Capitolul 16
Gideon se lăsă peste mine; părul lui îmi gâdila piep-
tul, în timp ce respira cu greu.
– O, Doamne! Nu pot rezista atâtea zile fără asta. Până
şi orele pe care le petrec la serviciu sunt prea multe.
Mi-am trecut degetele prin părul lui, ud de sudoare.
– Şi mie mi-a fost dor de tine.
El îşi frecă nasul de sânii mei.
– Când nu eşti cu mine, mă simt... Să nu mai fugi,
Eva! Nu pot să suport.
M-a ridicat în picioare în faa lui, inându-şi mă-
dularul în mine până când am atins podeaua din lemn
masiv cu tocurile.
– Vino acasă cu mine acum!
– Nu pot să-l las singur pe Cary.
– Atunci o să-l iau şi pe el cu noi. Şşş... înainte să
începi să te plângi, afl ă că, indiferent ce-ar aştepta el de
la petrecerea asta, eu pot să-i pun pe tavă. Nu rezolvă
nimic dacă vine aici.
– Poate că se distrează.
312 Sylvia Day
– Nu vreau să rămâi aici.
Părea deodată distant, iar tonul vocii îi era mult
prea controlat.
– Ştii cât de tare mă doare când îmi spui asta? am
exclamat încet, cu inima strânsă de durere. Ce-i în
neregulă cu mine de nu vrei să mă vezi în preajma fa-
miliei tale?
– Îngeraş, nu! Mă prinse în brae, mângâindu-mă pe
spate cu dezmierdări alinătoare. Nu e nici o problemă
cu tine. Eu nu... eu nu pot să stau aici. Vrei să ştii ce-mi
apare în vise? Casa asta.
Brusc, mi se puse un nod în gât, de îngrijorare şi de
confuzie.
– Îmi pare rău. N-am ştiut.
Ceva din glasul meu îl făcu să mă sărute uşor între
sprâncene.
– Am fost aspru cu tine azi. Mă port aiurea şi sunt
agitat când mă afl u aici, dar asta nu-i o scuză.
I-am luat faa în palme, uitându-mă în ochii lui,
zărind în ei emoiile puternice pe care se obişnuise să
le ascundă.
– Să nu te mai scuzi vreodată pentru că eşti tu însui
cu mine. Eu chiar asta şi vreau. Vreau să fi u limanul tău
sigur, Gideon.
– Asta şi eşti. Nici nu ştii cât de mult, dar o să găsesc
eu o cale să-i spun. Îşi apăsă apoi fruntea de a mea. Hai
să mergem acasă! i-am cumpărat câte ceva.
– Serios? Ador cadourile!
Mai ales dacă veneau de la iubitul meu care se de-
clara total lipsit de romantism.
Începu să iasă din mine cu grijă. Am observat şo-
cată cât eram de udă, cât de mult îşi dăduse drumul în
mine. Ultimii centimetri ai penisului ieşiră repede, iar
sperma începu să mi se scurgă pe coapse. Peste o clipă,
două picături obraznice căzură pe podeaua de lemn ma-
siv, între picioarele mele desfăcute.
– O, la dracu’! horcăi el. Cât poate fi de excitant!
Iar mi se scoală.
M-am uitat la virilitatea lui lipsită de ruşine şi am
simit că mă trec căldurile.
– N-o poi lua din nou de la capăt după asta.
– Pe dracu’ că nu pot!
Şi îmi luă sexul în mână, răspândindu-mi sperma
peste tot, acoperindu-mi labiile mari şi masându-le
toate pliurile. Euforia se răspândea în mine ca un li-
chior bun; era o mulumire a cărei unică sursă era
conştientizarea faptului că Gideon îşi găsea statisfacia
în mine şi în corpul meu.
– Sunt un animal cu tine, murmură el. Vreau să te
marchez. Vreau să te posed atât de complet, încât să nu
mai fi m două fi ine separate.
Am început să-mi rotesc uşor şoldurile, căci cuvin-
tele şi atingerea lui îmi aprinseseră iar dorina, pe care
el o aâase cu izbiturile bărbăiei lui. Voiam să ajung
iar la orgasm, ştiam că o să mă simt groaznic dacă ar fi
trebuit să aştept până ajungem în patul lui. Cu el, şi eu
eram o creatură făcută doar pentru sex, eram atât de pe
potriva lui şi atât de sigură că n-avea să mă rănească
niciodată fi zic, încât eram... liberă.
L-am prins de încheietură şi i-am îndrumat cu blân-
dee mâna în jurul şoldului meu, ca să ajungă în partea
din spate. L-am ciupit uşor cu dinii de maxilar, mi-am
adunat curajul pe care mi-l inspira şi i-am şoptit:
– Atinge-mă acolo cu degetele! Marchează-mă
acolo!
El a îngheat, iar respiraia i-a devenit agitată.
314 Sylvia Day
– Dar eu nu... – vocea lui îşi recăpătă stăpânirea – eu
nu fac sex anal, Eva.
M-am uitat în ochii lui şi am văzut în ei ceva întu-
necat, exploziv. Ceva foarte dureros.
Dintre toate lucrurile pe care le avem în comun...
Pasiunea dementă a dorinei noastre se domo lise,
preschimbându-se în familiaritatea plină de căldu-
ră a iubirii. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul,
am mărturisit:
– Nici eu. Cel puin, nu de bunăvoie.
– Atunci... de ce?
Confuzia care i se citea în glas m-a emoionat
foarte profund. L-am îmbrăişat, lipindu-mi obrazul
de umărul lui şi ascultând bătăile uşor panicate ale
inimii lui.
– Pentru că eu cred că atingerea ta o poate şterge pe
a lui Nathan.
– O, Eva... Îşi apăsase obrazul pe creştetul meu.
– Mă faci să mă simt în sigurană, i-am zis, lipin -
du-mă şi mai mult de el.
Ne-am inut aşa mult timp în brae. I-am ascultat
bătăile inimii, care se potoleau, şi respiraia care îi era
iar liniştită. Am tras adânc aer în piept, desfătându-mă
cu parfumul său personal amestecat cu mirosul dorine-
lor şi al sexului pe care îl făcusem.
Deodată, vârful degetului său mijlociu se strecură,
aproape fără să-l atingă, pe deasupra anusului meu.
Am încremenit şi m-am dat înapoi, ca să mă uit la el.
– Gideon?
– De ce eu? mă întrebă el încet; ochii lui minu-
nai erau întunecai şi pătimaşi. Ştii că sunt distrus,
Eva. Ai văzut ce... în noaptea în care m-ai trezit...
Ai văzut, fi r-ar să fi e! Cum poi să-mi încredinezi
trupul tău în felul ăsta?
– Am încredere în inima mea şi în ceea ce-mi spu-
ne, i-am răspuns, netezindu-i cuta dintre sprâncene.
Tu poi să-mi dai trupul înapoi, Gideon. Cred că eşti
singurul om din lume care poate.
El închise ochii, lipindu-şi fruntea de a mea.
– Eva, tu ai un cuvânt de sigurană?
Am tresărit şi m-am dat iar înapoi, studiindu-i
chipul. Câiva membri din grupul meu de terapie vor-
biseră despre relaiile de dominare-supunere. Unii
voiau să aibă controlul total ca să se simtă în siguran-
ă în timpul sexului. Alii treceau de partea cealaltă a
graniei, considerând că legarea şi umilirea le satisfac
nevoile adânc înrădăcinate de a simi durere pentru
a avea parte de plăcere. Pentru cei care duceau acest
stil de viaă, un cuvânt de sigurană era un mod lipsit
de ambiguităi de a spune „stop“. Însă nu-mi dădeam
seama în ce fel ar putea fi relevant acest lucru pentru
mine şi Gideon.
– Tu ai?
– N-am nevoie.
Atingerea uşoară a degetului său între picioarele
mele devenise mai puin ezitantă. El repetă întrebarea:
– Ai un cuvânt de sigurană?
– Nu. N-am avut niciodată nevoie. Poziia misiona-
rului, pe la spate, BOB... cam la asta se reduc aptitudi-
nile mele.
Asta făcu să treacă o undă de amuzament peste
chipul lui de obicei sever.
– Mulumesc lui Dumnezeu, altfel nu cred că o să-i
supra vieuiesc.
316 Sylvia Day
Dar degetul lui continua să mă mângâie, stârnind
în mine o dorină întunecată. Gideon putea s-o facă
pentru mine, să mă facă să uit tot ce mi se întâmplase.
Nu aveam amintiri sexuale negative, nu aveam ezitări,
nici temeri. El îmi dăruise asta. Iar eu, în schimb, vo-
iam să-i dăruiesc trupul pe care îl eliberase de trecut.
Pendula cea mare de lângă uşă începu să bată.
– Gideon, am lipsit mult timp. Cu sigurană o să ne
caute cineva.
El îmi apăsă uşor, abia simit, rozeta sensibilă.
– Chiar îi pasă dacă o fac?
Şoldurile mi se arcuiră sub atingerea lui. Anticipa-
rea mă umplea iar de dorină.
– Nu-mi pasă decât de tine când mă atingi.
El îşi înfi pse mâna liberă în părul meu şi mă inu
strâns, ca să nu mişc capul.
– i-a plăcut vreodată sexul anal? Făcut fără să vrei
sau în mod voit?
– Nu.
– Dar ai încredere în mine să-mi ceri asta.
Mă sărută pe frunte, în timp ce întindea din pro-
pria-i spermă către spate. Eu m-am agăat de mijlo -
cul lui.
– Nu trebuie să...
– Ba da, afi rmă el hotărât, şi vocea lui avea acel ton
muşcător şi senzual. Dacă tu tânjeşti după ceva, eu îi
voi oferi ceea ce vrei. Eva, toate dorinele tale eu i le
voi îndeplini. Indiferent cât m-ar costa.
– Îi mulumesc, Gideon.
Şoldurile mi se mişcau necontenit, în timp ce el
con tinua să mă lubrifi eze cu blândee.
– Şi eu vreau să fi u ceea ce doreşti tu.
– Eva, i-am spus ce doresc eu: controlul, îmi zise
el, mângâindu-mi uşor gura cu buzele întredeschise.
Tu îmi ceri să te duc înapoi în locurile dureroase şi eu
aşa voi face dacă de asta ai nevoie. Dar trebuie să fi m
extrem de ateni.
– Ştiu.
– Amândurora ne vine greu să avem încredere. Dacă
o pierdem, am putea să pierdem totul. Gândeşte-te la
un cuvânt pe care îl asociezi cu puterea. Va fi cuvântul
tău de sigurană, îngeraş. Alege-l!
Presiunea exercitată de vârful degetului său deve-
nise mai insistentă. Am gemut:
– Crossfi re.
– Mmm... îmi place. E foarte potrivit.
Îşi strecură încet limba în gura mea, abia atingân -
du-mi limba, după care se retrase. Degetul lui continua
să-mi frece anusul, împingând sperma înăuntru, şi îi
scăpă un mormăit uşor când rozeta tresări, într-o im-
plorare mută de a primi mai mult.
Când începu să-mi apese iar inelul, m-am împins
înapoi şi vârful degetului îi alunecă în mine. Senzaia
de penetrare era şocant de intensă.
Ca şi înainte, un sentiment de abandon îmi îngreu-
nă trupul, lăsându-mă fără vlagă.
– Te simi bine? întrebă Gideon răguşit, când m-am
lăsat pe el. Vrei să mă opresc?
– Nu... Nu te opri!
El continuă să pătrundă, puin câte puin, iar eu
m-am încolăcit în jurul lui, într-o reacie imposibil
de stăpânit la senzaia că ceva se strecura printre cu-
tele mele.
– Eşti strâmtă şi incredibil de fi erbinte, şopti el.
Şi atât de moale... Te doare?
318 Sylvia Day
– Nu. Te rog! Mai mult!
Gideon îşi retrase degetul, după care îl strecură la
loc, încet şi cu uşurină. Tremuram de încântare, uluită
de cât de mult îmi plăcea presiunea aceea, senzaia de
plinătate în posteriorul meu.
– Cum e? mă întrebă el.
– Bine. Tot ce-mi faci e bine.
El se retrase iar, după care alunecă şi mai adânc.
M-am aplecat şi mi-am dat şoldurile în spate ca să-i
fi e mai uşor să intre lipindu-mă cu sânii de pieptul
lui. Strânsoarea din părul meu slăbi şi îmi dădu ca-
pul pe spate ca să poată pune stăpânire pe gura mea,
într-un sărut ud şi plin de patimă. Gurile noastre des-
chise alunecau una peste alta, tot mai înnebunite, pe
măsură ce excitaia mea creştea. Senzaia pe care mi-o
dădea degetul lui Gideon în locul acela întunecat de
sexual, înfi gându-se în mine în acel ritm liniştit, mă
făcea să mă rotesc şi eu în spate, ca să-i întâmpin miş-
cările în mine.
– Eşti atât de frumoasă, murmură el, cu un glas infi -
nit de blând. Îmi place la nebunie să te fac să te simi
bine. Îmi place la nebunie să văd cum orgasmul îi zgu-
duie trupul.
Eram pierdută, invadată de bucuria imensă de a fi
inută în brae de el, iubită de el. Cele patru zile de
singurătate îmi arătaseră cât voi fi de nefericită dacă nu
vom putea face să meargă această relaie, cât de ternă şi
de cenuşie va fi lumea mea dacă el nu va fi în ea.
– Gideon! Am nevoie de tine.
– Ştiu, murmură el, lingându-mi buzele, amein-
du-mă cu totul. Sunt aici. Păsărica ta tremură şi s-a
strâns. O să-i dai iar drumul pentru mine.
M-am aplecat să-i cuprind penisul, cu mâini tremu-
rătoare. Mi-am ridicat jupoanele, ca să-l pot ghida în
sexul meu atât de ud. Intră numai câiva centimetri,
căci faptul că stăteam în picioare nu permitea o pene-
trare mai profundă, însă mi-era de ajuns şi simpla atin-
gere. I-am cuprins umerii cu braele, îngropându-mi
faa în scobitura gâtului său, iar genunchii mi s-au tăiat.
El şi-a luat mâna din părul meu, susinându-mi spatele
şi apropiindu-mă de el.
– Eva! şopti, în timp ce mărea ritmul cu care mă
penetra cu degetul. Tu ştii ce-mi faci?
Îşi împingea şodurile în mine şi-mi masa un punct
foarte sensibil cu capul imens al penisului.
– Îmi sugi mădularul cu spasmele păsăricii tale mici
şi lacome. O să mă faci să ejaculez pentru tine. Când o
să ajungi tu la orgasm, o să-mi dau şi eu drumul.
Nu-mi dădeam seama decât vag de sunetele
neajutorate îmi ieşeau din gât. Simurile îmi erau
înnebunite de mirosul lui Gideon şi de căldura
trupului său puternic, de mădularul lui care se freca
în mine şi de degetul care îmi penetra anusul. Eram
înconjurată de el, umplută de el, minunat posedată
în toate felurile. Climaxul se apropia cu putere, izbin-
du-se în mine, năpădindu-mi lăuntrurile. Nu numai
datorită plăcerii fi zice, ci şi a faptului că el era doritor
să-şi asume un risc. Din nou. Pentru mine. Deoda-
tă, degetul îi rămase nemişcat. Am scos un scân cet
de protest.
– Şşt! şopti el. Vine cineva.
– O, Doamne! Magdalene a intrat aici puin mai
devreme şi ne-a văzut. Dacă le-a spus...
– Nu te mişca!
320 Sylvia Day
Gideon nu-mi dădu drumul. Rămăsese în picioa-
re, fără să se mişte, umplându-mă şi în faă şi în spate,
mângâindu-mă pe spate şi lăsându-mi rochia în jos.
– Fusta ta ascunde totul.
Cu spatele la intrare, mi-am băgat chipul în fl ăcări
în cămaşa lui.
Uşa s-a deschis. A urmat o mică pauză, după care
am auzit:
– Totul e-n regulă?
Christopher. Mă simeam foarte aiurea că nu pu-
team să mă întorc.
– Bineîneles, răspunse Gideon cu voce liniştită,
deinând pe deplin controlul. Ce vrei?
Spre groaza mea, el începuse din nou să-şi împin-
gă şi să-şi scoată degetul din mine. Nu cu mişcările
profunde de până atunci, ci cu dezmierdări uşoare şi
superfi ciale, care nu-mi mişcau fusta. Eram deja atât
de excitată, că ardeam şi mă afl am pe muchia or-
gasmului, aşa că mi-am înfi pt unghiile în gâtul lui.
Tensiunea pe care o simeam din pricina prezenei
lui Christopher în cameră nu făcea decât să aducă la
cote inimaginabile senza iile erotice.
– Eva? mă strigă Christopher.
– Da, am răspuns, înghiind cu greu un nod.
– Te simi bine?
Gideon şi-a schimbat poziia, mişcându-şi astfel
pe nisul în mine şi presându-şi pelvisul de clitorisul ca -
re-mi pulsa.
– D-da. Stăteam doar... de vorbă. Despre... cină.
Am închis ochii, în timp ce degetul lui Gideon freca
uşor peretele subire care despărea penisul de atinge-
rea lui. Dacă se mai împingea o dată în clitorisul meu,
aveam să-mi dau drumul. Eram mult prea disperată
ca să mă mai pot abine.
Pieptul lui Gideon îmi vibra în obraz în timp ce
vorbea.
– O să terminăm mai repede discuia dacă pleci, aşa
că spune ce vrei.
– Te caută mama.
– De ce?
Gideon se mişcă din nou, frecându-mi clitorisul în
acelaşi timp în care îmi înfi gea cu rapiditate şi adânc
degetul în anus.
Şi mi-am dat drumul. Înspăimântată de urletul de
plăcere care voia să iasă din mine, mi-am înfi pt dinii
în pectoralii tari ca piatra ai lui Gideon. El a scos un
mormăit uşor şi şi-a dat drumul; penisul îi zvâcnea, răs-
pândind în mine jeturile groase şi fi erbini de spermă.
N-am mai auzit restul conversaiei din cauza sân-
gelui care îmi bubuia în urechi. Christopher a zis ceva,
Gideon i-a răspuns, după care uşa s-a închis din nou.
Am fost luată în brae şi aşezată în fund pe braul
canapelei, iar Gideon a început să se izbească între
coapsele mele desfăcute, folosindu-se de trupul meu ca
să-şi ducă la capăt orgasmul, mârâind în gura mea în
timp ce sfârşeam cea mai primitivă şi mai exhibiionis-
tă partidă de sex din viaa mea.
După aceea, Gideon m-a luat de mână şi m-a dus
la o baie, a udat uşor un prosop şi m-a curăat între
picioare, după care s-a ocupat şi de penisul lui. Felul
în care se ocupa de mine era atât de încântător de in-
tim, demonstrându-mi încă o dată că, indiferent cât
de primitivă ar fi fost dorina lui pentru mine, eu eram
nepreuită pentru el.
322 Sylvia Day
– Nu vreau să ne mai certăm, am spus încet, căăra-
tă pe blatul de lângă chiuvetă.
El a aruncat prosopul într-un tobogan pentru rufe
murdare şi şi-a tras fermoarul. Pe urmă a venit spre
mine, mâgâindu-mă pe obraz cu degete reci.
– Nu ne certăm, îngeraş. Trebuie doar să învăăm să
nu ne mai speriem îngrozitor unul pe altul.
– Tu faci totul să pară foarte uşor, am bombănit.
Ar fi fost ridicol să susinem că suntem virgini,
însă chiar asta eram din punct de vedere emoional,
bâjbâind în întuneric şi mult prea nerăbdători, fără nici
o experienă şi foarte jenai de noi înşine, încercând
să impresionăm şi nefi ind în stare să observăm nuan-
ele subtile.
– Uşor sau greu, n-are importană. O să trecem prin
asta pentru că trebuie, afi rmă el, trecându-şi degetele
prin părul meu şi aranjându-mi şuviele ciufulite. O să
discutăm când ajungem acasă. Cred că am descoperit
esena problemei noastre.
Convingerea şi hotărârea lui au reuşit să alunge ne-
liniştea care mă invadase în ultimele zile. Am închis
ochii şi m-am relaxat, bucurându-mă de deliciul tactil
de a-i simi degetele jucându-se în părul meu.
– Mama ta părea uluită că sunt blondă.
– Chiar aşa?
– Şi mama a fost. Nu că sunt blondă, i-am explicat.
Ci că eşti interesat de una.
– Chiar aşa?
– Gideon!
– Mmmm? făcu el, sărutându-mă pe nas şi mângâin-
du-mă pe brae.
– Eu nu sunt genul după care te uii de obicei, nu?
El ridică o sprânceană.
– Am un singur gen: Eva Lauren Tramell. Asta-i tot.
– Bine, cum zici tu, mi-am dat eu ochii peste cap.
– Ce importană are? Tu eşti femeia cu care sunt
acum.
– N-are nici o importană, sunt doar curioasă. În ge-
neral, oamenii nu se îndepărtează de tipul preferat.
El veni între picioarele mele şi-mi înlănui coapsele
cu braele.
– Ce noroc pe mine că sunt genul tău!
– Gideon, tu nu faci parte din nici o categorie, am
zis cu glas tărăgănat. Tu eşti unic în genul tău.
Ochii îi scânteiară.
– Îi place ce vezi, nu-i aşa?
– Da, şi încă cum. De-asta cred că trebuie să ieşim
de-aici înainte să ne-o punem iar ca nebunii.
El îşi lipi obrazul de al meu şi şopti:
– Numai tu poi să mă faci s-o iau razna într-un loc
care mi-a dat mereu fi ori de groază. Îi mulumesc pen-
tru că eşti exact ce vreau şi ce-mi trebuie.
– O, Gideon! L-am încolăcit cu braele şi picioa-
rele, îmbrăişându-l cât de tare puteam. Ai venit
aici pentru mine, nu? Ca să mă scoi din locul ăsta pe
care-l urăşti.
– M-aş duce şi în iad pentru tine, Eva, iar casa asta
e un loc al dracului de aproape de el, oftă el din greu.
Mă pregăteam să merg la tine acasă şi să te iau de acolo,
când am afl at că ai venit aici. Trebuie să stai departe
de Christopher.
– De ce-mi tot spui asta? Pare foarte drăgu.
Gideon se dădu puin înapoi, răsfi rându-mi părul
şi fără să-şi dezlipească din ochii mei privirea care îi
ardea sălbatic.
324 Sylvia Day
– Christopher duce la extrem rivalitatea dintre frai
şi e destul de dezechilibrat încât să devină periculos.
Vrea să se apropie de tine pentru că ştie că în felul ăsta
poate să mă rănească. Trebuie să ai încredere în mine.
Oare ce-l făcea pe Gideon să fi e atât de suspicios
în privina aciunilor fratelui său? Trebuie să fi avut el
un motiv serios. Şi era încă un lucru pe care nu mi-l
împărtăşea.
– Am încredere în tine, sigur că da. O să-l in la
distană.
– Mulumesc. Apoi mă prinse de mijloc şi mă dădu
jos de pe blatul chiuvetei. Hai să-l luăm pe Cary şi să
plecăm dracu’ de-aici!
Am ieşit din baie mână în mână. Eram foarte stân-
jenită, ştiind prea bine că lipsisem foarte mult timp.
Soarele apunea deja. Iar eu rămăsesem fără chiloi.
Boxerii mei distruşi se afl au acum într-unul dintre bu-
zunarele blugilor lui Gideon.
El îmi aruncă o privire în timp ce intram în cortul
de petrecere.
– Trebuia să-i fi spus dinainte. Arăi minunat, Eva.
Îi stă nemaipomenit cu rochia asta şi cu pantofi i ăştia
roşii care cer să i-o trag.
– Păi atunci chiar şi-au îndeplinit misiunea, am re-
plicat, dându-i un ghiont cu umărul. Îi mulumesc.
– Pentru compliment sau pentru că i-am pus-o?
– Taci, l-am certat, înroşindu-mă.
Râsul lui catifelat făcu să se întoarcă spre el cape tele
tuturor femeilor care-l auzeau, ca şi al câtorva dintre
bărbai. Punându-mi la baza spatelui mâinile noastre
înlănuite, mă trase uşor lângă el şi mă sărută zgomotos
pe gură.
– Gideon! Mama lui se îndreptă spre noi cu ochi
strălucitori şi cu un zâmbet larg pe chipul încântător.
Mă bucur aşa de mult că ai venit!
Părea că ar vrea să-l îmbrăişeze, însă el îşi schimbă
uşor poziia, umplând aerul în jurul lui cu un scut invi-
zibil, în care mă includea şi pe mine.
Elizabeth se opri brusc.
– Bună, mamă, o salută el cu toată căldura unei
furtuni la pol. Poi să-i mulumeşti Evei că sunt aici.
Am venit s-o iau.
– Dar ea se distrează bine, nu-i aşa, Eva? Ar trebui să
rămâi, de dragul ei.
Elizabeth mă privea cu ochi rugători.
L-am strâns de mână pe Gideon. El avea prioritate,
fără discuie, dar nu puteam nu-mi doresc să afl u de ce
era atât de rece cu mama lui, care părea să-l iubească.
Privirea ei plină de adoraie întârzia pe chipul lui, atât
de asemănător cu al ei, sorbindu-i însetată fi ecare trăsă-
tură. Oare de când nu-l mai văzuse în carne şi oase?
După care m-am întrebat dacă nu cumva îl iubea
prea mult... Şi am înepenit, dezgustată.
– N-o băga pe Eva în faă, răspunse Gideon, mân-
gâindu-mi spatele tensionat cu articulaiile degetelor.
Ai primit ce i-ai dorit; ai cunoscut-o.
– Poate venii la cină cândva în cursul săptămânii?
Drept răspuns, el ridică o sprânceană, după care îşi
schimbă direcia privirii, făcându-mă să mă uit şi eu
într-acolo. Cary tocmai ieşea dintr-un fel de gard viu,
cu o foarte cunoscută prinesă a muzicii pop agăată de
braul lui. Gideon îl chemă cu un semn.
– O, nu şi pe Cary! protestă Elizabeth. Este sufl etul
petrecerii!
326 Sylvia Day
– Mă gândeam eu c-o să-i placă. Gideon îşi dezgoli
dinii într-un rictus mult prea tăios ca să poată părea un
zâmbet. Adu-i însă aminte, mamă, că e prietenul Evei,
iar asta înseamnă că-mi aparine tot mie.
Am simit o uşurare uriaşă când Cary a ajuns la noi,
alungând tensiunea în felul lui lipsit de griji.
– Te căutam, mi se adresă el. Speram că eşti gata să
plecăm. Am primit telefonul ăla pe care-l aşteptam.
M-am uitat în ochii lui strălucitori şi am îneles că-l
sunase Trey.
– Da, suntem gata.
Cât timp eu şi Cary am făcut turul petrecerii ca să
ne luăm rămas-bun şi să mulumim pentru invitaie,
Gideon nu s-a clintit de lângă mine, ca o umbră pose-
sivă, într-o atitudine calmă, dar cât se poate de distantă.
Tocmai ne îndreptatm spre casă când am zărit-o pe
Ireland, mai la o parte, uitându-se fi x la Gideon. M-am
oprit şi am ridicat ochii spre el.
– Cheam-o pe sora ta, ca să-i spunem la revedere.
– Ce?
– E acolo, la stânga ta, i-am indicat, uitându-mă în
partea opusă, pentru ca fata, despre care bănuiam că-şi
venerează fratele mai mare ca pe un erou, să nu bănu-
iască despre ce vorbim.
El îi făcu un semn lui Ireland cu o fl uturare brus-
că a mâinii, iar ea începu să vină spre noi cu un mers
în mod voit tărăgănat, afi şând o expresie de plictiseală
demonstrativă pe chipu-i frumos. Eu am clătinat din
cap, uitându-mă la Cary, căci îmi aminteam prea bine
vremurile când făceam la fel.
– Ascultă, l-am strâns de încheietură pe Gideon.
Spune-i că-i pare rău că n-ai apucat să stai de vorbă
azi cât ai fost aici şi că ar trebui să te sune uneori, dacă
are chef.
Gideon mă privi uimit.
– Despre ce să apucăm să vorbim?
– O să vorbească bucuroasă numai ea dacă-i dai
o şansă, i-am explicat, mângâindu-i bicepşii.
– E doar o puştoaică, se încruntă el. De ce să-i dau o
şansă să-mi împuie urechile?
– Pentru că i-aş rămâne datoare, i-am şoptit la ure-
che, ridicându-mă pe vârfuri.
– Pui tu ceva la cale. M-a privit bănuitor o clipă,
după care m-a sărutat cu putere pe buze, mormăind:
Atunci lăsăm cazul deschis şi considerăm că ai mai
multe datorii la mine, nu doar una. Numărul lor rămâ-
ne să fi e hotărât.
Am dat din cap. Cary s-a lăsat pe călcâie şi şi-a răsu-
cit arătătorul în jurul celuilalt, într-un semn care voia
să zică: „Îl ai la degetul mic“.
Nici pe departe, m-am gândit, căci de fapt îmi era
strâns lipit de sufl et.
Am rămas cu gura căscată când Gideon a primit
cheile SUV-ului Bentley de la unul dintre valei.
– Tu conduci? Unde e Angus?
– Are o zi liberă. Pe urmă şi-a frecat uşor nasul de
tâmpla mea. Mi-a fost dor de tine, Eva.
M-am aşezat pe scaunul din dreapta lui şi el mi-a
închis portiera. În timp ce-mi puneam centura, am
observat că se opreşte lângă capotă, uitându-se la doi
bărbai în negru care aşteptau lângă un Mercedes par-
cat la capătul aleii. Ei au dat din cap şi s-au urcat în
maşină. Când am plecat, ei ne-au urmat imediat.
– Bodyguarzii? l-am întrebat.
328 Sylvia Day
– Da. Am plecat în goană când am afl at că eşti aici
şi ei mi-au pierdut urma o vreme.
Cary plecase acasă cu Clancy, aşa că eu şi Gideon
ne-am îndreptat către apartamentul lui. La un mo-
ment dat, mi-am dat seama că mă excita felul în care
con ducea. Stăpânea vehiculul de lux la fel cum stă-
pânea totul: încrezător, agresiv şi cu multă abilitate.
Condu cea repede, dar nu nebuneşte, luând cu uşurină
curbele şi accelerând pe poriunile de drum drept care
ne purtau prin peisajul pitoresc, pe drumul de întoarce-
re spre oraş. Aproape că n-am întâlnit alte maşini până
când am intrat în ambuteiajul din Manhattan.
Ajunşi la el acasă, ne-am dus amândoi drept în baie
şi ne-am dezbrăcat, ca să facem un duş. Gideon, care
nu se putea stăpâni să nu mă atingă, m-a spălat din cap
până-n picioare, după care m-a şters cu un prosop şi
m-a înfăşurat într-un halat nou, de mătase albastră bro-
dată, cu mâneci tip chimono. În cele din urmă, a scos
şi pentru el din dulap o pereche de pantaloni de mătase
cu şiret în talie, în aceeaşi nuană cu halatul.
– Eu nu primesc chiloei? am întrebat, cu gândul la
sertarul meu cu lenjerie sexy.
– Nu. Vezi că în bucătărie e un telefon în perete.
Apasă tasta unu şi spune-i celui care o să răspundă că
vreau să-mi ia comanda obşinuită de la Peter Luger, în
porie dublă.
– În regulă.
Am ieşit din living şi am sunat, după care am pornit
în căutarea lui Gideon. L-am găsit în biroul lui, o ca-
meră unde nu mai fusesem până atunci.
La început nu am studiat bine locul, pentru că
singurele lumini veneau de la spotul cu care era lumi-
nată o fotografi e de pe perete şi de la o veioză aşezată
pe biroul din lemn lustruit. În plus, ochii mei erau mai
atraşi de el. Arăta extrem de senzual, uşor tolănit în fo-
toliul mare de piele neagră. Încălzea în mână un pahar
în formă de lalea, plin cu nu ştiu ce băutură, iar frumu-
seea bicepşilor săi mă înfi ora din cap până-n picioare,
ca şi şerpii înnodai ai muşchilor de pe abdomenul lui.
Îşi inea privirea aintită asupra peretelui pe care se
afl a fotografi a luminată, iar asta mi-a atras şi mie aten-
ia. Am tresărit, văzând obiectul: era un colaj enorm
înfăişându-ne pe noi doi: fotografi a sărutului nostru
pe stradă, în faa sălii de fi tness... un instantaneu de
la dineul asociaiei pentru protecia copiilor... o poză
neretuşată a dulcii împăcări după cearta furtunoasă
din parcul Bryant...
Punctul focal era reprezentat de o fotografi e care fu-
sese făcută în timp ce dormeam în patul meu, luminată
doar de lumânarea pe care o lăsasem să ardă pentru el.
Era un cadru intim, luat de un voyeur, care spunea mai
multe despre fotograf decât despre subiect.
Am fost profund emoionată de dovada că şi el se
îndrăgostise în acelaşi timp cu mine. Gideon făcu un
semn către băutura pe care o turnase deja pentru mine
şi care mă aştepta pe marginea biroului.
– Ia loc!
M-am supus, mânată de curiozitate. În el apăruse o
latură nouă, senzaia unui scop şi a unei hotărâri liniş-
tite, combinată cu o concentrare ca de laser.
Oare ce-l adusese în starea asta? Şi ce însemnătate
avea pentru felul în care urma să petrecem restul serii?
După aceea am văzut colajul de fotografi i care se
afl a pe birou, lângă băutură, iar îngrijorarea mea a
pălit. Rama semăna foarte mult cu cea de pe biroul
330 Sylvia Day
meu, dar în ea se afl au trei fotografi i cu mine şi cu
Gideon.
– Vreau s-o iei la tine la serviciu, mi-a cerut el
încet.
– Mulumesc.
Pentru prima dată, de zile întregi, eram fericită.
Am strâns cu o mână rama la piept, iar cu cealaltă
mi-am luat paharul. În ochi îi strălucea o luminiă în
timp ce mă aşezam.
– Tu îmi faci bezele toată ziua din fotografi a de pe
biroul meu, aşa că m-am gândit că e cât se poate de
corect să-i aminteşti şi tu de mine. De noi.
Am expirat cu putere, cu inima încă zbătân-
du-mi-se în piept.
– Niciodată n-o să uit de noi.
– N-o să te las nici dacă ai încerca, zise el şi luă o
gură zdravănă din băutura lui. Cred că mi-am dat sea-
ma unde am făcut noi prima mişcare greşită, care ne-a
dus la toată nebunia în care am fost de atunci încoace.
– Da?
– Bea puin Armagnac. Cred că o să ai nevoie.
Mi-am înmuiat buzele, prevăzătoare, în licoare,
sim ind arsura instantanee, dar dându-mi seama că îmi
plăcea aroma. Atunci am luat o gură mai zdravănă.
Rotind paharul în palme, Gideon luă şi el o gură şi
mă privi gânditor.
– Eva, spune-mi ce i s-a părut mai excitant: sexul în
limuzină, când ai preluat comanda, sau sexul în hotel,
când te-am dominat eu?
Am început să mă foiesc, agitată, fără să-mi dau sea-
ma unde duce discuia.
– Credeam că ie i-a plăcut ce-a fost în limuzină.
În timp ce se întâmpla, logic, nu după aia.
– Mi-a plăcut la nebunie, recunoscu el, cu o con-
vingere calmă. Imaginea ta în rochia aia roşie, gemând
şi spunându-mi ce bine îmi simi penisul în tine, o să
mă bântuie cât voi trăi. Şi dacă o să vrei să mai stai
deasupra, eu sunt cu sigurană pentru.
Începuse să mi se strângă stomacul şi să mi se încor-
deze muşchii umerilor, de atâta tensiune.
– Gideon, începe să mi se facă un pic teamă. Toată
discuia asta despre cuvinte de sigurană, despre cine
e deasupra... am impresia că discuia se îndreaptă într-o
direcie unde nu pot să merg.
– Te gândeşti la legare, la durere. Eu vorbesc însă
despre un schimb consensual de putere. Mă privi încor-
dat. Mai vrei puin coniac? Eşti foarte palidă.
– Aşa i se pare? am zis, lăsând jos paharul gol.
Am impresia că îmi spui că tu eşti un Dominator.
– Dar asta o ştiai deja, îşi arcui el buzele într-un
zâmbet sexy. Ceea ce încerc să-i spun este că tu eşti
o Supusă.
Capitolul 17
Am sărit de îndată în picioare.
– Nu, mă avertiză el, cu un glas catifelat, dar hotă-
rât. Nu fugi încă! N-am terminat.
– Habar n-am despre ce vorbeşti.
Să fi u la degetul mic al cuiva – să-mi pierd drep-
tul de a spune nu! –, asta n-avea să se mai întâmple
vreodată.
– Ştii prin ce-am trecut. Şi eu am nevoie de control
la fel de mult ca şi tine.
– Stai jos, Eva!
Am vrut să rămân în picioare, numai ca să-mi
susin punctul de vedere. El îmi zâmbi şi mai larg,
topindu-mă.
– Ai cea mai mică ideea despre cât sunt de nebun
după tine? îmi şopti.
– Eşti nebun şi gata dacă îi trece prin minte c-o
să stau să primesc ordine, mai ales din punct de vede-
re sexual.
– Hai, Eva! Ştii prea bine că nu vreau să te lovesc,
să te pedepsesc, să te umilesc ori să-i dau ordine ca
unui animal de casă. Nici unul dintre noi nu are ase-
menea nevoi. Gideon îşi îndreptă spatele şi se aplecă
spre mine, sprijinindu-şi coatele de birou. Tu eşti cel
mai important lucru din viaa mea. Eşti comoara mea.
Vreau să te apăr şi să te fac să te simi în sigurană.
De aceea vorbim despre asta.
Doamne! Cum de putea fi atât de minunat şi de
dement în acelaşi timp?
– N-am nevoie să fi u dominată.
– Tu ai nevoie de cineva în care să ai încredere...
Nu! Taci, Eva! Aşteaptă să termin!
Protestul meu se pierdu în tăcere.
– Mi-ai cerut să-i reobişnuiesc trupul cu nişte acte
care în trecut au fost folosite ca să te rănească şi să te
terorizeze. Nici nu-i pot spune cât de mult înseamnă
pentru mine încrederea pe care mi-o acorzi sau ce-o să
mă fac dacă îi înşel încrederea. Nu pot să risc, Eva.
Trebuie să facem totul cum trebuie.
Mi-am încrucişat braele la piept.
– Probabil că-s mai proastă ca noaptea. Credeam
că avem o viaă sexuală de invidiat.
Gideon îşi lăsă jos paharul şi continuă să vorbească
de parcă nici nu m-ar fi auzit.
– Mi-ai cerut azi să-i îndeplinesc o nevoie şi am ac-
cep tat. Acum trebuie să...
– Dacă nu sunt ce-i trebuie, spune-o şi gata! am
izbucnit, punând rama şi paharul jos înainte să fac ceva
regretabil cu ele. Nu mă lua cu vorbe frumoase!
Înainte să pot face câiva paşi înapoi, el înconjurase
deja biroul şi mă prinsese. Mi-a luat gura în stăpâni-
re şi m-a cuprins strâns în brae. Ca şi mai devreme,
334 Sylvia Day
m-a împins lângă un zid şi m-a intuit acolo, inân-
du-mă strâns de încheieturile mâinilor pe care mi le
ridicase deasupra capului.
Prinsă în capcană, nu puteam face nimic. El şi-a
fl exat puin genunchii şi a început să-mi mângâie
sexul cu penisul lui afl at în erecie. O dată, de două ori.
Mătasea îmi răzuia clitorisul umfl at. Îmi muşcă sfârcul
prin esătură, umplându-mă de fi ori, îmbătându-mă
de parfumul curat al pielii lui fi erbini. M-am lăsat
moa le în braele lui, gemând.
– Vezi cât de uşor te supui când preiau eu controlul?
şopti el, dezmierdându-mi fruntea cu buzele. Şi te simi
bine, aşa-i? Te simi exact aşa cum trebuie.
– Nu-i corect!
L-am fi xat cu privirea. Cum putea să creadă că aş
putea reaciona altfel? Indiferent cât de tulburată şi de
confuză eram, el mă atrăgea în mod irezistibil.
– Bineîneles că e. Şi e şi adevărat.
Privirea îmi rătăcea pe coama lui de păr negru ca
cerneala, pe trăsăturile dăltuite ale chipului său incre-
dibil. Mă cuprinsese un jind atât de puternic, că mă
îndurera. Tulburarea pe care o tăinuia în el mă făcea
doar să-l iubesc şi mai mult. Uneori mi se părea că în el
mi-am găsit celalaltă jumătate.
– Nu pot să nu fi u excitată când te văd, am murmu-
rat. Corpul meu este setat fi ziologic să devină moale
şi să se relaxeze, pentru ca tu să-i bagi mădularul ăla
mare în mine.
– Eva, hai să fi m cinstii! Tu vrei ca eu să dein
controlul total. Este foarte important pentru tine să
ai încredere că o să am grijă de tine. Nu-i nimic rău
în asta. Iar pentru mine e adevărat opusul: am nevoie
să ai îndeajuns de multă încredere în mine ca să re-
nuni la control.
Nu puteam gândi când stătea lipit aşa de mine,
când trupul meu tânjea după el, conştient de fi ecare
centimetru al lui.
– Nu sunt supusă!
– Ba eşti cu mine. Dacă te uii înapoi, o să-i dai
seama că te-ai plecat mereu în faa mea.
– Eşti bun la pat! Şi ai mai multă experienă. Nor-
mal că te las să faci tot ce vrei cu mine. Mi-am muşcat
buzele, ca să-mi opresc tremurul. Îmi pare rău că eu
n-am fost la fel de excitantă pentru tine.
– Astea-s tâmpenii, Eva! Ştii prea bine cât de mult
îmi place să fac dragoste cu tine. Dacă aş putea să con-
tinui aşa, n-aş mai face nimic altceva. Nu vorbim însă
despre jocuri care mă excită la culme pe mine.
– Atunci despre ce vorbim? Despre ce mă excită
pe mine?
– Da. Aşa am crezut, zise el, încruntat. Dar tu te-ai
supărat. N-am vrut... Fir-ar să fi e! Am crezut că discuia
o să ne ajute.
– Gideon!
Ochii mă înepau sub şuvoiul sărat al lacrimilor.
El părea la fel de chinuit şi de neliniştit ca şi mine.
– Gideon, îmi rupi inima!
El îmi eliberă mâinile, se dădu înapoi şi mă ridică
în brae; am ieşit astfel din biroul lui şi m-a dus pe
coridor până în faa unei uşi închise.
– Învârte mânerul, îmi spuse încet.
Am intrat într-o încăpere luminată doar de lu-
mânări, în care încă se mai simea un uşor miros de
zugrăveală nouă. Câteva clipe, am fost dezorientată,
336 Sylvia Day
nereuşind să-mi dau seama cum de am putut trece din
biroul lui Gideon drept în dormitorul meu.
– Nu pricep.
Eram departe de adevăr cu afi rmaia asta, însă min-
tea mea încă se străduia să depăşească sentimentul de
a fi fost teleportată dintr-o casă în alta.
– M-ai mutat aici cu tine?
– Nu chiar, zise el, lăsându-mă jos, rămânând însă
cu braul în jurul taliei mele. i-am recreat came -
ra, pornind de la fotografi a pe care i-am făcut-o
când dormeai.
– De ce?
Ce dracu’? Cine era în stare să facă aşa ceva?
Nu cumva toate astea aveau scopul ca eu să nu fi u mar-
toră la coşmarurile lui?
Gândul acesta mi-a făcut sufl etul ăndări. Mă sim-
eam de parcă eu şi Gideon ne îndepărtam tot mai mult
unul de celălalt, cu fi ecare clipă care trecea.
El mă mângâia pe părul ud, ceea ce îmi sporea şi
mai mult agitaia. Îmi venea să-i resping atingerea
şi să stau la distană de cel puin o cameră de el. Poate
chiar de două.
– Dacă simi că vrei s-o iei la fugă, îmi spuse el cu
glas blând, poi să vii aici şi să încui uşa. Îi promit
că n-o să te deranjez până nu eşti pregătită. În felul ăsta,
tu o să ai un loc sigur şi eu voi şti că nu m-ai părăsit.
În mintea mea se învârtea o tornadă de întrebări şi
de presupuneri, dar singura care mi-a ieşit de pe buze
a fost:
– Dar o să dormim tot în acelaşi pat?
– În fi ecare noapte. Mă sărută pe frunte. Cum i-ai
putut închipui altceva? Vorbeşte-mi, Eva! Ce-i trece
prin căpşorul ăla minunat?
– Ce-mi trece prin cap? am izbucnit. Dar ie ce dra-
cu-i trece prin al tău? Ce s-a întâmplat cu tine în astea
patru zile cât am fost despării?
– Nu ne-am despărit deloc, Eva, spuse el printre
dinii încleştai.
În cealaltă cameră, telefonul se trezi la viaă, iar eu
am înjurat încet. Voiam să vorbim şi voiam ca el să ple-
ce, în acelaşi timp. Gideon îmi strânse umerii în palme,
apoi îmi dădu drumul.
– Asta e cina.
Nu l-am urmat, căci mă simeam mult prea agi-
tată ca să mănânc. M-am aruncat în schimb în pat,
strângând perna în brae, cu ochii închişi. Nu l-am
auzit când s-a întors, dar l-am simit când s-a oprit lân-
gă pat.
– Te rog, nu mă lăsa să mănânc singur, se adresă
el spatelui meu rigid.
– Nu-i mai simplu să-mi comanzi să vin cu tine?
El oftă, după care veni în spatele meu în pat, lu-
ându-mă în brae. M-am bucurat de căldura lui, căci
alunga fi orii de gheaă care-mi alergau pe piele. A ră-
mas mult timp tăcut, dându-mi doar bucuria de a-l
şti lângă mine. Sau poate că el se bucura că este
lângă mine.
– Eva! Degetele lui îmi alunecau peste mâna înfă-
şurată în mătasea halatului. Nu pot să suport să te ştiu
nefericită. Vorbeşte cu mine!
– Nu ştiu ce să spun, am replicat, strângând şi
mai tare perna în brae. Am crezut că am ajuns, în
sfârşit, într-un punct din care lucrurile vor fi mai
uşoare între noi.
– Nu mai fi aşa de încordată, Eva! Mă doare când te
îndepărtezi de mine.
338 Sylvia Day
Eu simeam că el mă dă la o parte.
M-am rostogolit şi l-am împins pe spate, după care
m-am urcat pe el, iar halatul mi s-a dat într-o parte
în timp ce-l călăream. Mi-am trecut palmele peste
pieptul lui puternic şi i-am zgâriat cu unghiile pielea
bronzată. Am început să-mi unduiesc şoldurile, frecân-
du-mi păsărica dezgolită de sexul lui. Prin pantalonii
de mătase puteam simi fi ecare creastă, fi ecare venă
groasă. Şi, uitându-mă la ochii care i se întunecaseră şi
la felul în care începuse să gâfâie, cu gura-i minunată
întredeschisă, mi-am dat seama că şi el simea conturul
şi arşia mea umedă.
– Este chiar aşa de oribil pentru tine? l-am între-
bat, fără să încetez să-mi rotesc şoldurile. Stai aici
gândindu-te că n-o să-mi dai ce vreau pentru că eu
dein controlul?
Gideon îşi puse mâinile pe coapsele mele, dar până
şi acea atingere inofensivă părea dominatoare. Fora
imensă care zăcea în el se îndrepta acum către mine ca
o explozie arzătoare.
– i-am spus deja, îmi şopti răguşit. O să te iau în
ce fel o să pot.
– Da, normal! Crezi că nu ştiu că mă domini de
dedesubt?
Gura i se arcui într-un zâmbet neruşinat de amuzat.
Am alunecat în jos, gâdilându-i sfârcul plat cu vâr-
ful limbii. L-am acoperit exact aşa cum făcuse şi el cu
mine, întinzându-mă peste şoldurile şi picioarele lui,
băgându-mi mâinile pe sub fesele-i splendide ca să-l
strâng de carnea tare şi să-l in lipit de mine. Îi simeam
penisul ca o coloană de marmură pe burta mea, ceea
ce-mi reînnoia foamea nebună de el.
– Tu vrei să mă pedepseşti oferindu-mi plăcere?
întrebă el încetişor. Pentru că poi. Mă poi îngenun-
chea, Eva.
Mi-am lăsat fruntea să cadă pe pieptul lui, oftând
din greu:
– Aş vrea eu.
– Nu mai fi aşa de îngrijorată, te rog! O să trecem şi
prin asta, cum o să trecem prin toate.
– Eşti atât de convins că ai dreptate, am replicat,
cu privirea îngustată. Încerci să-i dovedeşti punctul
de vedere.
– Şi tu ai putea să i-l dovedeşti pe-al tău, replică el,
trecându-şi limba peste buza de jos, făcându-mi sexul să
zvâcnească, într-o implorare tăcută.
În ochii lui se citea o emoie incredibil de pro-
fundă. Indiferent ce-avea să se întâmple cu noi, era
clar ca lumina zilei că eram indestructibil legai unul
de celălalt. Iar eu eram pe cale să demonstrez carnal
asta. Gideon îşi încordă gâtul, în timp ce gura mea îi
dezmierda pieptul.
– O, Eva!
– În curând, tot universul o să vi se dea peste cap,
dom nule Cross.
Ameită de triumful meu feminin, şedeam la masa
lui Gideon, cu gândul la cum arătase cu puin timp în
urmă, leoarcă de sudoare şi de dorină, înjurând pen tru
că eu nu mă grăbeam, savurându-i trupul parcă făcut
pentru păcat.
El îşi tăie o bucată mare de friptură, care nu se ră-
cise datorită dispozitivului de încălzire de dedesubt, şi
spuse calm:
– Eşti o nesătulă.
340 Sylvia Day
– Cam aşa ceva. Iar tu eşti superb, sexy şi foarte bine
dotat.
– Mă bucur că eşti de acord. Şi mai sunt şi putred
de bogat.
Am dat din mână a nepăsare, arătând apartamen-
tul care părea să valoreze vreo cincizeci de milioane
de dolari.
– Cui îi pasă de asta?
– Păi mie, de exemplu, zâmbi el.
Mi-am înfi pt furculia în cartofi i nemeşti, gândin-
du-mă că mâncarea de la Peter Luger era aproape la fel
de bună ca sexul. Aproape.
– Banii tăi mă interesează numai dacă asta înseam-
nă că poi să-i permii să te opreşti din lucru şi să stai
cu mine gol-puşcă, pe post de sclav sexual.
– Din punct de vedere fi nanciar, pot să-mi permit
asta. Dar o să te plictiseşti şi o să mă laşi, iar eu ce-o să
mă fac? protestă el, amuzat. Crezi că i-ai demonstrat
punctul de vedere, nu-i aşa?
Eu am mestecat tacticos, după care am întrebat:
– E nevoie să-l mai demonstrez o dată?
– Faptul că încă eşti destul de excitată ca să vrei s-o
faci demonstrează punctul meu de vedere.
– Hmmm, am mormăit, înmuindu-mi buzele în vin.
Faci cumva predicii?
El îmi aruncă o privire şi mai luă nepăsător o bucată
din cea mai moale friptură care mi se topise vreodată
în gură.
Agitată şi îngrijorată, am tras aer în piept şi l-am
întrebat:
– O să-mi spui dacă viaa noastră sexuală nu te
satisface?
– Nu fi ridicolă, Eva!
Ce altceva l-ar fi putut face să aibă această discuie
cu mine după o despărire de patru zile?
– Sunt sigură că nefi ind genul pe care-l caui tu
de obicei nu mă ajută la nimic. Şi nici n-am folo-
sit vreuna dintre jucăriile sexuale pe care le aveai
la hotel...
– Taci din gură!
– Poftim?
Gideon lăsă jos tacâmurile.
– N-am de gând să te ascult în timp ce îi bai joc de
respectul de sine.
– Cum? Crezi că tu eşti singurul care are dreptul
să vorbească?
– Poi să începi să te ceri cu mine, Eva, dar asta tot
n-o să mă facă să i-o trag.
– Cine-a zis...? Dar am tăcut brusc, văzându-i pri-
virea supărată. Avea dreptate. Încă îl voiam. Îl voiam
peste mine, plin de o dorină explozivă, deinând întru
totul controlul asupra plăcerii mele şi a lui.
El se ridică de la masă şi-mi zise fără menajamente:
– Aşteaptă-mă aici!
Se întoarse peste câteva clipe, puse lângă farfu-
ria mea o cutiuă neagră de piele, ca pentru inele, şi
se aşeză la loc. Vederea ei mă surprinse ca şi cum aş
fi primit o lovitură. În primul moment, am fost cu-
prinsă de o teamă îngheată, urmată de îndată de o jin-
duire arzătoare.
Mâinile au început să-mi tremure în poală. Mi-am
încleştat degetele şi atunci mi-am dat seama că, de
fapt, tremuram din toate încheieturile. Mi-am ridicat
pierdută privirea spre chipul lui Gideon.
342 Sylvia Day
Dezmierdarea degetelor lui pe obrazul meu mi-a
alinat anxietatea care mă prinsese în gheare, iar dorin-
a teribilă a înlocuit-o cu totul.
– Nu-i lucrul acela, şopti el blând. Nu încă. Nu eşti
pregătită.
Ceva păli în mine. Însă după aceea am fost inundată
de un val de uşurare. Era, într-adevăr, prea repede. Nici
unul dintre noi nu era pregătit. Însă, dacă mă întreba-
sem vreodată cât de tare mă îndrăgostisem de Gideon,
acum afl asem răspunsul.
Am dat din cap, aprobator.
– Deschide-o, mă îndemnă el.
Cu degete precaute, am tras mai aproape cutiua.
Când am deschis capacul, nu mi-am putut opri o ex-
clamaie de uimire.
În ea se afl a un inel cum nu mai era altul. Fâşii de
aur de forma unor frânghii se împleteau pe el, decorate
cu mici x-uri bătute în diamante.
– Legături, am şoptit, fi xate în cruci.
Gideon Cross1
– Nu chiar. Eu văd frânghiile mai degrabă ca pe o
încrengătură de fi re care mă duc spre tine, nu ca pe
o legare. Dar ai dreptate, X-urile mă reprezintă pe mine,
agăat de tine. Cu dinii, aşa mă simt de agăat.
Spunând asta, sorbi şi ultima picătură de vin şi
umplu din nou ambele pahare.
Rămăsesem nemişcată, în culmea uluirii, încer-
când să asimilez totul. Tot ce făcuse în timpul cât
stă tuserăm departe unul de altul: fotografi ile, inelul,
doctorul Petersen, dormitorul reprodus şi cine ştie
ce mă mai aştepta, totul îmi spunea că nu fusesem
1 Cruce
.
niciodată departe de gândurile lui, dacă le părăsi-
sem vreodată.
– Mi-ai dat înapoi cheile, am şoptit, simind încă
amintirea acelei dureri.
El îmi acoperi mâna cu palma.
– Am avut o mulime de motive s-o fac. Ai plecat
de la mine doar în halat şi fără chei. Nici nu suport
să mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost
acasă Cary ca să-i deschidă.
I-am dus mâna la gură şi am sărutat-o, apoi i-am dat
drumul şi am închis capacul cutiuei.
– Este minunat, Gideon. Îi mulumesc. Înseamnă
foarte mult pentru mine.
– Dar n-o să-l pori.
Nu era o întrebare.
– După discuia pe care am avut-o în seara asta, mă
face să-l simt ca pe o zgardă.
După o clipă, el dădu din cap.
– Nu te înşeli întru totul.
Mi se învârtea mintea, mă durea inima. Cele patru
nopi de somn agitat nu mă ajutaseră deloc. Nu puteam
să pricep de ce el simea că-i sunt atât de necesară, deşi
eu exact aşa simeam în privina lui. Numai că în New
York erau mii de femei care puteau să-mi ia locul în
viaa lui, însă Gideon Cross era unic.
– Am impresia că te dezamăgesc, Gideon. După tot
ce-am discutat în seara asta... Am senzaia că e înce-
putul sfârşitului.
El îşi dădu scaunul în spate şi se aplecă spre mine ca
să-mi mângâie obrazul.
– Nu, nu e.
– Când mergem la doctorul Petersen?
344 Sylvia Day
– Eu o să mă duc singur marea. După ce vorbeşti cu
el şi te pui de acord pentru consilierea de cuplu, putem
merge împreună joia.
– Două ore din săptămâna ta, în fi ecare săptămână.
Fără să punem la socoteală drumul până acolo şi îna-
poi. Ăsta e un angajament serios. Îi mulumesc, i-am
zis, întinzându-mă spre el ca să-i dau la o parte părul de
pe obraz.
Gideon mi-a luat mâna şi mi-a sărutat palma.
– Nu e vorba de nici un sacrifi ciu, Eva.
Apoi s-a dus în biroul lui ca să lucreze puin înainte
de culcare, iar eu m-am dus în baie, luând şi inelul cu
mine, ca să-l studiez mai bine, în timp ce mă spălam pe
dini şi-mi periam părul.
În mine vibra o dorină surdă, o excitare care nu
se potolea şi care n-ar fi trebuit să mai existe, dacă
mă gândeam la câte orgasme avusesem deja în timpul
acelei zile. Era, de fapt, o nevoie de origine emoională
de a mă conecta la Gideon, de a mă asigura că suntem
în regulă.
inând cutiua inelului în mână, m-am dus în par-
tea mea din patul lui Gideon şi am pus-o pe noptieră.
Voiam să fi e în primul loc unde să mă uit de dimineaă,
după un somn odihnitor.
Cu un suspin, mi-am dezbrăcat frumosul halat nou,
l-am pus pe bancheta de la marginea patului, după care
m-am băgat în pat. M-am foit destul de mult, dar până
la urmă am adormit.
La un moment dat, în mijlocul nopii, m-am tre-
zit cu pulsul accelerat şi respirând agitată. Am rămas
nemişcată o clipă, dezorientată, adunându-mă, încer-
când să-mi amintesc unde mă afl u. M-am încordat când
mi-am dat seama şi am ciulit urechile, ca să-mi dau
seama dacă nu cumva Gideon avea iar un coşmar.
L-am descoperit însă dormind lângă mine, respirând
adânc şi liniştit, aşa că m-am relaxat, oftând.
La ce oră o fi venit în pat? După zilele pe care le
petrecuserăm despării, eram îngrijorată la gândul că
poate simise nevoia să fi e singur.
Apoi am avut un şoc. Eram excitată. Dureros de
excitată.
Sânii mi-erau plini şi grei, sfârcurile mi se întărise-
ră şi se strânseseră. Îmi ardeau lăuntrurile şi eram udă
toată. Şi, în timp ce stăteam nemişcată în întunericul
luminat de lună, mi-am dat seama că trupul lui era cel
ce mă trezise, el şi nevoile lui. Oare visasem ceva erotic
sau era de ajuns că Gideon se afl a lângă mine?
M-am ridicat în coate şi l-am privit. Era învelit până
la brâu cu cearşaful şi cuvertura, iar pieptul sculptat şi
bicepşii îi erau goi. Dormea cu braul drept deasupra
capului, iar chipul minunat îi era încadrat de coama de
păr negru. Braul stâng se odihnea pe pătură, între noi,
iar pumnul încleştat desena în relief reeaua de vene
groase care se ducea în sus pe brae. Chiar şi în somn,
părea tot dur şi puternic.
Deveneam tot mai conştientă de tensiunea pe care
o simeam, de impresia că sunt atrasă spre el de exer-
citarea tăcută a formidabilei lui dorine. Nu se putea
să-mi ceară şi în somn să mă supun lui, dar chiar asta
simeam, chiar simeam că sunt atrasă spre el de frân-
ghia invizibilă care ne lega.
Zvâcnetul dintre picioare devenise insuportabil.
Apoi mi-am apăsat cu o mână pulsaiile violente, spe-
rând să mai potolesc durerea, însă asta n-a făcut decât
să înrăutăească lucrurile.
346 Sylvia Day
Nu puteam sta liniştită. Am aruncat pătura de pe
mine şi mi-am lăsat picioarele pe podea, cu gândul
să încerc să beau un pahar de lapte cald cu coniacul
pe care Gideon mi-l dăduse în cursul serii. M-am oprit
însă brusc, intuită locului de strălucirea pe care luna o
arunca asupra cutiuei de piele de pe noptieră. Mi-am
amintit de bijuteria din ea, iar dorina m-a inundat.
În acel moment, gândul că Gideon îmi pusese o zgardă
m-a umplut de un jind arzător.
„Eşti doar foarte excitată“, m-am certat singură.
Una dintre fetele din grup vorbise de felul în
care „stăpânul“ ei putea să-i folosească trupul oricând
şi în ce fel dorea, numai pentru plăcerea lui. Aşa ceva
nu mi se păruse absolut deloc sexy... până să-şi facă
apariia Gideon. Îmi plăcea la nebunie să-l mângâi,
să-l excit. Înnebuneam să-l fac să-şi dea drumul. Pur
şi simplu.
Degetele mele mângâiau capacul cutiuei. Am res-
pirat adânc, am luat cutiua şi am deschis-o încet şi,
după o clipă, îmi strecuram bijuteria rece pe inelarul
mâinii drepte.
– Îi place, Eva?
M-a străbătut un fi or la auzul vocii lui Gideon, mai
adâncă şi mai aspră decât o auzisem vreodată. Era treaz
şi mă privea. Oare de când se trezise? Să fi fost la fel
de acordat la mine până şi în timpul somnului, cum
păream că sunt eu la el?
– Îmi place enorm. „Te iubesc.“
Am pus cutia deoparte şi mi-am înălat capul. El se
ridicase în capul oaselor. Ochii îi străluceau într-un
fel care mă excita şi mai mult, dacă asta mai era po-
sibil, dar mă şi înfi orau de teamă. Era o privire dez-
lănuită, exact ca aceea care mă pusese literalmente
în fund când îl întâlnisem prima oară: arzătoare, po-
sesivă, plină de ameninarea tăcută a extazului. Chipu-i
superb părea aspru în întuneric, cu maxilarul încordat,
în timp ce-mi ducea mâna la gură, sărutând inelul pe
care mi-l dăruise.
M-am întors spre el, am îngenuncheat în pat şi i-am
încolăcit gâtul cu mâinile:
– Ia-mă! Poi să-mi faci orice.
El îmi strânse fesele în mâini.
– Cum te simi când spui asta?
– Aproape la fel de bine ca atunci când o să fi u în
orgasmele pe care mi le vei provoca.
– A, o provocare!
Îmi mângâia uşor cu limba comisura buzelor, ade-
menindu-mă cu promisiunea unui sărut pe care îl
întârzia în mod voit.
– Gideon!
– Îngeraş, lasă-te pe spate şi apucă perna cu amân-
două mâinile, zâmbi el, răutăcios. Să nu-i dai drumul
pentru nici un motiv, ai îneles?
Am înghiit cu greu şi am făcut ce mi-a zis; eram
atât de excitată, încât aveam impresia c-o să-mi dau
drumul numai de la spasmele în care se mi zbătea sexul
disperat de dorină.
El dădu cuverturile la o parte.
– Desfă-i picioarele şi îndoaie genunchii!
Respiraia îmi devenise şuierătoare şi sfârcurile mi
se întăriseră şi mai tare, trimiând săgei ascuite de du-
rere prin sâni. Dumnezeule, Gideon era incredibil de
atrăgător aşa! Gâfâiam de atâta excitare, iar mintea mi
se învârtea, gândind la ce s-ar putea întâmpla. Între
picioare, carnea îmi tremura de dorină.
348 Sylvia Day
– O, Eva! gemu el, pe când îşi introducea degetul
arătător în crăpătura mea alunecoasă. Uite cât eşti
de lacomă de mine! Este slujbă cu normă întreagă să
sa tisfaci păsărica asta mică şi dulce.
Degetul lui rigid se împingea în mine, despărin-
du-mi cutele umede. M-am strâns în jurul lui, atât de
aproape de plăcerea maximă, încât aproape că-i sim-
eam gustul. El se retrase însă şi-şi duse degetul la gură,
lingând aroma pe care o lăsasem pe pielea lui. Şoldurile
mi se arcuiau în mod incontrolabil, iar trupul năzuia
spre al lui.
– E vina ta că sunt atât de disperată după tine, am
icnit. Ai lipsit zile întregi de la serviciu.
– Atunci este cazul să recuperăm mai repede timpul
pierdut.
Alunecând în jos, pe burtă, îmi împinse coapsele cu
umerii, începând să lingă cu vârful limbii poarta tru-
pului meu, cu mişcări circulare, fără să-mi ia în seamă
clitorisul şi fără să mi-o tragă nici măcar când am înce-
put să-l implor.
– Gideon, te rog!
– Şşş! Trebuie să te pregătesc mai întâi.
– Sunt pregătită. Eram încă de dinainte să te
trezeşti.
– Atunci trebuia să mă trezeşti mai devreme. O să
am mereu grijă de tine, Eva. Pentru asta trăiesc.
Scâncind disperată, mi-am împins şoldurile înspre
limba lui răutăcioasă. Abia când am ajuns scăldată în
propria excitare, zdrobită de dorina de a simi în mine
orice parte a lui s-ar fi putut, abia atunci s-a ridicat
şi s-a aşezat între picioarele mele desfăcute, sprijinin-
du-se în antebrae.
Ne-am privit fi x. Penisul lui, arzând de-a dreptul şi
tare ca piatra, stătea lipit de labiile mele. Voiam să-l
am în mine mai mult decât voiam să respir.
– Acum, am gâfâit. Acum!
Cu o mişcare dibace din şolduri, el se înfi pse adânc
în mine, îngropându-mă în pat.
– O, Doamne, am icnit, zbătându-mă în culmea
euforiei în jurul coloanei groase care pusese stăpânire
pe mine.
Asta îmi dorisem încă de la discuia din biroul lui,
după asta tânjisem în timp ce mă aruncam în erecia
lui, înainte de cină, ceea ce-mi dorisem chiar în timp
ce atingeam orgasmul în jurul mădularului său lung
şi gros.
– Nu-i da drumul, îmi şopti el în ureche, prin-
zându-mi sânii în mâini şi răsucindu-mi sfârcurile
între degete.
– Ce?
Eram de-a dreptul sigură că şi dacă respiră adânc o
să ajung pe culme.
– Şi nu da drumul pernei!
Apoi începu să se mişte într-un ritm lent, de-a drep-
tul leneş.
– O să vrei, murmură el, dezmierdându-mi locul
sensibil din spatele urechii. Îi place la nebunie să mă
iei de păr şi să-mi înfi gi unghiile în spate. Şi când eşti
aproape de fi nal, îi place să mă strângi de fund şi să mă
înfi gi şi mai adânc în tine. Mi se scoală îngrozitor când
o iei razna în halul ăsta, când îmi arăi cât de mult te
înnebuneşte felul cum mă simi în tine.
– Nu-i cinstit, am gemut, ştiind că mă provoacă
în mod voit. Cadena glasului său răguşit se potrivea
350 Sylvia Day
perfect cu mişcarea necontenită a şoldurilor sale.
Mă torturezi.
– Cine ştie să aştepte are parte de ce-i mai bun.
Limba lui îmi trasă conturul urechii, iar apoi se în-
fi pse în ea în acelaşi timp în care mă trase de sfârcuri.
M-am împins înspre el când m-a pătruns din nou
şi aproape că mi-am dat drumul. Gideon îmi cunoştea
atât de bine corpul, îmi ştia toate tainele, toate zone-
le erogene. Îşi înfi gea penisul în mine ca un maestru,
frecând fără contenire ghemul dulce de nervi care fre-
mătau de încântare. Îşi rotea şoldurile, penetrându-mă,
exploatând alte puncte. Am scos un tânguit de jale,
arzând în fl ăcări pentru el, îndrăgostită cu disperare.
Aveam crampe în degete de cât de tare strângeam per-
na, iar capul mi se învârtea de dorina nebună de a
atinge orgasmul. Putea să mă aducă acolo numai fre-
cându-se înăuntrul meu; era singurul bărbat din lume
destul de experimentat care să-mi ofere un orgasm va-
ginal intens.
– Nu-i da drumul, repetă el, răguşit. Mai aşteaptă!
– N-nu p-pot. Este prea bine. Doamne, Gideon!
Lacri mile au început să mi se rostogolească din ochi.
M-am... m-am pierdut în tine.
Plângeam încetişor, înfricoşată să nu cumva să pro-
nun acele cuvinte prea repede şi să risc astfel să distrug
echilibrul delicat dintre noi.
– O, Eva! îşi frecă el obrazul de faa mea udă. Cred că
am dorit atât de tare şi de des să apari, că până la urmă
n-ai mai avut de ales şi te-ai incarnat pentru mine.
– Te rog, l-am rugat pierită, ia-o mai încet!
Gideon îşi înălă capul să mă privească, dar în ace-
laşi moment mă ciupi de sfârcuri destul de tare încât
să-mi provoace o umbră de durere. Muşchii dinăuntrul
meu se strânseră atât de mult, că următoarea izbitură îi
smulse un geamăt.
– Te rog! l-am implorat din nou, tremurând toată
din cauza efortului de a-mi stăvili orgasmul. O să-mi
dau drumul dacă nu o iei mai încet.
Ochii lui îmi pârjoleau faa, iar şoldurile continuau
să i se mişte în ritmul măsurat în care mă scotea încet
şi sigur din mini.
– Nu vrei să-i dai drumul, Eva? mă întrebă, cu gla-
sul acela ca un tors cu care putea să mă ducă şi în iad,
zâmbind. Nu asta ai încercat să faci toată noaptea?
Mi-am arcuit gâtul, în timp ce îşi plimba buzele
pe el.
– Numai când o să-mi spui că pot, am gemut. Nu-
mai... când îmi spui tu.
– Îngeraş...
Mă mângâie pe faă cu o mână, dându-mi la o par-
te părul care mi se lipise de pielea asudată, după care
mă sărută profund, plin de veneraie, lingându-mi gura
până în străfunduri.
Da...
– Dă-i drumul pentru mine, mă ademeni, grăbind
ritmul. Dă-i drumul, Eva!
La comanda lui, orgasmul m-a izbit ca o explozie,
şocându-mi tot sistemul nervos cu un ocean de sen-
zaii. Valuri după valuri de arşiă zvâcneau prin mine,
făcându-mi sexul să se contracte, să se strângă. Am i -
pat, mai întâi un sunet nearticulat de plăcere agoni-
zantă, începând apoi să-i strig numele, psalmodiindu-l
iar şi iar, în timp ce el îşi înfi gea mădularul măre în
mine, prelungindu-mi orgasmul, înainte să mă arunce
în altul.
352 Sylvia Day
– Atinge-mă, scrâşni, când m-am prăbuşit, sfârşită.
Ia-mă în brae!
Eliberată de comanda de a strânge perna, m-am agă-
at de el cu trupul transpirat şi alunecos, încolăcindu-l
cu mâinile şi picioarele. El a continuat să mă penetreze
adânc şi cu putere, îndreptându-se cu înverşunare spre
propriu-i orgasm.
Şi-a dat drumul mârâind, cu capul pe spate, arun-
cându-şi sămâna în mine timp de câteva minute.
Nu i-am dat drumul din brae până când corpurile ni
s-au răcorit şi respiraia ne-a revenit la normal.
Când Gideon s-a rostogolit în sfârşit de pe mine,
nu s-a îndepărtat, ci m-a cuprins în îmbrăişarea lui ca
într-o pătură, şoptindu-mi:
– Acum dormi!
Nu-mi amintesc dacă am mai rămas trează atât de
mult cât să-i răspund.
Gideon se lăsă peste mine; părul lui îmi gâdila piep-
tul, în timp ce respira cu greu.
– O, Doamne! Nu pot rezista atâtea zile fără asta. Până
şi orele pe care le petrec la serviciu sunt prea multe.
Mi-am trecut degetele prin părul lui, ud de sudoare.
– Şi mie mi-a fost dor de tine.
El îşi frecă nasul de sânii mei.
– Când nu eşti cu mine, mă simt... Să nu mai fugi,
Eva! Nu pot să suport.
M-a ridicat în picioare în faa lui, inându-şi mă-
dularul în mine până când am atins podeaua din lemn
masiv cu tocurile.
– Vino acasă cu mine acum!
– Nu pot să-l las singur pe Cary.
– Atunci o să-l iau şi pe el cu noi. Şşş... înainte să
începi să te plângi, afl ă că, indiferent ce-ar aştepta el de
la petrecerea asta, eu pot să-i pun pe tavă. Nu rezolvă
nimic dacă vine aici.
– Poate că se distrează.
312 Sylvia Day
– Nu vreau să rămâi aici.
Părea deodată distant, iar tonul vocii îi era mult
prea controlat.
– Ştii cât de tare mă doare când îmi spui asta? am
exclamat încet, cu inima strânsă de durere. Ce-i în
neregulă cu mine de nu vrei să mă vezi în preajma fa-
miliei tale?
– Îngeraş, nu! Mă prinse în brae, mângâindu-mă pe
spate cu dezmierdări alinătoare. Nu e nici o problemă
cu tine. Eu nu... eu nu pot să stau aici. Vrei să ştii ce-mi
apare în vise? Casa asta.
Brusc, mi se puse un nod în gât, de îngrijorare şi de
confuzie.
– Îmi pare rău. N-am ştiut.
Ceva din glasul meu îl făcu să mă sărute uşor între
sprâncene.
– Am fost aspru cu tine azi. Mă port aiurea şi sunt
agitat când mă afl u aici, dar asta nu-i o scuză.
I-am luat faa în palme, uitându-mă în ochii lui,
zărind în ei emoiile puternice pe care se obişnuise să
le ascundă.
– Să nu te mai scuzi vreodată pentru că eşti tu însui
cu mine. Eu chiar asta şi vreau. Vreau să fi u limanul tău
sigur, Gideon.
– Asta şi eşti. Nici nu ştii cât de mult, dar o să găsesc
eu o cale să-i spun. Îşi apăsă apoi fruntea de a mea. Hai
să mergem acasă! i-am cumpărat câte ceva.
– Serios? Ador cadourile!
Mai ales dacă veneau de la iubitul meu care se de-
clara total lipsit de romantism.
Începu să iasă din mine cu grijă. Am observat şo-
cată cât eram de udă, cât de mult îşi dăduse drumul în
mine. Ultimii centimetri ai penisului ieşiră repede, iar
sperma începu să mi se scurgă pe coapse. Peste o clipă,
două picături obraznice căzură pe podeaua de lemn ma-
siv, între picioarele mele desfăcute.
– O, la dracu’! horcăi el. Cât poate fi de excitant!
Iar mi se scoală.
M-am uitat la virilitatea lui lipsită de ruşine şi am
simit că mă trec căldurile.
– N-o poi lua din nou de la capăt după asta.
– Pe dracu’ că nu pot!
Şi îmi luă sexul în mână, răspândindu-mi sperma
peste tot, acoperindu-mi labiile mari şi masându-le
toate pliurile. Euforia se răspândea în mine ca un li-
chior bun; era o mulumire a cărei unică sursă era
conştientizarea faptului că Gideon îşi găsea statisfacia
în mine şi în corpul meu.
– Sunt un animal cu tine, murmură el. Vreau să te
marchez. Vreau să te posed atât de complet, încât să nu
mai fi m două fi ine separate.
Am început să-mi rotesc uşor şoldurile, căci cuvin-
tele şi atingerea lui îmi aprinseseră iar dorina, pe care
el o aâase cu izbiturile bărbăiei lui. Voiam să ajung
iar la orgasm, ştiam că o să mă simt groaznic dacă ar fi
trebuit să aştept până ajungem în patul lui. Cu el, şi eu
eram o creatură făcută doar pentru sex, eram atât de pe
potriva lui şi atât de sigură că n-avea să mă rănească
niciodată fi zic, încât eram... liberă.
L-am prins de încheietură şi i-am îndrumat cu blân-
dee mâna în jurul şoldului meu, ca să ajungă în partea
din spate. L-am ciupit uşor cu dinii de maxilar, mi-am
adunat curajul pe care mi-l inspira şi i-am şoptit:
– Atinge-mă acolo cu degetele! Marchează-mă
acolo!
El a îngheat, iar respiraia i-a devenit agitată.
314 Sylvia Day
– Dar eu nu... – vocea lui îşi recăpătă stăpânirea – eu
nu fac sex anal, Eva.
M-am uitat în ochii lui şi am văzut în ei ceva întu-
necat, exploziv. Ceva foarte dureros.
Dintre toate lucrurile pe care le avem în comun...
Pasiunea dementă a dorinei noastre se domo lise,
preschimbându-se în familiaritatea plină de căldu-
ră a iubirii. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul,
am mărturisit:
– Nici eu. Cel puin, nu de bunăvoie.
– Atunci... de ce?
Confuzia care i se citea în glas m-a emoionat
foarte profund. L-am îmbrăişat, lipindu-mi obrazul
de umărul lui şi ascultând bătăile uşor panicate ale
inimii lui.
– Pentru că eu cred că atingerea ta o poate şterge pe
a lui Nathan.
– O, Eva... Îşi apăsase obrazul pe creştetul meu.
– Mă faci să mă simt în sigurană, i-am zis, lipin -
du-mă şi mai mult de el.
Ne-am inut aşa mult timp în brae. I-am ascultat
bătăile inimii, care se potoleau, şi respiraia care îi era
iar liniştită. Am tras adânc aer în piept, desfătându-mă
cu parfumul său personal amestecat cu mirosul dorine-
lor şi al sexului pe care îl făcusem.
Deodată, vârful degetului său mijlociu se strecură,
aproape fără să-l atingă, pe deasupra anusului meu.
Am încremenit şi m-am dat înapoi, ca să mă uit la el.
– Gideon?
– De ce eu? mă întrebă el încet; ochii lui minu-
nai erau întunecai şi pătimaşi. Ştii că sunt distrus,
Eva. Ai văzut ce... în noaptea în care m-ai trezit...
Ai văzut, fi r-ar să fi e! Cum poi să-mi încredinezi
trupul tău în felul ăsta?
– Am încredere în inima mea şi în ceea ce-mi spu-
ne, i-am răspuns, netezindu-i cuta dintre sprâncene.
Tu poi să-mi dai trupul înapoi, Gideon. Cred că eşti
singurul om din lume care poate.
El închise ochii, lipindu-şi fruntea de a mea.
– Eva, tu ai un cuvânt de sigurană?
Am tresărit şi m-am dat iar înapoi, studiindu-i
chipul. Câiva membri din grupul meu de terapie vor-
biseră despre relaiile de dominare-supunere. Unii
voiau să aibă controlul total ca să se simtă în siguran-
ă în timpul sexului. Alii treceau de partea cealaltă a
graniei, considerând că legarea şi umilirea le satisfac
nevoile adânc înrădăcinate de a simi durere pentru
a avea parte de plăcere. Pentru cei care duceau acest
stil de viaă, un cuvânt de sigurană era un mod lipsit
de ambiguităi de a spune „stop“. Însă nu-mi dădeam
seama în ce fel ar putea fi relevant acest lucru pentru
mine şi Gideon.
– Tu ai?
– N-am nevoie.
Atingerea uşoară a degetului său între picioarele
mele devenise mai puin ezitantă. El repetă întrebarea:
– Ai un cuvânt de sigurană?
– Nu. N-am avut niciodată nevoie. Poziia misiona-
rului, pe la spate, BOB... cam la asta se reduc aptitudi-
nile mele.
Asta făcu să treacă o undă de amuzament peste
chipul lui de obicei sever.
– Mulumesc lui Dumnezeu, altfel nu cred că o să-i
supra vieuiesc.
316 Sylvia Day
Dar degetul lui continua să mă mângâie, stârnind
în mine o dorină întunecată. Gideon putea s-o facă
pentru mine, să mă facă să uit tot ce mi se întâmplase.
Nu aveam amintiri sexuale negative, nu aveam ezitări,
nici temeri. El îmi dăruise asta. Iar eu, în schimb, vo-
iam să-i dăruiesc trupul pe care îl eliberase de trecut.
Pendula cea mare de lângă uşă începu să bată.
– Gideon, am lipsit mult timp. Cu sigurană o să ne
caute cineva.
El îmi apăsă uşor, abia simit, rozeta sensibilă.
– Chiar îi pasă dacă o fac?
Şoldurile mi se arcuiră sub atingerea lui. Anticipa-
rea mă umplea iar de dorină.
– Nu-mi pasă decât de tine când mă atingi.
El îşi înfi pse mâna liberă în părul meu şi mă inu
strâns, ca să nu mişc capul.
– i-a plăcut vreodată sexul anal? Făcut fără să vrei
sau în mod voit?
– Nu.
– Dar ai încredere în mine să-mi ceri asta.
Mă sărută pe frunte, în timp ce întindea din pro-
pria-i spermă către spate. Eu m-am agăat de mijlo -
cul lui.
– Nu trebuie să...
– Ba da, afi rmă el hotărât, şi vocea lui avea acel ton
muşcător şi senzual. Dacă tu tânjeşti după ceva, eu îi
voi oferi ceea ce vrei. Eva, toate dorinele tale eu i le
voi îndeplini. Indiferent cât m-ar costa.
– Îi mulumesc, Gideon.
Şoldurile mi se mişcau necontenit, în timp ce el
con tinua să mă lubrifi eze cu blândee.
– Şi eu vreau să fi u ceea ce doreşti tu.
– Eva, i-am spus ce doresc eu: controlul, îmi zise
el, mângâindu-mi uşor gura cu buzele întredeschise.
Tu îmi ceri să te duc înapoi în locurile dureroase şi eu
aşa voi face dacă de asta ai nevoie. Dar trebuie să fi m
extrem de ateni.
– Ştiu.
– Amândurora ne vine greu să avem încredere. Dacă
o pierdem, am putea să pierdem totul. Gândeşte-te la
un cuvânt pe care îl asociezi cu puterea. Va fi cuvântul
tău de sigurană, îngeraş. Alege-l!
Presiunea exercitată de vârful degetului său deve-
nise mai insistentă. Am gemut:
– Crossfi re.
– Mmm... îmi place. E foarte potrivit.
Îşi strecură încet limba în gura mea, abia atingân -
du-mi limba, după care se retrase. Degetul lui continua
să-mi frece anusul, împingând sperma înăuntru, şi îi
scăpă un mormăit uşor când rozeta tresări, într-o im-
plorare mută de a primi mai mult.
Când începu să-mi apese iar inelul, m-am împins
înapoi şi vârful degetului îi alunecă în mine. Senzaia
de penetrare era şocant de intensă.
Ca şi înainte, un sentiment de abandon îmi îngreu-
nă trupul, lăsându-mă fără vlagă.
– Te simi bine? întrebă Gideon răguşit, când m-am
lăsat pe el. Vrei să mă opresc?
– Nu... Nu te opri!
El continuă să pătrundă, puin câte puin, iar eu
m-am încolăcit în jurul lui, într-o reacie imposibil
de stăpânit la senzaia că ceva se strecura printre cu-
tele mele.
– Eşti strâmtă şi incredibil de fi erbinte, şopti el.
Şi atât de moale... Te doare?
318 Sylvia Day
– Nu. Te rog! Mai mult!
Gideon îşi retrase degetul, după care îl strecură la
loc, încet şi cu uşurină. Tremuram de încântare, uluită
de cât de mult îmi plăcea presiunea aceea, senzaia de
plinătate în posteriorul meu.
– Cum e? mă întrebă el.
– Bine. Tot ce-mi faci e bine.
El se retrase iar, după care alunecă şi mai adânc.
M-am aplecat şi mi-am dat şoldurile în spate ca să-i
fi e mai uşor să intre lipindu-mă cu sânii de pieptul
lui. Strânsoarea din părul meu slăbi şi îmi dădu ca-
pul pe spate ca să poată pune stăpânire pe gura mea,
într-un sărut ud şi plin de patimă. Gurile noastre des-
chise alunecau una peste alta, tot mai înnebunite, pe
măsură ce excitaia mea creştea. Senzaia pe care mi-o
dădea degetul lui Gideon în locul acela întunecat de
sexual, înfi gându-se în mine în acel ritm liniştit, mă
făcea să mă rotesc şi eu în spate, ca să-i întâmpin miş-
cările în mine.
– Eşti atât de frumoasă, murmură el, cu un glas infi -
nit de blând. Îmi place la nebunie să te fac să te simi
bine. Îmi place la nebunie să văd cum orgasmul îi zgu-
duie trupul.
Eram pierdută, invadată de bucuria imensă de a fi
inută în brae de el, iubită de el. Cele patru zile de
singurătate îmi arătaseră cât voi fi de nefericită dacă nu
vom putea face să meargă această relaie, cât de ternă şi
de cenuşie va fi lumea mea dacă el nu va fi în ea.
– Gideon! Am nevoie de tine.
– Ştiu, murmură el, lingându-mi buzele, amein-
du-mă cu totul. Sunt aici. Păsărica ta tremură şi s-a
strâns. O să-i dai iar drumul pentru mine.
M-am aplecat să-i cuprind penisul, cu mâini tremu-
rătoare. Mi-am ridicat jupoanele, ca să-l pot ghida în
sexul meu atât de ud. Intră numai câiva centimetri,
căci faptul că stăteam în picioare nu permitea o pene-
trare mai profundă, însă mi-era de ajuns şi simpla atin-
gere. I-am cuprins umerii cu braele, îngropându-mi
faa în scobitura gâtului său, iar genunchii mi s-au tăiat.
El şi-a luat mâna din părul meu, susinându-mi spatele
şi apropiindu-mă de el.
– Eva! şopti, în timp ce mărea ritmul cu care mă
penetra cu degetul. Tu ştii ce-mi faci?
Îşi împingea şodurile în mine şi-mi masa un punct
foarte sensibil cu capul imens al penisului.
– Îmi sugi mădularul cu spasmele păsăricii tale mici
şi lacome. O să mă faci să ejaculez pentru tine. Când o
să ajungi tu la orgasm, o să-mi dau şi eu drumul.
Nu-mi dădeam seama decât vag de sunetele
neajutorate îmi ieşeau din gât. Simurile îmi erau
înnebunite de mirosul lui Gideon şi de căldura
trupului său puternic, de mădularul lui care se freca
în mine şi de degetul care îmi penetra anusul. Eram
înconjurată de el, umplută de el, minunat posedată
în toate felurile. Climaxul se apropia cu putere, izbin-
du-se în mine, năpădindu-mi lăuntrurile. Nu numai
datorită plăcerii fi zice, ci şi a faptului că el era doritor
să-şi asume un risc. Din nou. Pentru mine. Deoda-
tă, degetul îi rămase nemişcat. Am scos un scân cet
de protest.
– Şşt! şopti el. Vine cineva.
– O, Doamne! Magdalene a intrat aici puin mai
devreme şi ne-a văzut. Dacă le-a spus...
– Nu te mişca!
320 Sylvia Day
Gideon nu-mi dădu drumul. Rămăsese în picioa-
re, fără să se mişte, umplându-mă şi în faă şi în spate,
mângâindu-mă pe spate şi lăsându-mi rochia în jos.
– Fusta ta ascunde totul.
Cu spatele la intrare, mi-am băgat chipul în fl ăcări
în cămaşa lui.
Uşa s-a deschis. A urmat o mică pauză, după care
am auzit:
– Totul e-n regulă?
Christopher. Mă simeam foarte aiurea că nu pu-
team să mă întorc.
– Bineîneles, răspunse Gideon cu voce liniştită,
deinând pe deplin controlul. Ce vrei?
Spre groaza mea, el începuse din nou să-şi împin-
gă şi să-şi scoată degetul din mine. Nu cu mişcările
profunde de până atunci, ci cu dezmierdări uşoare şi
superfi ciale, care nu-mi mişcau fusta. Eram deja atât
de excitată, că ardeam şi mă afl am pe muchia or-
gasmului, aşa că mi-am înfi pt unghiile în gâtul lui.
Tensiunea pe care o simeam din pricina prezenei
lui Christopher în cameră nu făcea decât să aducă la
cote inimaginabile senza iile erotice.
– Eva? mă strigă Christopher.
– Da, am răspuns, înghiind cu greu un nod.
– Te simi bine?
Gideon şi-a schimbat poziia, mişcându-şi astfel
pe nisul în mine şi presându-şi pelvisul de clitorisul ca -
re-mi pulsa.
– D-da. Stăteam doar... de vorbă. Despre... cină.
Am închis ochii, în timp ce degetul lui Gideon freca
uşor peretele subire care despărea penisul de atinge-
rea lui. Dacă se mai împingea o dată în clitorisul meu,
aveam să-mi dau drumul. Eram mult prea disperată
ca să mă mai pot abine.
Pieptul lui Gideon îmi vibra în obraz în timp ce
vorbea.
– O să terminăm mai repede discuia dacă pleci, aşa
că spune ce vrei.
– Te caută mama.
– De ce?
Gideon se mişcă din nou, frecându-mi clitorisul în
acelaşi timp în care îmi înfi gea cu rapiditate şi adânc
degetul în anus.
Şi mi-am dat drumul. Înspăimântată de urletul de
plăcere care voia să iasă din mine, mi-am înfi pt dinii
în pectoralii tari ca piatra ai lui Gideon. El a scos un
mormăit uşor şi şi-a dat drumul; penisul îi zvâcnea, răs-
pândind în mine jeturile groase şi fi erbini de spermă.
N-am mai auzit restul conversaiei din cauza sân-
gelui care îmi bubuia în urechi. Christopher a zis ceva,
Gideon i-a răspuns, după care uşa s-a închis din nou.
Am fost luată în brae şi aşezată în fund pe braul
canapelei, iar Gideon a început să se izbească între
coapsele mele desfăcute, folosindu-se de trupul meu ca
să-şi ducă la capăt orgasmul, mârâind în gura mea în
timp ce sfârşeam cea mai primitivă şi mai exhibiionis-
tă partidă de sex din viaa mea.
După aceea, Gideon m-a luat de mână şi m-a dus
la o baie, a udat uşor un prosop şi m-a curăat între
picioare, după care s-a ocupat şi de penisul lui. Felul
în care se ocupa de mine era atât de încântător de in-
tim, demonstrându-mi încă o dată că, indiferent cât
de primitivă ar fi fost dorina lui pentru mine, eu eram
nepreuită pentru el.
322 Sylvia Day
– Nu vreau să ne mai certăm, am spus încet, căăra-
tă pe blatul de lângă chiuvetă.
El a aruncat prosopul într-un tobogan pentru rufe
murdare şi şi-a tras fermoarul. Pe urmă a venit spre
mine, mâgâindu-mă pe obraz cu degete reci.
– Nu ne certăm, îngeraş. Trebuie doar să învăăm să
nu ne mai speriem îngrozitor unul pe altul.
– Tu faci totul să pară foarte uşor, am bombănit.
Ar fi fost ridicol să susinem că suntem virgini,
însă chiar asta eram din punct de vedere emoional,
bâjbâind în întuneric şi mult prea nerăbdători, fără nici
o experienă şi foarte jenai de noi înşine, încercând
să impresionăm şi nefi ind în stare să observăm nuan-
ele subtile.
– Uşor sau greu, n-are importană. O să trecem prin
asta pentru că trebuie, afi rmă el, trecându-şi degetele
prin părul meu şi aranjându-mi şuviele ciufulite. O să
discutăm când ajungem acasă. Cred că am descoperit
esena problemei noastre.
Convingerea şi hotărârea lui au reuşit să alunge ne-
liniştea care mă invadase în ultimele zile. Am închis
ochii şi m-am relaxat, bucurându-mă de deliciul tactil
de a-i simi degetele jucându-se în părul meu.
– Mama ta părea uluită că sunt blondă.
– Chiar aşa?
– Şi mama a fost. Nu că sunt blondă, i-am explicat.
Ci că eşti interesat de una.
– Chiar aşa?
– Gideon!
– Mmmm? făcu el, sărutându-mă pe nas şi mângâin-
du-mă pe brae.
– Eu nu sunt genul după care te uii de obicei, nu?
El ridică o sprânceană.
– Am un singur gen: Eva Lauren Tramell. Asta-i tot.
– Bine, cum zici tu, mi-am dat eu ochii peste cap.
– Ce importană are? Tu eşti femeia cu care sunt
acum.
– N-are nici o importană, sunt doar curioasă. În ge-
neral, oamenii nu se îndepărtează de tipul preferat.
El veni între picioarele mele şi-mi înlănui coapsele
cu braele.
– Ce noroc pe mine că sunt genul tău!
– Gideon, tu nu faci parte din nici o categorie, am
zis cu glas tărăgănat. Tu eşti unic în genul tău.
Ochii îi scânteiară.
– Îi place ce vezi, nu-i aşa?
– Da, şi încă cum. De-asta cred că trebuie să ieşim
de-aici înainte să ne-o punem iar ca nebunii.
El îşi lipi obrazul de al meu şi şopti:
– Numai tu poi să mă faci s-o iau razna într-un loc
care mi-a dat mereu fi ori de groază. Îi mulumesc pen-
tru că eşti exact ce vreau şi ce-mi trebuie.
– O, Gideon! L-am încolăcit cu braele şi picioa-
rele, îmbrăişându-l cât de tare puteam. Ai venit
aici pentru mine, nu? Ca să mă scoi din locul ăsta pe
care-l urăşti.
– M-aş duce şi în iad pentru tine, Eva, iar casa asta
e un loc al dracului de aproape de el, oftă el din greu.
Mă pregăteam să merg la tine acasă şi să te iau de acolo,
când am afl at că ai venit aici. Trebuie să stai departe
de Christopher.
– De ce-mi tot spui asta? Pare foarte drăgu.
Gideon se dădu puin înapoi, răsfi rându-mi părul
şi fără să-şi dezlipească din ochii mei privirea care îi
ardea sălbatic.
324 Sylvia Day
– Christopher duce la extrem rivalitatea dintre frai
şi e destul de dezechilibrat încât să devină periculos.
Vrea să se apropie de tine pentru că ştie că în felul ăsta
poate să mă rănească. Trebuie să ai încredere în mine.
Oare ce-l făcea pe Gideon să fi e atât de suspicios
în privina aciunilor fratelui său? Trebuie să fi avut el
un motiv serios. Şi era încă un lucru pe care nu mi-l
împărtăşea.
– Am încredere în tine, sigur că da. O să-l in la
distană.
– Mulumesc. Apoi mă prinse de mijloc şi mă dădu
jos de pe blatul chiuvetei. Hai să-l luăm pe Cary şi să
plecăm dracu’ de-aici!
Am ieşit din baie mână în mână. Eram foarte stân-
jenită, ştiind prea bine că lipsisem foarte mult timp.
Soarele apunea deja. Iar eu rămăsesem fără chiloi.
Boxerii mei distruşi se afl au acum într-unul dintre bu-
zunarele blugilor lui Gideon.
El îmi aruncă o privire în timp ce intram în cortul
de petrecere.
– Trebuia să-i fi spus dinainte. Arăi minunat, Eva.
Îi stă nemaipomenit cu rochia asta şi cu pantofi i ăştia
roşii care cer să i-o trag.
– Păi atunci chiar şi-au îndeplinit misiunea, am re-
plicat, dându-i un ghiont cu umărul. Îi mulumesc.
– Pentru compliment sau pentru că i-am pus-o?
– Taci, l-am certat, înroşindu-mă.
Râsul lui catifelat făcu să se întoarcă spre el cape tele
tuturor femeilor care-l auzeau, ca şi al câtorva dintre
bărbai. Punându-mi la baza spatelui mâinile noastre
înlănuite, mă trase uşor lângă el şi mă sărută zgomotos
pe gură.
– Gideon! Mama lui se îndreptă spre noi cu ochi
strălucitori şi cu un zâmbet larg pe chipul încântător.
Mă bucur aşa de mult că ai venit!
Părea că ar vrea să-l îmbrăişeze, însă el îşi schimbă
uşor poziia, umplând aerul în jurul lui cu un scut invi-
zibil, în care mă includea şi pe mine.
Elizabeth se opri brusc.
– Bună, mamă, o salută el cu toată căldura unei
furtuni la pol. Poi să-i mulumeşti Evei că sunt aici.
Am venit s-o iau.
– Dar ea se distrează bine, nu-i aşa, Eva? Ar trebui să
rămâi, de dragul ei.
Elizabeth mă privea cu ochi rugători.
L-am strâns de mână pe Gideon. El avea prioritate,
fără discuie, dar nu puteam nu-mi doresc să afl u de ce
era atât de rece cu mama lui, care părea să-l iubească.
Privirea ei plină de adoraie întârzia pe chipul lui, atât
de asemănător cu al ei, sorbindu-i însetată fi ecare trăsă-
tură. Oare de când nu-l mai văzuse în carne şi oase?
După care m-am întrebat dacă nu cumva îl iubea
prea mult... Şi am înepenit, dezgustată.
– N-o băga pe Eva în faă, răspunse Gideon, mân-
gâindu-mi spatele tensionat cu articulaiile degetelor.
Ai primit ce i-ai dorit; ai cunoscut-o.
– Poate venii la cină cândva în cursul săptămânii?
Drept răspuns, el ridică o sprânceană, după care îşi
schimbă direcia privirii, făcându-mă să mă uit şi eu
într-acolo. Cary tocmai ieşea dintr-un fel de gard viu,
cu o foarte cunoscută prinesă a muzicii pop agăată de
braul lui. Gideon îl chemă cu un semn.
– O, nu şi pe Cary! protestă Elizabeth. Este sufl etul
petrecerii!
326 Sylvia Day
– Mă gândeam eu c-o să-i placă. Gideon îşi dezgoli
dinii într-un rictus mult prea tăios ca să poată părea un
zâmbet. Adu-i însă aminte, mamă, că e prietenul Evei,
iar asta înseamnă că-mi aparine tot mie.
Am simit o uşurare uriaşă când Cary a ajuns la noi,
alungând tensiunea în felul lui lipsit de griji.
– Te căutam, mi se adresă el. Speram că eşti gata să
plecăm. Am primit telefonul ăla pe care-l aşteptam.
M-am uitat în ochii lui strălucitori şi am îneles că-l
sunase Trey.
– Da, suntem gata.
Cât timp eu şi Cary am făcut turul petrecerii ca să
ne luăm rămas-bun şi să mulumim pentru invitaie,
Gideon nu s-a clintit de lângă mine, ca o umbră pose-
sivă, într-o atitudine calmă, dar cât se poate de distantă.
Tocmai ne îndreptatm spre casă când am zărit-o pe
Ireland, mai la o parte, uitându-se fi x la Gideon. M-am
oprit şi am ridicat ochii spre el.
– Cheam-o pe sora ta, ca să-i spunem la revedere.
– Ce?
– E acolo, la stânga ta, i-am indicat, uitându-mă în
partea opusă, pentru ca fata, despre care bănuiam că-şi
venerează fratele mai mare ca pe un erou, să nu bănu-
iască despre ce vorbim.
El îi făcu un semn lui Ireland cu o fl uturare brus-
că a mâinii, iar ea începu să vină spre noi cu un mers
în mod voit tărăgănat, afi şând o expresie de plictiseală
demonstrativă pe chipu-i frumos. Eu am clătinat din
cap, uitându-mă la Cary, căci îmi aminteam prea bine
vremurile când făceam la fel.
– Ascultă, l-am strâns de încheietură pe Gideon.
Spune-i că-i pare rău că n-ai apucat să stai de vorbă
azi cât ai fost aici şi că ar trebui să te sune uneori, dacă
are chef.
Gideon mă privi uimit.
– Despre ce să apucăm să vorbim?
– O să vorbească bucuroasă numai ea dacă-i dai
o şansă, i-am explicat, mângâindu-i bicepşii.
– E doar o puştoaică, se încruntă el. De ce să-i dau o
şansă să-mi împuie urechile?
– Pentru că i-aş rămâne datoare, i-am şoptit la ure-
che, ridicându-mă pe vârfuri.
– Pui tu ceva la cale. M-a privit bănuitor o clipă,
după care m-a sărutat cu putere pe buze, mormăind:
Atunci lăsăm cazul deschis şi considerăm că ai mai
multe datorii la mine, nu doar una. Numărul lor rămâ-
ne să fi e hotărât.
Am dat din cap. Cary s-a lăsat pe călcâie şi şi-a răsu-
cit arătătorul în jurul celuilalt, într-un semn care voia
să zică: „Îl ai la degetul mic“.
Nici pe departe, m-am gândit, căci de fapt îmi era
strâns lipit de sufl et.
Am rămas cu gura căscată când Gideon a primit
cheile SUV-ului Bentley de la unul dintre valei.
– Tu conduci? Unde e Angus?
– Are o zi liberă. Pe urmă şi-a frecat uşor nasul de
tâmpla mea. Mi-a fost dor de tine, Eva.
M-am aşezat pe scaunul din dreapta lui şi el mi-a
închis portiera. În timp ce-mi puneam centura, am
observat că se opreşte lângă capotă, uitându-se la doi
bărbai în negru care aşteptau lângă un Mercedes par-
cat la capătul aleii. Ei au dat din cap şi s-au urcat în
maşină. Când am plecat, ei ne-au urmat imediat.
– Bodyguarzii? l-am întrebat.
328 Sylvia Day
– Da. Am plecat în goană când am afl at că eşti aici
şi ei mi-au pierdut urma o vreme.
Cary plecase acasă cu Clancy, aşa că eu şi Gideon
ne-am îndreptat către apartamentul lui. La un mo-
ment dat, mi-am dat seama că mă excita felul în care
con ducea. Stăpânea vehiculul de lux la fel cum stă-
pânea totul: încrezător, agresiv şi cu multă abilitate.
Condu cea repede, dar nu nebuneşte, luând cu uşurină
curbele şi accelerând pe poriunile de drum drept care
ne purtau prin peisajul pitoresc, pe drumul de întoarce-
re spre oraş. Aproape că n-am întâlnit alte maşini până
când am intrat în ambuteiajul din Manhattan.
Ajunşi la el acasă, ne-am dus amândoi drept în baie
şi ne-am dezbrăcat, ca să facem un duş. Gideon, care
nu se putea stăpâni să nu mă atingă, m-a spălat din cap
până-n picioare, după care m-a şters cu un prosop şi
m-a înfăşurat într-un halat nou, de mătase albastră bro-
dată, cu mâneci tip chimono. În cele din urmă, a scos
şi pentru el din dulap o pereche de pantaloni de mătase
cu şiret în talie, în aceeaşi nuană cu halatul.
– Eu nu primesc chiloei? am întrebat, cu gândul la
sertarul meu cu lenjerie sexy.
– Nu. Vezi că în bucătărie e un telefon în perete.
Apasă tasta unu şi spune-i celui care o să răspundă că
vreau să-mi ia comanda obşinuită de la Peter Luger, în
porie dublă.
– În regulă.
Am ieşit din living şi am sunat, după care am pornit
în căutarea lui Gideon. L-am găsit în biroul lui, o ca-
meră unde nu mai fusesem până atunci.
La început nu am studiat bine locul, pentru că
singurele lumini veneau de la spotul cu care era lumi-
nată o fotografi e de pe perete şi de la o veioză aşezată
pe biroul din lemn lustruit. În plus, ochii mei erau mai
atraşi de el. Arăta extrem de senzual, uşor tolănit în fo-
toliul mare de piele neagră. Încălzea în mână un pahar
în formă de lalea, plin cu nu ştiu ce băutură, iar frumu-
seea bicepşilor săi mă înfi ora din cap până-n picioare,
ca şi şerpii înnodai ai muşchilor de pe abdomenul lui.
Îşi inea privirea aintită asupra peretelui pe care se
afl a fotografi a luminată, iar asta mi-a atras şi mie aten-
ia. Am tresărit, văzând obiectul: era un colaj enorm
înfăişându-ne pe noi doi: fotografi a sărutului nostru
pe stradă, în faa sălii de fi tness... un instantaneu de
la dineul asociaiei pentru protecia copiilor... o poză
neretuşată a dulcii împăcări după cearta furtunoasă
din parcul Bryant...
Punctul focal era reprezentat de o fotografi e care fu-
sese făcută în timp ce dormeam în patul meu, luminată
doar de lumânarea pe care o lăsasem să ardă pentru el.
Era un cadru intim, luat de un voyeur, care spunea mai
multe despre fotograf decât despre subiect.
Am fost profund emoionată de dovada că şi el se
îndrăgostise în acelaşi timp cu mine. Gideon făcu un
semn către băutura pe care o turnase deja pentru mine
şi care mă aştepta pe marginea biroului.
– Ia loc!
M-am supus, mânată de curiozitate. În el apăruse o
latură nouă, senzaia unui scop şi a unei hotărâri liniş-
tite, combinată cu o concentrare ca de laser.
Oare ce-l adusese în starea asta? Şi ce însemnătate
avea pentru felul în care urma să petrecem restul serii?
După aceea am văzut colajul de fotografi i care se
afl a pe birou, lângă băutură, iar îngrijorarea mea a
pălit. Rama semăna foarte mult cu cea de pe biroul
330 Sylvia Day
meu, dar în ea se afl au trei fotografi i cu mine şi cu
Gideon.
– Vreau s-o iei la tine la serviciu, mi-a cerut el
încet.
– Mulumesc.
Pentru prima dată, de zile întregi, eram fericită.
Am strâns cu o mână rama la piept, iar cu cealaltă
mi-am luat paharul. În ochi îi strălucea o luminiă în
timp ce mă aşezam.
– Tu îmi faci bezele toată ziua din fotografi a de pe
biroul meu, aşa că m-am gândit că e cât se poate de
corect să-i aminteşti şi tu de mine. De noi.
Am expirat cu putere, cu inima încă zbătân-
du-mi-se în piept.
– Niciodată n-o să uit de noi.
– N-o să te las nici dacă ai încerca, zise el şi luă o
gură zdravănă din băutura lui. Cred că mi-am dat sea-
ma unde am făcut noi prima mişcare greşită, care ne-a
dus la toată nebunia în care am fost de atunci încoace.
– Da?
– Bea puin Armagnac. Cred că o să ai nevoie.
Mi-am înmuiat buzele, prevăzătoare, în licoare,
sim ind arsura instantanee, dar dându-mi seama că îmi
plăcea aroma. Atunci am luat o gură mai zdravănă.
Rotind paharul în palme, Gideon luă şi el o gură şi
mă privi gânditor.
– Eva, spune-mi ce i s-a părut mai excitant: sexul în
limuzină, când ai preluat comanda, sau sexul în hotel,
când te-am dominat eu?
Am început să mă foiesc, agitată, fără să-mi dau sea-
ma unde duce discuia.
– Credeam că ie i-a plăcut ce-a fost în limuzină.
În timp ce se întâmpla, logic, nu după aia.
– Mi-a plăcut la nebunie, recunoscu el, cu o con-
vingere calmă. Imaginea ta în rochia aia roşie, gemând
şi spunându-mi ce bine îmi simi penisul în tine, o să
mă bântuie cât voi trăi. Şi dacă o să vrei să mai stai
deasupra, eu sunt cu sigurană pentru.
Începuse să mi se strângă stomacul şi să mi se încor-
deze muşchii umerilor, de atâta tensiune.
– Gideon, începe să mi se facă un pic teamă. Toată
discuia asta despre cuvinte de sigurană, despre cine
e deasupra... am impresia că discuia se îndreaptă într-o
direcie unde nu pot să merg.
– Te gândeşti la legare, la durere. Eu vorbesc însă
despre un schimb consensual de putere. Mă privi încor-
dat. Mai vrei puin coniac? Eşti foarte palidă.
– Aşa i se pare? am zis, lăsând jos paharul gol.
Am impresia că îmi spui că tu eşti un Dominator.
– Dar asta o ştiai deja, îşi arcui el buzele într-un
zâmbet sexy. Ceea ce încerc să-i spun este că tu eşti
o Supusă.
Capitolul 17
Am sărit de îndată în picioare.
– Nu, mă avertiză el, cu un glas catifelat, dar hotă-
rât. Nu fugi încă! N-am terminat.
– Habar n-am despre ce vorbeşti.
Să fi u la degetul mic al cuiva – să-mi pierd drep-
tul de a spune nu! –, asta n-avea să se mai întâmple
vreodată.
– Ştii prin ce-am trecut. Şi eu am nevoie de control
la fel de mult ca şi tine.
– Stai jos, Eva!
Am vrut să rămân în picioare, numai ca să-mi
susin punctul de vedere. El îmi zâmbi şi mai larg,
topindu-mă.
– Ai cea mai mică ideea despre cât sunt de nebun
după tine? îmi şopti.
– Eşti nebun şi gata dacă îi trece prin minte c-o
să stau să primesc ordine, mai ales din punct de vede-
re sexual.
– Hai, Eva! Ştii prea bine că nu vreau să te lovesc,
să te pedepsesc, să te umilesc ori să-i dau ordine ca
unui animal de casă. Nici unul dintre noi nu are ase-
menea nevoi. Gideon îşi îndreptă spatele şi se aplecă
spre mine, sprijinindu-şi coatele de birou. Tu eşti cel
mai important lucru din viaa mea. Eşti comoara mea.
Vreau să te apăr şi să te fac să te simi în sigurană.
De aceea vorbim despre asta.
Doamne! Cum de putea fi atât de minunat şi de
dement în acelaşi timp?
– N-am nevoie să fi u dominată.
– Tu ai nevoie de cineva în care să ai încredere...
Nu! Taci, Eva! Aşteaptă să termin!
Protestul meu se pierdu în tăcere.
– Mi-ai cerut să-i reobişnuiesc trupul cu nişte acte
care în trecut au fost folosite ca să te rănească şi să te
terorizeze. Nici nu-i pot spune cât de mult înseamnă
pentru mine încrederea pe care mi-o acorzi sau ce-o să
mă fac dacă îi înşel încrederea. Nu pot să risc, Eva.
Trebuie să facem totul cum trebuie.
Mi-am încrucişat braele la piept.
– Probabil că-s mai proastă ca noaptea. Credeam
că avem o viaă sexuală de invidiat.
Gideon îşi lăsă jos paharul şi continuă să vorbească
de parcă nici nu m-ar fi auzit.
– Mi-ai cerut azi să-i îndeplinesc o nevoie şi am ac-
cep tat. Acum trebuie să...
– Dacă nu sunt ce-i trebuie, spune-o şi gata! am
izbucnit, punând rama şi paharul jos înainte să fac ceva
regretabil cu ele. Nu mă lua cu vorbe frumoase!
Înainte să pot face câiva paşi înapoi, el înconjurase
deja biroul şi mă prinsese. Mi-a luat gura în stăpâni-
re şi m-a cuprins strâns în brae. Ca şi mai devreme,
334 Sylvia Day
m-a împins lângă un zid şi m-a intuit acolo, inân-
du-mă strâns de încheieturile mâinilor pe care mi le
ridicase deasupra capului.
Prinsă în capcană, nu puteam face nimic. El şi-a
fl exat puin genunchii şi a început să-mi mângâie
sexul cu penisul lui afl at în erecie. O dată, de două ori.
Mătasea îmi răzuia clitorisul umfl at. Îmi muşcă sfârcul
prin esătură, umplându-mă de fi ori, îmbătându-mă
de parfumul curat al pielii lui fi erbini. M-am lăsat
moa le în braele lui, gemând.
– Vezi cât de uşor te supui când preiau eu controlul?
şopti el, dezmierdându-mi fruntea cu buzele. Şi te simi
bine, aşa-i? Te simi exact aşa cum trebuie.
– Nu-i corect!
L-am fi xat cu privirea. Cum putea să creadă că aş
putea reaciona altfel? Indiferent cât de tulburată şi de
confuză eram, el mă atrăgea în mod irezistibil.
– Bineîneles că e. Şi e şi adevărat.
Privirea îmi rătăcea pe coama lui de păr negru ca
cerneala, pe trăsăturile dăltuite ale chipului său incre-
dibil. Mă cuprinsese un jind atât de puternic, că mă
îndurera. Tulburarea pe care o tăinuia în el mă făcea
doar să-l iubesc şi mai mult. Uneori mi se părea că în el
mi-am găsit celalaltă jumătate.
– Nu pot să nu fi u excitată când te văd, am murmu-
rat. Corpul meu este setat fi ziologic să devină moale
şi să se relaxeze, pentru ca tu să-i bagi mădularul ăla
mare în mine.
– Eva, hai să fi m cinstii! Tu vrei ca eu să dein
controlul total. Este foarte important pentru tine să
ai încredere că o să am grijă de tine. Nu-i nimic rău
în asta. Iar pentru mine e adevărat opusul: am nevoie
să ai îndeajuns de multă încredere în mine ca să re-
nuni la control.
Nu puteam gândi când stătea lipit aşa de mine,
când trupul meu tânjea după el, conştient de fi ecare
centimetru al lui.
– Nu sunt supusă!
– Ba eşti cu mine. Dacă te uii înapoi, o să-i dai
seama că te-ai plecat mereu în faa mea.
– Eşti bun la pat! Şi ai mai multă experienă. Nor-
mal că te las să faci tot ce vrei cu mine. Mi-am muşcat
buzele, ca să-mi opresc tremurul. Îmi pare rău că eu
n-am fost la fel de excitantă pentru tine.
– Astea-s tâmpenii, Eva! Ştii prea bine cât de mult
îmi place să fac dragoste cu tine. Dacă aş putea să con-
tinui aşa, n-aş mai face nimic altceva. Nu vorbim însă
despre jocuri care mă excită la culme pe mine.
– Atunci despre ce vorbim? Despre ce mă excită
pe mine?
– Da. Aşa am crezut, zise el, încruntat. Dar tu te-ai
supărat. N-am vrut... Fir-ar să fi e! Am crezut că discuia
o să ne ajute.
– Gideon!
Ochii mă înepau sub şuvoiul sărat al lacrimilor.
El părea la fel de chinuit şi de neliniştit ca şi mine.
– Gideon, îmi rupi inima!
El îmi eliberă mâinile, se dădu înapoi şi mă ridică
în brae; am ieşit astfel din biroul lui şi m-a dus pe
coridor până în faa unei uşi închise.
– Învârte mânerul, îmi spuse încet.
Am intrat într-o încăpere luminată doar de lu-
mânări, în care încă se mai simea un uşor miros de
zugrăveală nouă. Câteva clipe, am fost dezorientată,
336 Sylvia Day
nereuşind să-mi dau seama cum de am putut trece din
biroul lui Gideon drept în dormitorul meu.
– Nu pricep.
Eram departe de adevăr cu afi rmaia asta, însă min-
tea mea încă se străduia să depăşească sentimentul de
a fi fost teleportată dintr-o casă în alta.
– M-ai mutat aici cu tine?
– Nu chiar, zise el, lăsându-mă jos, rămânând însă
cu braul în jurul taliei mele. i-am recreat came -
ra, pornind de la fotografi a pe care i-am făcut-o
când dormeai.
– De ce?
Ce dracu’? Cine era în stare să facă aşa ceva?
Nu cumva toate astea aveau scopul ca eu să nu fi u mar-
toră la coşmarurile lui?
Gândul acesta mi-a făcut sufl etul ăndări. Mă sim-
eam de parcă eu şi Gideon ne îndepărtam tot mai mult
unul de celălalt, cu fi ecare clipă care trecea.
El mă mângâia pe părul ud, ceea ce îmi sporea şi
mai mult agitaia. Îmi venea să-i resping atingerea
şi să stau la distană de cel puin o cameră de el. Poate
chiar de două.
– Dacă simi că vrei s-o iei la fugă, îmi spuse el cu
glas blând, poi să vii aici şi să încui uşa. Îi promit
că n-o să te deranjez până nu eşti pregătită. În felul ăsta,
tu o să ai un loc sigur şi eu voi şti că nu m-ai părăsit.
În mintea mea se învârtea o tornadă de întrebări şi
de presupuneri, dar singura care mi-a ieşit de pe buze
a fost:
– Dar o să dormim tot în acelaşi pat?
– În fi ecare noapte. Mă sărută pe frunte. Cum i-ai
putut închipui altceva? Vorbeşte-mi, Eva! Ce-i trece
prin căpşorul ăla minunat?
– Ce-mi trece prin cap? am izbucnit. Dar ie ce dra-
cu-i trece prin al tău? Ce s-a întâmplat cu tine în astea
patru zile cât am fost despării?
– Nu ne-am despărit deloc, Eva, spuse el printre
dinii încleştai.
În cealaltă cameră, telefonul se trezi la viaă, iar eu
am înjurat încet. Voiam să vorbim şi voiam ca el să ple-
ce, în acelaşi timp. Gideon îmi strânse umerii în palme,
apoi îmi dădu drumul.
– Asta e cina.
Nu l-am urmat, căci mă simeam mult prea agi-
tată ca să mănânc. M-am aruncat în schimb în pat,
strângând perna în brae, cu ochii închişi. Nu l-am
auzit când s-a întors, dar l-am simit când s-a oprit lân-
gă pat.
– Te rog, nu mă lăsa să mănânc singur, se adresă
el spatelui meu rigid.
– Nu-i mai simplu să-mi comanzi să vin cu tine?
El oftă, după care veni în spatele meu în pat, lu-
ându-mă în brae. M-am bucurat de căldura lui, căci
alunga fi orii de gheaă care-mi alergau pe piele. A ră-
mas mult timp tăcut, dându-mi doar bucuria de a-l
şti lângă mine. Sau poate că el se bucura că este
lângă mine.
– Eva! Degetele lui îmi alunecau peste mâna înfă-
şurată în mătasea halatului. Nu pot să suport să te ştiu
nefericită. Vorbeşte cu mine!
– Nu ştiu ce să spun, am replicat, strângând şi
mai tare perna în brae. Am crezut că am ajuns, în
sfârşit, într-un punct din care lucrurile vor fi mai
uşoare între noi.
– Nu mai fi aşa de încordată, Eva! Mă doare când te
îndepărtezi de mine.
338 Sylvia Day
Eu simeam că el mă dă la o parte.
M-am rostogolit şi l-am împins pe spate, după care
m-am urcat pe el, iar halatul mi s-a dat într-o parte
în timp ce-l călăream. Mi-am trecut palmele peste
pieptul lui puternic şi i-am zgâriat cu unghiile pielea
bronzată. Am început să-mi unduiesc şoldurile, frecân-
du-mi păsărica dezgolită de sexul lui. Prin pantalonii
de mătase puteam simi fi ecare creastă, fi ecare venă
groasă. Şi, uitându-mă la ochii care i se întunecaseră şi
la felul în care începuse să gâfâie, cu gura-i minunată
întredeschisă, mi-am dat seama că şi el simea conturul
şi arşia mea umedă.
– Este chiar aşa de oribil pentru tine? l-am între-
bat, fără să încetez să-mi rotesc şoldurile. Stai aici
gândindu-te că n-o să-mi dai ce vreau pentru că eu
dein controlul?
Gideon îşi puse mâinile pe coapsele mele, dar până
şi acea atingere inofensivă părea dominatoare. Fora
imensă care zăcea în el se îndrepta acum către mine ca
o explozie arzătoare.
– i-am spus deja, îmi şopti răguşit. O să te iau în
ce fel o să pot.
– Da, normal! Crezi că nu ştiu că mă domini de
dedesubt?
Gura i se arcui într-un zâmbet neruşinat de amuzat.
Am alunecat în jos, gâdilându-i sfârcul plat cu vâr-
ful limbii. L-am acoperit exact aşa cum făcuse şi el cu
mine, întinzându-mă peste şoldurile şi picioarele lui,
băgându-mi mâinile pe sub fesele-i splendide ca să-l
strâng de carnea tare şi să-l in lipit de mine. Îi simeam
penisul ca o coloană de marmură pe burta mea, ceea
ce-mi reînnoia foamea nebună de el.
– Tu vrei să mă pedepseşti oferindu-mi plăcere?
întrebă el încetişor. Pentru că poi. Mă poi îngenun-
chea, Eva.
Mi-am lăsat fruntea să cadă pe pieptul lui, oftând
din greu:
– Aş vrea eu.
– Nu mai fi aşa de îngrijorată, te rog! O să trecem şi
prin asta, cum o să trecem prin toate.
– Eşti atât de convins că ai dreptate, am replicat,
cu privirea îngustată. Încerci să-i dovedeşti punctul
de vedere.
– Şi tu ai putea să i-l dovedeşti pe-al tău, replică el,
trecându-şi limba peste buza de jos, făcându-mi sexul să
zvâcnească, într-o implorare tăcută.
În ochii lui se citea o emoie incredibil de pro-
fundă. Indiferent ce-avea să se întâmple cu noi, era
clar ca lumina zilei că eram indestructibil legai unul
de celălalt. Iar eu eram pe cale să demonstrez carnal
asta. Gideon îşi încordă gâtul, în timp ce gura mea îi
dezmierda pieptul.
– O, Eva!
– În curând, tot universul o să vi se dea peste cap,
dom nule Cross.
Ameită de triumful meu feminin, şedeam la masa
lui Gideon, cu gândul la cum arătase cu puin timp în
urmă, leoarcă de sudoare şi de dorină, înjurând pen tru
că eu nu mă grăbeam, savurându-i trupul parcă făcut
pentru păcat.
El îşi tăie o bucată mare de friptură, care nu se ră-
cise datorită dispozitivului de încălzire de dedesubt, şi
spuse calm:
– Eşti o nesătulă.
340 Sylvia Day
– Cam aşa ceva. Iar tu eşti superb, sexy şi foarte bine
dotat.
– Mă bucur că eşti de acord. Şi mai sunt şi putred
de bogat.
Am dat din mână a nepăsare, arătând apartamen-
tul care părea să valoreze vreo cincizeci de milioane
de dolari.
– Cui îi pasă de asta?
– Păi mie, de exemplu, zâmbi el.
Mi-am înfi pt furculia în cartofi i nemeşti, gândin-
du-mă că mâncarea de la Peter Luger era aproape la fel
de bună ca sexul. Aproape.
– Banii tăi mă interesează numai dacă asta înseam-
nă că poi să-i permii să te opreşti din lucru şi să stai
cu mine gol-puşcă, pe post de sclav sexual.
– Din punct de vedere fi nanciar, pot să-mi permit
asta. Dar o să te plictiseşti şi o să mă laşi, iar eu ce-o să
mă fac? protestă el, amuzat. Crezi că i-ai demonstrat
punctul de vedere, nu-i aşa?
Eu am mestecat tacticos, după care am întrebat:
– E nevoie să-l mai demonstrez o dată?
– Faptul că încă eşti destul de excitată ca să vrei s-o
faci demonstrează punctul meu de vedere.
– Hmmm, am mormăit, înmuindu-mi buzele în vin.
Faci cumva predicii?
El îmi aruncă o privire şi mai luă nepăsător o bucată
din cea mai moale friptură care mi se topise vreodată
în gură.
Agitată şi îngrijorată, am tras aer în piept şi l-am
întrebat:
– O să-mi spui dacă viaa noastră sexuală nu te
satisface?
– Nu fi ridicolă, Eva!
Ce altceva l-ar fi putut face să aibă această discuie
cu mine după o despărire de patru zile?
– Sunt sigură că nefi ind genul pe care-l caui tu
de obicei nu mă ajută la nimic. Şi nici n-am folo-
sit vreuna dintre jucăriile sexuale pe care le aveai
la hotel...
– Taci din gură!
– Poftim?
Gideon lăsă jos tacâmurile.
– N-am de gând să te ascult în timp ce îi bai joc de
respectul de sine.
– Cum? Crezi că tu eşti singurul care are dreptul
să vorbească?
– Poi să începi să te ceri cu mine, Eva, dar asta tot
n-o să mă facă să i-o trag.
– Cine-a zis...? Dar am tăcut brusc, văzându-i pri-
virea supărată. Avea dreptate. Încă îl voiam. Îl voiam
peste mine, plin de o dorină explozivă, deinând întru
totul controlul asupra plăcerii mele şi a lui.
El se ridică de la masă şi-mi zise fără menajamente:
– Aşteaptă-mă aici!
Se întoarse peste câteva clipe, puse lângă farfu-
ria mea o cutiuă neagră de piele, ca pentru inele, şi
se aşeză la loc. Vederea ei mă surprinse ca şi cum aş
fi primit o lovitură. În primul moment, am fost cu-
prinsă de o teamă îngheată, urmată de îndată de o jin-
duire arzătoare.
Mâinile au început să-mi tremure în poală. Mi-am
încleştat degetele şi atunci mi-am dat seama că, de
fapt, tremuram din toate încheieturile. Mi-am ridicat
pierdută privirea spre chipul lui Gideon.
342 Sylvia Day
Dezmierdarea degetelor lui pe obrazul meu mi-a
alinat anxietatea care mă prinsese în gheare, iar dorin-
a teribilă a înlocuit-o cu totul.
– Nu-i lucrul acela, şopti el blând. Nu încă. Nu eşti
pregătită.
Ceva păli în mine. Însă după aceea am fost inundată
de un val de uşurare. Era, într-adevăr, prea repede. Nici
unul dintre noi nu era pregătit. Însă, dacă mă întreba-
sem vreodată cât de tare mă îndrăgostisem de Gideon,
acum afl asem răspunsul.
Am dat din cap, aprobator.
– Deschide-o, mă îndemnă el.
Cu degete precaute, am tras mai aproape cutiua.
Când am deschis capacul, nu mi-am putut opri o ex-
clamaie de uimire.
În ea se afl a un inel cum nu mai era altul. Fâşii de
aur de forma unor frânghii se împleteau pe el, decorate
cu mici x-uri bătute în diamante.
– Legături, am şoptit, fi xate în cruci.
Gideon Cross1
– Nu chiar. Eu văd frânghiile mai degrabă ca pe o
încrengătură de fi re care mă duc spre tine, nu ca pe
o legare. Dar ai dreptate, X-urile mă reprezintă pe mine,
agăat de tine. Cu dinii, aşa mă simt de agăat.
Spunând asta, sorbi şi ultima picătură de vin şi
umplu din nou ambele pahare.
Rămăsesem nemişcată, în culmea uluirii, încer-
când să asimilez totul. Tot ce făcuse în timpul cât
stă tuserăm departe unul de altul: fotografi ile, inelul,
doctorul Petersen, dormitorul reprodus şi cine ştie
ce mă mai aştepta, totul îmi spunea că nu fusesem
1 Cruce
.
niciodată departe de gândurile lui, dacă le părăsi-
sem vreodată.
– Mi-ai dat înapoi cheile, am şoptit, simind încă
amintirea acelei dureri.
El îmi acoperi mâna cu palma.
– Am avut o mulime de motive s-o fac. Ai plecat
de la mine doar în halat şi fără chei. Nici nu suport
să mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost
acasă Cary ca să-i deschidă.
I-am dus mâna la gură şi am sărutat-o, apoi i-am dat
drumul şi am închis capacul cutiuei.
– Este minunat, Gideon. Îi mulumesc. Înseamnă
foarte mult pentru mine.
– Dar n-o să-l pori.
Nu era o întrebare.
– După discuia pe care am avut-o în seara asta, mă
face să-l simt ca pe o zgardă.
După o clipă, el dădu din cap.
– Nu te înşeli întru totul.
Mi se învârtea mintea, mă durea inima. Cele patru
nopi de somn agitat nu mă ajutaseră deloc. Nu puteam
să pricep de ce el simea că-i sunt atât de necesară, deşi
eu exact aşa simeam în privina lui. Numai că în New
York erau mii de femei care puteau să-mi ia locul în
viaa lui, însă Gideon Cross era unic.
– Am impresia că te dezamăgesc, Gideon. După tot
ce-am discutat în seara asta... Am senzaia că e înce-
putul sfârşitului.
El îşi dădu scaunul în spate şi se aplecă spre mine ca
să-mi mângâie obrazul.
– Nu, nu e.
– Când mergem la doctorul Petersen?
344 Sylvia Day
– Eu o să mă duc singur marea. După ce vorbeşti cu
el şi te pui de acord pentru consilierea de cuplu, putem
merge împreună joia.
– Două ore din săptămâna ta, în fi ecare săptămână.
Fără să punem la socoteală drumul până acolo şi îna-
poi. Ăsta e un angajament serios. Îi mulumesc, i-am
zis, întinzându-mă spre el ca să-i dau la o parte părul de
pe obraz.
Gideon mi-a luat mâna şi mi-a sărutat palma.
– Nu e vorba de nici un sacrifi ciu, Eva.
Apoi s-a dus în biroul lui ca să lucreze puin înainte
de culcare, iar eu m-am dus în baie, luând şi inelul cu
mine, ca să-l studiez mai bine, în timp ce mă spălam pe
dini şi-mi periam părul.
În mine vibra o dorină surdă, o excitare care nu
se potolea şi care n-ar fi trebuit să mai existe, dacă
mă gândeam la câte orgasme avusesem deja în timpul
acelei zile. Era, de fapt, o nevoie de origine emoională
de a mă conecta la Gideon, de a mă asigura că suntem
în regulă.
inând cutiua inelului în mână, m-am dus în par-
tea mea din patul lui Gideon şi am pus-o pe noptieră.
Voiam să fi e în primul loc unde să mă uit de dimineaă,
după un somn odihnitor.
Cu un suspin, mi-am dezbrăcat frumosul halat nou,
l-am pus pe bancheta de la marginea patului, după care
m-am băgat în pat. M-am foit destul de mult, dar până
la urmă am adormit.
La un moment dat, în mijlocul nopii, m-am tre-
zit cu pulsul accelerat şi respirând agitată. Am rămas
nemişcată o clipă, dezorientată, adunându-mă, încer-
când să-mi amintesc unde mă afl u. M-am încordat când
mi-am dat seama şi am ciulit urechile, ca să-mi dau
seama dacă nu cumva Gideon avea iar un coşmar.
L-am descoperit însă dormind lângă mine, respirând
adânc şi liniştit, aşa că m-am relaxat, oftând.
La ce oră o fi venit în pat? După zilele pe care le
petrecuserăm despării, eram îngrijorată la gândul că
poate simise nevoia să fi e singur.
Apoi am avut un şoc. Eram excitată. Dureros de
excitată.
Sânii mi-erau plini şi grei, sfârcurile mi se întărise-
ră şi se strânseseră. Îmi ardeau lăuntrurile şi eram udă
toată. Şi, în timp ce stăteam nemişcată în întunericul
luminat de lună, mi-am dat seama că trupul lui era cel
ce mă trezise, el şi nevoile lui. Oare visasem ceva erotic
sau era de ajuns că Gideon se afl a lângă mine?
M-am ridicat în coate şi l-am privit. Era învelit până
la brâu cu cearşaful şi cuvertura, iar pieptul sculptat şi
bicepşii îi erau goi. Dormea cu braul drept deasupra
capului, iar chipul minunat îi era încadrat de coama de
păr negru. Braul stâng se odihnea pe pătură, între noi,
iar pumnul încleştat desena în relief reeaua de vene
groase care se ducea în sus pe brae. Chiar şi în somn,
părea tot dur şi puternic.
Deveneam tot mai conştientă de tensiunea pe care
o simeam, de impresia că sunt atrasă spre el de exer-
citarea tăcută a formidabilei lui dorine. Nu se putea
să-mi ceară şi în somn să mă supun lui, dar chiar asta
simeam, chiar simeam că sunt atrasă spre el de frân-
ghia invizibilă care ne lega.
Zvâcnetul dintre picioare devenise insuportabil.
Apoi mi-am apăsat cu o mână pulsaiile violente, spe-
rând să mai potolesc durerea, însă asta n-a făcut decât
să înrăutăească lucrurile.
346 Sylvia Day
Nu puteam sta liniştită. Am aruncat pătura de pe
mine şi mi-am lăsat picioarele pe podea, cu gândul
să încerc să beau un pahar de lapte cald cu coniacul
pe care Gideon mi-l dăduse în cursul serii. M-am oprit
însă brusc, intuită locului de strălucirea pe care luna o
arunca asupra cutiuei de piele de pe noptieră. Mi-am
amintit de bijuteria din ea, iar dorina m-a inundat.
În acel moment, gândul că Gideon îmi pusese o zgardă
m-a umplut de un jind arzător.
„Eşti doar foarte excitată“, m-am certat singură.
Una dintre fetele din grup vorbise de felul în
care „stăpânul“ ei putea să-i folosească trupul oricând
şi în ce fel dorea, numai pentru plăcerea lui. Aşa ceva
nu mi se păruse absolut deloc sexy... până să-şi facă
apariia Gideon. Îmi plăcea la nebunie să-l mângâi,
să-l excit. Înnebuneam să-l fac să-şi dea drumul. Pur
şi simplu.
Degetele mele mângâiau capacul cutiuei. Am res-
pirat adânc, am luat cutiua şi am deschis-o încet şi,
după o clipă, îmi strecuram bijuteria rece pe inelarul
mâinii drepte.
– Îi place, Eva?
M-a străbătut un fi or la auzul vocii lui Gideon, mai
adâncă şi mai aspră decât o auzisem vreodată. Era treaz
şi mă privea. Oare de când se trezise? Să fi fost la fel
de acordat la mine până şi în timpul somnului, cum
păream că sunt eu la el?
– Îmi place enorm. „Te iubesc.“
Am pus cutia deoparte şi mi-am înălat capul. El se
ridicase în capul oaselor. Ochii îi străluceau într-un
fel care mă excita şi mai mult, dacă asta mai era po-
sibil, dar mă şi înfi orau de teamă. Era o privire dez-
lănuită, exact ca aceea care mă pusese literalmente
în fund când îl întâlnisem prima oară: arzătoare, po-
sesivă, plină de ameninarea tăcută a extazului. Chipu-i
superb părea aspru în întuneric, cu maxilarul încordat,
în timp ce-mi ducea mâna la gură, sărutând inelul pe
care mi-l dăruise.
M-am întors spre el, am îngenuncheat în pat şi i-am
încolăcit gâtul cu mâinile:
– Ia-mă! Poi să-mi faci orice.
El îmi strânse fesele în mâini.
– Cum te simi când spui asta?
– Aproape la fel de bine ca atunci când o să fi u în
orgasmele pe care mi le vei provoca.
– A, o provocare!
Îmi mângâia uşor cu limba comisura buzelor, ade-
menindu-mă cu promisiunea unui sărut pe care îl
întârzia în mod voit.
– Gideon!
– Îngeraş, lasă-te pe spate şi apucă perna cu amân-
două mâinile, zâmbi el, răutăcios. Să nu-i dai drumul
pentru nici un motiv, ai îneles?
Am înghiit cu greu şi am făcut ce mi-a zis; eram
atât de excitată, încât aveam impresia c-o să-mi dau
drumul numai de la spasmele în care se mi zbătea sexul
disperat de dorină.
El dădu cuverturile la o parte.
– Desfă-i picioarele şi îndoaie genunchii!
Respiraia îmi devenise şuierătoare şi sfârcurile mi
se întăriseră şi mai tare, trimiând săgei ascuite de du-
rere prin sâni. Dumnezeule, Gideon era incredibil de
atrăgător aşa! Gâfâiam de atâta excitare, iar mintea mi
se învârtea, gândind la ce s-ar putea întâmpla. Între
picioare, carnea îmi tremura de dorină.
348 Sylvia Day
– O, Eva! gemu el, pe când îşi introducea degetul
arătător în crăpătura mea alunecoasă. Uite cât eşti
de lacomă de mine! Este slujbă cu normă întreagă să
sa tisfaci păsărica asta mică şi dulce.
Degetul lui rigid se împingea în mine, despărin-
du-mi cutele umede. M-am strâns în jurul lui, atât de
aproape de plăcerea maximă, încât aproape că-i sim-
eam gustul. El se retrase însă şi-şi duse degetul la gură,
lingând aroma pe care o lăsasem pe pielea lui. Şoldurile
mi se arcuiau în mod incontrolabil, iar trupul năzuia
spre al lui.
– E vina ta că sunt atât de disperată după tine, am
icnit. Ai lipsit zile întregi de la serviciu.
– Atunci este cazul să recuperăm mai repede timpul
pierdut.
Alunecând în jos, pe burtă, îmi împinse coapsele cu
umerii, începând să lingă cu vârful limbii poarta tru-
pului meu, cu mişcări circulare, fără să-mi ia în seamă
clitorisul şi fără să mi-o tragă nici măcar când am înce-
put să-l implor.
– Gideon, te rog!
– Şşş! Trebuie să te pregătesc mai întâi.
– Sunt pregătită. Eram încă de dinainte să te
trezeşti.
– Atunci trebuia să mă trezeşti mai devreme. O să
am mereu grijă de tine, Eva. Pentru asta trăiesc.
Scâncind disperată, mi-am împins şoldurile înspre
limba lui răutăcioasă. Abia când am ajuns scăldată în
propria excitare, zdrobită de dorina de a simi în mine
orice parte a lui s-ar fi putut, abia atunci s-a ridicat
şi s-a aşezat între picioarele mele desfăcute, sprijinin-
du-se în antebrae.
Ne-am privit fi x. Penisul lui, arzând de-a dreptul şi
tare ca piatra, stătea lipit de labiile mele. Voiam să-l
am în mine mai mult decât voiam să respir.
– Acum, am gâfâit. Acum!
Cu o mişcare dibace din şolduri, el se înfi pse adânc
în mine, îngropându-mă în pat.
– O, Doamne, am icnit, zbătându-mă în culmea
euforiei în jurul coloanei groase care pusese stăpânire
pe mine.
Asta îmi dorisem încă de la discuia din biroul lui,
după asta tânjisem în timp ce mă aruncam în erecia
lui, înainte de cină, ceea ce-mi dorisem chiar în timp
ce atingeam orgasmul în jurul mădularului său lung
şi gros.
– Nu-i da drumul, îmi şopti el în ureche, prin-
zându-mi sânii în mâini şi răsucindu-mi sfârcurile
între degete.
– Ce?
Eram de-a dreptul sigură că şi dacă respiră adânc o
să ajung pe culme.
– Şi nu da drumul pernei!
Apoi începu să se mişte într-un ritm lent, de-a drep-
tul leneş.
– O să vrei, murmură el, dezmierdându-mi locul
sensibil din spatele urechii. Îi place la nebunie să mă
iei de păr şi să-mi înfi gi unghiile în spate. Şi când eşti
aproape de fi nal, îi place să mă strângi de fund şi să mă
înfi gi şi mai adânc în tine. Mi se scoală îngrozitor când
o iei razna în halul ăsta, când îmi arăi cât de mult te
înnebuneşte felul cum mă simi în tine.
– Nu-i cinstit, am gemut, ştiind că mă provoacă
în mod voit. Cadena glasului său răguşit se potrivea
350 Sylvia Day
perfect cu mişcarea necontenită a şoldurilor sale.
Mă torturezi.
– Cine ştie să aştepte are parte de ce-i mai bun.
Limba lui îmi trasă conturul urechii, iar apoi se în-
fi pse în ea în acelaşi timp în care mă trase de sfârcuri.
M-am împins înspre el când m-a pătruns din nou
şi aproape că mi-am dat drumul. Gideon îmi cunoştea
atât de bine corpul, îmi ştia toate tainele, toate zone-
le erogene. Îşi înfi gea penisul în mine ca un maestru,
frecând fără contenire ghemul dulce de nervi care fre-
mătau de încântare. Îşi rotea şoldurile, penetrându-mă,
exploatând alte puncte. Am scos un tânguit de jale,
arzând în fl ăcări pentru el, îndrăgostită cu disperare.
Aveam crampe în degete de cât de tare strângeam per-
na, iar capul mi se învârtea de dorina nebună de a
atinge orgasmul. Putea să mă aducă acolo numai fre-
cându-se înăuntrul meu; era singurul bărbat din lume
destul de experimentat care să-mi ofere un orgasm va-
ginal intens.
– Nu-i da drumul, repetă el, răguşit. Mai aşteaptă!
– N-nu p-pot. Este prea bine. Doamne, Gideon!
Lacri mile au început să mi se rostogolească din ochi.
M-am... m-am pierdut în tine.
Plângeam încetişor, înfricoşată să nu cumva să pro-
nun acele cuvinte prea repede şi să risc astfel să distrug
echilibrul delicat dintre noi.
– O, Eva! îşi frecă el obrazul de faa mea udă. Cred că
am dorit atât de tare şi de des să apari, că până la urmă
n-ai mai avut de ales şi te-ai incarnat pentru mine.
– Te rog, l-am rugat pierită, ia-o mai încet!
Gideon îşi înălă capul să mă privească, dar în ace-
laşi moment mă ciupi de sfârcuri destul de tare încât
să-mi provoace o umbră de durere. Muşchii dinăuntrul
meu se strânseră atât de mult, că următoarea izbitură îi
smulse un geamăt.
– Te rog! l-am implorat din nou, tremurând toată
din cauza efortului de a-mi stăvili orgasmul. O să-mi
dau drumul dacă nu o iei mai încet.
Ochii lui îmi pârjoleau faa, iar şoldurile continuau
să i se mişte în ritmul măsurat în care mă scotea încet
şi sigur din mini.
– Nu vrei să-i dai drumul, Eva? mă întrebă, cu gla-
sul acela ca un tors cu care putea să mă ducă şi în iad,
zâmbind. Nu asta ai încercat să faci toată noaptea?
Mi-am arcuit gâtul, în timp ce îşi plimba buzele
pe el.
– Numai când o să-mi spui că pot, am gemut. Nu-
mai... când îmi spui tu.
– Îngeraş...
Mă mângâie pe faă cu o mână, dându-mi la o par-
te părul care mi se lipise de pielea asudată, după care
mă sărută profund, plin de veneraie, lingându-mi gura
până în străfunduri.
Da...
– Dă-i drumul pentru mine, mă ademeni, grăbind
ritmul. Dă-i drumul, Eva!
La comanda lui, orgasmul m-a izbit ca o explozie,
şocându-mi tot sistemul nervos cu un ocean de sen-
zaii. Valuri după valuri de arşiă zvâcneau prin mine,
făcându-mi sexul să se contracte, să se strângă. Am i -
pat, mai întâi un sunet nearticulat de plăcere agoni-
zantă, începând apoi să-i strig numele, psalmodiindu-l
iar şi iar, în timp ce el îşi înfi gea mădularul măre în
mine, prelungindu-mi orgasmul, înainte să mă arunce
în altul.
352 Sylvia Day
– Atinge-mă, scrâşni, când m-am prăbuşit, sfârşită.
Ia-mă în brae!
Eliberată de comanda de a strânge perna, m-am agă-
at de el cu trupul transpirat şi alunecos, încolăcindu-l
cu mâinile şi picioarele. El a continuat să mă penetreze
adânc şi cu putere, îndreptându-se cu înverşunare spre
propriu-i orgasm.
Şi-a dat drumul mârâind, cu capul pe spate, arun-
cându-şi sămâna în mine timp de câteva minute.
Nu i-am dat drumul din brae până când corpurile ni
s-au răcorit şi respiraia ne-a revenit la normal.
Când Gideon s-a rostogolit în sfârşit de pe mine,
nu s-a îndepărtat, ci m-a cuprins în îmbrăişarea lui ca
într-o pătură, şoptindu-mi:
– Acum dormi!
Nu-mi amintesc dacă am mai rămas trează atât de
mult cât să-i răspund.
