem vreo-
dată, făcându-mi coapsele să se strângă dureros.
Apoi m-am smuls, înghiind cu lăcomie aerul,
şocată de violena reaciei pe care o avusesem.
Gideon însă m-a urmat, frecându-şi nasul de obra-
zul meu şi mângâindu-mi urechea cu buzele. Şi el res-
pira greu, iar sunetul pe care îl făcea gheaa în paharul
lui, lovindu-se de sticlă, îmi ducea la paroxism simu-
rile înnebunite.
– Trebuie să intru în tine, Eva, îmi şopti răguşit.
Tânjesc după tine.
Privirea îmi căzu pe băutura de pe masă, în timp ce
gândurile îmi goneau frenetic prin cap, ca o sarabandă
de impresii, amintiri şi confuzie.
– De unde ai ştiut?
Limba lui îmi desena conturul urechii, făcându-mă
să tremur din tot corpul. Simeam că fi ecare celulă din
88 Sylvia Day
trupul meu năzuieşte spre el. Strădania de a-i rezista
îmi cerea o imensă energie, secătuindu-mă de puteri,
epuizându-mă.
– Ce să ştiu? a întrebat.
– Ce-mi place să beau. Cum îl cheamă pe Cary.
El inspiră adânc, după care se îndepărtă de mine.
Îşi aşeză paharul pe masă şi îşi schimbă poziia, punân-
du-şi un genunchi pe canapea, între noi, ca să mă poată
privi în faă.
– Ceva mai devreme ai fost în alt club care-mi apar-
ine. Cardul tău a fost observat şi ceea ce ai băut a fost
înregistrat. Iar Cary Taylor este înregistrat în contrac-
tul de închiriere pentru apartamentul tău.
Camera se învârtea cu mine. Nu se poate... Telefonul
meu mobil. Cardul meu. Afurisitul meu de apartament.
Nici nu mai puteam să respir. Blocată între mama şi
Gideon, începeam să mă simt cuprinsă de claustrofobie.
– Eva! Dumnezeule, te-ai albit ca varul! Îmi dădu
un pahar. Bea!
Era Stolichnaya cu coacăze. L-am dat pe gât, go-
lindu-l. Stomacul mi s-a revoltat o clipă, apoi totul a
revenit la normal.
– Tu eşti şi proprietarul clădirii în care locuiesc?
aproape că am gemut.
– În mod destul de ciudat, da.
Se mută, aşezându-se la masă cu faa la mine şi în-
conjurându-mă cu picioarele. Îmi luă paharul din mână
şi-l puse pe masă, încălzindu-mi mâinile îngheate cu
ale lui.
– Gideon, tu eşti nebun?
– Asta e o întrebare serioasă? întrebă el, cu urma
unui zâmbet pe faă.
Atracfl ia 89
– Da. Da, este. Mama mea mă urmăreşte la tot pasul
şi se duce la un psihiatru. Ai şi tu unul?
– Nu în momentul de faă, însă m-ai înnebunit des-
tul ca să iau în considerare posibilitatea asta.
– Prin urmare, nu te pori aşa de obicei? Sau da?
Inima îmi bătea atât de puternic, încât puteam să
aud sângele bubuindu-mi în timpane. El îşi trecu o
mână prin păr, aranjându-şi şuviele pe care i le răvăşi-
sem când îl sărutasem.
– Am accesat informaiile pe care mi le-ai pus la dis-
poziie în mod voluntar.
– Nu ie! Nu pentru ceea ce le-ai folosit! Asta cu
sigurană că violează vreo lege a intimităii. Mă uitam
la el, confuză cum nu mai fusesem niciodată. De ce ai
vrut să faci asta?
A avut măcar bunul-sim să pară enervat:
– Ca să-mi pot da seama cine eşti, la dracu’!
– De ce nu m-ai întrebat pur şi şi simplu, Gideon?
Să întrebi ceva a ajuns aşa de al dracului de greu în
zile le noastre?
El îşi luă paharul şi-l dădu pe gât aproape pe tot.
– Da, în cazul tău. Nu pot să te întâlnesc singură
mai mult de cinci minute.
– Pentru că singurul lucru despre care vrei să vorbim
este ce trebuie să faci ca să te culci cu mine!
– Doamne, Eva, şopti el, strângându-mă de mână.
Vorbeşte mai încet!
Am început să-l studiez, oprindu-mă la fi ecare linie,
la fi ecare detaliu al feei. Din nefericire însă, faptul că-i
puteam cataloga fi ecare trăsătură nu făcea să dispară
nici o fărâmă din admiraia enormă pe care o simeam.
Începeam să bănuiesc că n-aveam să încetez niciodată
să rămân uluită de felul în care arăta.
90 Sylvia Day
Şi nici măcar nu eram singură; văzusem cum reac-
io nau celelalte femei la vederea lui. Şi era putred de
bogat, iar calitatea asta îi face atrăgători până şi pe tipii
în vârstă cu chelie şi burtă. Nu-i de mirare că e obişnuit
să pocnească din degete şi să obină un orgasm.
– De ce te uii aşa la mine? mă întrebă el, scrutân-
du-mă cu privirea.
– Mă gândesc.
– La ce? Strânse din dini. Şi te previn că dacă spui
ceva despre orifi cii, preaprobări sau emisii de spermă,
n-o să mai fi u răspunzător pentru faptele mele.
Asta aproape că mi-a smuls un zâmbet.
– Vreau să pricep câteva lucruri, pentru că mă gân-
desc că se poate să nu-i fi acordat destul credit.
– Şi eu vreau să pricep câteva lucruri, murmură el.
– Presupun că, în general, ai mare succes cu aborda-
rea „Vreau să i-o trag“.
Pe chipul impasibil al lui Gideon nu se putea citi
nimic.
– Nu răspund la aşa ceva, Eva.
– Bine. Vrei să-i dai seama ce trebuie să faci ca să
mă aduci în patul tău. De asta te afl i acum în clubul
ăsta? Pentru mine? Şi să nu-mi spui ce crezi tu că vreau
să aud.
Privirea lui era liniştită şi fermă când îmi răspunse:
– Da, sunt aici pentru tine. Am aranjat totul.
Deodată, mi-am dat seama ce era cu felul în care era
îmbrăcat tipul cu promoia. Fuseserăm acostai de un
angajat al Cross Industries.
– i-ai închipuit că dacă mă aduci aici o să ai parte
de o partidă de sex?
– Mereu există sperană, răspunse el, străduindu-se
să-şi ascundă un zâmbet, dar sunt sigur că o să fi e nevoie
Atracfl ia 91
de ceva mai mult decât de o întâlnire întâmplătoare la
un pahar.
– Ai dreptate. Prin urmare, de ce-ai făcut asta? De ce
n-ai aşteptat până luni, la prânz?
– Pentru că erai în oraş, ieşită la agăat. Nu pot să
fac nimic în privina lui BOB, dar pot să te împiedic
să dai peste cine ştie ce nenorocit în vreun bar. Dacă
vrei să agăi pe cineva, Eva, uite-mă!
– N-am ieşit la agăat. Am vrut doar să scap de
tensiune, după o zi foarte stresantă.
– Nu eşti singura, replică el, jucându-se cu unul din-
tre cerceii mei lungi de argint. Prin urmare, când eşti
tensionată, bei şi dansezi. Eu, în schimb, mă apuc să
rezolv problema care mă stresează.
Vocea îi deveni mai blândă, răscolind în mine o
dorină care mă speria.
– Asta sunt eu? O problemă?
– Evident.
Pe buzele lui fl utura însă umbra unui surâs. Ştiam că
lucrul ăsta era foarte atrăgător pentru el. Gideon Cross
n-ar fi fost ce era, şi încă atât de tânăr, dacă ar fi accep-
tat uşor să fi e refuzat.
– Cum defi neşti tu întâlnirile?
O cută uşoară îi apăru între sprâncene.
– Un timp interminabil petrecut în compania unei
femei, în timpul căruia nu ne-o tragem.
– Nu-i place compania femeilor?
Cuta se transformase acum în încruntare.
– Ba da, cu condiia să nu aibă aşteptări exagerate
ori să-mi ceară să le dau prea mult din timpul meu.
Tocmai am descoperit că modul cel mai bun de a scăpa
de aceste inconveniente este să împărim relaiile în
exclusiv sexuale şi exclusiv prieteneşti.
92 Sylvia Day
Iar ajunsese la enervantele alea de „aşteptări exage-
rate“. E clar că îl rodeau în mod special.
– Prin urmare, ai prietene femei?
– Bineîneles. Unde bai cu asta? Şi îşi încolăci mai
strâns picioarele în jurul meu, luându-mă prizonieră.
– Faci diferena între sex şi restul existenei tale.
Îl separi de prietenie, de slujbă, de... orice.
– Am motive serioase ca să procedez aşa.
– Sunt sigură că ai. Bine, să-i spun ce cred eu. Şi am
început, deşi mi-era foarte greu să mă concentrez, stând
atât de aproape de el. i-am spus că nu vreau să merg
la întâlniri şi chiar nu vreau. Slujba mea este priorita-
tea numărul unu, iar viaa mea perso nală – de femeie
singură – vine imediat pe locul doi. Nu vreau să sacrifi c
nici o părticică din timpul meu într-o relaie şi n-a mai
rămas aproape nimic ca să strecor şi ceva stabil.
– Sunt întru totul de aceeaşi părere.
– Însă îmi place să fac sex.
– Bine. Fă-l cu mine!
Zâmbetul lui îmi adresa o invitaie plină de erotism.
I-am dat un ghiont în umăr.
– Am nevoie să stabilesc o legătură personală cu
bărbaii cu care mă culc. Nu e nevoie să fi e prea intensă
sau prea profundă, însă pentru mine, sexul trebuie să fi e
mai mult decât o tranzacie lipsită de orice sentiment.
– De ce?
Îmi dădeam seama că nu întreba cu frivolitate. Ori-
cât de ciudată putea să pară conversaia asta pentru el,
Gideon o lua în serios.
– Poi să zici că-i o ciudăenie a mea şi nu o mărtu-
risesc cu inimă uşoară. Pur şi simplu, mă umple de furie
să mă simt folosită pentru sex. Mă simt înjosită.
– Nu poi să consideri că tu mă foloseşti pentru sex?
Atracfl ia 93
– Nu pe tine.
Era mult prea puternic, prea dominator.
În clipa în care mi-am mărturisit slăbiciunea pe care
o aveam pentru el, în ochi i s-a aprins o sclipire inten-
să, o privire fl ămândă, de prădător.
– În plus, am continuat repede, asta-i o problemă
de sens. Am nevoie de un schimb egal în relaiile mele
sexuale. Ori să am un avantaj.
– Bine.
– Bine? Ai zis-o prea repede, mai ales având în ve-
dere că eu îi spun că am nevoie să combin două lu-
cruri pe care tu te străduieşti din greu să evii să le pui
la un loc.
– Nu mă simt în largul meu în felul ăsta şi nici nu
pretind că aş înelege, însă te ascult – este un subiect.
Spune-mi cum să-l rezolvăm.
Mi s-a tăiat respiraia. Nu mă aşteptasem la aşa
ceva. Era un bărbat care nu voia complicaii în sex, iar
eu, o femeie căreia sexul i se părea ceva complicat, însă
nu dădea înapoi. Încă.
– Trebuie să fi m prieteni, Gideon. Nu cei mai buni
prieteni, nu să ne facem confi dene, ci pur şi simplu
doi oameni care ştiu ceva mai multe unul despre altul
decât anatomia lor. Pentru mine, asta înseamnă că tre-
buie să petrecem timp împreună atunci când nu ne-o
tragem. Şi mă tem că va trebui să ne petrecem timpul
în care nu ne-o tragem în locuri unde suntem obligai
să ne abinem.
– Şi nu facem chiar acum asta?
– Ba da. Şi, după cum vezi, exact la asta mă şi
refer. Nu mi-ai inspirat încredere astfel. Ar fi trebu-
it să te apropii de mine într-un mod ceva mai puin
ciudat. I-am acoperit buzele cu mâna, căci încerca
94 Sylvia Day
să mă oprească, şi am continuat: Recunosc însă că ai
încercat să găseşti un moment în care să stăm de vorbă,
iar eu nu te-am ajutat deloc.
El m-a muşcat de degete, smulgându-mi un strigăt
de durere şi făcându-mă să-mi retrag iute mâna.
– Ce-a fost asta?
Mi-a dus mâna la buze şi a sărutat degetele muşcate,
lingându-le uşor, ca să aline durerea. Şi să mă excite.
Instinctul de autoapărare m-a făcut să-mi ascund mâna
în poală. Încă nu eram pe deplin convinsă că pusese-
răm lucrurile la punct.
– În felul ăsta, tu ştii că nu am aşteptări exagerate,
că atunci când petrecem ceva timp împreună, fără să
ne-o tragem, mie n-o să-mi treacă prin cap că avem o
întâlnire. Ai îneles?
– E-n regulă pentru mine.
Gideon zâmbi, întărindu-mi şi mai mult hotărârea
de a fi cu el. Surâsul lui era ca un fulger în bezna nopii,
orbitor, minunat şi misterios, iar eu îl doream atât de
mult, încât simeam o durere fi zică.
Mâinile lui alunecară spre coapsele mele. Mă strân-
se uşor, aducându-mă ceva mai aproape de el. Rochi-
a mea neagră şi scurtă, cu bretele, se ridicase aproape
indecent de mult, iar el nu-şi lua ochii de la carnea pe
care o expusese astfel. Îşi trecu limba peste buze cu un
gest atât de senzual şi de sugestiv, încât aproape că-i
simeam mângâierea pe piele.
Pe scena de sub noi, Duffy începuse să se tângu-
iască, cerând îndurare. Pieptul îmi tresăltă, sub povara
unei dureri pe care nu o voiam şi pe care am încercat
din răsputeri s-o alung. Băusem deja destul de mult, dar
m-am trezit spunând:
– Vreau să mai beau ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu