Capitolul 5
Sâmbătă dimineaă m-am trezit cu o mahmureală
de zile mari şi m-am gândit că era exact ce meritam.
Indiferent cât de mult îmi displăcuse insistena lui
Gideon de a negocia sexul cu aceeaşi pasiune cu care ar
fi negociat preluarea unei companii, până la urmă şi eu
negocia sem la fel. Pentru că îl doream destul de mult
încât să-mi asum un risc calculat şi să încalc regulile pe
care mi le impusesem singură.
Şi mă mulumea şi faptul că şi el încălca unele din-
tre regulile pe care şi le impusese.
După un duş lung şi fi erbinte, m-am îndreptat spre
living şi am dat peste Cary, proaspăt şi plin de energie,
aşezat pe canapea cu laptopul în brae. Dinspre bucătă-
rie răzbătea aroma cafelei, aşa că m-am dus direct acolo
şi mi-am umplut cea mai mare cană peste care am dat.
– Bună dimineaa, soare! m-a salutat Cary.
M-am aşezat şi eu pe canapea lângă el, inând cu
amândouă mâinile preiosul trofeu de cafeină. El a făcut
semn către o cutie care trona pe un col al mesei.
96 Sylvia Day
– Asta a venit pentru tine când erai la duş.
Mi-am pus cana pe măsua de cafea şi am luat cutia.
Era învelită în hârtie cafenie şi legată cu sfoară, iar
numele meu era scris în diagonală pe capac, cu înfl o-
rituri decorative. Înăuntru se afl a o sticluă chihlim-
barie, pe a cărei etichetă erau desenate cu caractere
de modă veche cuvintele TRATAMENT PENTRU
MAHMUREALĂ. De gâtul sticluei era legat cu rafi e
un bileel pe care scria „Bea-mă!“ Pe hârtia fi nă de
mătase în care fusese aşezată sticla se găsea cartea
de vizită a lui Gideon.
În timp ce analizam cadoul, m-am gândit că e cum
nu se poate mai potrivit. De când îl cunoscusem pe
Gideon, mă simeam de parcă aş fi căzut prin vizuina
iepurelui din Alice în Ţara Minunilor, într-o lume fas-
cinantă şi seducătoare, unde nu se aplicau decât foarte
puine dintre regulile pe care le cunoşteam. Mă afl am
într-un teritoriu netrecut pe hări, care era pe cât de
atrăgător, pe atât de înfricoşător.
I-am aruncat o privire lui Cary, care se uita la sticlă
cuprins de îndoieli.
– Noroc!
Am scos dopul şi am băut coninutul fără să mă gân-
desc de două ori. Avea un gust scârbos, de sirop de tuse.
O clipă, stomacul mi s-a zvârcolit, revoltat, după care
a luat foc. Mi-am şters gura cu dosul mâinii şi am pus
dopul la sticla goală.
– Cum a fost? s-a interesat Cary.
– După cum arde, cred că e ceva cu alcool.
El strâmbă din nas.
– Efi cient, dar neplăcut.
Şi a avut efect. Mă simeam deja ceva mai sigură
pe picioare.
Cary luă cutia, scoase cartea de vizită a lui
Gideon, o întoarse şi mi-o întinse. Pe verso, Gideon
scrisese „Sună-mă!“, cu o caligrafi e îndrăzneaă şi gră-
bită, şi notase un număr de telefon.
Am luat cartea de vizită şi am strâns-o în mână.
Darul lui era o dovadă grăitoare că se gândeşte la mine.
Tenacitatea şi concentrarea lui erau seducătoare.
Şi fl atante.
Nu exista îndoială că eram în încurcătură în pri-
vina lui Gideon. Tânjeam după felul în care mă sim-
eam când mă atingea şi îmi plăcea la nebunie cum
reaciona când îl atingeam şi eu. Dacă încercam să
mă gândesc cu ce nu aş fi fost de acord să fac pentru
a-l convinge să-şi pună iar mâinile pe mine, nu prea
găseam mare lucru. Cary a încercat să-mi întindă tele-
fonul, însă l-am respins cu o clătinare din cap.
– Nu încă. Trebuie să am mintea limpede când
vorbesc cu el şi încă sunt puin ameită.
– Ieri-noapte păreai că vă înelegei bine. Se vede
de la o poştă că-i atras de tine.
– Şi eu sunt atrasă rău de el, am spus, ghemuin-
du-mă pe canapea, cu obrazul sprijinit de pernă şi
picioarele strânse la piept. O să ieşim împreună, o să ne
cunoaştem puin, o să facem sex fără obligaii, dar foar-
te intens, şi în rest o să fi m totalmente independeni.
Fără legături, fără aşteptări, fără responsabilităi.
Cary apăsă un buton pe laptop şi imprimanta din
cealaltă parte a încăperii începu să „scuipe“ hârtii.
Pe urmă îşi închise computerul, îl puse pe masă şi îşi
îndreptă toată atenia spre mine.
– Poate că asta o să se transforme în ceva serios.
– Sau poate că nu, am ricanat eu.
– Eşti cinică.
98 Sylvia Day
– Nu caut poveşti de adormit copiii, Cary, şi mai
ales nu cu un megamogul de genul lui Cross. Am văzut
ce înseamnă pentru mama să fi e legată de bărbai pu-
ternici. E o slujbă cu normă întreagă cu un partener cu
jumătate de normă. Banii o fac fericită pe mama, dar
nu sunt de ajuns pentru mine.
Tata o iubise pe mama. O rugase să se mărite cu el
şi să-şi ducă viaa împreună. Ea îl refuzase, pentru că nu
avea portofelul plin cu bani şi nici un cont gras în ban-
că, aşa cum aştepta ea de la un so. Iubirea nu era ceva
absolut necesar pentru căsătorie, după părerea Monicăi
Stanton, şi din moment ce ochii ei arzând de pasiune
şi glasul răguşit o făceau irezistibilă pentru majoritatea
bărbailor, nu trebuise niciodată să se mulumească de-
loc cu mai puin decât ceea ce îşi dorea. Din nefericire,
nu-l dorise pe tata pe termen lung.
Am aruncat o privire la ceas. Era zece şi jumătate.
– Cred c-ar trebui să mă pregătesc.
– Îmi plac la nebunie zilele în care mergem la spa
cu mama ta, zâmbi Cary, alungându-mi şi ultima fărâ-
mă de supărare. Când terminăm, mă simt ca un zeu.
– Şi eu. Am senzaia că sunt o zeiă.
Eram atât de nerăbdători să mergem, că am ieşit în
hol înainte să ajungă maşina care trebuia să ne ia.
Portarul a zâmbit la vederea noastră – eu purtam
sandale cu toc şi rochie lungă, iar Cary era în blugi cu
talie joasă şi un tricou cu mânecă lungă.
– Bună dimineaa, domnişoară Tramell! Bună dimi-
neaa, domnule Taylor! Avei nevoie de un taxi?
– Nu, Paul, mulumim. Aşteptăm o maşină, zâmbi
larg Cary. Avem zi de spa la Perrini!
– A, Ziua de Spa la Perrini, dădu Paul din cap, cu-
noscător. I-am cumpărat soiei mele un voucher acolo
de ziua ei. I-a plăcut atât de mult, că mă gândesc să
transform asta într-o tradiie.
– Ai făcut bine, Paul, i-am zis. Să răsfei o femeie
este ceva ce nu se demodează niciodată.
În faa noastră s-a oprit o limuzină neagră, con-
dusă de Clancy. Paul ne-a deschis portiera din spate
şi, când ne-am urcat, am găsit pe banchetă o cutie
de Knipschildt’s Chocopologie. I-am făcut un semn de
rămas-bun lui Paul, ne-am aşezat şi am început să ron-
ăim cu îmbucături mici trufele pe care merita să le
savurezi încetul cu încetul.
Clancy ne-a dus direct la Perrini, unde am început
să ne relaxăm de îndată ce am intrat pe uşă. Să treci
pragul acestui loc era ca şi cum ai fi plecat în vacană la
celălalt capăt al lumii. Fiecare arcadă era încadrată cu
mătase în dungi strălucitoare, iar pernele ornamentale
decorau scaunele elegante şi fotoliile imense, cu brae.
Din colivii suspendate ciripeau păsărele, iar plante-
le în ghivece, cu frunze mari, înveseleau fi ecare coli-
şor. Apa susura plăcut din fântâni mici, decorative, iar
în camere se auzea o muzică instrumentală, venind din
boxe ascunse în mod ingenios. Aerul era înmiresmat
cu amestecuri de arome şi de parfumuri exotice, făcân-
du-mă să mă simt ca şi cum aş fi nimerit drept în mijlo-
cul celor O mie şi una de nopi.
Luxul era foarte aproape de opulenă, însă, cu toate
acestea, nu depăşea limita. Perrini era un loc exotic şi
luxos, o delicatesă de răsfă pentru cei care şi-o puteau
permite. Cei precum mama, care, la venirea noastră,
tocmai ieşea dintr-o baie cu lapte şi miere.
Am studiat oferta de tratamente, hotărând să re-
nun la tratamentul meu obişnuit, „femeia războini-
că“, în favoarea altuia numit „răsfă plin de pasiune“.
100 Sylvia Day
Mă epilasem cu o săptămână în urmă, dar restul tra-
tamentului – „menit să vă facă să vă simii irezisti-
bilă din punct de vedere sexual“ – părea să fi e exact
ce-mi trebuia.
Abia reuşisem să mă concentrez în spaiul sigur
legat de munca mea, când l-am auzit pe Cary, de pe
scaunul de pedichiură de lângă mine:
– Doamnă Stanton, îl cunoaştei pe Gideon Cross?
M-am holbat la el. Ştia la fel de bine ca mine că
mama o lua razna când se întâmpla să afl e câte ceva
despre relaiile mele romantice – şi nu prea romantice,
ca în cazul acesteia.
Mama, care stătea pe un fotoliu de cealaltă parte a
mea, s-a aplecat spre el, plină de o încântare de puş-
toaică, tipică pentru ea când venea vorba de bărbai
bogai şi arătoşi.
– Cum să nu! E unul dintre cei mai bogai oameni
din lume. E numărul douăzeci şi cinci sau cam pe acolo
în topul Forbes, dacă îmi aduc eu bine aminte. Un tâ -
năr foarte ambiios, evident, şi un binefăcător gene-
ros pentru multe dintre fondurile de caritate pentru
copii pe care le susin. Foarte eligibil, fără discuie,
dar nu prea cred că e gay, Cary. Are reputaia că este
cam fustangiu.
– Asta e, am pierdut, rânji Cary, fără să ia în seamă
clătinarea mea violentă din cap. Oricum, n-aveam nici
o sperană, pentru că el umblă după Eva.
– Eva! Nu-mi vine să cred că n-ai sufl at nici un
cuvânt. Cum ai putut să-mi ascunzi aşa ceva?
M-am uitat la mama, al cărei chip, îngrijit cu tra-
tamente cosmetice scumpe, părea tânăr, fără riduri,
foarte asemănător cu al meu. Se vedea fără umbră de
îndoială că eram fata ei, dincolo de numele de familie.
Singura concesie pe care ea i-o făcuse lui tata era că-mi
dăduse numele mamei lui.
– Nu-i nimic de povestit, am insistat eu. Suntem
doar... prieteni.
– Putem să facem mai mult decât atât, zise Monica,
pe chip cu o expresie care vădea calculele pe care şi le
făcea şi care mă înfricoşă. Nu-mi dau seama cum de
mi-a scăpat că tu lucrezi în aceeaşi clădire cu el. Bag
mâna-n foc că i s-au aprins călcâiele după tine chiar
din clipa în care te-a văzut. Deşi se ştie că preferă bru-
netele... Hmmm... Oricum, se ştie şi că are gusturi ex-
celente şi fără îndoială că asta a cântărit cel mai mult
în ceea ce te priveşte.
– Nu-i aşa. Te rog să nu începi să te bagi. O să mă
pui într-o situaie neplăcută.
– Astea-s prostii! Dacă ştie cineva pe lumea asta
cum trebuie să procedezi cu bărbaii, aceea sunt eu!
Am tresărit, înfundându-mi urechile între umeri.
Când sosi timpul pentru masaj, aveam o nevoie dispe-
rată de unul. M-am întins pe masă şi am închis ochii,
pregătindu-mă să trag un pui de somn, ca să rezist în
timpul nopii pe care o aveam în faă.
Ca oricărei fete, şi mie îmi plăcea să mă îmbrac
frumos şi să arăt bine, numai că la balurile de caritate
era mult de muncă. Era o corvoadă epuizantă să faci
conversaie, era groaznic să zâmbeşti fără încetare, iar
discuiile despre afaceri şi despre oameni pe care nu-i
cunoşteam erau plictisitoare. Dacă n-ar fi fost spre
avantajul lui Cary să iasă în lume, nu m-aş fi lăsat dusă
la bal cu una, cu două.
Am oftat. Pe cine încercam să prostesc? Oricum
aş fi mers. Mama şi tatăl meu vitreg susineau fon -
durile de caritate pentru copiii abuzai pentru că erau
102 Sylvia Day
importante pentru mine. Măcar atât puteam să fac
şi eu în schimb, să mă duc din când în când la câte
un eveniment plictisitor. Am respirat adânc şi m-am
relaxat, conştiincioasă. Mi-am propus să-l sun pe
tata când mă întorc şi mi-am pus în gând să-i trimit
lui Gideon un bileel de mulumire pentru trata-
mentul contra mahmurelii. Aş fi putut să-i trimit un
e-mail la adresa notată pe cartea de vizită, însă aşa
dădeam dovadă de lipsă de stil. În plus, nici nu şti-
am cine-i citea e-mailurile. Aş fi putut să-l sun, pur
şi simplu, la întoarcerea acasă. De ce nu? El mă ru-
gase – nu, îmi ceruse – s-o fac; îmi scrisese comanda
pe cartea lui de vizită. Şi aveam să-i aud din nou vo-
cea ademenitoare.
Uşa s-a deschis şi a intrat maseuza.
– Bună, Eva! Eşti gata?
Nu chiar. Dar mă pregăteam.
După câteva ore minunate petrecute la spa, mama
şi Cary m-au lăsat acasă, iar ei au plecat să caute nişte
butoni noi de manşetă pentru Stanton. Eu am profi tat
de singurătate ca să-l sun pe Gideon. Chiar dacă aveam
nevoie de intimitate, tot am format de vreo şase ori
numărul, înainte să las să sune.
Mi-a răspuns încă de la primul apel.
– Eva!
Uimită că ştie cine îl sună, mintea mi-a rămas o
clipă în loc. „Cum de are numele şi numărul meu în
lista lui de contacte?“
– Ăăă... bună, Gideon !
– Sunt la o stradă distană de tine. Spune-le celor de
la recepie că vin.
– Ce? Mă simeam de parcă pierdusem o parte din
discuie. Vii aici?
– La tine. Acum cotesc la col. Sună-l acum pe por-
tar, Eva!
Apoi a închis, lăsându-mă să mă holbez la telefon,
încercând să procesez informaia că peste doar câteva
minute o să fi u iar împreună cu el. Ameită, m-am dus
la interfon şi i-am anunat pe cei de la recepie că aş-
tept pe cineva. În timp ce vorbeam, el a intrat în hol.
Şi, la câteva clipe după aceea, era în faa uşii mele.
Abia atunci mi-am dat seama că aveam pe mine
doar un halat foarte scurt de mătase şi că eram coafată
şi machiată pentru dineu. Oare ce impresie aveam să-i
fac la cum arătam?
Înainte să-i deschid, am strâns ceva mai mult cor-
donul de la halat, ca să nu pară că-i dădeam cale liberă
să mă seducă sau ceva de genul ăsta.
Gideon rămase destul de mult timp în uşă, măsu-
rându-mă cu privirea din creştet până în vârful unghi-
ilor de la picioare, la care îmi făcusem o pedichiură
franuzească. Iar eu eram la fel de uluită de el. Felul în
care arăta, îmbrăcat în blugi tocii şi în tricou, mă făcea
să-mi doresc să-l dezbrac sfâşiindu-i hainele cu dinii.
– A meritat drumul ca să te găsesc aşa, Eva. În sfâr-
şit, păşi înăuntru şi încuie uşa după el. Cum te simi?
– Bine, datorită ie. Mulumesc.
Mi se strânsese stomacul de dorină văzându-l aici,
lângă mine, ceea ce mă făcea să mă simt aproape...
ameită.
– Presupun că nu de asta ai venit.
– Am venit pentru că am aşteptat prea mult să
mă suni.
– Nu mi-am dat seama că aveam un termen-limită.
104 Sylvia Day
– Vreau să te rog ceva destul de urgent, dar, mai
mult decât atât, voiam să ştiu dacă te simi bine după
noaptea trecută.
Ochii lui erau de un albastru întunecat în timp ce
mă scăldau în privirea lor, iar chipul minunat îi era
încadrat de perdeaua mătăsoasă a părului negru.
– Dumnezeule! Arăi minunat, Eva. Nu-mi amin-
tesc să fi dorit vreodată ceva atât de mult.
Aceste simple vorbe au fost de ajuns ca să mă exci-
te, să mă facă să jinduiesc după el. Să devin mult prea
vulnerabilă.
– Ce e aşa de urgent?
– Vino cu mine la dineul de binefacere care are loc
în seara asta.
Surprinsă şi totodată încântată de cerere, m-am dat
un pas înapoi.
– Mergi şi tu?
– Ca şi tine. M-am interesat, pentru că ştiam că va
veni şi mama ta. Hai să mergem împreună!
Mi-am dus mâna la gât, gândindu-mă la ciudăenia
faptului că ştia atât de multe despre mine şi preocupa-
tă, în acelaşi timp, de ceea ce îmi cerea.
– Nu la asta m-am gândit când am spus că ar trebui
să petrecem ceva timp împreună.
– De ce nu? Simpla întrebare era lansată ca o provo-
care. Ce e rău în a merge împreună la un eveniment la
care oricum ne-am fi dus separat?
– Nu e ceva discret. E un eveniment foarte public.
– Şi ce-i cu asta? replică Gideon, apropiindu-se de
mine şi atingându-mi o şuviă.
Glasul i se transformase într-un tors primejdios, care
mă înfi ora din cap până-n picioare. Simeam căldura
pe care o radia trupul lui mare şi puternic şi adulmecam
aroma atât de masculină a pielii lui. Eram pe punctul
să cad sub vraja lui, din ce în ce mai adânc, cu fi ecare
minut care trecea.
– Oamenii o să înceapă să facă presupuneri, mai ales
mama. Deja a început să-i vâneze sângele de burlac.
Gideon se aplecă, apăsându-şi buzele în adâncitura
dintre claviculă şi gât.
– Nu-mi pasă ce cred oamenii. Noi doi ştim ce
facem. Şi cu mama ta mă descurc.
– Dacă tu crezi că poi, am replicat cu răsufl area
întretăiată, înseamnă că n-o cunoşti prea bine.
– Vin să te iau la şapte.
Limba lui îmi urmărea pe gât conturul unei vene
care zvâcnea nebuneşte, şi m-am topit în el, cu tru-
pul moale, în timp ce el mă trăgea tot mai aproape.
Cu toate acestea, am reuşit să îngaim:
– Încă n-am spus da.
– Dar n-o să spui nu, făcu el, muşcându-mă uşor de
lobul urechii. N-o să te las.
Am deschis gura ca să protestez, însă el mi-a astu-
pat-o cu buzele, reducându-mă la tăcere cu un sărut
plin de poftă. Limba lui întârzia, lingându-mă cu atâta
desfătare, încât mi-am dorit să-mi facă acelaşi lucru şi
între picioare. Mâinile mi s-au îndreptat spre părul lui,
furişându-se în şuviele lui, trăgându-l mai aproape.
Iar când m-a înlănuit cu braele, m-am arcuit în mâi-
nile lui.
Şi, la fel cum făcuse în biroul lui, m-a întins pe spate
pe canapea înainte să-mi dau seama că mă ridicase, iar
gura lui mi-a sorbit geamătul de surprindere. Degete-
le-i îndemânatice s-au descotorosit de halatul pe care-l
purtam, după care mi-a cuprins în mâini sânii, frămân-
tându-i şi strângându-i uşor şi ritmic.
106 Sylvia Day
– Gideon...
– Şşş..., făcu el, începând să-mi sugă buza de jos, în
timp ce degetele lui continuau să-mi înconjoare sfârcu-
rile excitate. M-ai făcut să înnebunesc, ştiindu-te goală
sub halat.
– Ai venit pe... O! Doamne...
Gura lui îmi poposise pe sân, iar valul de căldură pe
care-l răspândea îmi făcu pielea să se umezească. Privi-
rea îmi zbură înnebunită spre ceasul de la televizor.
– Gideon, nu!
El îşi înălă capul, uitându-se la mine cu ochii de un
albastru tulburător.
– Ştiu că nu-i normal. Nu ştiu... nu pot să-i explic
de ce, Eva, dar trebuie să te aduc la orgasm. De zile
întregi, mă gândesc mereu la asta.
Îşi strecură o mână între picioarele mele, care se în-
depărtară fără urmă de ruşine, iar trupul meu era atât de
excitat, că eram îmbujorată toată şi aproape că ardeam.
Cu cealaltă mână continua să-mi mângâie sânii, făcân-
du-i din ce în ce mai grei şi înfi orător de sensibili.
– Eşti udă pentru mine, şopti, în timp ce privirea îi
aluneca pe corpul meu în jos, spre locul unde mă des-
chidea cu degetele. Şi aici eşti frumoasă. Catifelată şi
rozalie. Şi atât de moale! Nu te-ai epilat azi, nu?
Am dat din cap că nu.
– Mulumesc lui Dumnezeu! Nu cred că mai rezis-
tam nici zece minute fără să te ating, darămite zece ore!
Şi, cu o mare delicatee, îşi strecură un deget în mine.
Am închis ochii, într-atât de insuportabil de vul-
nerabilă mă simeam aşa, goală şi excitată cu degetele
de un bărbat ale cărui cunoştine în domeniul epilării
inghinale totale trădau o cunoaştere intimă a femeilor.
Un bărbat care avea încă toate hainele pe el şi stătea
pe podea, îngenuncheat în faa mea.
– Eşti atât de strâmtă!
Gideon îşi scosese degetul, iar acum îl introducea
din nou în mine, în timp ce eu îmi arcuiam lacomă
spatele în jurul lui.
– Şi atât de pofticioasă! De cât timp nu ai mai făcut
dragoste?
Am înghiit în sec.
– Am fost foarte ocupată. Cu lucrarea de licenă,
căutarea unei slujbe, cu mutatul...
– Deci a trecut ceva vreme.
Se retrase, iar apoi reveni în mine, de data asta
cu două degete. N-am putut să-mi rein un geamăt
de plăcere. Bărbatul ăsta avea degete talentate, în-
crezătoare şi experimentate, şi primea tot ce voia cu
ajutorul lor.
– Iei anticoncepionale, Eva?
– Da, bineîneles.
Mâinile mi se încleştaseră pe pernuele moi de pe
canapea.
– O să-i arăt că sunt sănătos şi tu vei face la fel,
după care o să mă laşi să intru în tine.
– Dumnezeule, Gideon!
Îl voiam cu disperare, iar şoldurile mi se mişcau fără
ruşine în jurul degetelor lui cercetătoare. Simeam că
o să fac combustie spontană dacă n-avea să mă facă
să termin.
În viaa mea nu fusesem atât de excitată. Aproa-
pe că-mi ieşisem din mini de dorina de a ajunge la
orgasm. Dacă în clipa aceea Cary ar fi intrat şi m-ar
fi găsit zvârcolindu-mă în livingul nostru, în timp
108 Sylvia Day
ce Gideon mi-o trăgea cu degetele, nu cred că mi-ar
fi păsat nici cât negru sub unghie.
Şi Gideon gâfâia. Chipul îi era roşu de dorină.
Pentru mine. Iar eu nu făcusem decât să-i răspund, ne-
ajutorată. Îşi luă mâna de pe sânii mei şi-mi mângâie
uşor obrazul.
– Te-ai înroşit. Te-am scandalizat.
– Da.
Zâmbetul pe care mi-l aruncă era atât răutăcios, cât
şi încântat şi mă făcu să tresar.
– Vreau să simt sperma mea în tine când i-o trag
cu degetele. Vreau ca tu să-mi simi sperma în tine,
să te gândeşti la cum arătam, la sunetele pe care le
scoteam când mi-am dat drumul în tine. Şi, în timp
ce te gândeşti la asta, să aştepi cu nerăbdare s-o fac
iar şi iar.
Sexul meu tremura în jurul degetelor lui mângâie-
toare, iar cuvintele lui grosolane mă aduceau tot mai
aproape de orgasm.
– O să-i spun toate modurile în care vreau să mă
satisfaci, Eva, şi o să faci tot... o să iei tot. O să facem
sex exploziv, primitiv, fără nici o inhibiie. Ştii, nu?
Poi să simi cum o să fi e între noi.
– Da, am gâfâit, strângându-mi sânii, ca să-mi alin
durerea din sfârcurile întărite. Te rog, Gideon!
– Şşş... te-am prins. Cu buricul degetului mare,
înce pu se să-mi frece clitorisul, în cercuri line. Uită-te
în ochii mei când îi dai drumul pentru mine!
Tot corpul mi se întărise, iar tensiunea devenea
insuportabilă, în timp ce el îmi masa clitorisul, băgân-
du-şi şi scoându-şi degetele din mine într-un ritm egal,
fără grabă.
– Dă-i drumul pentru mine, Eva, îmi ordonă.
Acum!
Am ajuns la orgasm cu un strigăt sălbatic, cu în-
cheieturile degetelor albite de cât de tare strânsesem
pernele, în timp ce şoldurile mi se mişcau spasmodic în
mâna lui, iar mintea mi-era de mult dincolo de orice
urmă de ruşine sau de sfi ală. Privirea îmi rămăsese fi xa-
tă într-a lui, fără să mi-o pot feri, intuită de triumful
sălbatic, masculin, care se citea în ochii lui. În acea
clipă, era stăpânul meu. Aş fi făcut orice mi-ar fi cerut.
Şi o ştia prea bine.
O plăcere înspăimântătoare pusese stăpânire pe
mine. Sângele îmi bubuia în urechi; am avut impre-
sia că-l aud spunând ceva cu voce răguşită, însă n-am
îneles nimic, căci mi-a depărtat un picior, punându-l
pe spătarul canapelei, după care şi-a apăsat gura pe cră-
pătura mea.
– Nu, i-am împins eu capul cu mâna, nu pot.
Mă simeam mult prea umfl ată, mult prea sensibi-
lă. Însă, în clipa în care limba lui mi-a atins clitorisul,
mângâindu-l uşor, foamea mi s-a trezit din nou. Chiar
mai intensă decât prima dată. Mi-a lins păsărica fremă-
tândă, tachinându-mă, excitându-mă tot mai mult cu
promisiunea altui orgasm, deşi ştiam că nu pot ajunge
prea repede la încă unul.
Pe urmă limba lui şi-a făcut loc în mine, iar eu am
fost nevoită să-mi muşc buzele ca să înăbuş un ipăt.
Am mai avut un orgasm, care m-a zguduit violent,
în timp ce muşchii mi se strângeau spasmodic în ju-
rul limbii sale pline de păcate. Gemetele lui vibrau în
mine. Nu mai aveam putere să-l resping când s-a întors
la clitoris şi a început să-l sugă încetişor... neobosit...
până mi-am dat iar drumul, strigându-i numele.
110 Sylvia Day
Eram moale ca o cârpă când el mi-a lăsat piciorul
jos şi încă nu-mi recăpătasem sufl area când a înce-
put să mă sărute, urcând de la buric către sâni. Mi-a
lins amân două sfârcurile, după care a urcat şi mai sus,
înlăn uindu-mă cu braele. Eram ca o păpuşă de cârpă
în strânsoarea lui, în timp ce el mă săruta pe gură cu
violenă stăpânită, zdrelindu-mi buzele, arătând astfel
cât de aproape de orgasm era şi el.
Apoi mi-a strâns halatul pe lângă corp şi s-a ridicat,
uitându-se la mine.
– Gideon...?
– Ne vedem la şapte, Eva.
S-a aplecat şi mi-a atins glezna, mângâind uşor bră-
ara de picior cu diamante pe care mi-o pusesem în
timp ce mă pregăteam pentru dineu.
– Şi nu-i da jos asta. Vreau să i-o trag în timp ce
nu porti altceva.
Sâmbătă dimineaă m-am trezit cu o mahmureală
de zile mari şi m-am gândit că era exact ce meritam.
Indiferent cât de mult îmi displăcuse insistena lui
Gideon de a negocia sexul cu aceeaşi pasiune cu care ar
fi negociat preluarea unei companii, până la urmă şi eu
negocia sem la fel. Pentru că îl doream destul de mult
încât să-mi asum un risc calculat şi să încalc regulile pe
care mi le impusesem singură.
Şi mă mulumea şi faptul că şi el încălca unele din-
tre regulile pe care şi le impusese.
După un duş lung şi fi erbinte, m-am îndreptat spre
living şi am dat peste Cary, proaspăt şi plin de energie,
aşezat pe canapea cu laptopul în brae. Dinspre bucătă-
rie răzbătea aroma cafelei, aşa că m-am dus direct acolo
şi mi-am umplut cea mai mare cană peste care am dat.
– Bună dimineaa, soare! m-a salutat Cary.
M-am aşezat şi eu pe canapea lângă el, inând cu
amândouă mâinile preiosul trofeu de cafeină. El a făcut
semn către o cutie care trona pe un col al mesei.
96 Sylvia Day
– Asta a venit pentru tine când erai la duş.
Mi-am pus cana pe măsua de cafea şi am luat cutia.
Era învelită în hârtie cafenie şi legată cu sfoară, iar
numele meu era scris în diagonală pe capac, cu înfl o-
rituri decorative. Înăuntru se afl a o sticluă chihlim-
barie, pe a cărei etichetă erau desenate cu caractere
de modă veche cuvintele TRATAMENT PENTRU
MAHMUREALĂ. De gâtul sticluei era legat cu rafi e
un bileel pe care scria „Bea-mă!“ Pe hârtia fi nă de
mătase în care fusese aşezată sticla se găsea cartea
de vizită a lui Gideon.
În timp ce analizam cadoul, m-am gândit că e cum
nu se poate mai potrivit. De când îl cunoscusem pe
Gideon, mă simeam de parcă aş fi căzut prin vizuina
iepurelui din Alice în Ţara Minunilor, într-o lume fas-
cinantă şi seducătoare, unde nu se aplicau decât foarte
puine dintre regulile pe care le cunoşteam. Mă afl am
într-un teritoriu netrecut pe hări, care era pe cât de
atrăgător, pe atât de înfricoşător.
I-am aruncat o privire lui Cary, care se uita la sticlă
cuprins de îndoieli.
– Noroc!
Am scos dopul şi am băut coninutul fără să mă gân-
desc de două ori. Avea un gust scârbos, de sirop de tuse.
O clipă, stomacul mi s-a zvârcolit, revoltat, după care
a luat foc. Mi-am şters gura cu dosul mâinii şi am pus
dopul la sticla goală.
– Cum a fost? s-a interesat Cary.
– După cum arde, cred că e ceva cu alcool.
El strâmbă din nas.
– Efi cient, dar neplăcut.
Şi a avut efect. Mă simeam deja ceva mai sigură
pe picioare.
Cary luă cutia, scoase cartea de vizită a lui
Gideon, o întoarse şi mi-o întinse. Pe verso, Gideon
scrisese „Sună-mă!“, cu o caligrafi e îndrăzneaă şi gră-
bită, şi notase un număr de telefon.
Am luat cartea de vizită şi am strâns-o în mână.
Darul lui era o dovadă grăitoare că se gândeşte la mine.
Tenacitatea şi concentrarea lui erau seducătoare.
Şi fl atante.
Nu exista îndoială că eram în încurcătură în pri-
vina lui Gideon. Tânjeam după felul în care mă sim-
eam când mă atingea şi îmi plăcea la nebunie cum
reaciona când îl atingeam şi eu. Dacă încercam să
mă gândesc cu ce nu aş fi fost de acord să fac pentru
a-l convinge să-şi pună iar mâinile pe mine, nu prea
găseam mare lucru. Cary a încercat să-mi întindă tele-
fonul, însă l-am respins cu o clătinare din cap.
– Nu încă. Trebuie să am mintea limpede când
vorbesc cu el şi încă sunt puin ameită.
– Ieri-noapte păreai că vă înelegei bine. Se vede
de la o poştă că-i atras de tine.
– Şi eu sunt atrasă rău de el, am spus, ghemuin-
du-mă pe canapea, cu obrazul sprijinit de pernă şi
picioarele strânse la piept. O să ieşim împreună, o să ne
cunoaştem puin, o să facem sex fără obligaii, dar foar-
te intens, şi în rest o să fi m totalmente independeni.
Fără legături, fără aşteptări, fără responsabilităi.
Cary apăsă un buton pe laptop şi imprimanta din
cealaltă parte a încăperii începu să „scuipe“ hârtii.
Pe urmă îşi închise computerul, îl puse pe masă şi îşi
îndreptă toată atenia spre mine.
– Poate că asta o să se transforme în ceva serios.
– Sau poate că nu, am ricanat eu.
– Eşti cinică.
98 Sylvia Day
– Nu caut poveşti de adormit copiii, Cary, şi mai
ales nu cu un megamogul de genul lui Cross. Am văzut
ce înseamnă pentru mama să fi e legată de bărbai pu-
ternici. E o slujbă cu normă întreagă cu un partener cu
jumătate de normă. Banii o fac fericită pe mama, dar
nu sunt de ajuns pentru mine.
Tata o iubise pe mama. O rugase să se mărite cu el
şi să-şi ducă viaa împreună. Ea îl refuzase, pentru că nu
avea portofelul plin cu bani şi nici un cont gras în ban-
că, aşa cum aştepta ea de la un so. Iubirea nu era ceva
absolut necesar pentru căsătorie, după părerea Monicăi
Stanton, şi din moment ce ochii ei arzând de pasiune
şi glasul răguşit o făceau irezistibilă pentru majoritatea
bărbailor, nu trebuise niciodată să se mulumească de-
loc cu mai puin decât ceea ce îşi dorea. Din nefericire,
nu-l dorise pe tata pe termen lung.
Am aruncat o privire la ceas. Era zece şi jumătate.
– Cred c-ar trebui să mă pregătesc.
– Îmi plac la nebunie zilele în care mergem la spa
cu mama ta, zâmbi Cary, alungându-mi şi ultima fărâ-
mă de supărare. Când terminăm, mă simt ca un zeu.
– Şi eu. Am senzaia că sunt o zeiă.
Eram atât de nerăbdători să mergem, că am ieşit în
hol înainte să ajungă maşina care trebuia să ne ia.
Portarul a zâmbit la vederea noastră – eu purtam
sandale cu toc şi rochie lungă, iar Cary era în blugi cu
talie joasă şi un tricou cu mânecă lungă.
– Bună dimineaa, domnişoară Tramell! Bună dimi-
neaa, domnule Taylor! Avei nevoie de un taxi?
– Nu, Paul, mulumim. Aşteptăm o maşină, zâmbi
larg Cary. Avem zi de spa la Perrini!
– A, Ziua de Spa la Perrini, dădu Paul din cap, cu-
noscător. I-am cumpărat soiei mele un voucher acolo
de ziua ei. I-a plăcut atât de mult, că mă gândesc să
transform asta într-o tradiie.
– Ai făcut bine, Paul, i-am zis. Să răsfei o femeie
este ceva ce nu se demodează niciodată.
În faa noastră s-a oprit o limuzină neagră, con-
dusă de Clancy. Paul ne-a deschis portiera din spate
şi, când ne-am urcat, am găsit pe banchetă o cutie
de Knipschildt’s Chocopologie. I-am făcut un semn de
rămas-bun lui Paul, ne-am aşezat şi am început să ron-
ăim cu îmbucături mici trufele pe care merita să le
savurezi încetul cu încetul.
Clancy ne-a dus direct la Perrini, unde am început
să ne relaxăm de îndată ce am intrat pe uşă. Să treci
pragul acestui loc era ca şi cum ai fi plecat în vacană la
celălalt capăt al lumii. Fiecare arcadă era încadrată cu
mătase în dungi strălucitoare, iar pernele ornamentale
decorau scaunele elegante şi fotoliile imense, cu brae.
Din colivii suspendate ciripeau păsărele, iar plante-
le în ghivece, cu frunze mari, înveseleau fi ecare coli-
şor. Apa susura plăcut din fântâni mici, decorative, iar
în camere se auzea o muzică instrumentală, venind din
boxe ascunse în mod ingenios. Aerul era înmiresmat
cu amestecuri de arome şi de parfumuri exotice, făcân-
du-mă să mă simt ca şi cum aş fi nimerit drept în mijlo-
cul celor O mie şi una de nopi.
Luxul era foarte aproape de opulenă, însă, cu toate
acestea, nu depăşea limita. Perrini era un loc exotic şi
luxos, o delicatesă de răsfă pentru cei care şi-o puteau
permite. Cei precum mama, care, la venirea noastră,
tocmai ieşea dintr-o baie cu lapte şi miere.
Am studiat oferta de tratamente, hotărând să re-
nun la tratamentul meu obişnuit, „femeia războini-
că“, în favoarea altuia numit „răsfă plin de pasiune“.
100 Sylvia Day
Mă epilasem cu o săptămână în urmă, dar restul tra-
tamentului – „menit să vă facă să vă simii irezisti-
bilă din punct de vedere sexual“ – părea să fi e exact
ce-mi trebuia.
Abia reuşisem să mă concentrez în spaiul sigur
legat de munca mea, când l-am auzit pe Cary, de pe
scaunul de pedichiură de lângă mine:
– Doamnă Stanton, îl cunoaştei pe Gideon Cross?
M-am holbat la el. Ştia la fel de bine ca mine că
mama o lua razna când se întâmpla să afl e câte ceva
despre relaiile mele romantice – şi nu prea romantice,
ca în cazul acesteia.
Mama, care stătea pe un fotoliu de cealaltă parte a
mea, s-a aplecat spre el, plină de o încântare de puş-
toaică, tipică pentru ea când venea vorba de bărbai
bogai şi arătoşi.
– Cum să nu! E unul dintre cei mai bogai oameni
din lume. E numărul douăzeci şi cinci sau cam pe acolo
în topul Forbes, dacă îmi aduc eu bine aminte. Un tâ -
năr foarte ambiios, evident, şi un binefăcător gene-
ros pentru multe dintre fondurile de caritate pentru
copii pe care le susin. Foarte eligibil, fără discuie,
dar nu prea cred că e gay, Cary. Are reputaia că este
cam fustangiu.
– Asta e, am pierdut, rânji Cary, fără să ia în seamă
clătinarea mea violentă din cap. Oricum, n-aveam nici
o sperană, pentru că el umblă după Eva.
– Eva! Nu-mi vine să cred că n-ai sufl at nici un
cuvânt. Cum ai putut să-mi ascunzi aşa ceva?
M-am uitat la mama, al cărei chip, îngrijit cu tra-
tamente cosmetice scumpe, părea tânăr, fără riduri,
foarte asemănător cu al meu. Se vedea fără umbră de
îndoială că eram fata ei, dincolo de numele de familie.
Singura concesie pe care ea i-o făcuse lui tata era că-mi
dăduse numele mamei lui.
– Nu-i nimic de povestit, am insistat eu. Suntem
doar... prieteni.
– Putem să facem mai mult decât atât, zise Monica,
pe chip cu o expresie care vădea calculele pe care şi le
făcea şi care mă înfricoşă. Nu-mi dau seama cum de
mi-a scăpat că tu lucrezi în aceeaşi clădire cu el. Bag
mâna-n foc că i s-au aprins călcâiele după tine chiar
din clipa în care te-a văzut. Deşi se ştie că preferă bru-
netele... Hmmm... Oricum, se ştie şi că are gusturi ex-
celente şi fără îndoială că asta a cântărit cel mai mult
în ceea ce te priveşte.
– Nu-i aşa. Te rog să nu începi să te bagi. O să mă
pui într-o situaie neplăcută.
– Astea-s prostii! Dacă ştie cineva pe lumea asta
cum trebuie să procedezi cu bărbaii, aceea sunt eu!
Am tresărit, înfundându-mi urechile între umeri.
Când sosi timpul pentru masaj, aveam o nevoie dispe-
rată de unul. M-am întins pe masă şi am închis ochii,
pregătindu-mă să trag un pui de somn, ca să rezist în
timpul nopii pe care o aveam în faă.
Ca oricărei fete, şi mie îmi plăcea să mă îmbrac
frumos şi să arăt bine, numai că la balurile de caritate
era mult de muncă. Era o corvoadă epuizantă să faci
conversaie, era groaznic să zâmbeşti fără încetare, iar
discuiile despre afaceri şi despre oameni pe care nu-i
cunoşteam erau plictisitoare. Dacă n-ar fi fost spre
avantajul lui Cary să iasă în lume, nu m-aş fi lăsat dusă
la bal cu una, cu două.
Am oftat. Pe cine încercam să prostesc? Oricum
aş fi mers. Mama şi tatăl meu vitreg susineau fon -
durile de caritate pentru copiii abuzai pentru că erau
102 Sylvia Day
importante pentru mine. Măcar atât puteam să fac
şi eu în schimb, să mă duc din când în când la câte
un eveniment plictisitor. Am respirat adânc şi m-am
relaxat, conştiincioasă. Mi-am propus să-l sun pe
tata când mă întorc şi mi-am pus în gând să-i trimit
lui Gideon un bileel de mulumire pentru trata-
mentul contra mahmurelii. Aş fi putut să-i trimit un
e-mail la adresa notată pe cartea de vizită, însă aşa
dădeam dovadă de lipsă de stil. În plus, nici nu şti-
am cine-i citea e-mailurile. Aş fi putut să-l sun, pur
şi simplu, la întoarcerea acasă. De ce nu? El mă ru-
gase – nu, îmi ceruse – s-o fac; îmi scrisese comanda
pe cartea lui de vizită. Şi aveam să-i aud din nou vo-
cea ademenitoare.
Uşa s-a deschis şi a intrat maseuza.
– Bună, Eva! Eşti gata?
Nu chiar. Dar mă pregăteam.
După câteva ore minunate petrecute la spa, mama
şi Cary m-au lăsat acasă, iar ei au plecat să caute nişte
butoni noi de manşetă pentru Stanton. Eu am profi tat
de singurătate ca să-l sun pe Gideon. Chiar dacă aveam
nevoie de intimitate, tot am format de vreo şase ori
numărul, înainte să las să sune.
Mi-a răspuns încă de la primul apel.
– Eva!
Uimită că ştie cine îl sună, mintea mi-a rămas o
clipă în loc. „Cum de are numele şi numărul meu în
lista lui de contacte?“
– Ăăă... bună, Gideon !
– Sunt la o stradă distană de tine. Spune-le celor de
la recepie că vin.
– Ce? Mă simeam de parcă pierdusem o parte din
discuie. Vii aici?
– La tine. Acum cotesc la col. Sună-l acum pe por-
tar, Eva!
Apoi a închis, lăsându-mă să mă holbez la telefon,
încercând să procesez informaia că peste doar câteva
minute o să fi u iar împreună cu el. Ameită, m-am dus
la interfon şi i-am anunat pe cei de la recepie că aş-
tept pe cineva. În timp ce vorbeam, el a intrat în hol.
Şi, la câteva clipe după aceea, era în faa uşii mele.
Abia atunci mi-am dat seama că aveam pe mine
doar un halat foarte scurt de mătase şi că eram coafată
şi machiată pentru dineu. Oare ce impresie aveam să-i
fac la cum arătam?
Înainte să-i deschid, am strâns ceva mai mult cor-
donul de la halat, ca să nu pară că-i dădeam cale liberă
să mă seducă sau ceva de genul ăsta.
Gideon rămase destul de mult timp în uşă, măsu-
rându-mă cu privirea din creştet până în vârful unghi-
ilor de la picioare, la care îmi făcusem o pedichiură
franuzească. Iar eu eram la fel de uluită de el. Felul în
care arăta, îmbrăcat în blugi tocii şi în tricou, mă făcea
să-mi doresc să-l dezbrac sfâşiindu-i hainele cu dinii.
– A meritat drumul ca să te găsesc aşa, Eva. În sfâr-
şit, păşi înăuntru şi încuie uşa după el. Cum te simi?
– Bine, datorită ie. Mulumesc.
Mi se strânsese stomacul de dorină văzându-l aici,
lângă mine, ceea ce mă făcea să mă simt aproape...
ameită.
– Presupun că nu de asta ai venit.
– Am venit pentru că am aşteptat prea mult să
mă suni.
– Nu mi-am dat seama că aveam un termen-limită.
104 Sylvia Day
– Vreau să te rog ceva destul de urgent, dar, mai
mult decât atât, voiam să ştiu dacă te simi bine după
noaptea trecută.
Ochii lui erau de un albastru întunecat în timp ce
mă scăldau în privirea lor, iar chipul minunat îi era
încadrat de perdeaua mătăsoasă a părului negru.
– Dumnezeule! Arăi minunat, Eva. Nu-mi amin-
tesc să fi dorit vreodată ceva atât de mult.
Aceste simple vorbe au fost de ajuns ca să mă exci-
te, să mă facă să jinduiesc după el. Să devin mult prea
vulnerabilă.
– Ce e aşa de urgent?
– Vino cu mine la dineul de binefacere care are loc
în seara asta.
Surprinsă şi totodată încântată de cerere, m-am dat
un pas înapoi.
– Mergi şi tu?
– Ca şi tine. M-am interesat, pentru că ştiam că va
veni şi mama ta. Hai să mergem împreună!
Mi-am dus mâna la gât, gândindu-mă la ciudăenia
faptului că ştia atât de multe despre mine şi preocupa-
tă, în acelaşi timp, de ceea ce îmi cerea.
– Nu la asta m-am gândit când am spus că ar trebui
să petrecem ceva timp împreună.
– De ce nu? Simpla întrebare era lansată ca o provo-
care. Ce e rău în a merge împreună la un eveniment la
care oricum ne-am fi dus separat?
– Nu e ceva discret. E un eveniment foarte public.
– Şi ce-i cu asta? replică Gideon, apropiindu-se de
mine şi atingându-mi o şuviă.
Glasul i se transformase într-un tors primejdios, care
mă înfi ora din cap până-n picioare. Simeam căldura
pe care o radia trupul lui mare şi puternic şi adulmecam
aroma atât de masculină a pielii lui. Eram pe punctul
să cad sub vraja lui, din ce în ce mai adânc, cu fi ecare
minut care trecea.
– Oamenii o să înceapă să facă presupuneri, mai ales
mama. Deja a început să-i vâneze sângele de burlac.
Gideon se aplecă, apăsându-şi buzele în adâncitura
dintre claviculă şi gât.
– Nu-mi pasă ce cred oamenii. Noi doi ştim ce
facem. Şi cu mama ta mă descurc.
– Dacă tu crezi că poi, am replicat cu răsufl area
întretăiată, înseamnă că n-o cunoşti prea bine.
– Vin să te iau la şapte.
Limba lui îmi urmărea pe gât conturul unei vene
care zvâcnea nebuneşte, şi m-am topit în el, cu tru-
pul moale, în timp ce el mă trăgea tot mai aproape.
Cu toate acestea, am reuşit să îngaim:
– Încă n-am spus da.
– Dar n-o să spui nu, făcu el, muşcându-mă uşor de
lobul urechii. N-o să te las.
Am deschis gura ca să protestez, însă el mi-a astu-
pat-o cu buzele, reducându-mă la tăcere cu un sărut
plin de poftă. Limba lui întârzia, lingându-mă cu atâta
desfătare, încât mi-am dorit să-mi facă acelaşi lucru şi
între picioare. Mâinile mi s-au îndreptat spre părul lui,
furişându-se în şuviele lui, trăgându-l mai aproape.
Iar când m-a înlănuit cu braele, m-am arcuit în mâi-
nile lui.
Şi, la fel cum făcuse în biroul lui, m-a întins pe spate
pe canapea înainte să-mi dau seama că mă ridicase, iar
gura lui mi-a sorbit geamătul de surprindere. Degete-
le-i îndemânatice s-au descotorosit de halatul pe care-l
purtam, după care mi-a cuprins în mâini sânii, frămân-
tându-i şi strângându-i uşor şi ritmic.
106 Sylvia Day
– Gideon...
– Şşş..., făcu el, începând să-mi sugă buza de jos, în
timp ce degetele lui continuau să-mi înconjoare sfârcu-
rile excitate. M-ai făcut să înnebunesc, ştiindu-te goală
sub halat.
– Ai venit pe... O! Doamne...
Gura lui îmi poposise pe sân, iar valul de căldură pe
care-l răspândea îmi făcu pielea să se umezească. Privi-
rea îmi zbură înnebunită spre ceasul de la televizor.
– Gideon, nu!
El îşi înălă capul, uitându-se la mine cu ochii de un
albastru tulburător.
– Ştiu că nu-i normal. Nu ştiu... nu pot să-i explic
de ce, Eva, dar trebuie să te aduc la orgasm. De zile
întregi, mă gândesc mereu la asta.
Îşi strecură o mână între picioarele mele, care se în-
depărtară fără urmă de ruşine, iar trupul meu era atât de
excitat, că eram îmbujorată toată şi aproape că ardeam.
Cu cealaltă mână continua să-mi mângâie sânii, făcân-
du-i din ce în ce mai grei şi înfi orător de sensibili.
– Eşti udă pentru mine, şopti, în timp ce privirea îi
aluneca pe corpul meu în jos, spre locul unde mă des-
chidea cu degetele. Şi aici eşti frumoasă. Catifelată şi
rozalie. Şi atât de moale! Nu te-ai epilat azi, nu?
Am dat din cap că nu.
– Mulumesc lui Dumnezeu! Nu cred că mai rezis-
tam nici zece minute fără să te ating, darămite zece ore!
Şi, cu o mare delicatee, îşi strecură un deget în mine.
Am închis ochii, într-atât de insuportabil de vul-
nerabilă mă simeam aşa, goală şi excitată cu degetele
de un bărbat ale cărui cunoştine în domeniul epilării
inghinale totale trădau o cunoaştere intimă a femeilor.
Un bărbat care avea încă toate hainele pe el şi stătea
pe podea, îngenuncheat în faa mea.
– Eşti atât de strâmtă!
Gideon îşi scosese degetul, iar acum îl introducea
din nou în mine, în timp ce eu îmi arcuiam lacomă
spatele în jurul lui.
– Şi atât de pofticioasă! De cât timp nu ai mai făcut
dragoste?
Am înghiit în sec.
– Am fost foarte ocupată. Cu lucrarea de licenă,
căutarea unei slujbe, cu mutatul...
– Deci a trecut ceva vreme.
Se retrase, iar apoi reveni în mine, de data asta
cu două degete. N-am putut să-mi rein un geamăt
de plăcere. Bărbatul ăsta avea degete talentate, în-
crezătoare şi experimentate, şi primea tot ce voia cu
ajutorul lor.
– Iei anticoncepionale, Eva?
– Da, bineîneles.
Mâinile mi se încleştaseră pe pernuele moi de pe
canapea.
– O să-i arăt că sunt sănătos şi tu vei face la fel,
după care o să mă laşi să intru în tine.
– Dumnezeule, Gideon!
Îl voiam cu disperare, iar şoldurile mi se mişcau fără
ruşine în jurul degetelor lui cercetătoare. Simeam că
o să fac combustie spontană dacă n-avea să mă facă
să termin.
În viaa mea nu fusesem atât de excitată. Aproa-
pe că-mi ieşisem din mini de dorina de a ajunge la
orgasm. Dacă în clipa aceea Cary ar fi intrat şi m-ar
fi găsit zvârcolindu-mă în livingul nostru, în timp
108 Sylvia Day
ce Gideon mi-o trăgea cu degetele, nu cred că mi-ar
fi păsat nici cât negru sub unghie.
Şi Gideon gâfâia. Chipul îi era roşu de dorină.
Pentru mine. Iar eu nu făcusem decât să-i răspund, ne-
ajutorată. Îşi luă mâna de pe sânii mei şi-mi mângâie
uşor obrazul.
– Te-ai înroşit. Te-am scandalizat.
– Da.
Zâmbetul pe care mi-l aruncă era atât răutăcios, cât
şi încântat şi mă făcu să tresar.
– Vreau să simt sperma mea în tine când i-o trag
cu degetele. Vreau ca tu să-mi simi sperma în tine,
să te gândeşti la cum arătam, la sunetele pe care le
scoteam când mi-am dat drumul în tine. Şi, în timp
ce te gândeşti la asta, să aştepi cu nerăbdare s-o fac
iar şi iar.
Sexul meu tremura în jurul degetelor lui mângâie-
toare, iar cuvintele lui grosolane mă aduceau tot mai
aproape de orgasm.
– O să-i spun toate modurile în care vreau să mă
satisfaci, Eva, şi o să faci tot... o să iei tot. O să facem
sex exploziv, primitiv, fără nici o inhibiie. Ştii, nu?
Poi să simi cum o să fi e între noi.
– Da, am gâfâit, strângându-mi sânii, ca să-mi alin
durerea din sfârcurile întărite. Te rog, Gideon!
– Şşş... te-am prins. Cu buricul degetului mare,
înce pu se să-mi frece clitorisul, în cercuri line. Uită-te
în ochii mei când îi dai drumul pentru mine!
Tot corpul mi se întărise, iar tensiunea devenea
insuportabilă, în timp ce el îmi masa clitorisul, băgân-
du-şi şi scoându-şi degetele din mine într-un ritm egal,
fără grabă.
– Dă-i drumul pentru mine, Eva, îmi ordonă.
Acum!
Am ajuns la orgasm cu un strigăt sălbatic, cu în-
cheieturile degetelor albite de cât de tare strânsesem
pernele, în timp ce şoldurile mi se mişcau spasmodic în
mâna lui, iar mintea mi-era de mult dincolo de orice
urmă de ruşine sau de sfi ală. Privirea îmi rămăsese fi xa-
tă într-a lui, fără să mi-o pot feri, intuită de triumful
sălbatic, masculin, care se citea în ochii lui. În acea
clipă, era stăpânul meu. Aş fi făcut orice mi-ar fi cerut.
Şi o ştia prea bine.
O plăcere înspăimântătoare pusese stăpânire pe
mine. Sângele îmi bubuia în urechi; am avut impre-
sia că-l aud spunând ceva cu voce răguşită, însă n-am
îneles nimic, căci mi-a depărtat un picior, punându-l
pe spătarul canapelei, după care şi-a apăsat gura pe cră-
pătura mea.
– Nu, i-am împins eu capul cu mâna, nu pot.
Mă simeam mult prea umfl ată, mult prea sensibi-
lă. Însă, în clipa în care limba lui mi-a atins clitorisul,
mângâindu-l uşor, foamea mi s-a trezit din nou. Chiar
mai intensă decât prima dată. Mi-a lins păsărica fremă-
tândă, tachinându-mă, excitându-mă tot mai mult cu
promisiunea altui orgasm, deşi ştiam că nu pot ajunge
prea repede la încă unul.
Pe urmă limba lui şi-a făcut loc în mine, iar eu am
fost nevoită să-mi muşc buzele ca să înăbuş un ipăt.
Am mai avut un orgasm, care m-a zguduit violent,
în timp ce muşchii mi se strângeau spasmodic în ju-
rul limbii sale pline de păcate. Gemetele lui vibrau în
mine. Nu mai aveam putere să-l resping când s-a întors
la clitoris şi a început să-l sugă încetişor... neobosit...
până mi-am dat iar drumul, strigându-i numele.
110 Sylvia Day
Eram moale ca o cârpă când el mi-a lăsat piciorul
jos şi încă nu-mi recăpătasem sufl area când a înce-
put să mă sărute, urcând de la buric către sâni. Mi-a
lins amân două sfârcurile, după care a urcat şi mai sus,
înlăn uindu-mă cu braele. Eram ca o păpuşă de cârpă
în strânsoarea lui, în timp ce el mă săruta pe gură cu
violenă stăpânită, zdrelindu-mi buzele, arătând astfel
cât de aproape de orgasm era şi el.
Apoi mi-a strâns halatul pe lângă corp şi s-a ridicat,
uitându-se la mine.
– Gideon...?
– Ne vedem la şapte, Eva.
S-a aplecat şi mi-a atins glezna, mângâind uşor bră-
ara de picior cu diamante pe care mi-o pusesem în
timp ce mă pregăteam pentru dineu.
– Şi nu-i da jos asta. Vreau să i-o trag în timp ce
nu porti altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu